Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 228/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 228

Ședința publică din data de 3.03.2015

PREȘEDINTE - I. S.

JUDECĂTOR - V. M.

GREFIER - M. E.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror C. I. P.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA GĂEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 2125 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, prin care, în baza art. 386 din Noul Cod de Procedură Penală, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. C., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 182 alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.180 alin.2 Cod penal anterior.

În baza art.180 alin.2 din Codul penal anterior cu aplicarea art.63 alin.3 teza a II a Cod penal anterior, cu referire la art.3 și 5 din Noul Cod penal, cu referire la art.396 alin.1,2 și 10 din Noul Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul G. A. C., fiul lui G. și C., născut la data de 05.07.1989 în București, domiciliat în comuna Vișina, ., CNP_, studii 8 clase, la 3.000 lei amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal anterior.

În baza art. 397 Noul Cod de procedură penală rap. la art.19 Noul Cod de procedură penală cu referire la art.252 și 253 și 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă I. M. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 3.465 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgoviște.

A obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 79,98 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate I. M..

S-a luat act că S. Orășenesc Găești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 398 rap. la art.274 alin.1 Noul Cod de procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului – P. M. – în cuantum de 50 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 625/2014, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul – inculpat G. A. C., personal și asistat de avocat B. I., apărător ales din Baroul Dâmbovița, intimata – parte civilă I. M., personal, lipsă fiind intimata – parte civilă S. Județean de Urgență Târgoviște și intimata – persoană vătămată S. Orășenesc Găești.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat T. L., având cuvântul depune la dosar o cerere din partea doamnei avocat Bout M. Ș., prin care se solicită plata parțială a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului.

Avocat B. I., având cuvântul pentru inculpat arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că sentința atacată este nelegală, pentru următoarele considerente:

Apreciază că soluția instanței constând în schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului este nelegală întrucât instanța a apreciat în mod greșit prejudiciul estetic și funcțional suferit de persoana vătămată ca fiind unul ce poate fi înlăturat în totalitate prin efectuarea unor lucrări stomatologice proteice sau prin implant dentar.

Astfel, potrivit art. 182 al.2 c.p., constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Fapta inculpatului care a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste față și corp, provocându-i pierderea a doi dinți din față și leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 al.2 c.p. din 1969.

În opinia sa, pierderea a doi dinți din față reprezintă un prejudiciu estetic grav și permanent pentru considerentele care au fost expuse mai sus, prin urmare fapta reținută în sarcina inculpatului subzistă și sub actuala reglementare fiind prevăzută de art. 194 al.1 lit.c c.p.

Față de toate aceste considerente apreciază că, încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare al instanței este corectă, iar instanța de judecată ar fi trebuit să rețină că infracțiunea săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 al.2 c.p. din 1969 sau art. 194 al.1 lit.c c.p. și să dispună condamnarea acestuia pentru această faptă.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale potrivit criticilor invocate.

Avocat B. I., având cuvântul pentru inculpatul G. A., solicită instanței respingerea apelului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect fiind soluționată atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.

Intimata – parte civilă I. M., având cuvântul personal, solicită instanței menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Găești, întrucât dorește să-și recupereze prejudiciul cauzat de inculpat, lăsând la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la apelul declarat de parchet.

Inculpatul G. A. C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, regretă fapta comisă, era nervos și este de acord cu acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 2125 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, în baza art. 386 din Noul Cod de Procedură Penală, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. C., din infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 182 alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.180 alin.2 Cod penal anterior.

În baza art.180 alin.2 din Codul penal anterior cu aplicarea art.63 alin.3 teza a II a Cod penal anterior, cu referire la art.3 și 5 din Noul Cod penal, cu referire la art.396 alin.1,2 și 10 din Noul Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul G. A. C., fiul lui G. și C., născut la data de 05.07.1989 în București, domiciliat în comuna Vișina, ., CNP_, studii 8 clase, la 3.000 lei amendă penală.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 Cod penal anterior.

În baza art. 397 Noul Cod de procedură penală rap. la art.19 Noul Cod de procedură penală cu referire la art.252 și 253 și 1357 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă I. M. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 3.465 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgoviște.

A obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 79,98 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate I. M..

S-a luat act că S. Orășenesc Găești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 398 rap. la art.274 alin.1 Noul Cod de procedură penală a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului – P. M. – în cuantum de 50 lei, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 625/2014, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin Rechizitoriul din data de 28.01.2014, întocmit în dosarul nr.1525/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

În fapt s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:

În noaptea de 01.06.2011, în jurul orelor 23,30-24,00, partea vătămată I. M. se afla în autoturismul martorului M. D. I., autoturism care era oprit în fața imobilului numitei Botoi Vsilica, imobil amplasat în ..

La un moment dat și-a făcut apariția inculpatul G. A. C. care se deplasa cu un scuter iar între cei doi a avut loc un schimb de replici, conflictul s-a amplificat culminând cu scoaterea cu forța din mașină a părții vătămate, iar inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, astfel că I. M. a fost nevoită să se refugieze în curtea locuinței martorei Botoi V..

Inculpatul a continuat să-i adreseze expresii jignitoare părții vătămate, fără să intre în curte, ocazie cu care a rupt mai multe uluci din gard, cerându-i proprietarei imobilului să o scoată afară pe I. M., împrejurare în care martora Botoi V. a solicitat ajutorul organelor de poliție, motiv pentru care inculpatul a părăsit acel loc.

Potrivit raportului de expertiză medico legală nr.335/V/09.08.2011 numita I. M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 02.06.2011 prin lovire cu corp dur și a necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale fiind specificat diagnosticul „politraumatism prin agresiune, traumatism facial multiplu, avulsie dentară”.

Practica judiciară a statuat în mod constant că pierderea a doi sau mai mulți dinți din față constituie sluțire deoarece creează o dizarmonie substanțială în fizionomia celui vătămat și reprezintă un prejudiciul estetic însemnat și ireversibil.

În drept s-a reținut în actul de sesizare a instanței că:

Fapta învinuitului G. A. C. de a lovi pe partea vătămată I. M. având drept consecință o avulsie dentară producându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile îngrijire medicală întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

Ca mijloace de probă, sunt precizate în actul de sesizare a instanței: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico legală, înscrisuri.

Cu privire la inculpat, s-a arătat în actul de sesizare a instanței că:

Potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Găești sub nr._ .

La termenul de judecată din data de 03.09.2014, în ședință publică, în prezența apărătorului ales, avocat B. I., inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta săvârșită și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecat în procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

La același termen inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din fapta prevăzută de art.182 alin.1 Cod penal anterior în cea de lovire prevăzută de art.193 alin.2 din Noul Cod penal apreciind că în cauză nu s-a provocat persoanei vătămate o sluțire.

Sub aspectul probatoriului pe cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind dispusă și completarea raportului de expertiză în sensul de a se preciza dacă avulsia dentară pe care a suferit-o partea vătămată reprezintă un prejudiciul estetic grav și permanent.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice instanța a apreciat că acesta este întemeiată având în vedere următoarele:

În aprecierea instanței singurii în măsura a stabili dacă fapta ce intră sub incidența legii penale a produs vreuna din urmările prevăzute de textul în discuție (esențială pentru încadrarea juridică a faptei), sunt organele specializate, respectiv medicul legist. A admite contrariul, înseamnă a aprecia că expertizele (de orice fel) nu se justifică, constatarea directă și personală a instanței fiind suficientă.

Mai mult, sluțirea presupune consecința unei modificări substanțiale a aspectului fizic al unei persoane, care să poată provoca o reacție de respingere a celor din jur și care să constituie o dizarmonie evidentă și păgubitoare din punct de vedere estetic.

În situația pierderii dinților din față prin protezarea acestora nu se produce o schimbare a aspectului feței și, tocmai de aceea, în completarea la raportul de expertiză s-a concluzionat că nu există un prejudiciul estetic grav și permanent, chiar la data efectuării primei examinări medico legale fiind deja efectuată protezarea fizionomică stomatologică.

Nu este convingătoare în acest sens nici motivarea procurorului de caz potrivit căruia pierderea dinților are un caracter ireversibil, leziunile produse nefiind vindecabile în mod natural.

Instanța a apreciat că, dimpotrivă, în condițiile în care știința medicală cunoaște o permanentă dezvoltare, o lucrare protetică sau implant dentar, care va înlocui dintele/dinții lipsă, este de natură să acopere organic și funcțional consecințele cauzate părții vătămate. De altfel, nu se poate susține că pierderea unui dinte echivalează cu pierderea unui ochi, cu pierderea auzului, fiind probabil, singurul organ care, prin înlocuire, nu își pierde funcția pentru care a fost destinat (respectiv masticatia).

În altă ordine de idei, în cauză nu s-a dovedit, prin alte mijloace de probă, ca fiind pe deplin realizate consecințele prevăzute de lege. Nu rezultă din ansamblul probator ca în urma faptei săvârșite de către inculpat, partea vătămată ar fi rămas cu vreo infirmitate, invaliditate sau pierderea unui simt, ori ca, urmare a traumatismului suferit, a căpătat o înfățișare respingătoare sau nu a mai fost în măsura să se hrănească.

Prin urmare instanța a apreciat că rezultatul periculos creat în cauză nu se încadrează într-una din variantele prevăzute de art. 182 alin. 2 Cod penal anterior.

Urmarea produsă prin fapta inculpatului, că o componentă a laturii obiective, se circumscrie dispoziției art. 180 alin. 2 Cod penal anterior, respectiv infracțiunii de lovire sau alte violențe care condiționează existența faptei de o vătămare care necesită pentru vindecare cel mult 20 zile, motiv pentru care s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.

La aplicarea pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 180 al.2 C.pen. anterior, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal anterior: dispozițiile părții generale a Codului Penal anterior (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa stabilite în partea specială a Codului Penal anterior, gradul de pericol social (fapta prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, în raport cu urmările produse), scopul urmărit, circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 3.000 lei stabilită în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.3 teza a II a Cod penal anterior, este suficientă pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și coercitiv al pedepsei prevăzute de legea penală având în vedere faptul că inculpatul este infractor primar și a recunoscut fapta de lovire asupra părții vătămate.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631 Cod penal anterior.

În ceea ce privește acțiunea civilă alăturată celei penale de partea civilă I. M. instanța a apreciat că cererea acesteia de obligare a inculpatului la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale și 5.000 lei daune materiale este întemeiată în parte având în vedere următoarele :

Prejudiciul suferit de către partea vătămată prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial (dreptul la integritate și inviolabilitate fizică) este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanța le-a acordat acesteia nu reprezintă o modalitate de repunere în situația anterioară săvârșirii faptei, ci o modalitate prin care se urmărește a se compensa echitabil valoarea de care a fost privată, în raport de modalitatea în care a resimțit impactul accidentului în viața sa obișnuită, ținând cont ca orice durere fizică este resimțita cu ajutorul creierului, este corticalizată, astfel încât orice durere fizică presupune o suferință psihică și de asemenea, s-a avut în vedere faptul că partea vătămată a fost lovită în zona feței.

În concluzie, în baza art.397 Noul Cod de procedură penală rap. la art.19 Noul Cod de procedură penală cu referire la art.252 și 253 Cod civil, s-a admis integral solicitarea de daune morale și a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 lei cu acest titlu.

În ceea ce privește daunele materiale, pretențiile părții civile sunt justificate în parte și anume cu privire la suma de 3465 lei reprezentând cheltuielile efectuate de aceasta cu restabilirea sănătății și efectuarea operațiunilor de protezare așa cu rezultă din înscrisurile depuse în acest sens și aflate la filele 36-47 ale dosarului.

S-a luat act că S. Orășenesc Găești nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă S. Județean de Urgență Târgoviște și a obligat pe inculpat să plătească acestei părți civile suma de 79,98 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare a persoanei vătămate I. M..

În baza art. 398 rap. la art.274 alin.1 Noul Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Găești, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.180 alin.2 în art.182 alin.2 Cod penal din Codul penal anterior, pentru motivele invocate în precedent.

Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conforma art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelul este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare:

Prin Rechizitoriul nr.1525/P/2011 din 28 ianuarie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, s-a dispus punerea în mișcarea acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. A. C.,pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 01 iunie 2011 în jurul orelor 23,30 - 24,00 a lovit-o pe partea vătămată I. M., cu pumnii și picioarele, peste față și corp, având drept consecință o avulsie dentară, necesitând pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr.2125/10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 Cod penal anterior, dispoziții care au fost apreciate în ansamblu ca fiind mai favorabile inculpatului.

Totodată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de ar.180 alin.2 Cod penal anterior, la pedeapsa de 3.000 lei amendă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prima instanță a apreciat în mod greșit prejudiciul estetic și funcțional suferit de persoana vătămată ca fiind unul ce poate fi înlăturat în totalitate prin efectuarea unor lucrări stomatologice proteice sau prin implant dentar.

Este cunoscut faptul că potrivit art.182 alin.2 Cod penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății, una din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

În speță, Curtea constată că fapta inculpatului G. A. C., care a aplicat persoanei vătămate I. M. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, peste față și corp, provocându-i pierderea a doi dinți din față și leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped.de art.182 alin.2 Cod penal anterior.

Este adevărat că la data de 26 iunie 2012 Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, a comunicat că leziunile traumatice suferite de I. M. nu i-au pus viața în primejdie și nu au determinat niciuna din consecințele prevăzute de art.182 Cod penal. Ulterior, prin adresa nr.335/V/2011 din data de 20 octombrie 2014, Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița a menționat faptul că persoana vătămată nu a suferit un prejudiciu estetic grav și permanent, deși practica judiciară în mod constant a considerat că pierderea a doi sau mai mulși dinți din față, constituie o sluțire, deoarece creează o dizarmonie substanțială în fizionomia celui vătămat și reprezintă un prejudiciu estetic însemnat și ireversibil.

În acest sens, împrejurarea că dinții pierduți ar putea fi înlocuiți prin proteze este lipsită de relevanță pentru că în asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare normală, ia lucrarea dentară efectuată, deși în anumite condiții poate ascunde prejudiciul estetic suferit, nu este totuși de natură să-l înlăture (în acest sens a se vedea Codul penal comentat, Volumul II, Partea specială, M. B. și alții, Editura Hamangiu 2008 București, pg. 182).

În același timp, exemplificăm din practica judiciară, decizia penală nr.964/1971 a Tribunalului Suprem - Secția penală, în RRD nr.10/1971, pg.177 ; Curtea de Apel București - Secția II-a penală, decizia nr.1644/2000 ; Curtea de Apel Iași, deciziile penale nr.632/2002, nr.54/2004 și nr.786/2005 ; Curtea de Apel C., decizia nr.422/23 aprilie 2009 ; Curtea de Apel Ploiești, decizia nr.59/17 ianuarie 2008 ; Curtea de Apel G., decizia nr.103 R/12 februarie 2010.

În plus, reamintim și mențiunile din Decizia nr.II din 28 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, în care se arată că la aprecierea existenței consecinței agravante a sluțirii, prev.de art.182 alin.2 din Codul penal anterior, instanța de fond trebuia să aibă în vedere și criterii de ordin anatomic și fiziologic proprii naturii umane, cum ar fi poziția dinților pierduți, cât și criterii specifice cum ar fi: vârsta, sexul persoanei vătămate, etc..

În acest sens, prima instanță nu a ținut cont de faptul că dinții pierduți sunt situație pe maxilarul superior, chiar în față, fiind de altfel primii dinți care se văd la deschiderea gurii, iar persoana vătămată este o tânără învârstă de aproximativ 20 de ani, care se găsește în situația în care periodic trebuie să verifice la medicul specialist, starea lucrării dentare pe care o a fost nevoită să o facă pentru a ascunde lipsa celor doi dinți.

Împrejurarea reținută de prima instanță, în sensul că medicii legiști sunt singurii în măsură să stabilească dacă fapta a produs vreuna din urmările prevăzute de textul de incriminare, este greșită, atâta vreme cât în realitate actele emise de medicii legiști sunt

mijloace de probă în prezenta cauză, ca toate celelalte probe administrate, fără a avea o valoare prestabilită, concluziile acestora putând fi înlăturate dacă rezultă contrariul din celelalte probe, așa cum este cazul în speță.

În concluzie, Curtea apreciază în raport și de practica judiciară în materie și mai sus menționată, că pierderea a doi dinți din față, creează o dizarmonie substanțială în fizionomia celui vătămat și reprezintă un prejudiciu estetic însemnat și ireversibil.

Pe cale de consecință, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Găești, va desființa în parte în latură penală, sentința penală nr.2125/10 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești și conform art.386 Cod procedură penală, cu aplic.art.5 Cod penal, va schimba încadrarea juridică dată faptei reținute de prima instanță în sarcina inculpatului G. A. C. din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.182 alin.2 Cod penal anterior, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev.de art.182 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

La analiza celor două texte incidente în materie, cu referire la infracțiunea de vătămare corporală gravă, Curtea constată că pentru infracțiunea prev.de art.182 alin.2 Cod penal anterior, dar și pentru art.194 alin.1 lit.c Cod penal, legea prevede aceeași pedeapsă, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani.

Totodată, trebuie precizat faptul că la încadrarea juridică a faptei, Curtea nu a reținut solicitarea inculpatului de a se judeca pe procedura de urgență, respectiv art.374 alin.5 și art.396 alin.10 Cod procedură penală, dat fiind faptul că această recunoaștere a fost condiționată atât de schimbarea de încadrare juridică a infracțiunii, cât și de administrarea unor probe în faza de judecată la prima instanță, așa cum de altfel s-a arătat mai sus.

Se vor aplica disp.art.71 și art.64 lit.a teza II-a și b Cod penal.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei de 2 ani închisoare, Curtea constată că scopul preventiv educativ al acesteia, în sensul art.52 din vechiul Cod penal, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Așa fiind în baza art.86/1 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supravegherea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu art.86/2 Cod penal.

Pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune conform art.86/3 Cod penal, următoarelor măsuri de supraveghere:

a). – să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

b). – să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). – să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

Conform art. 359 c.pr.penală, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86/4 cod penal.

În baza art. 71 al.5 cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale.

La analiza din oficiu efectuată în temeiul art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că nu mai sunt alte cauze de netemeinicie și nelegalitate, sens în care se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de sta vor rămâne în sarcina acestora.

Se va dispune plata sumei de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA GĂEȘTI, împotriva sentinței penale nr. 2125 din data de 10.12.2014, pronunțată de Judecătoria Găești, pe care o desființează în parte, în latură penală și în consecință:

În baza art. 386 c.pr.penală, cu aplic. art. 5 cod penal, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute de prima instanță, în sarcina inculpatului G. A. C., fiul lui G. și C., ns. la data de 5.07.1989 în București, domiciliat în com. Vișina, ., din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al.2 cod penal anterior, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.2 cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul G. A. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Aplică art. 71 și 64 lit.a teza a-II-a și b cod penal.

În baza art. 86/1 cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 86/2 cod penal.

Conform art. 86/3 cod penal, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a). – să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea lui la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

b). – să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c). – să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

Conform art. 359 c.pr.penală, atrage atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 86/4 cod penal.

În baza art. 71 al.5 cod penal dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3.03.2015.

Președinte, Judecător,

I. S. V. M.

Grefier,

M. E.

Red.IS

Tehnored.EV

8 ex./06.03.2015

d.f. nr._ Judecătoria Găești

j.f. C. D. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 228/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI