Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 233

Ședința publică din data de 04 martie 2015

Președinte – E. N.

Judecător – I. N.

Grefier – M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul P. A., fiul lui C. și I., născut la data de 16 aprilie 1949, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1256 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art. 188 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.374 alin.4 – 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. A., zis „S.”, fiul lui C. și I., născut la data de 16.04.1949 în satul Puțu cu S., județul Dâmbovița, CNP_, cetățenia – română, starea civilă – văduv, stagiul militar – satisfăcut, studii – 8 clase, profesia ori ocupația – pensionar, fără antecedente penale, domiciliul unde locuiește efectiv - comuna M., ., județul Dâmbovița, la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În temeiul art. 188 alin.1 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 67 alin.2 din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o perioadă de 5 (cinci) ani, a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art. 65 alin.1 Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În temeiul art. 72 alin.1 din noul Cod penal s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate, respectiv reținerea conform ordonanței de reținere emisă de procuror la data de 21.04.2014, durată cuprinsă în intervalul 21.04._14, precum și durata măsurii arestării preventive începând cu data de 22.04.2014 la zi (28.11.2014).

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. A. prin încheierea nr.11/21.04.2014 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._ și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.16/21.04.2014.

În temeiul art. 112 alin.1 lit.b) din noul Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului tip bucătărie, având mâner de plastic, de culoare gri, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

Conform art.397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.19 alin.1 și 3 și 25 alin.1 din același cod și cu referire la art.1390 din noul Cod penal s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către reprezentantul legal al minorei I. A. M., născută la data de 21.09.2007, numita Z. I., domiciliată în . și în consecință a fost obligat inculpatul P. A. la plata, în favoarea minorei, a unei prestații periodice, în sumă de 125 lei lunar, începând cu data decesului victimei I. G. – 21.04.2014 (conform certificatului medical constatator al decesului nr.90/A eliberat de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița la data de 21.04.2014) și până la majoratul minorei.

În temeiul art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin.1, 20 și 25 alin.1 din același cod, cu referire la art.1391 alin.2 și la art.1392 din Noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă I. M., domiciliat în ., județul Dâmbovița și pe cale de consecință s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.377,4 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare), respectiv a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.19 alin.1, 20 și 25 alin.1 din același cod cu referire la art.1391 alin.2 din noul cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă I. S. D., domiciliat în Găești, . 24, ., . și pe cale de consecință inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art.162 alin.5 Cod procedură penală, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să se restituie către inculpatul P. A. următoarele obiecte ridicate cu ocazia cercetării la fața locului ( cel încheiat la data de 20.40.2014): o pereche de pantaloni gri marca GAOJIXIKU ambalați în colet din hârtie numerotat 1 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic, o pereche de galoși albaștri – ambalat în colet de hârtie numerotat 3 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; un făraș din plastic, de culoare gri – ambalat în colet de hârtie, numerotat 9 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; doi papuci tip șlap – ambalat în colet din hârtie, numerotat 10 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o lopată cu coada din lemn – ambalat în colet de hârtie, numerotat 15 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic.

În baza art.162 alin.5 Cod procedură penală, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să se restituie către moștenitorii victimei, I. G. (I. M. și I. S. D.), următoarele bunuri: o geantă neagră DELL – ambalată în colet de hârtie, numerotat 17 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; un telefon mobil marca NOKIA 3109C . :_, o bluză cu fermoar marca Sport Time – ambalat în colet din hârtie, numerotat 16 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o geacă neagră marca Galop, ambalat în colet din hârtie, numerotat 14 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o cămașă gri nr.44 marca Glory – ambalată în colet din hârtie numerotat 13 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o pereche de pantofi negri – ambalați în colet din hârtie numerotat 2 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic.

Conform art. 162 alin.3 Cod procedură penală, celelalte mijloace de probă se vor păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art. 7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să se preleveze probele biologice de la inculpatul P. A., aflat în Penitenciarul Mărgineni.

În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.257,89 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului din care suma de 1.047,89 lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate de stat stabilite pentru faza urmăririi penale.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat P. A., în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat M. I. din Baroul Prahova, în substituirea avocatului desemnat din oficiu Z. A. M. din Baroul Prahova, conform delegației nr._ din 27.01.2015, lipsă fiind intimatele părți civile I. M., Z. I. reprezentantul legal al minorei I. A. M., reprezentată de avocat oficiu R. C. din Baroul Prahova în substituirea avocatului desemnat din oficiu Scorpan A. din același barou (delegație nr._/01.02.2015 și I. S. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul parte civilă I. S. a depus cerere prin care solicită judecarea în lipsă, după care:

Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat, arestat preventiv.

Curtea aduce la cunoștința apelantului inculpat P. A. dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar precum și posibilitatea de a refuza să dea declarație fără nici o consecință juridică negativă.

Avocat oficiu M. I. având cuvântul pentru apelantul inculpat P. A., susține că acesta își menține declarațiile date în cauză și nu dorește să fie audiat.

Avocații apelantului inculpat, intimatei parte civilă I. A. M., prin reprezentant legal Z. I. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelurile în stare de judecată.

La solicitarea Curții apelantul inculpat P. A. având personal cuvântul susține că în urmă cu doi ani, respectiv în anul 2013 a fost pensionat pentru limită de vârstă, având o pensie de 800 lei lunar primită de la Oficiul Târgoviște.

Arată că este arestat din data de 20 aprilie 2014, pensia fiind primită ulterior de fiul său mai mic.

Curtea ia act de declarații, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că prin sentința penală nr. 1256 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a dispus condamnarea inculpatului P. A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 11 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.

În latură civilă, s-a dispus, printre altele, obligarea inculpatului la o prestație periodică în sumă de 125 lei lunar începând cu data decesului victimei I. G., pentru minora I. A. M..

Susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, stabilind că la data de 20 aprilie 2014, în timp ce se afla în locuința sa împreună cu victima I. G., după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul și victima s-au antrenat într-o confruntare fizică iar pe fondul acestui incident inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit cu o lungime a lamei de 15 cm, provocându-i o plagă transfixiantă prin cord, care a generat hemoragie masivă internă și externă, conducând la decesul victimei

Pentru infracțiunea prev. de art. 188 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse în 10 și 20 de ani închisoare, inculpatul beneficiind de aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod proc. penală, însă instanța de fond nu a dimensionat corect cuantumul sancțiunii penale aplicate inculpatului în raport de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal care impun ca la stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei să se aibă în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau consecințele infracțiunii, modul de săvârșire a infracțiunii, conduita după comiterea acesteia și în cursul procesului penal.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune de o gravitate deosebită îndreptată împotriva celei mai importante valori protejate de norma penală, respectiv împotriva vieții, antrenându-se într-un conflict cu victima, căreia i-a aplicat o lovitură într-o zonă vitală, producându-i o leziune traumatică gravă ce a condus la decesul acesteia.

După comiterea faptei inculpatul a încercat să înlăture urmele săvârșirii acesteia și a susținut că victima ar fi comis un act suicidal și nu el este cel care i-a suprimat viața, această apărare fiind înlăturată pe baza probatoriului administrat în cauză.

Raportat la modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, rezultatul produs, implicațiile asupra familiei victimei și conduita procesuală nesinceră manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale se apreciază că pedeapsa aplicată de instanță este prea blândă în ceea ce privește cuantumul acesteia.

O altă critică vizează neaplicarea disp. art. 249 pct. 7 Cod proc. penală potrivit cărora măsurile asiguratorii sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Având în vedere că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata lunară a sumei de 125 lei către partea civilă minoră trebuia să se instituie poprire asupra pensiei inculpatului pentru a fi garantată virarea lunară a acestei sume de bani în beneficiul minorei.

Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, majorarea pedepsei aplicate inculpatului și instituirea popririi asupra pensiei inculpatului.

Avocat oficiu M. I. având cuvântul pentru apelantul inculpat P. A. vizând aspectul de nelegalitate privind omisiunea instituirii popririi pe pensia inculpatului arată că acesta a fost de acord prin declarațiile date să plătească suma de bani lunar până când partea vătămată minoră va ajunge la majorat.

Ca atare, este de acord cu acest capăt de cerere formulat de unitatea de parchet.

Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului consideră că limitele de pedeapsă fiind între 10 și 20 de ani, reduse cu o treime 6 ani și 8 luni - 13 ani și 4 luni, inculpatul fiind condamnat la 11 ani închisoare, nu se impune majorarea cuantumului pedepsei.

În plus, se arată că inculpatul nu are antecedente penale iar conflictul s-a produs pe fondul consumului de alcool.

Apreciază că o pedeapsă mai mică se poate aplica inculpatului, având în vedere conduita sa, lipsa antecedentelor penale și faptul că a fost de acord cu plata indemnizației lunare pentru minoră.

Solicită respingerea apelului declarat de parchet ca nefondat în ceea ce privește majorarea pedepsei.

Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate în latură penală și reducerea pedepsei aplicate acestuia spre limita minimă cu deducerea din pedeapsa rezultantă a duratei reținerii și arestului preventiv de circa un an.

Avocat oficiu R. C. având cuvântul pentru intimata parte civilă I. A. M. solicită admiterea apelului declarat de parchet, inclusiv sub aspectul neaplicării disp. art. 249 pct. 7 Cod proc. penală, întrucât este în interesul minorei să se instituie poprire pe pensia inculpatului.

Raportat la gravitatea faptei comise de inculpat apreciază că se impune majorarea pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, neexistând temeiuri care să justifice o redozare a pedepsei aplicate inculpatului în sensul micșorării acesteia.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr. 1256 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 188 alin.1 din noul Cod penal rap. la art.374 alin.4 – 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul P. A., zis „S.”, fiul lui C. și I., născut la data de 16.04.1949 în satul Puțu cu S., județul Dâmbovița, CNP_, cetățenia – română, starea civilă – văduv, stagiul militar – satisfăcut, studii – 8 clase, profesia ori ocupația – pensionar, fără antecedente penale, domiciliul unde locuiește efectiv - comuna M., ., județul Dâmbovița, la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În temeiul art. 188 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.67 alin.2 din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o perioadă de 5 (cinci) ani a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În baza art.65 alin.1 Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) din noul Cod penal.

În temeiul art.72 alin.1 din noul Cod penal s-a computat din durata pedepsei închisorii aplicată durata măsurilor preventive privative de libertate, respectiv reținerea conform ordonanței de reținere emisă de procuror la data de 21.04.2014, durată cuprinsă în intervalul 21.04._14, precum și durata măsurii arestării preventive începând cu data de 22.04.2014 la zi (28.11.2014).

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul P. A. prin încheierea nr.11/21.04.2014 pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Dâmbovița în dosarul nr._ și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.16/21.04.2014.

În temeiul art.112 alin.1 lit.b din noul Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului tip bucătărie, având mâner de plastic, de culoare gri, folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.19 alin.1 și 3 și 25 alin.1 din același cod și cu referire la art.1390 din noul Cod penal s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către reprezentantul legal al minorei I. A. M., născută la data de 21.09.2007, numita Z. I., domiciliată în comuna M., . și în consecință a fost obligat inculpatul P. A. la plata, în favoarea minorei, a unei prestații periodice, în sumă de 125 lei lunar, începând cu data decesului victimei I. G. – 21.04.2014 (conform certificatului medical constatator al decesului nr.90/A eliberat de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița la data de 21.04.2014) și până la majoratul minorei.

În temeiul art.397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.19 alin.1, 20 și 25 alin.1 din același cod, cu referire la art.1391 alin.2 și la art.1392 din noul Cod Civil, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă I. M., domiciliat în ., județul Dâmbovița și pe cale de consecință s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.377,4 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare), respectiv a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art.19 alin.1, 20 și 25 alin.1 din același cod cu referire la art.1391 alin.2 din noul Cod Civil s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă I. S. D., domiciliat în Găești, . 24, ., . și pe cale de consecință inculpatul a fost obligat la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

Conform art.162 alin.3 Cod procedură penală, celelalte mijloace de probă se vor păstra până la soluționarea definitivă a cauzei.

În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să se preleveze probele biologice de la inculpatul P. A., aflat în Penitenciarul Mărgineni.

Potrivit art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței judiciare a inculpatului, în faza camerei preliminare, în sumă de 200 lei precum și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asigurarea asistenței judiciare a inculpatului în faza judecății, în sumă de 200 lei, sume care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița, rămân în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 333/P/2014 din 16.07.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în cadrul unui incident avut cu victima I. G. la data de 20.04.2014, a aplicat acesteia o lovitură cu un cuțit, producându-i o plagă transfixiantă prin cord, care a generat hemoragie masivă internă și externă, conducând la decesul victimei.

În actul de sesizare s-a reținut că la data de 20.04.2014, victima I. G., întorcându-se de la București și ajungând în . o sticlă cu vin și a mers în domiciliul inculpatului cu care avea o relație de prietenie de mai multă vreme, aici consumând amândoi băuturi alcoolice, între cei producându-se o ceartă urmată de o confruntare fizică, în cadrul căreia inculpatul a luat un cuțit aflat la dispoziție în veselă, aplicându-i victimei o lovitură la nivelul toracelui, producându-i o plagă penetrantă transfixiantă prin cord care a condus la deces.

S-a mai reținut în același act de sesizare că, după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să ascundă fapta, prin curățarea locului faptei, aruncarea la gunoi a încălțămintei purtată de victimă, măturatul și spălarea pardoselii și aruncarea telefonului aparținând victimei în WC-ul din curte.

Existența faptei și a vinovăției inculpatului s-au reținut în faza urmăririi penale în baza următorului material probatoriu: concluziile raportului de necropsie, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, procesul verbal de examinare fizică a inculpatului însoțit de planșele foto, declarațiile martorilor D. M. G., F. C. V., C. A., G. M. S., P. A. M., B. A., B. M. V., E. L. E., I. C. I., P. C. C., G. M., declarațiile părții civile I. M., procesul verbal de ridicare a mijloacelor de probă și declarațiile inculpatului.

Cu privire la poziția procesuală a inculpatului, s-a reținut că acesta a negat fapta, afirmând că la un moment dat a părăsit locul în care se aflau (bucătăria), iar la întoarcere a găsit victima căzută lângă un frigider, având un cuțit înfipt în zona pieptului, cuțit pe care l-a extras în vederea acordării primului ajutor.

Referitor la această apărare ,s-a reținut neverosimilitatea acesteia, invocându-se concluziile raportului de necropsie, cu privire la modalitatea de producere a plăgii și la leziunile constatate pe corpul victimei dar și constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv descoperirea unor obiecte purtătoare de urme biologice precum și procesul verbal de examinare fizică a inculpatului.

În ceea ce privește măsurile preventive, s-a arătat că inculpatul a fost reținut și ulterior, față de acesta a fost luată măsura arestării preventive, măsură care a fost prelungită, data la care urma să expire fiind 20.07.2014.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a reținut că fratele victimei, numitul I. M., s-a constituit parte civilă cu suma de 7000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate cu înmormântarea și celelalte obiceiuri precum și cu daune morale.

S-a mai reținut tot privitor la latura civilă, că o constituire de parte civilă s-a realizat și din partea numitei Z. I., în calitate de reprezentant legal al minorei I. A. M. și căreia victima îi presta întreținere, fiind obligat prin hotărâre judecătorească la plata unei pensii de întreținere lunară în sumă de 125 lei, sumă cu care a fost realizată o astfel de constituire de parte civilă.

După sesizarea instanței, în conformitate cu disp. art. 344 alin. 1 Cod procedură penală, cauza a fost repartizată judecătorului de cameră preliminară.

Având în vedere faptul că trimiterea în judecată a inculpatului s-a realizat cu inculpatul în stare de arest preventiv, măsură care urma să expire la data de 20.07.2014, s-a procedat în conformitate cu disp. art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, prin încheierea pronunțată la data de 18.07.2014, definitivă prin necontestare, fiind aplicate disp. art. 207 alin. 4 Cod procedură penală privitoare la menținerea măsurii.

Ulterior, în conformitate cu disp. art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, a fost verificată subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, prin încheierile de la camera de consiliu pronunțate la datele de 11.08.2014 și 04.09.2014, rămase definitive prin necontestare fiind dispusă menținerea măsurii arestării preventive.

De asemenea, după repartizarea dosarului, în conformitate cu disp. art. 344 alin. 1 Cod procedură penală, au fost dispuse măsurile prevăzute de art. 344 alin. 2 Cod procedură penală (comunicarea inculpatului a unei copii certificate a rechizitoriului și a unei adrese prin care i-a fost adus la cunoștință obiectul procedurii în camera preliminară prev. de art. 342 Cod procedură penală, dreptul de a-și angaja un apărător, precum și termenul până la care putea formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală), respectiv de art. 344 alin. 3 Cod procedură penală (desemnarea unui avocat din oficiu, asistența judiciară a inculpatului fiind obligatorie potrivit disp. art. 90 alin. 1 lit. a) și c) Cod procedură penală și stabilirea termenului până la care, la rândul acestuia, putea formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală).

Prin încheierea de la Camera de Consiliu din 04.09.2014, definitivă prin necontestare, s-a constatat, în conformitate cu disp. art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală în faza urmăririi penale, nici din partea inculpatului și nici a apărătorului care i-a asigurat asistența, nefiind formulate cereri sau excepții în legătură cu legalitatea administrării probelor sau a efectuării actelor de urmărire penală.

În dispunerea unei astfel de măsuri (începerea judecății) s-au avut în vedere următoarele considerente:

În cadrul procedurii camerei preliminare se efectuează un control de legalitate a posteriori atât a actului de trimitere în judecată cât și a probelor pe care se bazează acesta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie examinată și cercetată, iar actele procesuale, procedurale, probele sau procedeele probatorii efectuate sau obținute prin încălcarea echitabilității procedurilor să fie eliminate.

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței precum și verificarea legalității administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Concret, în cadrul acestei etape se verifică, așadar, competența instanței, legalitatea sesizării, legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale.

Verificarea competenței instanței, presupune verificarea dacă instanța sesizată este cea competentă să judece cauza, atât din punct de vedere material cât și teritorial.

Verificarea legalității sesizării instanței presupune verificarea dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde mențiunile prevăzute în art.328 Cod procedură penală; dacă este descrisa fapta pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele și cu privire la toți inculpații și dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei.

Verificarea legalității administrării probelor presupune verificarea condițiilor impuse în Titlul IV din Partea Generală a noului Cod de procedură penală, intitulat „Probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii”.

Verificarea legalității actelor de urmărire penală presupune verificarea faptului dacă actele de urmărire penală efectuate în cauză s-au realizat ori nu cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute în art.281 – 282 Cod procedură penală.

Raportând aceste la verificări care se efectuează de către judecătorul de cameră preliminară în cadrul unei astfel de proceduri, cu referire concretă la speța de față, s-a constatat privitor la competență, ca potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 lit.a Cod procedură penală, infracțiunile de omor, sunt date în competența materială a tribunalului, iar în ceea ce privește competența teritorială, au fost avute în vedere disp. art.41 Cod procedură penală.

Referitor la legalitatea sesizării s-a constatat că actul de sesizare a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, limitându-se la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinzând datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă avute în vedere în faza urmăririi penale, dispozițiile privitoare la cheltuielile judiciare, dispoziția de trimitere în judecată, numele și prenumele persoanelor care trebuie citate în instanță, cu indicarea calității lor în proces și locul unde urmează să fie citate, de asemenea rechizitoriul fiind verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului.

În ceea ce privește legalitatea administrării probelor s-a constatat că în cauză au fost respectate dispozițiile cuprinse în Titlul IV din Partea Generală a noului cod de procedură penală, nefiind incidente disp. art.102 Cod procedură penală, iar în ceea ce privește actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a constatat că în cauză nu a fost încălcată niciuna dintre dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului penal, fiind avute aici în vedere cazurile de nulitate prevăzute în art.281 Cod procedură penală, care pot fi invocate și din oficiu, pentru că potrivit noului Cod de procedură penală, numai este prevăzută posibilitatea de a se invoca din oficiu, nulitatea relativă, invocarea acesteia fiind lăsată exclusiv la latitudinea persoanelor îndreptățite.

După începerea judecății, au fost dispuse măsuri constând în citarea părților și desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat, în privința părților civile citarea fiind dispusă cu respectarea disp. art. 353 alin. 3 Cod procedură penală.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 19.09.2014, la solicitarea instanței, I. M., fratele victimei, a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 7000 lei cu titlu de daune materiale (cheltuieli de înmormântare și parastase) și cu suma de 500.000 euro reprezentând daune morale.

La rândul său, reprezentanta legală a minorei fără capacitate de exercițiu – I. A. – fiica victimei, a precizat ca își menține constituirea de parte civilă din faza urmăririi penale, solicitând ca inculpatul să plătească minorei o prestație periodică lunară egală cu pensia de întreținere pe care o plătea victima.

La același termen, față de precizările realizare de către I. M. - fratele victimei, constând în faptul că victima mai are un frate în persoana lui I. S. D., s-a dispus, după punerea in prealabil în discuție, citarea și a acestuia în cauză pentru a se verifica dacă are de formulat vreo pretenție civilă.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 362 Cod procedură penală rap. la art. 208 din același cod, a fost verificată subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, constatându-se subzistența acestora, măsura arestării fiind menținută, încheierea pronunțată devenind definitivă prin necontestare.

La termenul din 20.10.2014, constatându-se îndeplinite cerințele privitoare la citare și la asigurarea asistenței juridice (cazul inculpatului), în conformitate cu disp. art. 374 alin. 1 Cod procedură penală s-a dat citire actului de sesizare, aducându-se la cunoștința inculpatului învinuirea, dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.

De asemenea, constatându-se că pentru infracțiunea în raport de care a fost dispusă trimiterea în judecată, legea nu prevede detențiunea pe viață, i s-a pus în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dacă recunoaște în totalitate fapta reținută în sarcina sa, situație în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3.

După aducerea la cunoștință a acestor dispoziții legale, inculpatul în prezența apărătorului, a declarat personal că înțelege să formuleze cerere în sensul aplicării disp. art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

În acest sens, în conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 Cod procedură penală s-a procedat la ascultarea inculpatului cu respectarea disp. art. 107 – 110 Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște fapta pentru care a fost dispusă trimiterea sa în judecată și solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

Cu privire la pretențiile civile solicitate de către I. M. și Z. I., inculpatul și-a exprimat acordul numai în ceea ce privește prestația periodică solicitată de către reprezentantul legal al minorei fără capacitate de exercițiu, nefiind de acord cu pretențiile celeilalte părți civile.

Cererea astfel formulată a fost pusă în discuție, dispunându-se încuviințarea acesteia, constatându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv: pentru fapta de săvârșirea căreia este acuzat inculpatul, legea nu prevede pedeapsa detențiunii pe viață, declarația personală a inculpatului făcută înainte de începerea cercetării judecătorești în sensul că recunoaște în totalitate fapta, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, aprecierea că probele administrate în faza urmăririi penale sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

La solicitarea inculpatului a fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, considerată legală în raport de disp. art. 100 alin. 3 Cod procedură penală, dispunându-se amânarea cauzei pentru a da posibilitatea administrării unei astfel de probe, în acest sens fiind și disp. art. 377 alin. 2 Cod procedură penală.

Prin aceeași încheiere, a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, fiind dispusă menținerea acesteia, considerentele avute în vedere fiind cele prezentate în încheierea din 20.10.2014, definitivă prin necontestare.

La termenul nou stabilit, din partea inculpatului, prin apărător a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse în acest sens mai multe caracterizări.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 21.11.2014, s-a prezentat și I. S. D., cel de-al doilea frate al victimei, care a declarat, la rândul său, că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 100.000 euro reprezentând daune morale.

Fiind ascultat în legătură și cu aceste pretenții civile, inculpatul a arătat că nu achiesează la acestea.

La același termen de judecată, având în vedere susținerile părților civile cu privire la probele pe care înțeleg să le propună pentru dovedirea acțiunilor civile (cazul părții civile I. M., celelalte două părți susținând că nu au de propus probe), s-a apreciat că în cauză nu se justifică disjungerea laturii civile, administrarea probei cu înscrisuri solicitată, neconducând la depășirea unui termen rezonabil în privința laturii penale, fiind avute în vedere totodată și disp. art. 397 alin. 1 și art.25 alin. 1 Cod procedură penală.

În privința probelor solicitate de către partea civilă I. M., în raport de teza probatorie susținută, a fost considerată legală și concludentă cauzei doar proba cu înscrisuri, avându-se în vedere și constituirea de parte civilă realizată, proba fiind administrată în cadrul ședinței publice de la termenul din 27.11.2014, prin depunerea mai multor înscrisuri (bonuri fiscale, chitanțe).

La același termen de judecată, în conformitate cu disp. art. 387 Cod procedură penală, a fost declarată terminată cercetarea judecătorească, acordându-se cuvântul în dezbateri, fiind dispusă amânarea pronunțării în vederea deliberării și pentru depunerea de concluzii scrise.

În urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 20.04.2014, victima I. G., întorcându-se de la serviciu (fiind agent de securitate la Vector 7 CS cu sediul în București), ajuns în gara din M., a achiziționat în drum spre casă o sticlă cu vin, mergând în domiciliul inculpatului cu care se afla în raporturi de prietenie de mai mult timp.

În locuința inculpatului, mai exact în bucătăria de vară a imobilului, cei doi au consumat băuturi alcoolice, la un moment dat între ei având loc o ceartă, urmată de o confruntare fizică, în cadrul căreia inițial s-au exercitat acte de lovire reciprocă, confruntare în finalul căreia inculpatul s-a înarmat cu un cuțit cu care a aplicat victimei I. G. o lovitură la nivelul toracelui, cauzându-i o plagă penetrantă transfixiantă prin cord care a condus la decesul acesteia.

S-a mai reținut că după săvârșirea faptei, inculpatul a încercat să o ascundă, târând victima în grădină cu intenția de a o îngropa, ascunzându-i obiectele de încălțăminte, ștergând urmele de sânge din imobil și încercând să scape de unele lucruri aparținând victimei (telefonul mobil pe care l-a aruncat în WC).

Această situație de fapt este reținută în baza întregului material probatoriu administrat în faza urmăririi penale, însușit de inculpat și în baza căruia a solicitat să se facă judecata și care confirmă dincolo de orice îndoială, vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii în raport de care a fost dispusă trimiterea sa în judecată.

Astfel, în ceea ce privește prezența victimei I. G. în domiciliul inculpatului în jurul orelor prânzului ale datei de 02.04.2014 a fost avută în vedere declarația martorului C. M. A.. De altfel, prezența acesteia în domiciliul său nu a fost negată de către inculpat. La fel, consumul de băuturi alcoolice la momentul respectiv în domiciliul inculpatului este confirmată de corpul delict descoperit cu ocazia cercetării la fața locului (sticla de 1,5 litri), iar starea de ebrietate anterioară incidentului, în ceea ce îl privește pe inculpat este confirmată de martorul P. C. C..

Existența incidentului între cei doi, în cadrul căruia aceștia s-au lovit reciproc, este atestată de cercetarea la fața locului, descrisă în cuprinsul procesului verbal întocmit cu acea ocazie, privitoare la obiectele distruse prin spargere la care se adaugă leziunile constatate atât în privința victimei cât și în privința inculpatului, conform raportului de necropsie nr. 90/21.04.2014 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița dar și procesului verbal întocmit în urma examinării fizice a inculpatului.

Faptul că în cadrul acelei confruntări, inculpatul a lovit pe victimă cu un cuțit, este probat prin raportul de necropsie în care se arată că plaga toracică constatată în privința victimei, este rezultatul lovirii directe cu un corp tăietor înțepător, o astfel de plagă cu caracter penetrant, fiind produsă din față și lateral stânga - dreapta.

O astfel de împrejurare, deși a fost negată de inculpat în cadrul declarațiilor date în faza de urmărire penală și chiar și după sesizarea instanței, în procedura camerei preliminare, ulterior în cadrul declarației dată la momentul ascultării în procedura abreviata a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, a confirmat situația de fapt din rechizitoriu, recunoscând fapta.

Pe de altă parte, vinovăția sa în săvârșirea unei astfel de fapte rezultă și din atitudinea acestuia ulterioară, probată prin constatările realizate la momentul efectuării cercetării la fața locului (aruncarea pantofilor victimei în tomberon, a telefonului mobil în WC, ștergerea pardoselii, descoperirea unor obiecte purtând urme și cu ajutorul cărora inculpatul a intenționat să șteargă urmele infracțiunii) dar și prin declarațiile martorilor E. L. E., I. C. I. și B. M. V., care l-au văzut pe inculpat trăgând cadavrul în grădină, fapt confirmat atât de fiul inculpatului - martorul P. C. A., care în declarația dată a arătat că la momentul în care a ajuns în domiciliu, a observat în grădină victima care numai mișca, cât și de martorul G. M. care în declarația dată la 20.04.2014 a arătat că a văzut victima în grădină, având o înțepătură în zona inimii, în apropierea acesteia fiind inculpatul care avea în mână o unealtă care s-a identificat ulterior ca fiind o lopată.

S-a constatat, prin urmare, că probatoriul administrat în faza urmăririi penale, confirmă fără dubiu existența faptei și a vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de omor, realizându-se dovada, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective și fiind dovedită vinovăția inculpatului, s-a conchis că urmează a se angaja răspunderea sa penală.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate în art. 74 alin. 1 din noul Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijlocul folosit, natura și gravitatea rezultatului produs, lipsa antecedentelor penale, conduita adoptată de inculpat după săvârșirea infracțiunii, vârsta, starea de sănătate, situația sa familială și socială.

A apreciat judecătorul fondului că solicitarea apărătorului inculpatului de a fi reținute în favoarea acestuia circumstanțe atenuante nu se justifică întrucât sub aspectul circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 75 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal, existența lor nu poate fi pusă în discuție în raport de probatoriul administrat.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. 2 lit. a) și b) din noul Cod penal, s-a apreciat că nici acestea nu pot fi reținute, având în vedere atitudinea adoptată de inculpat imediat după săvârșirea faptei constând în încercarea de a ascunde urmele săvârșirii faptei și negarea săvârșirii acesteia.

Lipsa antecedentelor penale și atitudinea corectă a inculpatului înaintea săvârșirii faptei în cadrul societății, sunt împrejurări care nu pot fi particularizate ca circumstanțe atenuante, aceasta în raport de gravitatea faptei săvârșite prin care acesta a dovedit un grad de pericol sporit în contrast cu viata anterioară și care impune o reacție represivă mai severă. Totuși aceste împrejurări, inclusiv vârsta (cele favorabile inculpatului) au fost avute în vedere în cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, la momentul stabilirii cuantumului pedepsei.

Ținând cont atât de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta cât și circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în prezența cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu 1/3, inculpatului fiindu-i încuviințată cererea de judecare în procedura recunoașterii vinovăției, s-a apreciat de prima instanță că aplicarea unei pedepse de 11 ani închisoare (orientată spre maximul special care în cauză urmare a reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 este de 13 ani și 4 luni) corespunde sub aspectul naturii și al duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, funcțiilor de constrângere și reeducare precum și scopului preventiv al acesteia.

Având în vedere că pentru infracțiunea reținută, este prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, ținând seama și de natura gravității infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului, s-a aplicat acestuia și pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) și b) din noul Cod penal, pedeapsă care se va executa în condițiile art. 68 alin.1 lit. c) din noul Cod penal, respectiv după executarea pedepsei închisorii.

Solicitarea reprezentantului Ministerului Public de a-i fi interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 alin. 2 lit. h) Cod penal (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), s-a apreciat, raportat la situația existentă în cauză, că nu poate fi primită, prin dispunerea unei astfel de interdicții, legiuitorul vizând condamnații care sunt deținători legali de arme și muniții autorizați și care au comis infracțiuni la regimul armelor, vânătorii, infracțiuni cu violență sau contra vieții, la care au folosit astfel de arme.

Interzicerea exercitării acestui drept ca pedeapsă complementară este justificată de periculozitatea celui condamnat, deținător legal de arme, care s-a folosit de ele în afara cadrului legal, săvârșind o infracțiune, astfel că cel în cauză, după comiterea infracțiunii nu mai prezintă garanții morale pentru a le mai deține în continuare, vizând, așa cum s-a arătat, persoanele autorizate să dețină arme care au comis infracțiuni și au fost condamnate. Or, în cauza de față nu suntem în prezența unei astfel de situații.

În conformitate cu disp. art. 65 alin. 1 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, o astfel de pedeapsă urmând a se executa în condițiile art. 65 alin. 3 Cod penal, anume din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Potrivit disp. art. 72 alin. 1 din noul Cod penal, din durata pedepsei aplicată, s-a dedus perioada reținerii dar și timpul arestării preventive, față de inculpat fiind luată inițial măsura reținerii și ulterior, prin încheierea nr. 11/21.04.2014 pronunțată în dosarul nr._, măsura arestării preventive, prelungită în faza urmăririi penale și menținută după sesizarea instanței.

În privința acestei măsuri preventive, constatând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, cele prev. de art. 243 alin. 2 Cod procedură penală, în conformitate cu disp. art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.

În conformitate cu disp. art. 112 alin. 1 lit. b) din noul Cod penal, s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii, cuțit identificat și ridicat cu ocazia cercetării la fața locului.

Potrivit disp. art. 162 alin. 5 Cod procedură penală, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, s-a dispus restituirea inculpatului, respectiv moștenitorilor victimei, o parte din obiectele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, respectiv: o pereche de pantaloni gri marca GAOJIXIKU ambalați în colet din hârtie numerotat 1 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic, o pereche de galoși albaștri – ambalat în colet de hârtie numerotat 3 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; un făraș din plastic, de culoare gri – ambalat în colet de hârtie, numerotat 9 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; doi papuci tip șlap – ambalat în colet din hârtie, numerotat 10 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o lopată cu coada din lemn – ambalat în colet de hârtie, numerotat 15 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic;o geantă neagră DELL – ambalată în colet de hârtie, numerotat 17 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; un telefon mobil marca NOKIA 3109C . :_, o bluză cu fermoar marca Sport Time – ambalat în colet din hârtie, numerotat 16 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o geacă neagră marca Galop, ambalat în colet din hârtie, numerotat 14 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o cămașă gri nr.44 marca Glory – ambalată în colet din hârtie numerotat 13 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic; o pereche de pantofi negri – ambalați în colet din hârtie numerotat 2 și sigilat prin ștampilare cu sigiliul I.P.J. Dâmbovița – Serviciul Criminalistic.

În conformitate cu disp. art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind prelevarea probelor biologice, având în vedere infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prevăzută în anexa legii, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Cu privire la latura civilă, prima instanță a reținut că în cauză s-au constituit părți civile, cu respectarea disp. art. 20 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, cei doi moștenitori ai victimei (frații acesteia), numiții I. S. D. și I. M., precum și numita Z. I., aceasta din urmă în calitate de reprezentant legal al minorei I. A., fiica victimei, în vârstă de 7 ani.

În ceea ce privește natura pretențiilor civile solicitate, s-a reținut, în privința celor doi frați ai victimei, că s-au constituit astfel de părți civile cu daune morale, în plus, I. M. solicitând obligarea inculpatului și la plata daunelor materiale în cuantum de 7000 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de acesta cu înmormântarea victimei și cu parastasele făcute ulterior.

În privința minorei fără capacitate de exercițiu, I. A., fiica victimei I. G. (calitate probată prin certificatul de naștere depus în faza urmăririi penale), s-a reținut că reprezentantul legal al acesteia, numita Z. I. (mama minorei) s-a constituit parte civilă cu suma de 125 lei lunar, suma pe care victima o plătea lunar minorei, cu titlu de pensie de întreținere, în acest sens fiind pronunțată sentința civilă nr. 2129/28.10.2013 de către Judecătoria Găești (dosar nr._ ).

Raportând aceste cereri de constituire de părți civile la situația concret reținută în cauză, la dispozițiile legale incidente dar și în raport de probatoriul administrat sub acest aspect, s-au constatat întemeiate în parte în privința solicitărilor adresate de către frații victimei și întemeiată în totalitate în ceea ce privește pretențiile solicitate de reprezentatul legal al minorei, fiica victimei.

Astfel, sub aspectul condițiilor cerute pentru exercitarea acțiunii civile în procesul penal s-a constatat că sunt îndeplinite, fiind avute în vedere: existența unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, producerea unui prejudiciu moral sau material, existența unei legături de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul produs, existența vinovăției inculpatului în producerea prejudiciului, existența unei constituiri legale de părți civile în procesul penal.

În conformitate cu disp. art. 1381 din noul Cod civil, „orice prejudiciu dă dreptul la reparație”.

Potrivit disp. art. 1392 din același cod ,,cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli”.

Conform disp. art. 1390 alin.1 din noul Cod civil, „despăgubirea pentru prejudiciile cauzate precum și decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat”.

Cu privire la pretențiile materiale solicitate de către partea civilă I. M., prima instanță a constatat că acestea au fost dovedite în parte, prin proba cu înscrisuri administrată, așa încât obligarea inculpatului la plata acestor pretenții s-a făcut doar în limita probării, sarcina probei revenindu-i potrivit disp. art. 249 din Codul de procedură civilă, celui care face o astfel de solicitare.

În privința daunelor morale solicitate atât de către această parte civilă cât și de I. S. D., s-a constatat că prin formularea unor astfel de pretenții, este pusă în discuție existența prejudiciului cauzat de faptele ilicite îndreptate împotriva vieții, prejudiciu care poate îmbrăca nu numai forma patrimonială ci și forma nepatrimonială.

Astfel, potrivit disp. art. 1391 alin. 2 din noul Cod civil, „instanța poate să acorde despăgubiri, ascendenților, descendenților, fraților, surorilor, pentru durerea încercată prin moartea victimei”.

Este vorba, așadar, de prejudiciul afectiv, moral care nu este susceptibil de evaluare bănească și care este resimțit de o persoană care a pierdut pe cineva drag, concretizându-se în suferințele psihice intense pe care le trăiesc membrii apropiați ai unei victime, rudele colaterale (frații) făcând parte din categoria persoanelor care prin decesul fratelui, suferă un prejudiciu afectiv.

Prin urmare, chiar în lipsa unor dovezi în privința naturii relațiilor dintre victimă și cei doi frați, s-a apreciat că se justifică acordarea în favoarea acestora a unor daune morale, însă nu în cuantumurile solicitate, ci în unele mai reduse, nefiind realizată dovada unor legături afective între aceștia.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de reprezentantul legal al minorei fără capacitate de exercițiu, fiica victimei, tribunalul a constatat că în raport de disp. art. 1390 alin. 1 din noul Cod civil, text de lege mai sus citat, o astfel de acțiune este întemeiată, inculpatul urmând a fi obligat la plata unei prestații periodice în favoarea minorei, căreia victima îi presta pensie de întreținere stabilită prin hotărâre judecătorească, cuantumul urmând a fi cel solicitat, o astfel de obligație producându-și efectele începând cu decesul victimei și până la majoratul minorei.

De altfel, în ceea ce privește o astfel de pretenție, inculpatul și-a exprimat acordul, incidente fiind în privința cuantumului unei astfel de prestații periodice și disp. art. 23 alin. 3 Cod procedură penală.

Pentru considerentele enunțate, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de către reprezentantul legal al minorei și s-a dispus obligarea inculpatului la plata prestației periodice lunare în favoarea minorei.

S-au admis în parte și acțiunile civile exercitate de către frații victimei și s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor materiale dovedite (cazul părții civile I. M.), respectiv, la plata daunelor morale într-un cuantum apreciat de instanță.

Împotriva sentinței penale nr. 1256 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul P. A., care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie pentru motivele arătate în scris, filele 12-14 și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate pe larg în practicaua prezentei decizii.

P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a criticat sentința de netemeinicie, susținând, sub un prim aspect, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă în raport de gravitatea concretă a faptei, rezultatul letal produs asupra victimei, consecințele asupra familiei și copilului minor al acesteia și conduita procesuală nesinceră adoptată de inculpat, solicitând admiterea căii de atac, desființarea sentinței și aplicarea unei sancțiuni la maximul special de 13 ani și 4 luni închisoare.

Cea de a doua critică invocată de unitatea de parchet vizează omisiunea primei instanțe de a aplica dispozițiile cuprinse în art. 249 pct.7 Cod proc. penală, potrivit cărora măsurile asigurătorii sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă.

Apelantul-inculpat P. A., prin apărător desemnat din oficiu, a criticat sentința de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, susținând că față de lipsa antecedentelor penale, conduita sa procesuală și faptul că a fost de acord cu plata indemnizației lunare de întreținere pentru minoră, se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reducerea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor cauzei și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că soluția instanței de fond este afectată parțial de nelegalitate și netemeinicie iar apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și inculpatul P. A. sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale constând în: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de necropsie nr. 90/A din 21 aprilie 2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, procesul-verbal de examinare fizică a inculpatului, însoțit de planșele foto, declarațiile martorilor D. M. G., F. C. V., C. A., G. M. S., P. A. M., B. A., B. M. V., E. L. E., I. C. I., P. C. C., G. M., declarațiile părții civile I. M., procesul-verbal de ridicare a mijloacelor de probă, ce se coroborează cu declarațiile date de inculpat în procedura prev. de art. 374 alin. 4, art.375 și art.377 Cod proc. penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și care nu a fost contestată de vreuna dintre părți.

Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora în raport de dispozițiile cuprinse în art. 103 Cod proc. penală, în mod corect s-a reținut că la data de 20 aprilie 2014, în cadrul unui incident pe care l-a avut cu victima I. G., inculpatul P. A. a aplicat acesteia o lovitură cu un cuțit, producându-i o placă transfixiantă prin cord, care a generat hemoragie masivă internă și externă, conducând la decesul victimei.

Deși pe parcursul urmăririi penale și chiar în procedura camerei preliminare inculpatul a negat că ar fi lovit victima cu un cuțit, probele anterior menționate fac pe deplin dovada vinovăției acestuia, prin raportul de necropsie stabilindu-se că plaga toracică constatată este rezultatul lovirii directe a victimei cu un corp tăietor înțepător, o astfel de plagă, cu caracter penetrant, fiind produsă din față și lateral stânga-dreapta.

De asemenea, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunea rezultă din atitudinea ulterioară a acestuia probată prin constatările realizate la momentul efectuării cercetării la fața locului (aruncarea pantofilor victimei în tomberon, a telefonului mobil în wc, ștergerea pardoselii, descoperirea unor obiecte purtând urme și cu ajutorul cărora inculpatul a intenționat să șteargă urmele infracțiunii) și declarațiile martorilor E. L. E., I. C. I., B. M. V., care l-au observat pe inculpat trăgând cadavrul în grădină, fapt confirmat și de fiul inculpatului, martorul P. C. A., care a declarat că la momentul la care a ajuns în domiciliu a observat în grădină victima, care nu mai mișca.

Totodată, martorul G. M. a declarat că în data de 20 aprilie 2014 a văzut victima în grădină, având o înțepătură în zona inimii iar în apropierea acesteia se afla inculpatul, care avea în mână o unealtă, identificată ulterior ca fiind lopată.

Toate aceste probatorii se coroborează între ele dar și cu declarația dată de inculpat, care a înțeles să recunoască învinuirea, conform art. 375 Cod proc. penală și să-și însușească probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale.

Raportat la situația de fapt expusă și reținând că inculpatul a comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege conform art. 16 alin.3 lit.b) Cod penal, încadrarea juridică stabilită și condamnarea acestuia în temeiul disp. art. 188 alin.1 Cod penal este justă, fiind corespunzătoare faptei săvârșite de către inculpat și vinovăției acestuia.

De asemenea, reținerea dispozițiilor cuprinse în art. 396 alin.10 Cod proc. penală este corectă, având în vedere atitudinea procesuală manifestată de inculpat care, înainte de începerea cercetării judecătorești, a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin actul de sesizare și a solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii, Curtea constată că sub acest aspect, atât P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cât și inculpatul au formulat critici, primul solicitând majorarea cuantumului pedepsei la maximul special prevăzut de lege, iar inculpatul, reducerea acestuia către minimul special.

Infracțiunea de omor incriminată sub art.188 Cod penal se sancționează cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea exercitării unor drepturi iar față de incidența dispozițiilor cuprinse în art. 396 alin.10 Cod proc. penală, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime și devin de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni închisoare.

În cadrul procesului de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile ce concurează la stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art. 74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma modului de comitere și a mijloacelor folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, gravitatea rezultatului produs și consecințele infracțiunii asupra victimei și familiei sale, conduita procesuală a inculpatului, vârsta, nivelul de educație, starea de sănătate și situația socio-familială a acestuia.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate) atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Raportat la împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de omor, prin aplicarea unei singure lovituri cu cuțitul, în urma unui incident spontan avut cu victima I. G., aceasta fiind cea care a cumpărat o sticlă cu vin și a mers la domiciliul inculpatului și împreună au consumat băuturi alcoolice, și persoana inculpatului, care se află la primul conflict cu legea penală și în fața primei instanțe a recunoscut și regretat fapta și, totodată, a fost de acord să achite îndemnizația lunară stabilită în favoarea minorei I. A. M. începând cu data decesului victimei I. G. și până la majoratul acesteia, criterii în raport de care, contrar criticii de netemeinicie invocată de unitatea de parchet și în acord cu susținerile apelantului inculpat, o pedeapsă în regim privativ de libertate situată în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator poate fi de natură să asigure reeducarea inculpatului și, în egală măsură, prevenția generală.

Împrejurarea că pe parcursul urmării penale inculpatul a contestat că ar fi autorul infracțiunii de omor comisă asupra victimei I. G. nu constituie, prin ea înseși, un criteriu suficient pentru majorarea pedepsei la maximul special de 13 ani și 4 luni închisoare, așa cum s-a solicitat de unitatea de parchet, având în vedere că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție prev. de art.4 Cod proc. penală până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă iar organele judiciare sunt obligate conform art. 5 din același cod să asigure pe bază de probe aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 83 alin.1 lit.a) Cod proc. penală, inculpatul este îndreptățit să nu dea nici o declarație pe parcursul procesului penal fără să suporte vreo consecință defavorabilă din acest motiv, așa încât, împrejurarea că doar în fața primei instanțe inculpatul a recunoscut infracțiunea nu poate fi interpretată decât în sensul că a conștientizat gravitatea faptei și și-a asumat răspunderea pentru săvârșirea acesteia.

Cu toate acestea, natura relațiilor sociale încălcate și gravitatea faptei săvârșite, apreciată ca având un nivel relativ ridicat, dat fiind faptul că deși părțile se aflau în relații de prietenie, în urma unui incident spontan și pe fondul consumului de alcool, inculpatul a ales să aplice victimei o lovitură de cuțit, acceptând posibilitatea producerii rezultatului letal, conduc la concluzia că o pedeapsă situată la limita minimă a textului de lege incriminator nu ar fi de natură să-și atingă scopul preventiv-educativ și sancționator.

Raportat la considerentele expuse, Curtea, constatând că din perspectiva individualizării judiciare a pedepsei doar critica invocată de inculpat se justifică, în temeiul disp. art. 421 alin.1 pct.2 lit.a) Cod proc. penală, urmează să admită apelul declarat de acesta, să desființeze în parte sentința, în latură penală, în sensul reducerii cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului P. A. în temeiul disp. art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 374 alin. 4 - art. 396 alin. 10 cod proc. penală de la 11 ani închisoare la 9 ani închisoare.

În ceea ce privește cea de a doua critică invocată de P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița se constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Așa cum rezultă din sentința primei instanțe, în soluționarea laturii civile, printre altele, a fost admisă acțiunea exercitată în cadrul procesului penal de către Z. I., în calitate de reprezentant legal al minorei I. A. M., născută la data de 21 septembrie 2007 și a fost obligat inculpatul la plata, în favoarea minorei, a unei prestații periodice în cuantum de 125 lei lunar (reprezentând pensia de întreținere la care părintele său fusese obligat cu titlu de pensie de întreținere prin sentința civilă nr. 2129 din 28 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Găești), începând cu data decesului victimei I. G., 21 aprilie 2014, până la majoratul minorei.

În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 249 alin.7 Cod proc. penală, măsurile asigurătorii sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

Cum în cauza dedusă judecății persoana în favoarea căreia a fost stabilită prestația periodică face parte din categoria celor la care se referă art. 249 alin.7 Cod proc. penală, fiind născută la data de 21 septembrie 2007 iar inculpatul P. A. este beneficiarul pensiei obținută de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, potrivit susținerilor sale, rezultă că instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie, astfel că, în temeiul disp. art. 421 alin.1 pct.2 lit.a) Cod proc. penală, apelul declarat de unitatea de parchet urmează a fi admis iar în baza disp. art. 249 alin.7 rap. la art. 254 Cod proc. penală se va dispune instituirea măsurii asigurătorii a popririi asupra veniturilor din pensie obținute de inculpatul P. A. de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii Dâmbovița în vederea executării prestației periodice în cuantum de 125 lei lunar stabilită prin sentința apelată în favoarea minorei I. A. M., născută la 21 septembrie 2007, reprezentată legal de Z. I., începând cu data decesul victimei I. G. - 21 aprilie 2014 și până la majoratul minorei.

Nemaifiind invocate alte critici și întrucât la examinarea din oficiu a hotărârii nu au fost constatate nulități dintre cele arătate sub art. 281 Cod proc. penală, vor fi menținute în rest dispozițiile acesteia.

Constatând că inculpatul a fost arestat preventiv în cauza dedusă judecății, în temeiul disp. art. 422 Cod proc. penală combinat cu art. 72 Cod penal, urmează să deducă din pedeapsa aplicată durata reținerii din 21 aprilie 2014 și arestarea preventivă începând cu data de 22 aprilie 2014, la zi.

Raportat la soluția pronunțată, potrivit art. 275 alin.3 Cod proc. penală și având în vedere că asistența juridică a inculpatului este obligatorie potrivit disp. art. 90 alin.1 lit.a) Cod proc. penală, ca și a persoanei vătămate minorei, potrivit art. 93 alin.4 Cod proc. penală, onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu acestora, stabilite potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) și e) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerul Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România, se vor plăti din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul P. A., fiul lui C. și I., născut la data de 16 aprilie 1949, arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1256 din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Desființează în parte, în latură penală, sentința primei instanțe în sensul că reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P. A. în temeiul disp. art. 188 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 374 alin. 4 – art. 396 alin. 10 cod proc. penală de la 11 ani închisoare la 9 ani închisoare.

Conform art. 249 alin. 7 Cod proc. penală rap. la art. 254 din același cod, instituie măsura asiguratorie a popririi asupra veniturilor din pensie obținute de inculpatul P. A. de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii Dâmbovița în vederea executării prestației periodice în cuantum de 125 lei lunar stabilită prin sentința apelată în favoarea minorei I. A. M., născută la 21 septembrie 2007, reprezentată legal de Z. I., începând cu data decesul victimei I. G. - 21 aprilie 2014 și până la majoratul minorei.

Menține în rest dispozițiile sentinței.

Deduce din pedeapsa aplicată apelantului inculpat durata reținerii din 21 aprilie 2014 și arestarea preventivă începând cu data de 22 aprilie 2014, la zi.

Dispune plata sumei de 200 lei cu titlu de onorariu avocat desemnat din oficiu apelantului inculpat și 150 lei cu același titlu, pentru partea vătămată minoră I. A. M..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2015.

Președinte, Judecător,

E. N. I. N.

Grefier,

M. G.

Red. I.N./Tehnored. E.F.

4 ex. / 9 aprilie 2015

Dosar fond nr._ Trib. Dâmbovița

Judec. fond S. N.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 252/2015.... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 233/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI