Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 380/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 2432/232/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 380
Ședința publică din data de 07 aprilie 2015
Președinte – L. C.
Judecător – F. T.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul S. G., fiul lui C. și I., născut la data de 05.03.1974 în orașul Găești, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în comun Cobia, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.127 din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești, prin care s-au dispus următoarele:
În temeiul art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. G. din infracțiunile de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal și art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunile de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.81 alin.1 din OUG 195/2002.
În temeiul art.86 alin.2 din O.U.G 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009), inculpatul S. G., a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având permisul de conducere anulat, faptă din data de 28.10.2012.
În temeiul art.87 alin.1 din O.U.G 195/2002, cu aplicarea art. 5 Cod penal (2009), același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 28.10.2012.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal (1968) și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal (1968), s-au contopit cele două pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.83 alin.1 Cod penal (1968) și art. 15 alin. 2 din Legea 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 83/27.03.2012 a Judecătoriei Găești, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat S. G. asistat de avocat ales A. I. din cadrul Baroului Argeș, potrivit împuternicirii avocațiale AG nr._ aflată la fila 6 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură, apelantul inculpat a depus motivele de apel.
Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat S. G., arată că nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat A. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat S. G., arată că acesta a fost cercetat și condamnat pentru comiterea a două infracțiuni, respectiv infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 Cod penal, conducerea unui autovehicul cu permisul anulat și infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, infracțiune prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a schimbat încadrarea juridică, apreciind că dispozițiile penale ale Codului penal anterior ar fi mai favorabile inculpatului. Instanța de fond a motivat schimbarea încadrării juridice pe considerentul că fiind două infracțiuni, acel concurs de infracțiuni de la art.38 Cod penal ar atrage automat un spor.
În opinia sa, dispozițiile favorabile inculpatului sunt cele ale Codului penal în vigoare, deoarece prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, ceea ce îi creează inculpatului un avantaj.
Solicită ca, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, să se admită apelul, să se desființeze sentința atacată și, rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri.
Apreciază că în baza probelor administrate ar fi trebuit să se dispună achitarea inculpatului în baza art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.a Cod procedură penală, în sensul că fapta nu există.
În ceea ce privește prima infracțiune, respectiv infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, arată că inculpatul a fost condamnat urmare depozițiilor a 11 martori, două dintre depoziții incriminându-l pe inculpat și 9 depoziții care fie confirmă că inculpatul nu a condus autoturismul, fie nu spun nimic incriminator la adresa inculpatului.
Mai arată că S. M. G., fosta soție a inculpatului, a declarat la data de 28.10.2014, data producerii accidentului, că ea a condus autoturismul, soțul ei împreună cu domnul D. au consumat băuturi alcoolice, astfel că ea a condus autoturismul. Mai apoi, la data de 15.11.2014, și-a schimbat declarația și a spus că soțul ei a condus autoturismul. Aceasta și-a schimbat total declarația la două zile după ce a început o relație oficială cu martorul D. M., care în prezent îi este partener.
Solicită a fi înlăturată depoziția acestei martore, depoziție ce este nesinceră și nu se coroborează cu niciun alt element care să-i dea o valoare probantă, demnă să conducă la condamnarea inculpatului și la aflarea adevărului.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea inculpatului, întrucât la dosarul cauzei sunt suficiente date din care rezultă că nu inculpatul a condus autoturismul ci soția lui.
Dacă se va dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, apreciază că nu se mai impune a fi pusă în discuție și infracțiunea de conducerea a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere că inculpatul a recunoscut că într-adevăr a consumat băuturi alcoolice.
În subsidiar, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, solicită a se observa că la dosarul de urmărire penală, fila 56, se află buletinul de analiză toxicologică nr.877/2.10.2012, unde sunt cuprinse următoarele valori: la ora 1700 – 1, 95 g %0, la ora 1800 – 1,80 g %0, în scădere, pentru ca mai apoi, la fila 59 dosar urmărire penală, rezultatul alcotestului, care arată o valoare de 0,33 mg/l în aerul expirat, acest test a fost făcut la ora 1759, deci între cele două probe de sânge. Rezultă că normal era ca între cele două probe valoarea alcoolemiei să fie de 0,66 mg/l în aerul expirat. Or, din datele de la dosar rezultă o anomalie, iar instanța de fond a motivat că ar fi o eroare, că mai sunt și alte înscrisuri, respectiv un bonuleț care nu a fost tăgăduit, însă acesta nu este un înscris oficial.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea inculpatului în baza art.16 lit.c Cod procedură penală, neexistând suficiente probe că inculpatul a săvârșit respectiva infracțiune.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului inculpatului, având în vedere lipsa încheierii de ședință de la data când au avut loc dezbaterile, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Apelantul inculpat S. G., personal având ultimul cuvânt, arată că nu a el a condus autoturismul, ci fosta sa soție, care de altfel a și dat declarație în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.127 din data de 23 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Găești, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.386 Cod procedură penală și art.5 Cod penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. G. din infracțiunile de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal și art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunile de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.81 alin.1 din OUG 195/2002.
În temeiul art.86 alin.2 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal, inculpatul S. G. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având permisul de conducere anulat, faptă din data de 28.10.2012.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 28.10.2012.
În temeiul art.33 lit.a Cod penal (1968) și art.34 alin.1 lit.b Cod penal (1968), s-au contopit cele două pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.83 alin.1 Cod penal (1968) și art.15 alin.2 din Legea 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 83/27.03.2012 a Judecătoriei Găești, definitivă prin nerecurare la data de 09.04.2012, pedeapsă pe care o adaugă la pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal anterior, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
S-a luat act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 15.07.2014 întocmit în dosarul nr.2988/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, faptă prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, faptă prevăzută de art.335 al.2 Cod penal, cu aplicarea art.83 Cod penal (1968) în referire la art.15 din Legea 187/2012 și cu aplic. art.33 lit.a Cod penal (1968) în referire la art.10 din Legea nr.187/2012.
În fapt s-a reținut că la data de 28.10.2012, lucrători de poliție din cadrul IPJ Dâmbovița, Poliția Orașului Găești au fost sesizați cu privire la faptul că pe raza localității Cobia, județul Dâmbovița a avut loc un accident rutier.
Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au constatat că locul producerii accidentului se află pe DJ 702E în interiorul localității Cobia, în dreptul imobilului aparținând numitului Cușbă I., iar în evenimentul rutier a fost implicat autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ în care se aflau inculpatul S. G. și martora S. M. G., cei doi fiind transportați la Spitalul Orășenesc Găești pentru acordarea îngrijirilor medicale.
Cei doi ocupanți ai autovehiculului au fost testați cu aparatul alcotest, stabilindu-se astfel că martora S. M. G. avea o alcoolemie de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar inculpatul S. G. avea o alcoolemie de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatului i s-au prelevat probe biologice, iar din conținutul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.877/29.10.2012 emis de SJML Dâmbovița a rezultat că inculpatul avea în data de 28.10.2012 la ora 17:00 o concentrație de 1,95 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 18:00 o concentrație de 1,80 g/l.
Din cercetări s-a stabilit că în ziua de 28.10.2012, în intervalul orar 1000-1600, inculpatul S. G. s-a aflat la domiciliul său și în prezența martorilor S. M. și D. M. A. a consumat băuturi alcoolice.
În jurul orei 1600, inculpatul S. G. s-a hotărât să meargă la magazinul din . 500 m, cu scopul de a continua să consume băuturi alcoolice, cerându-i martorei S. M. G. să îl însoțească.
Pentru a evita discuțiile în contradictoriu, martora s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, aflat în curte, însă, înainte de a-l porni, inculpatul i-a cerut acesteia să coboare și să urce pe scaunul din dreapta, acesta s-a urcat la volan și a condus autoturismul pe drumul public circa 250 m, moment în care a depășit autoturismul cu nr. de înmatriculare DB7GAV care se deplasa în același sens de mers, iar în momentul în care a încercat să redreseze autoturismul, inculpatul a pierdut controlul volanului și s-a lovit de un podeț aflat în fața imobilului aparținând numitului Cușbă I., autoturismul fiind răsturnat în urma impactului.
În declarația sa, în calitate de învinuit, S. G. confirmă că în ziua de 28.10.2012 a consumat băuturi alcoolice în timp ce se afla la domiciliul său și după plecarea martorului D. M., s-a urcat împreună cu soția în autoturismul proprietate personală marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, aceasta fiind la volan, iar pe drumul către magazin, S. M. G. a pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu un cap de pod, autoturismul răsturnându-se.
Susținerile inculpatului sunt contrazise de S. M. G. care, în calitate de martor, declară că în ziua de 28.10.2012, după ce inculpatul, a consumat băuturi alcoolice, i-a cerut să îl însoțească până la magazinul din .-o primă fază să urce la volanul autoturismului, dar nu a reușit, pentru că inculpatul, în mod imperativ, i-a cerut să coboare de la volan și să se urce pe scaunul din dreapta șoferului, iar acesta s-a urcat la volan și a condus pe drumul public până în momentul în care a lovit un podeț aflat în fața imobilului lui Cușbă I., în urma impactului autoturismul răsturnându-se. Astfel, pentru a ieși din autoturism, martora a fost nevoită să folosească geamul de la portieră. Mai susține martora în declarația sa că a suferit mai multe leziuni ca urmare a producerii accidentului dar nu dorește să obțină certificat medical și nu formulează plângere penală împotriva fostului soț, inculpatul S. G..
Susținerile martorei sunt confirmate de depoziția martorului D. M. A. care confirmă că în data de 28.10.2012 după ce s-a aflat la domiciliul soților S. până în jurul orei 1530, timp în care a fost de față în timp ce inculpatul S. G. a consumat băuturi alcoolice, a plecat la domiciliul său unde a fost sunat de către martorul D. I. care l-a alertat, comunicându-i că martora S. M. G. a suferit un accident, indicând și locul în care s-a produs.
Martorul D. M. A. mai arată că odată ajuns la locul accidentului a constatat că autoturismul era avariat dar se afla în poziție pe roți, ocupanții erau scoși din mașină și pentru că martora S. M. era plină de sânge, persoanele de la fața locului au urcat-o în autoturismul său, aceasta fiind transportată la Spitalul Găești, loc în care a auzit când inculpatul îi relatat mamei sale că un anume „Demete” a pus papucii soției în partea stângă a mașinii, pe podul pedalier.
Din planșa fotografică întocmită cu ocazia investigării locului faptei, respectiv fotografia 33, pe podul pedalier al mașinii se găsește o pereche de papuci din plastic, de damă fiecare așezat în poziție inversă, coroborat cu împrejurarea că în urma impactului autoturismul s-a răsturnat, fiind readus în poziție normală de către persoanele sosite la fața locului. Se opinează astfel că, în ipoteza în care mașina ar fi fost condusă de către martoră, având în vedere forța impactului care a făcut ca parbrizul să se desprindă din locașul său, era aproape imposibil ca respectivii papuci să rămână pe pedalierul mașinii în acel loc, părând verosimilă ipoteza că acei papuci care aparțineau martorei să fi fost așezați pe locul șoferului ulterior producerii accidentului, de o altă persoană, pentru a da de înțeles că persoana care a condus autoturismul a fost martora S. M. G..
Mai mult, în afară de susținerile celor doi martori în sensul că inculpatul a fost cel care a condus autoturismul, concludente sunt și constatările reținute în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 398/V/29.10.2012 în care se arată că „numitul S. G. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile politraumatismului trafic rutier suferit în data de 28.10.2012 și necesită 12-14 zile îngrijiri medicale. Având în vedere topografia leziunilor, opiniem că sus-numitul se afla la volanul mașinii în momentul accidentului”.
Susținerile martorului P. D. D. care afirmă în declarația sa că, în timp ce se afla în fața locuinței martorului S. D. și discuta cu acesta a observat autoturismul inculpatului ce era condus de către martora S. M. G. și chiar l-a salutat pe inculpat care se afla pe scaunul din dreapta, nu sunt confirmate de martorul S. D., care nu prezintă în mod explicit această împrejurare.
Din declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, nu rezultă în mod explicit dacă martora S. M. G. a fost cea care a condus autoturismul implicat în accident, astfel că susținerile inculpatului în acest sens sunt lipsite de suport probator, probele administrate conducând la ipoteza contrară.
Totodată, din adresa nr._/11.12.2012 a IPJ Dâmbovița Serviciul Rutier rezultă că permisul de conducere al inculpatului S. G. a fost anulat în baza sentinței penale pronunțată în dosarul nr. 641/2012 de Judecătoria Găești, împrejurare confirmată de către S. G. care precizează că a fost posesor al permisului de conducere categoria B, acesta fiindu-i anulat cu circa trei ani în urmă.
Ca mijloace de probă, sunt indicate: proces verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, declarații inculpat, declarații martori, rezultatul testării cu aparatul etilotest nr._/28.10.2012, buletin de examinare clinică din data de 28.10.2012 întocmit la Spitalul Orășenesc Găești, proces verbal de prelevare întocmit în data de 28.10.2012, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr.877/29.10.2012 emis de către SJML Dâmbovița, raport de expertiză medico-legală nr.398/V/29.10.2012, adresa nr._/11.12.2012 a IPJ Dâmbovița – Serviciul Rutier, procese verbale de verificare tehnică, sentința penală nr. 83/27.03.2012.
Prin rezoluția din data de 21.02.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul S. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.86 alin.2 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002, iar prin ordonanța din data de 21.05.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunile prev. de art.335 alin.2 și art.336 alin.1 Cod penal. La data de 17.12.2013 inculpatului i-au fost aduse la cunoștință, în prezența apărătorului ales drepturile și obligațiile în această calitate.
Prin ordonanța din data de 04.06.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul S. G. pentru infracțiunile prev. de art.335 alin.2 și art.336 alin.1 Cod penal, iar la data de 11.06.2014 i s-au adus la cunoștință inculpatului drepturile și obligațiile în această calitate.
Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile în concurs real prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a Cod penal (1968) cu aplic. art.10 din Legea 187/2012.
Cu privire la inculpat s-a reținut că are cetățenie română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul cercetărilor a avut o atitudine nesinceră, prin susținerile sale încercând să inducă în eroare organele de cercetare penală, refuzând să dea declarație de inculpat, în condițiile în care depoziția sa în calitate de învinuit era într-o vădită contradicție cu probele administrate ulterior în cauză.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ din data de 25.07.2014.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 28.10.2012, aflându-se la domiciliu, în intervalul 1100-1400, inculpatul S. G. a consumat băuturi alcoolice în prezența martorului D. M..
În jurul orei 1600 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ cu intenția de a se deplasa la un magazin aflat la aproximativ 500 m de domiciliul său. La insistențele acestuia, pe scaunul din dreapta față al autoturismului s-a urcat și soția inculpatului, numita S. M. G..
După ce a rulat aproximativ 250-300 m, inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_, iar la revenirea pe banda sa de mers a pierdut controlul direcției de deplasare lovind cu partea dreaptă față un cap de pod aflat în dreptul porților de acces în curtea imobilului aparținând martorului Cușbă I.. După aceasta autoturismul a fost proiectat în porțile de acces anterior indicate pe care le-a culcat la pământ, a descris o mișcare circulară în aer și s-a oprit în poziția culcat pe partea laterală dreapta, sprijinit cu partea din față de un stâlp de susținere a cablurilor de energie electrică.
Sosiți la fața locului, mai multe persoane sesizate de zgomotul puternic, au repus autoturismul pe roți, au ajutat ocupanții să coboare din autoturism și au demontat acumulatorul.
Atât inculpatul S. G. cât și martora S. M. G. au fost transportați la Spitalul Orășenesc Găești unde li s-au acordat primele îngrijiri medicale.
Astfel, pentru S. M. G. s-a stabilit următorul diagnostic: traumatism craniofacial închis, plagă prin tăiere scalp regiunea temporoparietală dreapta, lob auricular dreapta, hematom ochiul stâng, acesta rămânând sub observație, iar pentru inculpat s-a stabilit diagnosticul: două escoriații profunde de circa 10 cm paralele la nivelul cadranului superior hemitorace drept și echimoze în regiunea re4spectivă, două escoriații profunde de circa 10 cm la baza hemitoracelui stâng, escoriații multiple superficial la nivelul ambelor gambe.
Tot la Spitalul Orășenesc Găești s-a procedat la testarea celor doi cu aparatul etilotest stabilindu-se că inculpatul S. G. avea la ora 1639 o alcoolemie de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat iar pentru S. M. G. la ora 1700 s-a constatat valoarea 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatului S. G. i s-au recoltat probe biologice, iar în urma analizelor de laborator s-a stabilit faptul că la ora 1700 acesta avea o alcoolemie de 1,95 g/l alcool pur în sânge, iar la ora 1800 o alcoolemie de 1,80 g/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică-alcolemie nr.877/29.10.2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița (fila 56 d.u.p.).
Cu privire la inculpatul S. G. s-a mai stabilit faptul că fusese deținător al permisului de conducere pentru categoria B, permis care i-a fost anulat în baza sentinței penale pronunțată în dosarul nr. 641/2012 de Judecătoria Găești, aspect ce rezultă din adresa nr._/11.12.2012 a I.P.J. Dâmbovița Serviciul Rutier (fila 54 d.u.p.).
Pentru a ajunge la această concluzie cu privire la situația de fapt prima instanță a avut în vedere declarația martorei S. M. G. care arată că, în data respectivă, la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ s-a aflat soțul său, inculpatul S. G..
Instanța de fond a constatat că inițial, la data de 28.10.2012, martora a declarat în fața organelor de poliție că aceasta ar fi condus autoturismul în cauză însă ulterior, la data de 15.11.2012 a revenit asupra declarației indicându-l pe inculpat ca și conducător. Martora a motivat faptul că inițial a făcut declarații neconforme cu realitatea deoarece a fost amenințată de soțul său care i-a cerut să dea astfel de declarații pentru a scăpa de răspunderea penală întrucât consumase băuturi alcoolice și nu poseda permis de conducere.
A reținut prima instanță faptul că martora și-a menținut ce-a de a doua declarație atât la data de 16.12.2013 cât și cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești.
S-a apreciat de prima instanță că declarația martorei se coroborează cu rezultatului expertizei medico-legale efectuate în cauză (filele 50-51 d.u.p.), prin raportul nr. 398/V/29.10.2012 medicul specialist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Dâmbovița opinând că „având în vedere topografia leziunilor” inculpatul S. G. se afla la volanul autoturismului în momentul impactului.
Instanța de fond a avut de asemenea în vedere și aspectele constatate cu ocazia cercetării la fața locului efectuată de organele de poliție coroborată cu diagnosticul stabilit martorei S. M. G..
Astfel din planșa foto întocmită cu ocazia cercetării la fața locului din data de 28.10.2012 rezultă faptul că pe geamul portierei dreapta spate al autoturismului precum și pe tapițerie, deasupra portierei dreapta față au fost observate pete de culoare brun roșcată sub forma unor stropi. Coroborat cu faptul că, la examinarea martorei la Spitalul Orășenesc Găești s-a stabilit faptul că aceasta prezenta o plagă prin tăiere scalp regiunea temporoparietală dreapta, în mod întemeiat se poate concluziona că aceasta se afla pe scaunul din dreapta față în momentul producerii accidentului.
Instanța de fond a avut în vedere și faptul că toți martorii audiați în cauză au arătat faptul că S. M. G. prezenta o rană la cap pe partea dreaptă, de unde îi curgea sânge, iar inculpatul S. G. nu prezenta răni deschise.
Aspectele invocate de inculpat în sensul că martora ar face declarații neconforme cu realitatea deoarece, după producerea accidentului, cei doi s-au despărțit iar martora ar face aceste declarații din răzbunare nu a fost primită, prima instanță observând faptul că, deși a suferit o vătămare în urma accidentului, martora nu a dorit să formuleze o plângere penală împotriva inculpatului.
S-a mai reținut de prima instanță de asemenea faptul că singura persoană care o indică pe S. M. G. ca și conducător al autoturismului este martorul P. D. D.. În depoziția sa martorul arată că în ziua respectivă se afla la poarta imobilului aparținând martorului S. D., de vorbă cu acesta când a observat în trafic autoturismul implicat în accident ocazie cu care a sesizat că acesta era condus de S. M. G.. Martorul s-a deplasat la fața locului observându-i pe cei doi afară din autoturism. De asemenea martorul arată că, la fața locului a observat un papuc de damă pe care l-a pus în autoturism în zona pedalelor unde se afla perechea cealaltă.
A apreciat prima instanță că declarația martorului P. D. D. este nesinceră, întrucât din declarația martorului S. D. rezultă că acesta nu se afla la poarta imobilului său când pe stradă a trecut autoturismul implicat în accident. De asemenea martorul arată că P. i-a relatat că acesta a ajutat-o pe soția lui S. G. să coboare de pe scaunul șoferului, contrar celor declarate de martorul P. care declară că la sosirea sa la fața locului ocupanții autoturismului coborâseră deja.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și grija cu care martorul a pus unul dintre papucii martorei S. G. în partea din stânga față a autoturismului, coroborând acest aspect cu declarația martorului D. M. A. care arată că, în timp ce se afla la Spitalul Găești l-a auzit pe inculpatul S. G. în timp ce îi relata mamei sale că nu sunt probleme pentru că „Demete” (martorul P.) a pus papucii soției sale în partea stângă pe podul pedalier al autoturismului.
Prima instanță a reținut și faptul că niciunul dintre ceilalți martori audiați în cauză nu au putut preciza cine a condus autoturismul înainte de producerea accidentului.
Astfel martorii Gavăț I. și D. I., persoane care au fost depășite în trafic de autoturismul implicat în accident au declarat că nu au observat cine se afla la volanul acelui autoturism, iar în momentul în care au ajuns la fața locului ocupanții erau deja în afara autoturismului.
Martorul D. S. declară că a observat autoturismul culcat pe partea dreaptă, că i-a văzut pe ambii ocupanți coborând pe portiera din dreapta dar nu poate preciza care a fost ordinea în care aceștia au coborât.
Contradictorie este și declarația lui C. I. care în faza de urmărire penală a declarat că l-a observat pe S. G. coborând de pe scaunul din dreapta, iar în fața instanței a declarat nu i-a observat pe cei doi când au coborât, la sosirea sa la fața locului aceștia fiind lângă autoturism. De asemenea, contradictorie este declarația martorului și în sensul că la fața locului nu au mai fost alte persoane în afară de acesta, de cei doi implicați în accident și D. M., martorul arătând că soția sa nu a ieșit din curte. Aceste afirmații sunt contrazise atât de ceilalți martori audiați în cauză cât și de martora C. E. care arată că a fost la fața locului și a observat că S. M. G. prezenta mai multe răni.
Familia C. nu au avut pretenții materiale, declarând că inculpatul a fost cel care le-a reparat porțile de acces în curtea imobilului.
Coroborând astfel declarația martorei S. M. G. cu rezultatului expertizei medico-legale efectuate în cauză, cu aspectele constatate cu ocazia cercetării la fața locului, cu diagnosticul stabilit celor două persoane la Spitalul Orășenesc Găești, cu declarația martorului D. M. A. precum și cu neconcordanțele existe între declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic se poate concluziona că în data de 28.10.2012, la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ s-a aflat inculpatul S. G..
Privitor la aspectele invocate de inculpat în legătură cu existența unor dubii privind alcoolemia pe care o avea la acel moment prima instanță a considerat că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Este adevărat că la fila 59 din dosarul de urmărire penală există rezultatul testării inculpatului S. G. cu aparatul alcooltest, din înscrisul respectiv rezultând că testarea s-a efectuat la ora 1739.
Instanța de fond a apreciat că ora reală a efectuării testării este ora 1639 având în vedere atât faptul că pe cererea de analiză (fila 60 d.u.p.) este trecută ca și oră etilotest ora 1639, pe același formular existând și semnătura persoanei în cauză, dar și declarația inculpatului din data de 28.10.2012 (fila 22 d.u.p.) prin care acesta arată că a fost testat la ora 1639.
În opinia instanței de fond este irelevant și faptul că pe cele două flacoane în care au fost recoltate probe de sânge de la inculpat nu a fost trecută ora prelevării, întrucât ambele rezultate depășesc cu mult limita legală, în cele două probe evidențiindu-se o alcoolemie de 1,95 g/l și respectiv 1,80 g/l alcool pur în sânge. Mai mult pe copia buletinului de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (fila 57 d.u.p.) sunt trecute ca și moment al prelevării probei I ora 1700, iar pentru proba II ora 1800, documentul fiind semnat de organul de poliție și de medic.
Având în vedere că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată anterior datei de 01.02.2014, dată la care a intrat în vigoare a Legea nr. 286/2009 privind noul Cod penal, prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 5 din legea menționată apreciind că în speță sunt mai favorabile prevederile legii penale care era în vigoare la data comiterii faptelor.
Astfel, instanța de fond a constatat că cele două fapte sunt incriminate și în noua reglementare însă privitor la regimul concursului de infracțiuni legea anterioară este mai blândă întrucât prevede o contopire cu un spor facultativ și variabil în timp ce legea nouă prevede un spor obligatoriu și fix.
Prima instanță, în temeiul art.386 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. G., din infracțiunile de „conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prevăzute de art.335 alin.2 Cod penal și art.336 alin.1 Cod penal în infracțiunile de „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al carei permis de conducere i-a fost anulat și conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzute de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și art.87 alin.1 din OUG 195/2002
Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală și în etapa cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.87 alin.1 și art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
Potrivit art.86 alin.2 din OUG 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană (…) al cărei permis i-a fost anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul având permisul de conducere anulat, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat.
Potrivit art.87 alin.1 din OUG 195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în fapta inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul având o îmbibație alcoolică ce depășește limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge – limită peste care fapta este considerată infracțiune, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol generată cu privire la siguranța circulației, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea acestui rezultat.
A constatat prima instanță că, din probele administrate în faza de urmărire penală, reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și că există suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea de pedepse.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere, potrivit art.72 Cod penal anterior, dispozițiile părții generale a Codului penal anterior, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracțiunile săvârșite prezintă un grad de pericol social ridicat, deoarece inculpatul a periclitat prin conduita sa viața, sănătatea și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic, precum și a celorlalți ocupanți ai autoturismului cu care se deplasa.
S-a avut în vedere de către instanța de fond și faptul că în urma comiterii infracțiunilor inculpatul a produs și un accident rutier în care a rezultat atât vătămarea corporală a persoanelor care îl însoțeau cât și avarierea autoturismului, urmările care s-ar fi putut produce fiind dintre cele mai grave.
Totodată, prima instanță a ținut seama de persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, acesta a mai fost condamnat în trecut pentru comiterea de infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Astfel prin sentința penală nr. 83/27.03.2012 a Judecătoriei Găești, definitivă la data de 09.04.2012 inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, în baza art.81 Cod penal (1968) dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
Se observă astfel perseverența infracțională a inculpatului care, după 6 luni după ce a fost condamnat pentru infracțiuni le regimul circulației pe drumurile publice, a comis același gen de fapte.
Instanța de fond a avut în vedere și atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, acesta negând comiterea faptelor.
De asemenea, întrucât cele două fapte sunt săvârșite mai înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 Cod penal (1968), care reglementează concursul real de infracțiuni.
De asemenea, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă din data de 28.10.2012 și la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drum public a unui autovehicul, având permisul de conducere anulat, faptă din data de 28.10.2012, aceste pedepse fiind proporționale cu scopul urmărit de legiuitor și corespunzând funcțiilor de constrângere și reeducare, precum și scopului preventiv, conform art. 52 alin. 1 vechiul Cod penal.
Totodată, prima instanță a contopit pedepsele aplicate, potrivit art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal (1968), urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 1 (un) an închisoare.
Constatând că inculpatul a comis cele două infracțiuni care fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr. 83/27.03.2012 a Judecătoriei Găești, definitivă la data de 09.04.2012, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.83 alin.1 Cod penal (1968) și art.15 alin.2 din Legea 187/2012 dispunând rea suspendării executării condiționate a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală anterior menționată.
Prima instanță a dispus executarea în întregime a pedepsei de 8 luni închisoare care nu s-a contopit cu pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 1 an și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal anterior, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Prima instanță nu a interzis inculpatului dreptul civil prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal anterior, ținând cont de hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza C. c. României, unde s-a statuat că privarea de dreptul de a vota pentru toți condamnații care execută pedepse și care se aplică în mod automat acestora, indiferent de durata pedepsei lor, de natura sau gravitatea încălcării pe care aceștia au săvârșit-o și independent de situația lor personală, depășește limitele unei aprecieri rezonabile, astfel că este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr. 1.
Întrucât în speță, persoana inculpatului și natura infracțiunii săvârșite nu impun interzicerea dreptului de a vota, instanța de fond a exceptat de la aplicare pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal inculpatul S. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac promovate, inculpatul a arătat, în esență, că instanța de fond în mod greșit a schimbat încadrarea juridică, apreciind că dispozițiile penale ale Codului penal anterior i-ar fi mai favorabile.
În opinia sa dispozițiile ce-i sunt favorabile sunt cele ale Codului penal în vigoare, deoarece prevăd pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, ceea ce îi creează un avantaj.
Apreciază că în baza probelor administrate trebuia să se dispună achitarea sa în baza art.396 alin.5 rap. la art.16 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există.
În ceea ce privește prima infracțiune, respectiv infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, inculpatul arată că a fost condamnat urmare depozițiilor a 11 martori, două dintre depoziții incriminându-l și 9 depoziții care fie confirmă că nu a condus autoturismul, fie nu spun nimic incriminator la adresa sa.
S. M. G., fosta sa soție, a declarat la data de 28.10.2014, data producerii accidentului, că ea a condus autoturismul, iar la data de 15.11.2014 și-a schimbat radical declarația și a spus că soțul ei a condus autoturismul. Aceasta și-a schimbat total declarația la două zile după ce a început o relație oficială cu martorul D. M., care și în prezent îi este partener, motiv pentru care se impune a fi înlăturată depoziția acestei martore, care este nesinceră și nu se coroborează cu niciun alt element care să-i dea o valoare probantă.
De asemenea, dacă se dispune achitarea pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu permisul anulat, apreciază că nu se mai impune a fi pusă în discuție nici infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, având în vedere că a recunoscut că într-adevăr a consumat băuturi alcoolice.
În subsidiar, a solicitat a se observa că la dosarul de urmărire penală se află buletinul de analiză toxicologică nr.877/2.10.2012, unde sunt cuprinse următoarele valori: la ora 1700 – 1, 95 g ‰, la ora 1800 – 1,80 g ‰, în scădere, pentru ca mai apoi, la fila 59 dosar urmărire penală, rezultatul alcotestului, care arată o valoare de 0,33 mg/l în aerul expirat, a fost făcut la ora 1759, deci între cele două probe de sânge. Deci, rezultă că normal era ca între cele două probe, valoarea alcoolemiei trebuia să fie de 0,66 mg/l în aerul expirat. Or, la dosar există o anomalie, instanța de fond motivând că ar fi o eroare, că mai sunt și alte înscrisuri, respectiv un bonuleț care nu a fost tăgăduit, dar care nu este un înscris oficial.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, și cu prioritate în raport de dispozițiile art.281 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.3 Cod procedură penală, constată că apelul declarat este fondat, însă pentru alte considerente:
Astfel, Curtea reține că la data de 12.12.2014, instanța de fond a amânat judecarea cauzei la data de 16.01.2015, pentru audierea unui martor (fila 56 dosar fond).
La data de 23.01.2015, prima instanță a pronunțat sentința atacată, respectiv sentința penală nr.127/23.01.2015, din a cărei parte introductivă rezultă că Susținerile celor prezenți și actele de procedură efectuate la ultimul termen de judecată din data de 16.01.2015 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în data de 23.01.2015, când a pronunțat următoarea sentința penală: (fila 70 dosar fond).
Curtea constată că la dosarul de fond nu există nicio încheiere întocmită pentru termenul din 16.01.2015, când se presupune că avut loc dezbaterile din prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art.281 alin.1 lit.a, alin.2 și alin.3 Cod procedură penală, încălcarea dispozițiilor privind compunerea completului de judecată determină întotdeauna aplicarea nulității absolute, care se constată din oficiu sau la cerere și poate fi invocată în orice stare a procesului.
În aceste condiții, Curtea reține că nu se poate cunoaște dacă au fost respectate dispozițiile art.354 Cod procedură penală, privind compunerea instanței, potrivit cărora completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei, iar când acest lucru nu este posibil, se poate schimba până la începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită după acest moment atrăgând reluarea dezbaterilor.
Față de aceste considerente, Curtea reține că, în baza art.421 pct.2 lit.b Cod procedură penală, se impune admiterea apelului declarat, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond pentru rejudecare, întrucât există unul dintre cazurile de nulitate absolută, respectiv cel prevăzut de art.281 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Având în vedere soluția adoptată, Curtea apreciază că nu se mai impune și analizarea motivelor de apel invocate, acestea urmând a fi examinate de prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei în complet legal constituit.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. G., fiul lui C. și I., născut la 05.03.1974 în orașul Găești, județul Dâmbovița, CNP:_, domiciliat în comun Cobia, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.127/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Găești, pe care o desființează și trimite cauza la prima instanță pentru rejudecare.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.04.2015.
Președinte, Judecător,
L. C. F. T.
Grefier,
A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
5 ex./22.04.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Găești
Judecător fond – D. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr.... | Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... → |
|---|
