Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 206/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 4401/120/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 206

Ședința publică din data de 25 februarie 2015

Președinte – D. A. E.

Judecător – P. M. F.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

………..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul M. F., fiul lui E. și E., născut la data de 26.10.1977 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..43, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1232 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza dispozițiilor art. 32 alin.1 rap. la dispozițiilor art. 188 alin.1 și la art. 199 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.1 din Codul penal și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. F., la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 65 alin.1 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiilor art. 66 alin.1 lit.a, b, f, h, n (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de persoana vătămată D. L. C.) și o (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința sau de locul de muncă al persoanei vătămate D. L. C.) din Codul penal, care se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la data la care pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată, sau considerată ca executată.

Potrivit dispozițiilor art.67 alin.2 rap. la dispozițiilor art. 188 alin.2 și la dispozițiilor art. 188 alin.1 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de dispozițiilor art. 66 alin.1 lit.a, b, f, h, n (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de persoana vătămată D. L. C.) și o (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința sau de locul de muncă al persoanei vătămate D. L. C.) din Codul penal pe o durată de 3 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii.

În conformitate cu dispozițiilor art. 399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr. 19 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița la data de 8.09.2014 în dosarul nr._, în baza căreia a fost emis pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 30/U/P/8.09.2014, iar în baza dispozițiilor art.72 alin.1 din Codul penal, s-a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii de 10 ani, perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 7.09.2014 la zi.

În latură civilă, s-a luat act că persoana vătămată D. L. C., domiciliată în P., .. Omnia, ., județul Dâmbovița nu s-a constituit parte civilă.

În conformitate cu dispozițiilor art. 397 alin. 1 rap. la dispozițiilor art. 19 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală și la dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 92,44 lei către S. Orășenesc P., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița și la plata sumei de 1299,98 lei către S. Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, .. 48, județul Dâmbovița, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, actualizată privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a sentinței de față, condamnatului M. F. să îi fie prelevate probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat (care le include și pe cele aferente urmăririi penale).

Onorariul apărătorului desemnat inculpatului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat M. F., personal, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu D. A. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015, lipsind intimata – persoană vătămată D. L. C. și intimatele – părți civile S. Orășenesc P. și S. Județean de Urgență Târgoviște.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul - inculpat, aflat în stare de arest preventiv.

Curtea aduce la cunoștință inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Apelantul-inculpat M. F. având cuvântul personal având cuvântul, declară că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Apărătorul apelantului-inculpat M. F. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat și nici cereri de formulat.

Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul dispozițiilor art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Avocat din oficiu D. A., având cuvântul pentru apelantul-inculpat M. F., solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul reducerii pedepsei aplicate inculpatului pe care o consideră prea aspră. Apreciază că o pedeapsă orientată către limita minimă, în opinia apărătorului fiind aceea de 6 ani, își poate atinge scopul educativ, inculpatul dând dovadă de sinceritate, recunoscând și regretând fapta comisă.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului ca fiind nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.

Apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului M. F., acesta fiind condamnat pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, reținându-se că în seara zilei de 6.09.2014, aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a deplasat în orașul P. cu intenția de a o determina pe concubina sa să revină acasă. În urma refuzului de a-l însoți în mun. Târgoviște, victima a fost trasă de păr iar în momentul în care a arătat că refuză să-l însoțească pe inculpat, acesta a scos un briceag cu care a început să o lovească, cauzându-i mai multe plăgi produse prin loviri repetate cu un corp tăietor înțepător și care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, traumatismele evidențiate pe corpul victimei i-au pus în primejdie viața.

Apelantul – inculpat M. F. având ultimul cuvânt arată că regretă faptele comise, solicitând reducerea pedepsei aplicate. Arată că a scos cuțitul pentru a se apăra, întrucât soacra sa l-a lovit cu pietre.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1232 din data de 25 noiembrie 2014, Tribunalul Dâmbovița, în baza dispozițiilor art. 32 alin.1 rap. la dispozițiilor art. 188 alin.1 și la art. 199 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.1 din Codul penal și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. F., fiul lui E. și E., născut la data de 26.10.1977 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..43, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În latură civilă, s-a luat act că persoana vătămată D. L. C. nu s-a constituit parte civilă.

În conformitate cu dispozițiilor art. 397 alin. 1 rap. la dispozițiilor art. 19 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală și la dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 92,44 lei către S. Orășenesc P. și la plata sumei de 1299,98 lei către S. Județean de Urgență Târgoviște, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de către procuror la data de 2.10.2014 în dosarul nr. 635/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul M. F., pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de dispozițiilor art.32 alin.1 rap. la art.188 alin.1, 199 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.1 din Codul penal.

S-a reținut, în cuprinsul actului de sesizare a instanței că la data de 5.09.2014, în jurul orelor 20,20, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza orașului P., un echipaj al poliției din localitate a fost sesizat în legătură cu o agresiune săvârșită în public asupra persoanei vătămate D. L. C., care a fost transportată de urgență la S. orășenesc iar, ulterior, transferată la S. Județean de Urgență din Municipiul Târgoviște, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Investigațiile efectuate la fața locului au confirmat că . a fost comisă cu un briceag de către concubinul persoanei vătămate – inculpatul M. F., care după săvârșirea faptei a fugit către gara orașului P., sustrăgându-se inițial cercetărilor efectuate împotriva sa.

Inculpatul a avut relații de concubinaj cu persoana vătămată, din conviețuirea lor rezultând un minor care a fost încredințat în plasament familial cu acordul mamei, în perioada în care M. F. s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

După ce a fost pus în libertate, inculpatul a încercat să reia conviețuirea cu persoana vătămată, însă s-a lovit de refuzul acesteia, situație care a condus la crearea unei stări de conflict între cei doi.

Cele două persoane care au stabilit relații asemănătoare celor dintre soți, cu intrat în conflict fățiș, atunci când inculpatul s-a deplasat în orașul P. și a încercat prin forță să o determine în seara zilei de 3.09.2014 pe D. L. C. să-l însoțească în Municipiul Târgoviște, la locuința sa de până atunci.

Incidentul produs și infracțiunea de amenințare pentru care persoana vătămată a formulat plângere, face obiectul dosarului nr. 1913/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P..

În seara zilei de 6.09.2014, aflat sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul s-a deplasat din nou în orașul P., cu aceeași intenție – de a o determina pe concubina sa să revină acasă, a întâlnit-o pe aceasta pe stradă, alături de martorii D. G. și C. Severa.

Incidentul s-a petrecut nu departe de zona în care se află blocul în care persoana vătămată și-a stabilit reședința și a inclus acte de lovire realizate la început de către inculpat cu palma și pumnul.

Victima a fost trasă de păr iar în momentul în care a arătat că refuză să-l însoțească pe inculpat, acesta a scos un briceag cu care a început să o lovească.

În sprijinul victimei au intervenit cele două persoane care o însoțeau, prin strigăte de larmă, întrucât le-a fost teamă să se apropie de inculpat care era înarmat.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că în timpul unei discuții, asupra sa s-a aruncat cu bolovani, unul lovindu-l în zona spatelui.

La examinarea fizică, desfășurată conform dispozițiilor art. 190 din codul de procedură penală, au fost identificate pe corpul agresorului doar leziuni traumatice superficiale la umărul stâng, antebrațul stâng, la cotul drept și gamba dreaptă anterioară care s-au putut produce la data de 6.09.2014 prin lovire cu și de corpuri dure și ascuțite, care nu au necesitat zile de îngrijiri medicale (inculpatul a acuzat dureri la baza hemitoracelui fără marcă locală traumatică, refuzând însă examenul de specialitate).

Agresorul a fugit de la fața locului către gara orașului și s-a sustras urmăririi penale până la data de 7.09.2014, când a fost depistat pe DN 71 într-un autoturism care se deplasa spre Municipiul Târgoviște (aflându-se alături de mama sa N. E., și pretinzând că avea intenția de a se deplasa la sediul IPJ Dâmbovița, pentru a se preda).

Conform raportului de expertiză medico – legală întocmit în cauză, D. L. C. a prezentat la internare multiple plăgi la nivelul antebrațului stâng cubital 1/3 superior, umăr drept posterior, toracic stâng bazal, lombar bazal stâng, hemitorace drept bazal pară vertebral, coapsă stângă, 1/3 medie inferioară și supero intern și superioară pe coapsa dreaptă intern 1/3 medie, precum și în zona antebrațului stâng superior 1/3 superioară care s-au produs prin loviri repetate cu un corp tăietor înțepător și care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale.

S-a mai precizat în același raport că leziunile de la nivelul antebrațelor persoanei vătămate pot fi considerate leziuni de autoapărare.

Traumatismele evidențiate pe corpul victimei i-au pus în primejdie viața, plaga de la nivelul hemitoracelui drept neexplorată chirurgical având caracter penetrant - aspect relevat de drenajul aspirativ beclaire, prin care a fost extrasă o cantitate de aproximativ 500 ml de sânge, fiind prezent și un hematorax drept.

A mai reținut procurorul că inculpatul a recunoscut că a agresat-o pe concubina sa în momentul în care aceasta a refuzat să-l însoțească și să se întoarcă acasă, aplicându-i mai multe lovituri cu un briceag cu buton, care nu a mai fost recuperat, el pretinzând că l-a pierdut când a fugit de la fața locului.

Persoana vătămată a menținut însă că inculpatul a lovit-o cu un briceag tip fluture pe care l-a văzut anterior în posesia sa, inclusiv atunci când exersa deschiderea lui, pe care l-a înstrăinat vărului său M. N. H..

Niciunul dintre cele două obiecte nu a fost recuperat, cuțitul cu buton achiziționat de cei doi concubini din piața orașului P. dispărând din locuința anterior incidentului din seara din 6.09.2014, iar cuțitul tip fluture fiind pierdut de către dobânditor la pădure (declarația martorului M. N. H.).

Potrivit susținerilor inculpatului, în cursul urmăririi penale a fost recuperată din apartamentul în care cei doi au locuit (care aparținea martorului D. G.), teaca achiziționată împreună cu briceagul cu buton pe care agresorul l-a avut asupra sa în momentul comiterii faptei.

Corpul delict menționat are spațiul destinat introducerii unei arme cu lungimea lamei de până la 11,5 cm, ceea ce corespunde descrierii persoanelor, și identificării sale realizată cu persoana vătămată, în baza dispozițiilor art. 135 din codul de procedură penală.

Referindu-se la motivul acțiunii sale violente, inculpatul a arătat că aceasta a fost determinată de comportamentul concubinei sale, care în ultima perioadă a conviețuit cu mai mulți bărbați din anturajul său, în principal – unchiul inculpatului - D. G. și C. G. M., cu care victima a mai trăit în concubinaj, având împreună o minoră, dată în plasament.

Nu s-au confirmat apărările inculpatului potrivit cărora dorința sa de răzbunare a fost alimentată de indiferența concubinei sale, care nu l-ar fi vizitat la penitenciar, contrazise de faptul că atât D. L. C. cât și fosta concubină P. S. l-au vizitat în perioada detenției cu toate că asupra rudelor acesteia din urmă, el a exercitat acte de violență care au constituit infracțiunile de vătămare corporală gravă, vătămare corporală, violare de domiciliu și distrugere, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.113/15.02.2011 a Judecătoriei Târgoviște, care reprezintă primul termen al recidivei.

Procurorul a considerat că persistența inculpatului în portul și folosirea fără drept a unor obiecte periculoase, cu urmări traumatice importante asupra celor din jurul său, a reprezentat o notă specifică a periculozității sale, care s-a adăugat celorlalte circumstanțe legate de recunoașterea numai în parte a faptei comise, în perioada de reabilitare, după o hotărâre de condamnare la o pedeapsă mai mare de un an.

S-a evidențiat astfel că în drept, fapta inculpatului de a aplica lovituri cu un obiect tăietor – înțepător – concubinei sale D. L. C. și de a provoca acesteia multiple plăgi, una dintre ele cu caracter penetrant - la nivelul hemitoracelui drept, care au necesitat 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale, și care au pus în primejdie viața victimei, au întrunit elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de dispozițiilor art. 32 alin. 1 rap. la dispozițiilor art. 188 alin. 1, 199 alin. 1 din Codul penal.

Inculpatul a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 de zile, la data de 8.09.2014, prin încheierea nr.119 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița, în dosarul nr._ .

S. Orășenesc P. s-a constituit parte civilă cu suma de 92,44 lei – corespunzător decontului de cheltuieli ocazionate de internarea persoanei vătămate, înaintat la dosar.

La data de 3.10.2014, după înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Dâmbovița, cauza a fost trimisă judecătorului de Cameră preliminară pentru a fi parcursă procedura prevăzută de dispozițiilor art. 343 și următoarele din Codul de procedură penală.

Întrucât nu au fost formulate cereri și excepții în legătură cu legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, de către inculpat și nici judecătorul de cameră preliminară nu a invocat din oficiu excepții, la data de 6.11.2014 a fost constatată legalitatea sesizării Tribunalului Dâmbovița, prin rechizitoriul întocmit de către procuror în dosarul nr. 635/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin care inculpatul M. F. a fost trimis în judecată pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de dispozițiilor art. 32 alin. 1 rap. la dispozițiilor art. 188 alin.1, 199 alin. 1 din codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății.

A fost fixat termen de judecată la data de 25 noiembrie 2014, cu citarea părților.

Prin încheierile pronunțate la 6.10.2014 și 29.10.2014, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Dâmbovița a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, prevăzute de dispozițiilor art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Cu adresa nr. 22.577 din 2.10.2014, S. Județean de Urgență Târgoviște s-a constituit parte civilă cu suma de 1299,98 lei – reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate D. L. C., în perioada 7.09. – 11.09.2014 în secția chirurgie toracică.

La termenul din data de 25.11.2014, după ce grefierul de ședință a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare, și după ce președintele instanței a explicat inculpatului în ce constau învinuirile care i se aduc, făcându-i cunoscute drepturile și obligațiile procedurale pe care le are, și explicându-i că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, cu efectele prevăzute de dispozițiilor art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală, acesta a optat pentru procedura prevăzută de dispozițiilor art. 375 din codul de procedură penală.

În declarația pe care a dat-o, inculpatul a recunoscut că a comis o tentativă la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de dispozițiilor art. 32 alin. 1 rap. la dispozițiilor art. 188 alin.1, 199 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Codul penal, în seara zilei de 6 septembrie 2014, victima fiind concubina sa – D. L. C.. După ce au fost luate concluziile procurorului și apărătorului inculpatului, instanța a admis cererea privind judecarea acestuia în procedura simplificată.

Examinând probele administrate în cauză în faza urmăririi penale și având în vedere și recunoașterea inculpatului din data de 25.11.2014, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În primul rând instanța de fond a admis ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, procedura desfășurându-se în conformitate cu dispozițiilor art. 375 alin 1 și 2 din Codul de procedură penală, apreciind că acestea sunt suficiente pentru soluționarea cauzei, inculpatul recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa, pentru care a fost trimis în judecată .

De altfel, inculpatul a avut aceeași atitudine de recunoaștere a faptei pe care a comis-o în seara zilei de 6 septembrie 2014 și în cursul urmăririi penale doar referirile privind mobilul acțiunilor sale violente și tipul obiectului vulnerant și împrejurările în care acestea ar fi fost pierdut fiind nuanțate.

Recunoașterea totală a activității infracționale desfășurată de către inculpatul M. F. asupra concubinei sale D. L. C., cu care are un copil minor care a fost dat în plasament cu acordul mamei în perioada în care el a executat o pedeapsă privativă de libertate, a fost susținută și de celelalte probe administrate în cauză.

În primul rând, actele violente exercitate de către inculpat asupra concubinei sale, în seara zilei de 6 septembrie 2014, în jurul orelor 20⁰⁰, au fost expuse de către victima acestuia în declarația din 7 septembrie 2014 dată în fața reprezentanților Inspectoratului Județean de Politie al Județului Dâmbovița – Serviciul de Investigații Criminale, fiind confirmate și de către martorii oculari - D. G. – fratele mamei inculpatului - în domiciliul căruia acesta se mutase în urma cu aproximativ o lună, și de C. Severa, ei arătând că după ce a prins-o de păr și a lovit-o de mai multe ori cu pumnii, M. F. a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuțit – „tip briceag” pe . blocuri.

Martorul D. G. a relatat în declarațiile sale că l-a lovit pe inculpat în zona spatelui cu o bucată de cărămidă tip BCA, pentru a opri violențele pe care acestea le exercita asupra persoanei vătămate.

Incidentul a fost văzut și de martora I. F. M. - care a observat loviturile cu cuțitul aplicate de către inculpat numitei D. L. C., acesta amenințându-i și pe cei care o însoțeau pe victimă, pentru a nu se apropia și a nu interveni .

Totodată, martora R. N., care se afla în intersecția dintre . ., care face accesul spre intersecție, a auzit strigătele de ajutor ale numitei C. Severa, motiv pentru care s-a deplasat în locul în care în care acesta se afla, în care i s-a spus că L. a fost „tăiată de către concubinul său”.

Apropiindu-se de gangul de acces către spatele blocului din fața magazinului Bony M.- amplasat în paralel cu . a văzut-o pe D. L. C. căzută la pământ, plină de sânge în mai multe zone ale corpului, culcată pe spate și inconștientă, ea fiind cea care a apelat Serviciul de Urgență 112, ulterior victima fiind transportată la S. P..

Martora G. M. a fost întrebată de către inculpat în seara zilei de 6 septembrie 2014, în jurul orelor 19⁰⁰, dacă L. C. are o relație cu „G.” (C. G. M.) iar la răspunsul său că nu are nici un fel de date în acest sens, el i-a cerut să nu spună că l-a văzut, afirmând că „se va răzbuna pe L. și o va omorî”.

În declarația sa, martorul R. B. a arătat că în ziua de 7 septembrie 2014, în jurul orelor 11⁰⁰ a fost solicitat telefonic de către numita N. E. să o transporte din P. la Târgoviște, efectuând acest serviciu și pentru fiul ei - inculpatul M. F..

Ajuns în Târgoviște, după ce a virat către localitatea T., a fost oprit de către un echipaj de politie care l-a preluat pe inculpat.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 234/V/7 septembrie 2014 întocmit de către Serviciul Județean de medicină Legală Dâmbovița, la internare, persoana vătămată D. L.-C. a prezentat leziuni traumatice la nivelul antebrațului stâng – cubital 1/3 superior, umăr drept posterior, toracic stâng lombar bazal stâng, plagă liniară, hemitorace drept bazal para vertebral, coapsă stângă 1/3 medie inferioară, coapsă stângă în 1/3supero-internă, antebraț stâng posterior și coapsă dreaptă intern.

S-a concluzionat, prin același raport, că leziunile traumatice pe care persoana vătămată le-a avut s-au putut produce prin lovituri repetate cu un corp tăietor-înțepător, necesitând 30-35 de zile de îngrijiri medicale, că leziunile de la nivelul antebratelor pot fi considerate leziuni de autoapărare, că leziunile menționate anterior au pus în primejdie viața victimei și că plaga de la nivelul hemitoracelui drept a fost penetrantă.

Aceste ultime aspecte au fost evidențiate prin drenajul aspirativ beclaire, prin care a fost extrasă o cantitate de circa 500 ml. sânge, fiind prezent și un hemotorax drept.

Obiectul vulnerant folosit de către inculpat pentru agresarea victimei nu a fost recuperat, acesta pretinzând că l-a pierdut în timp ce se îndepărta în fugă de locul incidentului .

În cursul urmăririi penale a fost recuperată din apartamentul în care inculpatul a locuit împreună cu persoana vătămată și care aparține martorului D. G. - o teacă achiziționată împreună cu briceagul cu buton pe care agresorul l-a avut asupra sa la momentul comiterii faptei (conform susținerilor acestuia).

Acest corp are spațiul destinat introducerii unei arme cu lungimea lamei de până la 11,5 cm., ceea ce corespunde descrierii persoanelor implicate, precum și identificării realizată cu persoana vătămată.

Motivul pe care inculpatul l-a prezentat pentru violențele din seara zilei de 6 septembrie 2014 a fost acela că în ultima vreme D. L. conviețuiește cu alți bărbați din anturajul său - D. G. dar și C. G. M., cu care a mai trăit în concubinaj – având împreună o minoră dată în plasament.

Nu s-a confirmat ideea inculpatului potrivit căreia indiferența manifestată de către concubina sa în perioada în care s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate i-ar fi determinat dorința de a se răzbuna, aceasta vizitându-l la penitenciar, ca, de altfel, și fosta sa concubină P. S..

În drept, fapta inculpatului de a aplica în seara zilei de 6 septembrie 2014, în jurul orelor 20⁰⁰, mai multe lovituri cu un obiect tăietor-înțepător concubinei sale D. L.-C., prin care a provocat acesteia mai multe plăgi, dintre care una cu caracter penetrant la nivelul hemitoracelui drept, care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața, au întrunit elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor asupra unui membru de familie, prevăzută de dispozițiilor art. 32 alin 1, rap la dispozițiilor art. 188 alin 1, art. 199 alin 1 din Codul penal.

S-a menționat că în reținerea intenției de a ucide au fost avute în vedere, dincolo de numărul plăgilor provocate victimei, faptul că unele dintre ele, situate la nivelul brațelor, au fost calificate – de autoapărare și caracterul penetrant al plăgii din zona hemitoracelui drept, generatoare de fenomene secundare – hemotorax și hemotorax drept.

Existând astfel îndeplinite în cauză condițiile pentru ca inculpatului să-i fie angajată răspunderea penală, instanța de fond formându-și convingerea că acuzația formulată împotriva sa a fost dovedită, dincolo de orice îndoială rezonabilă, în sensul dispozițiilor art. 103 alin 2 și art. 396 alin 2 din Codul de procedură penală, fapta existând, constituind infracțiune, fiind săvârșită de către acesta.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de dispozițiilor art. 74 din Codul penal, în această operație ținând cont de gravitatea infracțiunii comisă și de periculozitatea acestuia, în funcție de împrejurările și modul în care fapta a fost comisă, de mijlocul folosit, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, de natura și gravitatea rezultatului produs, de motivul și scopul comiterii infracțiunii, de natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului și de conduita pe care acesta a avut-o după comiterea infracțiunii și în cursul procesului, și de nivelul de educație, vârsta și situația familială și socială a acestuia.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta pentru care a fost trimis in judecată, devenindu-i astfel aplicabile dispozițiilor art. 396 alin 10 din Codul de procedură penală, și că aceasta a rămas în forma tentativei, dar și că a fost comisă în condițiile dispozițiilor art. 41 alin 1 din Codul penal (după ce prin sentința penală nr. 113/05.02/2011 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 792/11 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 18 iunie 2013, cu un rest de 225 de zile închisoare neexecutate, a considerat ca executată la data săvârșirii noii infracțiuni – 6 septembrie 2014), sancțiunea care-i va fi aplicată va fi stabilită potrivit dispozițiilor art. 79 alin 3 din Codul penal.

Pentru a se ajunge în primul rând la fixarea limitelor pedepselor prev. de dispozițiile art. 32 alin. 1 raportat la dispozițiilor art. 188 alin 1, art. 199 alin. 1 din Codul penal au fost luate în calcul dispozițiilor art. 187 din Codul penal, potrivit cărora „prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei”.

Prin urmare, s-a pornit în raționamentul menționat în textul evocat, de la limitele pedepselor prevăzute de dispozițiilor art. 188 alin 1 art. 199 alin 1 din Codul penal, pentru această infracțiune în forma consumată, ajungându-se ulterior la limitele pedepselor pentru aceeași infracțiune în forma tentativei.

În limitele menționate în prima dintre ipoteze, pedepsele sunt de la 10 la 25 de ani închisoare, alături de interzicerea exercitării unor drepturi –ca pedeapsă complementară).

Aplicând acestora regulile prevăzute de dispozițiilor art. 33 alin 2 din Codul penal, se ajunge la pedepse cuprinse intre 5 și 12 ani și jumătate închisoare.

Prin incidența dispozițiilor art. 396 alin 10 din Codul de procedură penală, asupra ultimelor limite stabilite (urmare a recunoașterii totale de către inculpat a faptei comise) se ajunge la pedepse cuprinse intre 3 ani și 4 luni și 8 ani și 4 luni închisoare.

Acestea din urmă au fost majorate, conform dispozițiilor art. 79 alin 2, urmare a reținerii comiterii infracțiunii de către inculpat în situația prevăzută de dispozițiilor art. 43 alin 5 din Codul penal, cu jumătate din limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea în formă consumată – de la 2 ani și 6 luni până la 12 ani și 6 luni închisoare), ajungându-se la limite de la 8 ani și 4 luni până la 20 de ani și 10 luni închisoare.

Între aceste limite, instanța de fond s-a orientat către o pedeapsă de 10 ani închisoare apreciată ca reflectând gravitatea infracțiunii comise, dar și periculozitatea infractorului prin prisma criteriilor prevăzute de dispozițiilor art. 74 alin 1 din Codul penal, în mod esențial ținând cont de împrejurarea că prin sentința penală nr. 113/15 februarie 2011 a Judecătoriei Târgoviște el mai fusese condamnat, printre altele, și pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiilor art. 182 alin 2 din vechiul Cod penal, ceea ce demonstrează persistența acestuia în folosirea aceluiași obiect periculos (cuțitul), utilizat și în comiterea faptei din seara zilei de 6 septembrie 2014, cu urmări traumatice grave asupra celor din jurul său.

Inculpatului i-au fost aplicate, de asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiilor art. 66 alin 1 lit. a, b, f, h, n (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de persoana vătămată D. L. C.) și o (constând în interzicerea dreptului de a se apropia de locuința sau de locul de muncă al persoanei vătămate D. L. C.) din Codul penal, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării acelorași drepturi, obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 188 alin 2, 199 alin 1 raportat la dispozițiilor art. 67 alin 2 din Codul penal, pentru o perioadă de 3 ani, care va începe după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin 1 din Codul penal, din pedeapsa de executat s-a computat durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la data de 7 septembrie 2014 la zi.

Constatând că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, prevăzute de dispozițiilor art. 223 alin 2 din Codul de procedură penală – izolarea de societate a acestuia fiind necesară în continuare pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care a creat-o și pe care o reprezintă lăsarea lui în libertate, de vreme ce atât în anul 2011 cât și în 2014 a comis fapte de o agresivitate deosebită, folosind un obiect vulnerant, în stare să suprime viața, în baza dispozițiilor art. 399 alin 1 din Codul de procedură penală instanța de fond a menținut arestarea preventivă a acestuia.

Totodată, în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr. 76/2008 la data rămânerii definitive a sentinței, inculpatului îi vor fi prelevate probe biologice în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a lua act că persoana vătămată, D. L. C. nu s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 397 alin 1 raportat la dispozițiilor art. 19 alin 1 și 5 și 25 alin 1 din Codul de procedură penală și la dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările și completările ulterioare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 92,44 lei către S. Orășenesc P. și la plata sumei de 1299,98 lei către S. Județean de Urgență Târgoviște despăgubiri civile, urmare a internării persoanei vătămate în fiecare dintre cele doua spitale.

În conformitate cu dispozițiilor art. 274 alin 1 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzându-le și pe cele efectuate în faza de urmărire penală.

Onorariul apărătorului desemnat inculpatului din oficiu, în sumă de 200 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M. F., criticând-o pe motive de netemeincie.

În esență, criticile formulate de către apelant vizează cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanța de fond, acesta învederând faptul că față de circumstanțele sale personale, respectiv conduita adoptată în fața organelor judiciare, pedeapsa trebuia să fie orientată spre limita minimă prevăzută de lege, limită care se situează în opinia sa la 6 ani închisoare.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, coroborate fiind cu declarația inculpatului de recunoaștere a vinovăției sale, din care rezultă atât existența faptei pentru care apelantul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Pe baza mijloacelor de probă, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, dar și în raport de poziția de recunoaștere a inculpatului, în mod corect s-a reținut că acesta a aplicat în seara zilei de 6 septembrie 2014, în jurul orelor 20⁰⁰, mai multe lovituri cu un obiect tăietor-înțepător concubinei sale D. L.-C., prin care a provocat acesteia mai multe plăgi, dintre care una cu caracter penetrant la nivelul hemitoracelui drept, care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.

Curtea constată că încadrarea juridică a faptei comise de apelantul inculpat este legală, raportat la normele juridice penale în vigoare la momentul consumării infracțiunii și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care a acționat acesta, iar soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptei, în condițiile art. art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpat, care vizează faptul că în mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență conduitei sale sincere, în cursul procesului penal, atunci când a procedat la individualizarea pedepsei Curtea constată că aceste critici sunt nefondate, în raport de următoarele argumente:

Curtea constată că la primul grad de jurisdicție s-a dat eficiență conduitei inculpatului de recunoaștere a vinovăției care, potrivit legii, atrage reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă. Instanța de fond a procedat în procesul de individualizare a pedepsei la reducerea pedepsei atunci când a analizat limitele minime și maxime ale pedepsei aplicabile inculpatului.

Acum, față de circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, dar având în vedere și conduita anterioară a inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală, fiind anterior condamnat tot pentru comiterea unei infracțiuni cu violență, infracțiune care de altfel constituie și primul termen al recidivei, instanța de fond nu se putea orienta spre minimul special al pedepsei, minim care este într-adevăr de 6 ani închisoare.

Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră, acestei conduite nu i se poate da o valență superioară celei pe care i-a dat-o prima instanță atunci când a stabilit pedeapsa pe care acesta urmează a o executa, în condițiile în care inculpatul a comis o infracțiune cu un pericol social deosebit de ridicat, îndreptată împotriva valorii sociale supreme, dreptul la viață, valoare ce nu poate fi în nici un caz recuperată.

Pe de altă parte, un alt argument ce justifică cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de fond este, așa cum s-a menționat, conduita anterioară a inculpatului, acesta comițând anterior o infracțiune cu violență, prin folosirea aceluiași obiect vulnerant. Această infracțiune existentă în antecedentele inculpatului, precum și intervalul scurt scurs de la momentul la care inculpatul s-a liberat din penitenciar, relevă pe de o parte pericolul social ridicat pe care îl prezintă acesta, iar pe de altă parte faptul că scopul educativ al pedepsei nu s-a produs.

Prima instanța a procedat, pe cale de consecință în mod corespunzător atunci când a stabilit pedeapsa pe care inculpatul urmează a o executa, dând eficiența corectă tuturor criteriilor stabilite de art. 74 C.pen., stabilind durata pedepsei în apropierea cuantumului minim, așa încât curtea constată că nu există argumente pentru o reducere mai accentuată a pedepsei, având în vedere circumstanțele săvârșirii faptei, rezultatul socialmente periculos și circumstanțele persoanele ale inculpatului.

Față de aceste considerente Curtea va respinge ca nefondat calea de atac conform art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, urmând a fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției preventive de la 07.09.2014 la zi, conform prevederilor art. 72 C.pen.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. F., fiul lui E. și E., născut la data de 26.10.1977 în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, ..43, județul Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1232 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenției preventive de la 07.09.2014 la zi.

Obligă apelantul – inculpat M. F. la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de câte 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul M. F. din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

D. A. E. P. M. F.

Grefier,

M. P.

Red.E.D.A.

Tehn. Grefier P.M.

8 ex./25.03. 2015

d.f._ Tribunalul Dâmbovița

j.f. L. L.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3113/2006

← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340...		Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 117/2015. Curtea... →

Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul (art.188 NCP). Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI