Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 236/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 236

Ședința publică din data de 04 martie 2015

Președinte – E. N.

Judecător – I. N.

Grefier – M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul Z. D. C., fiul lui M. și M., născut la data de 12 aprilie 1980, domiciliat în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș, partea civilă T. V. S. I. domiciliat în Slatina, .. 3, ., . și asiguratorul . - Sucursala B., cu sediul în municipiul B., .-32, județul B. împotriva sentinței penale nr. 857 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de avocatul persoanei vătămate T. V. S. I., ca neîntemeiată.

În baza art. 184 alin.2,4 Cod penal din 1968, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod proc. penală a fost condamnat inculpatul Z. D. C., fiul lui M. și M., născut la data de 12.04.1980 în municipiul Pitești, județul Argeș, domiciliat în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP Pitești, CNP_, studii 12 clase, administrator al . SRL Pitești, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, cu doi copii minori, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, conform art. 82 Cod penal din 1968.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal din 1968.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

În baza art. 397 cu referire la art. 25 și 19 Cod proc. penală și art. 1349, 1357 si urm. Cod Civil, art. 49, 54 si urm. din Legea nr. 136/1995 rep., art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a dispus obligarea inculpatului alături de asiguratorul de răspundere civilă . România, cu sediul în București, .. 45, la plata către persoana vătămată constituita parte civilă T. V. S. I., cu domiciliul în municipiul Slatina, .. 3, ., ., a sumei de 20.486 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 60.000 euro (echivalent în lei la data plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale; la plata sumei de 131.957,63 lei, cheltuieli de spitalizare către S. U. de Urgență M. Central „Dr. C. D.” București, cu sediul în municipiul București, .. 88, sector 1.

Totodată, s-a respins cererea de despăgubiri formulată de persoana vătămată/parte civila D. D. E., domiciliat în municipiul Slatina, . B, ., ..

S-a luat act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins cererea de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei au răspuns apelantul inculpat Z. D. C. asistat de avocat ales P. V. din Baroul Argeș, conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 12.01.2015, apelantul parte civilă T. V. S. I. asistat de avocat ales G. A. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 11.01.2015, lipsă fiind apelantul asigurator . – Sucursala B., intimații părți civile D. D. E. și S. U. M. Central Dr. C. D. București, precum și intimata persoană vătămată S. Județean de Urgență B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Avocat G. A. având cuvântul pentru apelantul parte civilă T. V. S. I. precizează că prin încheierea de ședință depusă la dosarul cauzei la instanța de fond a solicitat cheltuieli reprezentând daune materiale în sumă de 30.000 lei ulterior majorate conform borderoului depus la dosar împreună cu documentele justificative anexe și suma de 1 milion euro reprezentând daune morale.

Acestea reprezintă cheltuieli efectuate cu alimentația pe perioada spitalizării, cheltuieli cu medicamentația suplimentară aferentă care nu s-a încadrat în medicamentația pentru care partea civilă a beneficiat de scutire din partea Casei de Sănătate, cheltuieli cu deplasările pe perioada cât a fost internat la S. M., cheltuieli de transport efectuate de familie (soție și fiu), cheltuieli necesare pe perioada transportului după recuperarea parțială întrucât i s-a interzis să mai conducă autoturisme și are nevoie de un însoțitor, cheltuieli de recuperare cu tratament de fizioterapie, cheltuieli privind logopedul întrucât după coma indusă acesta a trebuit să învețe să vorbească din nou și diferența dintre sumele de bani primite în raport de gradul de comisar șef de poliție, gradul universitar – șef catedră la Centrul de Pregătire și Perfecționare a Polițiștilor Slatina.

Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a se preciza de avocatul ales al apelantului parte civilă natura pretențiilor ce formează obiectul acțiunii civile, respectiv a daunelor materiale cu precizarea pentru fiecare pretenție a sumei estimate.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei au răspuns apelantul inculpat Z. D. C. asistat de avocat ales P. V. din Baroul Argeș, conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 12.01.2015, apelantul parte civilă T. V. S. I. asistat de avocat ales G. A. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 11.01.2015, lipsă fiind apelantul asigurator . – Sucursala B., intimații părți civile D. D. E. și S. U. M. Central Dr. C. D. București, precum și intimata persoană vătămată S. Județean de Urgență B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Avocat G. A. având cuvântul pentru apelantul parte civilă T. V. S. I. susține că valoarea totală a daunelor materiale este de 20.486,21 lei reprezentând: cheltuieli cu medicamente 10.486,21 lei, cheltuieli transport 2.000 lei, servicii medicale de recuperare 2.000 lei plus taxe expertize și de spitalizare, onorariu avocat în sumă de 4.000 lei și diferență drepturi salariale: perioada octombrie 2012 – februarie 2013 de 1.218 lei și perioada septembrie 2012 – iunie 2013 de 1.739 lei.

Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, reprezentând acte medicale privind perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015.

Avocat P. V. având cuvântul pentru apelantul inculpat Z. D. C. susține că nu se opune administrării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul formulează concluzii de admitere a probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Curtea admite cererea formulată de avocatul ales al apelantului parte civilă privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.

Avocat G. A. pentru apelantul parte civilă T. V. S. I. depune motive de apel și înscrisuri în circumstanțiere.

Avocații apelanților și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind apelurile în stare de judecată.

Curtea ia act de declarații, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.

Avocat G. A. având cuvântul pentru apelantul parte civilă T. V. S. I. solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, desființarea în parte, în latură civilă, a sentinței instanței de fond în sensul majorării sumelor la care inculpatul a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civilă, de la suma de 20.486 lei daune materiale și 60.000 lei daune morale la suma de 1 milion euro.

Critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, respectiv lipsa unui criteriu la care instanța putea să se raporteze pentru acordarea daunelor morale.

Arată că potrivit autorilor " Ghidului pentru soluționarea daunelor morale " Ediția 2012, nivelul mediu al despăgubirilor este determinat global pentru toate tipurile, formele, categoriile prejudiciului moral, cum ar fi cel de agrement, cel estetic, cel afectiv.

Pe de altă parte au existat alte criterii ce nu au fost avute în vedere de instanța de judecată: numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare; existența unei infirmități posttraumatice; vârsta persoanei vătămate; cuantumul despăgubirilor acordate, pentru prejudiciul moral aferente unei vinovății de 100% în sarcina făptuitorului.

Referitor la existența unui prejudiciu de agrement susține că din probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că instanța de fond nu s-a raportat la acest criteriu de individualizare al daunelor morale.

Astfel, după producerea accidentului partea civilă nu a mai putut desfășura aceleași activități cu caracter de agrement pe care le desfășura anterior, acesta fiind campion la tenis de masa, implicat în susținerea și promovarea acestui sport la nivelul unităților de învățământ aparținând Ministerului de Interne.

Cât privește prejudiciul estetic se arată că planșele foto depuse la dosar demonstrează existența acestuia drept criteriu suplimentar de majorare a daunelor morale, (cicatricele rămase în urma accidentului la nivelul craniului cu o întindere de 12-13 cm pornind din zona frontala până în zona parientalo-occipitală, urmele rămase după efectuarea trasectomiei esofagiene din perioada în care partea civilă s-a aflat în coma indusă, efectuata de cadrele medicale pentru posibilitatea de hrănire prin tuburi chirurgicale introduse in zona esofagiana, cicatricele pleurale cu o întindere de la 4 - 14 cm dar și numărul zilelor de îngrijiri medicale de 100 zile cât s-a aflat în comă și cele necesare refacerii medicale ulterioare.

Totodată, să se aibă în vedere vârsta persoanei de 56 ani, cadru didactic la Centrul de Formare Profesională al Polițiștilor" N. G. " Slatina, șeful Catedrei de Limbi Străine (limba franceză), corespondent și membru în cadrul Centrului de Perfecționare și Prelucrare al Sistemului de Date și Baze Schengen.

În ceea ce privește prejudiciul moral aferent unei vinovății de 100% în sarcina făptuitorului arată că acest aspect rezultă din actele dosarului de urmărire penală, inculpatul fiind singura persoana vinovată de producerea accidentului rutier.

Un alt criteriu ce nu a fost avut în vedere este acela privind imposibilitatea efectuării unor activități datorita situației în care se afla partea civila în prezent și care are legătura cauzală directă cu accidentul produs și infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Se face referire la decizia medicală nr. A 2176/30 septembrie 2014 din care se poate trage concluzia și a subzistenței acestui criteriu de individualizare a daunelor morale: interzis portul de armă, interzis conducerea autovehiculelor rutiere, scutire ședințe tragere, tabere de instrucții, scutire serviciul de zi pe unitate.

Se invocă jurisprudența europeană în materie, respectiv se arată că în Austria pentru stabilirea daunelor morale se au în vedere următoarele criterii: tipul și gravitatea vătămării, intensitatea, durata și tipul durerilor, durata afectării stării de sănătate, precum și neplăcerile asociate acestora.

Se face referire la decizia nr. 157/2006 a Curții Supreme a Austriei potrivit căreia daunele morale se acordă sub formă de sumă forfetară, care în cele mai grave cazuri poate atinge o valoare de până la 300.000 euro, iar în celelalte cazuri de până la 180.000 euro.

Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate, în principal majorarea cuantumului despăgubirilor așa cum s-a solicitat prin motivele de apel.

Cât privește suma de 4.000 lei arată că aceasta reprezintă onorariu avocat în toate fazele procesului penal.

Pe apelul declarat de asigurator arată că vizând expertiza tehnică auto pentru a se stabili dacă zona de acostament face parte din calea de rulare autovehicule, solicitarea este de a se respinge întrucât OUG nr. 195/2002 stabilește în mod clar și neechivoc ce înseamnă acostament.

Privind culpa în comiterea accidentului la care s-a făcut referire în motivele de apel ale asiguratorului arată că la instanța de fond consilierul juridic care reprezenta asiguratorul de răspundere civilă a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a laturii penale.

În referire la daunele materiale și morale solicitate arată că acestea sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Solicită respingerea apelului declarat de asigurator ca nefondat.

Avocat P. V. având cuvântul pentru apelantul inculpat Z. D. C. susține cu privire la apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă . este nefondat, solicitarea de readministrare a probelor nefiind favorabilă inculpatului.

Arată că instanța de fond a motivat în sentință ce înseamnă acostament și parte carosabilă, astfel că susținerea asiguratorului nu este fondată.

Solicită respingerea apelului declarat de asigurator pe latură penală, ca nefondat.

Pe latură civilă, solicită admiterea apelului declarat de asigurator.

Solicită respingerea apelului declarat de partea civilă ca nefondat.

Pe apelul declarat de inculpat, critică sentința instanței de fond pe latură penală, apreciind că legea penală aplicabilă în această situație nu este legea penală veche, ci noua lege penală.

Deși s-a administrat proba cu înscrisuri în circumstanțiere la termenul de judecată în care s-a aplicat procedura simplificată, instanța de fond nu le-a reținut ca circumstanțe atenuante judiciare, respectiv nu s-a dat eficiență art. 74 lit. a) Cod penal și nu a coborât pedeapsa sub minimul stabilit de lege.

Prima instanță a făcut o comparație între art. 83 din vechiul Cod penal și art. 81 din Noul Cod penal și s-a raportat în mod expres la reabilitarea de drept.

În art. 81 Noul Cod penal privind amânarea executării pedepsei nu se face nici o referire la reabilitarea de drept.

În situația în care s-ar fi aplicat legea nou termenul de supraveghere ar fi fost de 2 ani, față de termenul de încercare de 2 ani și 6 luni care s-a stabilit prin aplicarea legii penale noi.

În art. 90 Cod penal se prevede că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

Se face referire la obligațiile impuse inculpatului cu privire la care apreciază că nu sunt de natură a îngreuna activitatea inculpatului.

Critică latura penală sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, întrucât legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului.

Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței apelate în latură penală și aplicarea art. 83 și urm. Cod penal privind amânarea executării pedepsei, dat fiind termenul de supraveghere mai mic.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelurilor declarate de inculpat, partea civilă și asiguratorul de răspundere civilă, ca nefondate, hotărârea pronunțată de Judecătoria B. fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește solicitarea asiguratorului de completare a probatoriului susține că această cerere nu poate fi admisă în condițiile în care cauza a fost soluționată în procedura simplificată, probele limitându-se la cele efectuate în cursul urmăririi penale.

Rezultă din probele administrate la urmărirea penală că părții civile nu i se poate imputa nici o culpă concurentă în producerea evenimentului rutier, cât timp dispozițiile legale stabilesc clar diferențierea dintre partea carosabilă și acostament iar din probe rezultă că autoturismul condus de partea civilă era staționat parțial pe acostament, deci în afara căii de rulare.

Apreciază că sancțiunea aplicată inculpatului este just individualizată în raport de gravitatea faptei și de consecințele produse astfel că nu se justifică aplicarea amânării pedepsei.

În latură civilă, susține că despăgubirile materiale au fost corect acordate în raport de probatoriul administrat, înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor iar daunele morale acordate părții civile au fost just dimensionate, fiind apte să asigure o reparare a prejudiciului nepatrimonial suportat de partea civilă ca urmare a faptei comise de inculpat, având în vedere suferințele produse, numărul îndelungat de zile de îngrijiri medicale și faptul că acest eveniment a produs o degradare evidență a vieții pe care o avea anterior partea civilă.

Avocat G. A. având cuvântul pentru apelantul parte civilă T. V. S. I. solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, apreciind că legea penală mai favorabilă o constituie dispozițiile Codului penal actual.

Referitor la neaplicarea circumstanțelor atenuante susține că față de dispozițiile noului Cod penal efectele acestor circumstanțe sunt mult diminuate în condițiile art. 74, art. 76 Cod penal anterior.

Arată că elementele circumstanțiale referitoare la modalitatea de producere a accidentului, comportamentul în trafic descris de organele de urmărire penală creionează sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei o hotărâre legală și temeinică.

Apelantul inculpat Z. D. C. având ultimul cuvânt susține că regretă fapta comisă.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr. 857 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de avocatul persoanei vătămate T. V. S. I., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal din 1968, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni, conform art. 82 Cod penal din 1968.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal din 1968.

În baza art. 397 cu referire la art. 25 și 19 Cod proc. penală și art. 1349, 1357 si urm. Cod Civil, art. 49, 54 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep., art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a dispus obligarea inculpatului Z. D. C. alături de asiguratorul de răspundere civila . România, cu sediul în București, .. 45, la plata despăgubirilor civile către partea civilă T. V. S. I., cu domiciliul în municipiul Slatina, .. 3, ., ., a sumei de 20.486 lei daune materiale și a sumei de 60.000 euro (echivalent în lei la data plății) daune morale; la plata sumei de 131.957,63 lei, cheltuieli de spitalizare către S. U. de Urgență M. Central „Dr. C. D.” București, cu sediul în municipiul București, .. 88, sector 1.

Totodată, s-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă D. D. E., domiciliat în municipiul Slatina, . B, ., ..

S-a luat act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins cererea de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul Z. D. C. a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul nr. 5154/P/2012 din 19.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat la 23.12.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Z. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, constând în aceea că la data de 07.09.2012, în jurul orei 14.20, a condus autoutilitara marca Mitsubishi cu nr. de înmatriculare_, pe DN2 E85, din direcția B.-Urziceni, iar la Km 105+800 m, în afara localității B., a virat brusc către dreapta din dorința de a evita un alt autoturism care venea din contrasens, însă pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de trafic aglomerat, care să-i fi permis efectuarea oricărei manevre în condiții de siguranță, nu a mai putut redresa direcția de deplasare a autoutilitarei și a intrat în coliziune (tip față-dreapta-spate stânga) cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, staționat regulamentar în afara părții carosabile, cu roțile din stânga pe acostamentul consolidat și cele din dreapta în afara acestuia, cauzând părții vătămate T. V. S. I., conducătorul autoturismului, vătămări corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 180 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiat în cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, asumându-și vinovăția.

În latură civilă, a considerat justificată despăgubirea părții vătămate, precizând, totuși, că pretențiile formulate de partea vătămate sunt exagerate, cuantumul acestora fiind prea mare.

Efectuând propriul examen asupra probelor instrumentate în faza de urmărire penală și completate cu înscrisuri, prima instanță a reținut în fapt, în esență, următoarele:

La data de 07.09.2012, în jurul orei 14,20 organele de poliție au fost sesizate prin apelul de urgență 112, despre faptul că pe DN2 E85, pe raza municipiului B. a avut loc un accident rutier soldat cu vătămări de persoane.

Locul producerii evenimentului se află pe sensul de mers B. către Urziceni, la Km 105+800, în afara localității B., circulația desfășurându-se pe două sensuri, fiecare sens fiind prevăzut cu câte o bandă de circulație în lățime de 3,50 metri și o bandă a acostamentului modernizat, în lățime de 2,50 metri.

Sensurile de mers sunt delimitate prin marcaj simplu discontinuu, iar benzile de circulație sunt separate de acostamentul modernizat, tot prin marcaj discontinuu.

Segmentul de drum în cauză este în aliniament, partea carosabilă este confecționată din covor asfaltic, în stare uscată, cu lățimea de 12 metri, mărginită stânga-dreapta de acostamente din pământ.

La momentul accidentului nu se înregistrau precipitații, vizibilitatea fiind foarte bună. În zonă nu acționează indicatoare rutiere.

La fața locului, a fost găsită autoutilitara marca Mitsubishi L200 cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . Suceava, despre care s-a stabilit că în momentul producerii accidentului a fost condusă de către inculpatul Z. D. C..

S-a constatat că din impact, autovehiculul respectiv s-a oprit în afara părții carosabile a sensului de mers B.-Urziceni, fiind găsit în poziția pe roți, oblic față de carosabil și orientat cu fața către municipiul B..

Autovehiculul prezenta avarii puternice la partea dreaptă față și lateral dreapta față.

La fața locului, a fost găsit și autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, proprietatea martorului D. D. E., care, în momentul producerii accidentului era staționat, pe locul conducătorului auto aflându-se partea civilă T. V. S. I.. Autoturismul în cauză se afla la o distanță de aproximativ 13 metri în afara părții carosabile, în poziția pe roți, oblic față de carosabil.

După producerea accidentului, inculpatul Z. D. C. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind negativ.

În cursul cercetărilor, s-a stabilit că partea civilă T. V. S. I. și martorii D. E.-C. și M. L.-C., toți trei ofițeri de poliție, cadre didactice la Centrul de Formare și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție Slatina, au urmat un curs de perfecționare la Centrul Schengen din municipiul B., pe care l-au terminat în data de 07.09.2012.

În jurul orelor 14.05, aceștia au plecat de la unitatea de învățământ cu autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea familiei D., dar condus de partea civilă T. V. S.-I..

În timp ce circulau pe DN2 E85, din direcția B. către Urziceni, după Stația Peco Lukoil, au intenționat să oprească autoturismul, pentru a cumpăra ceapă de la comercianții aflați în afara carosabilului.

Conform declarațiilor martorilor D. E. E.-C. și M. L.-C., partea civilă T. V. S. I. a oprit autoturismul către finalul zonei de comercializare, întrucât de-a lungul acesteia se aflau și alte autovehicule oprite, din care coborâseră mai multe persoane, care, de asemenea, cumpărau legume. După oprire, autoturismul se afla cu roțile din stânga pe acostamentul modernizat, iar cele din dreapta în afara acestuia.

Din mașină au coborât martorii D. E. E.-C. și M. L.-C., în timp ce partea civilă T. V. S.-I. a rămas în autoturism.

În același timp, pe sectorul de drum pe care venise anterior autoturismul Renault circula autoutilitara marca Mitsubishi L200, condusă de inculpatul Z. D. C.. Acesta a susținut că rula pe banda de circulație a sensului de deplasare B.-Urziceni, iar de pe contrasens, din spatele unui autotir, a apărut brusc un alt autoturism, care s-a angajat în depășire, încălcând marcajul axial discontinuu. Manevra conducătorului auto respectiv l-a luat prin surprindere pe inculpat, care a tras brusc de volan către dreapta, însă nu a mai putut păstra controlul direcției de deplasare, împrejurări în care a intrat în coliziune cu autoturismul Renault Clio, în care se afla partea civilă T. V. S. I., autoturism pe care l-a proiectat în afara părții carosabile, pe câmp, coliziunea producându-se între partea dreaptă-față a autoutilitarei Mitsubishi și partea stânga spate a autoturismului Renault.

Martora D. E. C. a avut posibilitatea să observe momentul în care autoutilitara Mitsubishi a virat brusc către dreapta, pătrunzând în banda acostamentului modernizat, după care imediat a urmat impactul cu autoturismul în care se afla partea vătămată. Aceeași modalitate de producere a evenimentului rutier i-a fost relatată martorei, după accident, de către inculpatul Z. D. C..

În urma impactului, partea civilă T. V. S. I. a fost grav rănit, fiind transportat la S. Județean B., în vederea acordării de îngrijiri medicale. În aceeași zi, victima a fost transferat la S. U. de Urgență M. central „Dr. C. D.” București.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 480/E/19.04.2013 eliberat de Serviciul de Medicină-Legală O., completat cu precizările nr. 1216/E/10.06.2013, a rezultat că partea civilă T. V. S. I. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 180 zile de îngrijiri medicale.

Pe întreaga durată a procesului, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a faptei și de asumare a vinovăției, precizând că regretă cele întâmplate.

Față de cele ce preced, s-a reținut că evenimentul rutier s-a produs din culpa inculpatului Z. D. C., care nu a respectat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vechiul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Sub acest aspect, s-a argumentat că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este intens circular, acesta preluând fluxul de autovehicule care circulă dinspre București, Urziceni, Ploiești către B. și zona Moldovei, fapt demonstrat și de declarația martorei D. E.-C., care a precizat că traficul în zonă era foarte aglomerat.

Pe de altă parte, amplitudinea avariilor constatate la cele două autovehicule, dar și distanța la care a fost proiectat autoturismul Renault Clio, au demonstrat că în momentele premergătoare accidentului, inculpatul Z. D. C., se deplasa cu viteză mare, însă exista posibilitatea ca atenția conducătorului auto să fi fost distrasă înainte astfel încât să fi observat prea târziu manevra de depășire a autoturismului despre care susține că venea din contrasens.

S-a observat însă că martora D. E.-C. nu a descris această modalitate de producere a accidentului nici în declarația olografă (dată la scurt timp după eveniment) și nici în cea consemnată pe formular, deși ar fi putut să vadă autoturismul ce depășea autotirul.

Singurele informații despre motivele impactului au fost furnizate de inculpatul Z. D. C., s-au înlăturat întrucât se coroborează într-o mică măsură cu declarațiile martorului menționat anterior, în ce privește existența unui tir în zona producerii evenimentului.

Astfel, din modalitatea în care inculpatul Z. D. C. a redat firul evenimentelor, s-a concluzionat că depășirea s-a produs în apropierea locului în care se afla martora D. E.-C., de vreme ce acesta a virat brusc la dreapta, însă din cauza vitezei de deplasare nu a mai putut redresa autovehiculul pe care îl conducea și a intrat în coliziune cu autoturismul Renault Clio.

Cât privește o eventuală culpă aparținând părții civile în măsura în care aceasta ar fi staționat neregulamentar, respectiv pe carosabilul drumului național european, chiar și parțial, această ipoteză a fost exclusă, fiindcă probatoriul a demonstrat că autovehiculul marca Renault Clio se afla staționat cu roțile din stânga pe acostamentul modernizat și cu cele din dreapta în afara acestuia.

Normele rutiere interzic staționarea pe carosabil pe drumurile național europene, iar acostamentul consolidat nu face parte din carosabil. La această concluzie se ajunge coroborând dispozițiile art. 142 lit. m din HG nr. 1391/2006 - Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor: m) pe partea carosabilă a autostrăzilor, a drumurilor expres și a celor naționale europene (E)); art. 6 pct. 23 din OUG nr. 195/2002 rep. (partea carosabilă-porțiunea din platforma drumului destinată circulației vehiculelor); art. 6 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 rep.(acostament-fâșia laterală cuprinsă între limita părții carosabile și marginea platformei drumului).

În considerarea celor ce preced, s-a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul Z. D. C..

În drept, fapta comisă de acesta, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și prezentată anterior a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969, având corespondent în art. 196 alin.2,3 din Noul Cod penal.

Identificarea legii mai favorabile intervenite în cursul procesului, până la judecarea definitivă a cauzei, s-a realizat conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, publicată în Monitorul oficial nr. 372 din 20.05.2014, prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii penale mai favorabile și, în final, aplicarea acesteia în ansamblu.

S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementari incidente, mai sus indicate, modalitatea de executare a pedepsei care se poate stabili, pedepsele complementare si accesorii, alte instituții distincte, precum reabilitarea.

Sub aspectul sancționării faptei s-a constatat că ambele texte legale - art.184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1969 și art. 196 alin.2,3 din Noul Cod penal - prevăd pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, legea nouă prevăzând însă, alternativ și pedeapsa amenzii.

Față de gravitatea faptei, determinată de consecințele produse, prima instanță a considerat că nu s-ar justifica condamnarea la o pedeapsă cu amendă penală iar ca modalitate de executare, scopul acesteia poate fi atins și fără executare în regim de detenție, deoarece inculpatul a recunoscut fapta și a realizat pericolul acesteia.

Sub ultimul aspect, s-a apreciat că dispozițiile art.81 Cod penal din 1969 sunt mai favorabile decât dispozițiile art.83 din Noul Cod penal, prin raportare la obligațiile ce pot fi impuse inculpatului pe durata termenului de încercare dar și faptul că reabilitarea de drept este reglementată expres conform art. 86 Cod penal, din 1969.

Cât privește pedepsele complementare s-a constatat că acestea nu se impun, în considerarea ambelor reglementari ce le vizează, din ambele coduri, iar pentru pedepsele accesorii se poate avea în vedere că, potrivit vechiului Cod penal, executarea acestora se suspenda pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În considerarea acestor aspecte, comparând cele două legi penale succesive, s-a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului Z. D. C. este cea veche, aceasta urmând a fi aplicată în ansamblu, cu privire la pedeapsă principală, pedeapsă accesorie și modalitatea de executare.

Recunoașterea faptei de către inculpat atrage incidenta prevederilor art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedura penală privind reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.

Cât privește cererea de schimbarea încadrării juridice faptei, s-a argumentat că aceasta nu vizează propriu-zis o schimbare de încadrare, ci stabilirea legii penale aplicabile mai favorabilă, astfel că s-a respins cererea formulată în acest sens de avocatul ales al părții civile T. V. S. I..

Față de situația de fapt și de drept menționată s-a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 184 alin.2,4 Cod penal 1969, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod proc. penală la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din data de 07.09.2012.

La dozarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei de art. 74 din Noul Cod penal (art. 72 Cod penal 1969), respectiv: împrejurările săvârșirii faptei, vătămarea unor valori sociale importante referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei, urmarea produsă, culpa exclusivă a inculpatului, precum și persoana acestuia, el recunoscând săvârșirea faptei, nu are antecedente penale, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b din același cod, pe durata executării pedepsei închisorii, la aplicarea acesteia ținându-se seama de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.3 din Vechiul Cod penal (Hotarărea CEDO, Hirst vs GB și Decizia ÎCCJ nr. 74 din 5.11.2007).

Conform art. 81 Cod penal din 1969, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal și art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.

Conform art. 404 Cod procedură penală, s-a adus la cunoștința inculpatului Z. D. C. dispozițiile art. 83 și art.84 Cod penal din 1969, respectiv asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, situație în care se revoca suspendarea executării pedepsei, care, astfel, se executa în întregime, pe lângă aceea aplicată pentru noua fapta, precum și asupra consecințelor neexecutării, cu rea-credință, a obligațiilor civile, când poate interveni aceeași sancțiune.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b din același cod, pe durata executării pedepsei închisorii.

În latura civila, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția inculpatului.

Ca urmare, în baza art. 397, art. 19, art.25 Cod procedură penală, art. 1349, 1357 și urm. Cod civil, art. 49, 54 și urm. din Legea nr. 136/1995 rep., art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul Z. D. C. alături de asiguratorul de răspundere civilă . la plata despăgubirilor civile către partea civilă T. V. S. I. în sumă de 20.486 lei daune materiale și de 60.000 euro (echivalent în lei la data plății), daune morale.

De asemenea, au fost obligați la plata sumei de 131.957,63 lei, cheltuieli de spitalizare către S. U. de Urgență M. Central „Dr. C. D.” București, astfel cum această unitate spitalicească a precizat în cererea de constituire de parte civilă, la care s-au atașat înscrisuri cu privire la cheltuielile medicale efectuate, luându-se act că S. Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă.

La stabilirea sumei reprezentând despăgubiri materiale, acordată părții civile T. V. S. I., s-au avut în vedere înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați, precum și caracterul rezonabil al unor cheltuieli medicale.

Cât privește despăgubirile pentru daune morale pretinse, s-a constatat că este evident că persoana vătămata a suferit un prejudiciu de natură morală, urmare a faptei penale comise de inculpat.

S-a apreciat că acesteia i s-a produs o suferință de ordin afectiv prin atingerea adusa integrității fizice, psihice și mentale, cu consecințe asupra existenței acesteia, sub toate aspectele, profesional, social, personal, financiar, fiind lipsită de beneficiile unei existente normale, firești în această etapă de viață, putându-se vorbi de o traumă emoțională majoră, determinând eforturi suplimentare pe care trebuie să le depună, pentru activități curente și profesionale.

De asemenea, s-au reținut suferințele de ordin fizic provocate părții civile prin accidentare, numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor produse fiind considerabil, fiindu-i diminuată capacitatea de muncă, acesta fiind nevoit să depună eforturi suplimentare pentru a putea să lucreze, cu limită și restricții însă.

S-a avut în vedere și faptul că anterior accidentului partea civilă se bucura de o buna reputație profesională, ce justifica și lucrări/colaborări/proiecte în afara sarcinilor de serviciu, având posibilitatea de a excela în domeniu, astfel că frustrările în plan profesional sunt evidente, viața sa personală a avut de suferit, partea vătămată schimbându-și firea, devenind o persoană retrasă, complexată, având drept consecință sărăcirea vieții sociale.

Pentru argumentele menționate, prima instanță a apreciat că se justifică acordarea sumei de 60.000 euro (echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale, admițându-se în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Cât privește invocarea normelor și practica altor state europene în materie de despăgubiri acordate în baza răspunderii civile (în ultima vreme directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 16.09.2009, cu referire la art. 9, privind un cuantum minim al despăgubirilor ce se acordă de societatea de asigurare), s-a considerat că aceasta nu înseamnă că instanțele naționale nu pot aprecia de la caz cuantumul acestor daune, raportat la particularitățile speței, dovezi.

Cererea de despăgubiri formulată de persoana vătămată D. D. E., a fost respinsă, constatându-se că acesta a fost despăgubit de societatea de asigurare în cadrul instrumentării dosarului de daună, acceptând despăgubirea.

S-a respins cererea de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului, ca nefondată, raportat la natura infracțiunii și obligarea și a asiguratorului la plata de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri partea civilă T. V. S. I., inculpatul Z. D. C. și asigurătorul de răspundere civilă . - Sucursala B., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin calea de atac exercitată inculpatul Z. D. C. a criticat soluționarea acțiunii penale, susținându-se că alegerea disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 ca reprezentând legea favorabilă, este greșită, deoarece față de circumstanțele reale în care s-a produs evenimentul rutier din data de 07 septembrie 2012 și datele personale constând în conduita sinceră adoptată în cursul procesului, acceptarea procedurii simplificate, lipsa antecedentelor penale, se impunea recunoașterea circumstanțelor atenuante judiciare și amânarea aplicării pedepsei pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă stabilită în sarcină.

Aceasta întrucât art. 81 NCP nu face vreo referire la reabilitarea de drept, după expirarea duratei termenului de supraveghere de 2 ani nu mai este supus vreunei decăderi, astfel că obligațiile reglementate de legea în vigoare la data soluționării cauzei nu sunt de natură a îngreuna activitatea inculpatului apelant.

Ca urmare, apelantul inculpat Z. D. C. a solicitat desființarea sentinței în parte, în latură penală, recunoașterea prevederilor art. 196 NCP ca și lege favorabilă, iar în rejudecare reindividualizarea răspunderii penale în sensul amânării aplicării pedepsei conform art. 83-90 Cod penal.

Apelul exercitat de partea civilă T. V. S. I., pentru împrejurările de fapt și de drept menționate în scris, detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, a vizat rezolvarea acțiunii civile exercitate în procesul penal, arătându-se că suma de 60.000 euro daune morale nu reprezintă o justă compensație a prejudiciului personal nepatrimonial suferit din culpa exclusivă a inculpatului Z. D. C., funcție de criteriile de deteminare a acestora în cazul traumelor fizice și psihice, suferite de persoanele vătămate prin accidente de circulație, cristalizate în jurisprudența internă și europeană, inclusiv în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale - Ediția 2012.

Astfel, la aprecierea cuantumului pretențiilor solicitate cu acest titlu, prima instanță trebuia să țină seama și de alte criterii obiective, cum ar fi numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, vârsta, ocupația, activitatea profesională desfășurată înainte și după producerea accidentului, prejudiciul moral și estetic suferit la nivelul craniului, precum și existența unui prejudiciu de agrement, toate având directă legătură de cauzalitate cu infracțiunea de vătămare corporală din culpă săvârșită de acesta la data de 07 septembrie 2012.

S-a susținut de asemenea, că aceste consecințe prejudiciabile continuă și în prezent, traumele fizice și psihice suferite modificându-i esențial existența, sub toate aspectele (profesional, social, personal, financiar), fiind lipsit de beneficiile unui mod de viață normal, corespunzător vârstei de 53 de ani și obligat să depună eforturi suplimentare pentru îndeplinirea unor activități curente și profesionale, potrivit statutului dobândit în domeniul în care a activat până la aceea dată.

Apelantul parte civilă T. V. S. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, în latură civilă a sentinței primei instanțe și majorarea daunelor morale la suma de 1 milion euro, așa cum s-a solicitat prin cererea de constituire de parte civilă.

Prin apelul declarat asigurătorul de răspundere civilă . - Sucursala B., a criticat atât soluționarea acțiunii penale cât și rezolvarea laturii civile a procesului penal.

Pentru motivele de fapt și de drept invocate în scris, în principal, s-a susținut că existența faptei și vinovăției inculpatului Z. D. C. s-au reținut pe baza unui probatoriu incomplet, neadministrându-se o expertiză tehnică judiciară care să stabilească cauzele și împrejurările producerii accidentului din data de 07 septembrie 2012 și să indice persoana sau persoanele ce au cauzat starea de pericol, raportat la dispozițiile art. 6 pct. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația și staționarea autovehiculelor pe drumurile publice din zona acostamentului modernizat.

În subsidiar, s-a criticat rezolvarea acțiunilor civile exercitate în procesul penal, arătându-se că acestea au fost greșit rezolvate întrucât sumele acordate s-au determinat cu nerespectarea legislației speciale ce reglementează răspunderea civilă potrivit contractelor încheiate de societățile de asigurare având a obiect acoperirea pagubelor produse prin accidente de autovehicule, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă a acestora de către deținătorii persoane fizice, respectiv:

- s-a dispus obligarea apelantului - asigurator alături de inculpatul Z. D. C. la plata sumelor de 20.486 lei daune materiale către partea civilă T. V. S. I., deși nu s-a dovedit cu documente justificative că urmare vătămării corporale, aceasta a efectuat cheltuielile pretinse, pe perioada spitalizării și recuperării medicale astfel cum impun disp. art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011;

- suma de 60.000 euro daune morale acordată aceleiași părți civile este exagerată contravenind jurisprudenței interne și europene în materie, deoarece nu s-a ținut seama ca în raport de consecințele fizice și psihice suferite, acestea să nu reprezintă o îmbogățire fără justă cauză;

- nelegal, a fost obligat asiguratorul apelant alături de inculpatul Z. D. C., la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de partea civilă S. de Urgență M. Central Dr. C. D. București, întrucât față de calitatea de asigurat a părții civile T. V. S. I. și legislația privind activitatea Casei Naționale de Sănătate, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri de către atari unități spitalicești nu cad în sarcina asiguratorului de răspundere civilă;

- netemeinic s-a reținut că în producerea evenimentului rutier culpa aparține exclusiv inculpatului Z. D. C., prepusul . Suceava proprietarul autoutilitarei asigurate RCA și corelativ obligarea acestuia alături de apelantul asigurator la acoperirea integrală a despăgubirilor materiale și daunelor morale, acordate celor două părți civile, cât timp la rândul său, partea civilă T. V. S. I. a contribuit la producerea evenimentului rutier, în condițiile în care a staționat cu propriul autoturism pe un drum național pe acostamentul modernizat, care potrivit Codului rutier face parte din partea carosabilă.

Față de cele ce preced, apelantul asigurator de răspundere civilă a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacat și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în principal, să se dispună achitarea inculpatului Z. D. C. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, cu consecința exonerării persoanei juridice de la plata obligațiilor stabilite cu titlu de daune morale și daune materiale în folosul părții civile T. V. S. I., respectiv a cheltuielilor de spitalizare acordate părții civile S. de Urgență M. Central “Dr. C. D.” București.

În subsidiar, s-a solicitat desființarea sentinței în parte, reținerea culpei concurente și majore a părții civile T. V. S. I. la producerea prejudiciilor materiale și morale rezultate din accidentul de circulație din data de 07 septembrie 2012 și reducerea corespunzătoare a sumelor la care a fost obligat, alături de inculpatul Z. D. C..

La judecata apelului, pentru susținerea motivelor de reformare invocate apelantul parte civilă T. V. S. I. a depus o . înscrisuri medicale, privind tratamentele medicale efectuate ambulatoriu sau prin internarea în unitățile de specialitate în vederea restabilirii stării fizice și de sănătate, precum și decizia medicală nr. A 2176/07 din 30 septembrie 2014, prin care s-a reevaluat capacitatea de muncă de către Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă spitalul Clinic de Urgență M. “Dr. Șt. O.” - C..

Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de partea civilă T. V. S. I., inculpatul Z. D. C. și asigurătorul de răspundere civilă . - Sucursala B., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 și art.418 alin.1 Cod procedură penală, rezultă că aceasta este afectată de netemeinicie în limitele ce se vor expune în continuare.

I. Cu privire la soluționarea acțiunii penale.

Fapta, împrejurările săvârșirii și vinovăția inculpatului Z. D. C. s-au stabilit corect la primul grad de jurisdicție, găsindu-și corespondent în probele pertinente administrate în cursul urmăririi penale și însușite de acesta în condițiile art. 374 alin. 4 Cod proc. penală, ce au fost complet analizate și just apreciate.

S-au avut în vedere astfel, procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de IPJ B., planșele fotografice și schița accidentului din data de 07 septembrie 2012, anexată, declarațiile părții civile T. V. S. I., declarațiile martorilor D. E. Cesarela, M. L. C., declarația persoanei vătămate D. D. E., toate coroborate cu declarațiile inculpatului Z. D. C. și raportul de expertiză medico legală întocmit de SML Slatina, precum și celelalte înscrisuri eliberate de partea civilă S. U. de Urgență M. Central “Dr. C. D.” București, ce a acordat asistență medicală de specialitate pentru salvarea victimei.

Aceste mijloace de probă sunt pertinente pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției privind vătămarea corporală a unei persoane, în cadrul accidentelor de circulație iar la efectuarea propriului examen se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că într-adevăr inculpatul Z. D. C. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, în circumstanțele de fapt descrise prin actul de trimitere în judecată.

În speță, este de necontestat că la data de 07 septembrie 2012, în jurul orelor 14:20 inculpatul Z. D. C. a condus autoutilitara marca Mitsubishi cu nr._ pe drumul național 2 E85 aparținând persoanei juridice . Suceava și asigurată de răspundere civilă de asigurătorul . România, deplasându-se pe DN 2 E85, în direcția B. – Urziceni iar km 105+800 a intrat în coliziune (tip față dreapta – față stânga) cu autoturismul marca Renault Clio nr._, staționat în zona comercială amenajată, cauzând vătămări corporale părții civile T. V. S. I., rămas în habitaclul acestuia (scaunul față stânga).

Prima instanță a reținut în mod corect că în producerea evenimentului rutier culpa aparține exclusiv inculpatului Z. D. C., deoarece prin documentația întocmită de organele de poliție, sesizate prin apelul de urgență 112 (proces verbal de cercetare, schița locului faptei, planșe fotografice), s-au confirmat atât susținerile părții civile T. V. S. I., cât și declarațiile martorilor D. E. C., M. L. C. și D. D. E., s-a dovedit fără putință de tăgadă că la momentul impactului autoturismul staționa cu roțile din stânga pe acostamentul modernizat iar cele din dreapta în afara acestuia, deci în afara carosabilului drumului național european.

Or, contrar susținerilor apelantului asigurator de răspundere civilă, este știut că potrivit dispozițiilor art. 142 lit. m) din HG nr. 1391/2006 comb. cu art. 6 pct. 23 și 2 din OUG nr. 195/2002, în cadrul circulației autovehiculelor pe drumurile național-europene este interzisă staționarea acestora exclusiv pe carosabil, orice oprire fiind permisă pe acostamentul modernizat, respectiv pe fâșia laterală cuprinsă între linia părții carosabile și marginea platformei drumului.

Prin declarațiile date în prima fază procesuală inculpatul Z. D. C. a susținut că în timp ce rula cu autoutilitara marca Mitsubishi nr._, deplasându-se în direcția B. – Urziceni, pe aceeași bandă de circulație, în zona acostamentului modernizat, amenajat în zona comercială respectivă, pe contrasens din spatele unui autotir, a apărut intempestiv un alt autoturism, care s-a angajat în depășire, încălcând marcajul axial discontinuu, împrejurare ce l-a determinat să efectueze o manevră de virare dreapta, continuată cu pierderea controlului direcției de deplasare și . autoturismul Renault Clio staționat, proiectându-l în afara carosabilului, pe câmp.

Pe de altă parte, prin raportul de expertiză medico legală s-a constatat că urmare evenimentului rutier din data de 07 septembrie 2012 partea civilă T. V. S. I. a suferit un politraumatism, soldat cu fracturi costale TCC, tetrapareză, leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corpuri dure, care unite cu amploarea distrugerilor constatate asupra autoturismului Renault Clio în care se afla, justifică concluzia că în împrejurările de fapt anterior menționate inculpatul Z. D. C. nu a respectat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002 conform cărora trebuia să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță pentru ceilalți participanți aflați în traficul rutier.

Față de cele ce preced, la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se apreciază că nu se impune completarea probatoriilor la al doilea grad de jurisdicție, cu administrarea unei expertize tehnice auto prin care să se stabilească dinamica producerii evenimentului rutier din 07 septembrie 2012, cât timp este știut că mijloacele de probă nu au forță doveditoare prestabilită iar din actele procedurale instrumentate în primă instanță se constată că apelantul asigurator nu a contestat (în scris sau oral) existența și întinderea culpei stabilite în sarcina inculpatului Z. D. C., iar acesta din urmă a înțeles să fie judecat în procedura simplificată reglementată de art. 374 NCPP, necontestând legalitatea sau temeinicia vreuneia dintre probele propuse de procuror în susținerea acuzațiilor.

Rezultând așadar, că starea de fapt s-a stabilit corect și cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale penale ce guvernează judecata în primă instanță a cauzelor penale, motivul principal de reformare invocat prin apelul exercitat de asiguratorul de răspundere civilă . se va respinge, ca neîntemeiat.

În drept, fapta inculpatului Z. D. C. care la data de 07 septembrie 2012 în jurul orelor 14:20 a condus autoutilitara marca Mitsubishi nr._, pe drumul național 2 E85 iar km 105+80, deplasându-se în direcția B.-Urziceni, pentru a evita un alt autoturism care venea din contrasens, în condițiile neadaptării vitezei la traficul aglomerat, a intrat în coliziune (tip față dreapta – față stânga) cu autoturismul marca Renault Clio nr._, cauzând părții civile T. V. S. I., conducătorul acestuia din urmă, vătămări corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 180 zile de îngrijiri medicale, realizează conținutul legal al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, incriminată atât de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 cât și art. 196 alin. 2 și 3 NCP.

Încadrarea juridică dată activității infracționale în dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 NCP, este legală, alegerea legii în vigoare la data săvârșirii acesteia, ca fiind mai favorabilă realizându-se conform criteriului global de apreciere a întregului litigiu penal, determinat prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, precum și jurisprudența internă ulterioară, inclusiv aceea pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea unor chestiuni de drept în baza art. 475 și urm. NCPP.

Cum s-a motivat și prin sentința atacată față de împrejurările săvârșirii infracțiunii reținute în sarcină și datele personale, în cazul inculpatului apelant Z. D. C., atât funcția retributivă, cât și aceea de reinserție socială și siguranța publică pot fi realizate numai prin condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea, stabilită conform criteriilor generale de individualizare a pedepsei judiciare în scrise sub art. 72 Cod penal 1969 și a cărei executare să fie suspendată condiționat conform art. 81-83 din același cod.

Într-adevăr, potrivit disp. art. 83 NCP, față de inculpatul care și-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, dacă limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de până la 7 ani închisoare, se determină o pedeapsă judiciară cu amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, raportat la persoana acestuia, conduita anterioară, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile de îndreptare, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Analiza sistematică a acestor prevederi legale determină concluzia că o astfel de individualizare a pedepsei judiciare este condiționată de constatarea că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pe o perioadă determinată, jurisprudența internă fiind unanimă în a considera că gradul de pericol generic și concret al faptei imputate reprezintă un element esențial pentru admiterea cererii formulate de inculpat.

Analizând motivul de reformare invocat de apelantul Z. D. C., raportat la cele expuse în precedente, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile cumulative ce permit amânarea aplicării pedepsei de șase luni închisoare stabilită la primul grad de jurisdicție, cât timp acesta a fost trimis în judecată și condamnat pentru o infracțiune contra vieții și integrității corporale, săvârșită prin nerespectarea legislației privind regimul circulației rutiere, în timp ce se deplasa pe un drum european, într-o zonă și la o oră cu trafic intens rutier și pietonal iar conduita nepreventivă a avut ca urmare producerea unui politraumatism grav altui conducător auto, aflat într-un autoturism staționat, traumele fizice și psihice rezultate prelungindu-se și în prezent, după acordarea a 180 zile de îngrijiri medicale în regim de internare și ambulatoriu.

Mai mult, s-a dovedit că el a avut culpă exclusivă în producerea evenimentului rutier, lipsa de prevedere și neadaptarea vitezei de circulație materializându-se și în producerea unor distrugeri materiale importante precum și vătămarea corporală și a persoanei vătămate D. D. E., pieton aflat în apropierea locului impactului.

Ca urmare, în lipsa depunerii vreunor eforturi pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii stabilite în sarcină sau probe privind conduita nepreventivă în trafic adoptată de terțul autovehicul ce se deplasa pe contrasens, numai datele personale invocate (lipsa antecedentelor penale, recunoașterea acuzațiilor în condițiile descrise prin rechizitoriu, asigurarea veniturilor din muncă, fiind integrat în societate), nu pot forma convingerea că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, în cazul inculpatului Z. D. C..

De altfel, împrejurările de fapt și de drept invocate ca și motive de reindividualizare a răspunderii penale în sensul art. 83-87 NCP au fost suficient de valorificate cu ocazia determinării cuantumului pedepsei închisorii, durata de 6 luni situându-se în imediata apropiere a limitei speciale rezultate prin reducerea cu o treime conform art. 396 alin. 10 NCPP, a aceleia înscrise sub dispozițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal 1969.

Constatându-se așadar că și sub aspectul individualizării pedepsei, inclusiv ca modalitate de executare sentința primei instanțe este dreaptă, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală apelul declarat de inculpatul Z. D. C., se va respinge, ca nefondat.

II. Cu privire la rezolvarea acțiunii civile exercitate în procesul penal de părțile civile T. V. S. I. și S. U. de Urgență M. Central Dr. C. D. București.

Analizând motivele de reformare invocate de apelantul asigurator de răspundere civilă ., Curtea constată că acțiunile civile exercitate în prezenta cauză de S. U. de Urgență M. Central Dr. C. D. București și partea civilă T. V. S. I., au fost corect soluționate, dispozițiile art. 19 alin. 1 – 5 și art. 25 NCPP, rap. la art.1387, art.1391 alin.1 și art.1392, art.2223-2226 cod civil comb. cu art. 50 alin. 1 și art.54 din Legea nr.136/1995, ce reglementează răspunderea civilă delictuală proprie, respectiv răspunderea civilă contractuală a societăților de asigurare, potrivit convențiilor de asigurare încheiate cu persoanele fizice pentru prejudiciile materiale și morale produse prin vătămarea corporală a unei persoane din culpa exclusivă a inculpatului conducător auto al autoturismului asigurat RCA, au fost legal interpretate.

Astfel, sub un prim aspect, la exercitarea controlului judecătoresc de legalitate se reține că în mod corect prima instanță a dispus obligarea inculpatului Z. D. C. alături de asiguratorul de răspundere civilă – apelant . la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 131.957,63 lei, efectuate de intimata parte civilă S. U. de Urgență M. Central Dr. C. D. București, pentru salvarea vieții și restabilirea integrității corporale și psihice a părții civile T. V. S. I., în cursul tratamentelor aplicate în regim de internare și ambulatoriu timp de circa 100 de zile (07.02._12, 07.01.-18.01.2013, 05.03-15.03.2013, 22.04.-30.04.2013.

Cum s-a argumentat și prin hotărârea atacată conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, coroborat cu art.2223-2226 Cod civil, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 1/2005 dată în interesul legii de ÎCCJ – Secțiile Unite, furnizorii de servicii medicale sunt îndreptățiți să solicite acordarea de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate în cazul victimelor accidentelor de circulație numai de la persoanele care prin faptele lor și în limita culpei aduc daune sănătății și integrității corporale a persoanelor asistate medical, deci au concurat la producerea consecințelor prejudiciabile.

Rezultă de asemenea, că persoanele juridice asigurator de răspundere civilă, din oficiu sau la cerere sunt introduse în procesul penal pentru îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin încheierea contractului de asigurare conform Legii nr. 136/1995 modificată, privind prejudiciile civile produse de asigurat față de terțele persoane prejudiciate și în limitele polițelor de asigurare privind autoturismul implicat în accidentul de circulație, deci, în baza răspunderii civile contractuale care coexistă cu răspunderea delictuală a inculpatului, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea dedusă judecății.

Or, din polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./A19/PD (fila 107 dup), se constată că la data producerii evenimentului rutier, 07.09.2012, autoutilitara marca Mitsubishi nr._, aparținând . Suceava, condusă de inculpatul Z. D. C., era asigurată de proprietarul . pentru acoperirea despăgubirilor produse prin accidente de circulație, în limita a 5 milioane euro pentru vătămări corporale și de 1 milion euro pentru pagube materiale, fiind îndeplinite deci condițiile cumulative impuse atât de art. 2223 și art. 2226 Cod Civil cât și Legea nr. 95/2006 privind despăgubirea directă a furnizorului de servicii medicale pentru cheltuielile de asistență medicală efectuate din culpa asiguratului.

Suma de 20.486 lei reprezentând despăgubiri materiale la care a fost obligat apelantul asigurator de răspundere civilă, alături de inculpatul Z. D. C. către partea civilă T. V. S. I. este justificată, admiterea în parte a pretențiilor formulate de aceasta și determinarea cuantumului realizându-se potrivit sarcinii probei impuse de legea civilă dar și dispozițiilor art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind stabilirea pagubelor produse terților prin accidente de autovehicule.

Astfel, prin ampla documentație medicală, facturile și chitanțele, prezentate în cursul cercetării judecătorești și declarațiile celor doi martori audiați pe latură civilă, s-a dovedit că în directă legătură de cauzalitate cu infracțiunea de vătămare corporală și din culpa exclusivă a inculpatului, prepus al persoanei juridice, proprietara autoutilitarei marca Mitsubishi nr._, această parte civilă a efectuat cheltuieli cu medicamente (10.486 lei), servicii medicale de recuperare, taxe de expertize și spitalizare (2.000 lei), transportul la unitățile sanitare (2.000 lei), iar în perioada octombrie 2012 – februarie 2013, respectiv septembrie 2012- iunie 2013, sumele realizate în calitate de cadru didactic la Centrul de Formare și Perfecționare a Pregătirii Agenților de Poliție Slatina i-au fost diminuate (1.218 lei, respectiv 1.739 lei).

Atari cheltuieli, pe lângă faptul că se regăsesc în înscrisurile menționate, nu sunt exagerate ci rezonabile, în cazul unei persoane care potrivit raportului de expertiză medico - legală a suferit leziuni traumatice corporale grave, ce au necesitat pentru vindecare cel puțin 180 zile de îngrijiri medicale, (traumatismele cranio-cerebrale, toracic, contuzie pulmonară bazală stânga, multiple fracturi costale, leziunea vaselor de sânge ale capului), iar în evoluție pentru restabilirea stării de sănătate fizică și psihică, s-au impus intervenții neurochirurgicale repetate și recuperare neuromotorie, consecințele prejudiciabile continuându-se și în prezent.

Suma de 60.000 euro la care a fost obligat inculpatul Z. D. C. alături de asiguratorul de răspundere civilă ., cu titlu de daune morale către aceeași parte civilă T. V. S. I. este însă injustă, contravenind criteriilor de determinare cristalizate în jurisprudența internă și europeană în materie, raportat la natura și gravitatea prejudiciilor personal nepatrimoniale, suferite din culpa exclusivă a inculpatului Z. D. C., materializate în final prin schimbarea esențială a statutului socio-profesional, afectiv și familial la vârsta de 53 de ani.

Cum s-a argumentat și prin calea de atac exercitată, în circumstanțele cauzei, aceasta nu poate fi apreciată ca reprezentând o suficientă reparație și echitabilă compensație a restrângerii posibilităților de dezvoltare existențială în sensul art. 1391 alin. 1 Cod civil, având în vedere o analiză detaliată a criteriilor obiective dovedite prin înscrisurile prezentate, inclusiv la judecata cauzei în apel, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, existența unei infirmități post-traumatice, vârsta părții civile și activitățile în care era implicată potrivit formației profesionale, la momentul producerii evenimentului rutier.

Astfel, se impunea a se ține seama că partea civilă T. V. S. I.:

- era în vârstă de 53 ani, activa ca și comisar șef de poliție și cadru didactic la Centru de Formare Profesională a Polițiștilor N. G. Slatina, șeful Catedrei de Limbi Străine, corespondent și membru al Centrului de Perfecționare și Prelucrare a Sistemului de Date și Baze Schengen, având o bună reputație profesională;

- la momentul evenimentului rutier avea pregătire universitară, fiind autor de cărți de specialitate și dicționare bilingve specifice muncii și activității de poliție, posibilitatea de a excela în domeniu fiind esențial redusă datorită traumatismelor fizice și psihice suferite;

- potrivit deciziei medicale eliberate la 30 septembrie 2014 și în prezent acesta are capacitatea de muncă redusă, fiind declarat ca apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție, tulburarea de stres posttraumatic și sindromul postcomoțional menținându-se în pofida tratamentelor de specialitate efectuate timp de peste 2 ani;

- a suferit modificări estetice evidente, prezentând cicatrice la nivelul craniului cu o întindere de până la 13 cm, din zona frontală și până în zona parietală;

- timp de 100 de zile s-a aflat în comă, iar potrivit procedurilor medicale privind menținerea vieții a fost supus unor suferințe fizice de excepție, finalizate inclusiv prin leziuni esofagiene și pleurale;

- suferințele de ordin fizic, urmate de modificarea fizionomiei și dificultăți psiho și neuro motorii, inclusiv logopedice, s-au concretizat în modificări de personalitate, viață socială și profesională evidente, limitări și restricții privind speranța de viață și integrare la vârsta de 53 de ani, (interdicția portului de armă și conducerea autovehiculelor, scutirea de participare la tabere de instrucții, ședințe de tragere, serviciul de zi pe unitate);

- cel puțin 4 ani anterior evenimentului rutier partea civilă a fost implicată în susținerea și promovarea activităților sportive la nivelul unităților de învățământ din cadrul Ministerului de Interne, fiind campion la tenis de masă, activități de agrement care după anul 2012 nu au mai fost practicate, consecință a sechelelor posttraumatice neuromotorii.

Rezultă așadar că raportat la gravitatea leziunilor corporale produse în cadrul accidentului rutier din data de 07.09.2012, din culpa exclusivă a inculpatului Z. D. C. și consecințele acestora asupra integrității fizice, psihice și mentale, ireversibile până în prezent, existența părții civile T. V. S. I. a suferit modificări esențiale, sub toate aspectele (profesional, social, personal, financiar, de agrement, afectiv), limitându-i-se posibilitățile de evoluție corespunzător statutului social și profesional deținut la vârsta de 53 de ani.

D. consecință, critica formulată de partea civilă T. V. S. I. sub acest aspect, se apreciază ca fiind justificată, impunându-se admiterea apelului declarat de aceasta și desființarea în parte, în latură civilă a sentinței primei instanțe conform art. 421 pct. 2 lit. a) NCPP.

Pe fond, rejudecând cauza se va pronunța o nouă hotărâre prin care se va dispune majorarea cuantumului daunelor morale stabilite la primul grad de jurisdicție, de la 60.000 euro la 100.000 euro, echivalent în lei la data plății, sumă considerată ca reprezentând o justă și echitabilă compensație a prejudiciilor personal nepatrimoniale (de agrement, estetic, moral, psihic, afectiv, profesional) în sarcina de plată a inculpatului Z. D. C. și alături de asiguratorul de răspundere civilă . – Sucursala B..

Restul dispozițiilor hotărârii apelate se vor menține, apreciindu-se că sunt juste și conforme legii.

Așa fiind, constatându-se că nici motivele de reformare invocate în subsidiar de asiguratorul de răspundere civilă . - Sucursala B., nu se justifică, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală, se va respinge apelul declarat de persoana juridică, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de partea civilă T. V. S. I. domiciliat în Slatina, .. 3, ., . împotriva sentinței penale nr. 857 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B..

Desființează în parte, în latură civilă, sentința primei instanțe și rejudecând pronunță o nouă hotărâre în sensul că majorează cuantumul daunelor morale de la 60.000 euro la 100.000 euro, echivalent în lei la data plății.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Z. D. C., fiul lui M. și M., născut la data de 12 aprilie 1980, domiciliat în comuna Poiana Lacului, ., județul Argeș și asiguratorul . - Sucursala B., cu sediul în municipiul B., .-32, județul B., împotriva aceleiași sentințe.

Obligă apelanții inculpat și asigurator la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2015.

Președinte, Judecător,

E. N. I. N.

Grefier,

M. G.

Red. NE

Tehnored. GM

3 ex. / 14 aprilie 2015

Dosar fond nr._ Judec. B.

Judec. fond M. A.

Operator de date cu caracter personal / Notificare nr. 3113/2006

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 228/2015....		Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI