Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.438
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. P. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și părțile civileT. I. domiciliată în comuna Racovițeni, ., T. I. domiciliat în municipiul B. ., etaj 2, ., împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., referitor la inculpatul O. I., zis „H.”, fiul lui M. și E., născut la data de 17 noiembrie 1978 în municipiul Râmnicu Sărat, județul B., cu domiciliul în ., cu antecedente penale, C.N.P._.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat O. I., în stare de deținere și asistat de avocat ales I. G. din Baroul B. potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsă fiind apelanții părți civile T. I., T. I. pentru care a răspuns avocat ales Z. V. din Baroul B. potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, intimații părți civile S. C. de Urgență „B. A.” București și S. Județean de Urgență B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Z. V., avocat I. G. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul susțin că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor art.420 alin. 4Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta după consultarea cu avocatul ales arată că nu dorește să dea o nouă declarație.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că soluția fondului este nelegală și netemeinică în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, raportat la gravitatea faptelor comise și la elementele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 79 din Vechiul Cod penal, împrejurarea reținută de instanță ca circumstanță atenuantă a fost, doar arătată în hotărâre. Instanța de fond a realizat o motivare generică a acestei împrejurări "atitudinea sinceră a inculpatului în cele două faze ale procesului penal", în condițiile art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, valorificând nejustificat poziția inculpatului cu consecința reducerii gravității faptei în ansamblu, imperativul justei individualizări a pedepsei fiind, astfel, total ignorat.
Se reține că prin sentința penală nr. 97/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul B., soluție modificată prin decizia penală nr. 164/12.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 - art. 175 alin. 1 lit. i) Cod penal și art. 2 alin. 1 pct. d) din Legea nr. 61/1991, acte infracționale realizate la data de 23 octombrie 2011. Mandatul a fost pus în executare la 08 decembrie 2012, în prezent inculpatul fiind în executarea acestei pedepse.
În cauza analizată, noua infracțiune a fost comisă la data de 04 octombrie 2012 pe fondul unor împrejurări care nu justificau în nici-un caz reținerea de circumstanțe atenuante.
Raportat la filmul evenimentelor din fișa de cazier judiciar, este clar că inculpatul are potențial infracțional iar aplicarea unei pedepse identice cu cea anterioară, după efectuarea contopirii juridice lasă practic nesancționată fapta ulterioară din 04 octombrie 2012.
Deci, pedeapsa aplicată de instanța de fond se situează cu mult sub minimul special, regimul sancționator al concursului de infracțiuni a fost total ignorat în contextul parcursului infracțional al inculpatului, context în care pedeapsa aplicată acestuia, absorbită în pedeapsa anterioară, nu este în măsură să își realizeze scopul preventiv educativ și să contribuie la reinserția socială a acestuia.
Atât acțiunea din 23 octombrie 2011 cât și cea din cauza analizată din 04 octombrie 2012 se situează totalmente în afara protecției legii, ambele fiind tentative la infracțiuni contra vieții, iar persistența, continuitatea infracțională necesită un tratament sancționator adecvat.
Prin urmare, în raport de particularitățile cauzei și de persoana inculpatului, predispus la comiterea de infracțiuni contra vieții, respectiv, contra integrității corporale, pedeapsa de 5 ani închisoare nu corespunde exigențelor reintegrării sociale a inculpatului.
Se solicită admiterea apelului declarat de unitatea de parchet, înlăturarea disp. art. 74 lit. c) Cod penal și majorarea pedepsei.
Avocat Z. V. având cuvântul pentru apelanții părți civile T. I. și T. I. în acord total cu reprezentantul Ministerului Public, în raport de apelanții părți civilă T. I. și T. I., cărora li s-a pus viața în pericol, solicită înlăturarea disp. art. 76 lit. b) Cod penal.
Inculpatul are un palmares infracțional împotriva integrității corporale și a vieții. Mai mult, intimatul inculpat O. I. nu a înțeles să își asume culpabilitatea și să se judece în procedura simplificată.
La momentul incidentului, practic, apelanta parte civilă T. I. s-a aruncat asupra fiului său T. I., care era bătut de inculpat, pentru a-i salva viața.
Solicită admiterea apelului declarat de unitatea de parchet, să se facă aplicarea corectă a legii, înlăturarea disp. art. 76 lit. b) Cod penal. Pedeapsa de 5 ani închisoare nu trebuie să reprezinte pedeapsa rezultantă, sunt fapta concurente.
În ceea ce privește apelul declarat de părțile civile T. I. și T. I. susține că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a soluționat și latura civilă cu privire la acordarea numai a sumei de 15.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale pentru T. I., respectiv 7.000 lei, pentru T. I., raportat la traumele fizice și psihice suferite de cele două părți civile, traume și consecințe care sunt prezente și viitoare, în condițiile în care au fost afectate zone sensibile ale corpului uman, respectiv creierul uman, la care se adaugă și vârsta înaintată a victimei T. I., consecințele faptei infracționale din 04 octombrie 2012 fiind pentru aceasta, ireversibile și aproape imposibil de vindecat.
Solicită admiterea apelului declarat de părțile civile atât în latură penală cât și civilă.
Avocat I. G. având cuvântul pentru intimatul inculpat O. I. solicită respingerea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și părțile civile T. I. și T. I..
Susține apărarea că apelantul parte civilă T. I. a iscat incidentul, înțepându-l cu furca pe inculpatul Neculeanu M.. Când inculpatul O. I. a văzut că inculpatul Neculeanu M. este rănit, a venit și el și a început încăierarea.
A fost de fapt o provocare. Din declarațiile de martori a rezultat că inculpații O. I. și Neculeanu M. nu au avut asupra lor nicio armă la momentul când se aflau în bar. Starea de tensiune le-a creat o stare de resuscitare.
Intimatul inculpat O. I. a recunoscut fapta încă din faza de urmărire penală. Acea faptă concurentă, prima pentru care a fost condamnat inculpatul, atunci a avut un cuțit cu care l-a înjunghiat pe persoana vătămată - taximetrist, dar în cauza de față nu a avut armă.
În opinia sa, instanța de fond a făcut o individualizare corectă a pedepselor.
Avocat Z. V. având cuvântul în replică, susține că s-a vorbit de apărare despre o încăierare și că partea civilă T. I. nu este trimis în judecată pentru încăierare, dar starea de provocare prev. de art. 73 lit.b) trebuia dovedită, ori, la instanța de fond nu s-a discutat acest aspect.
Nu a fost vorba de art. 73 lit. b) Cod penal și nu poți să reții art. 76 lit. b) Cod penal, nu se poate discuta de circumstanțe atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că apelul părților civile este întemeiat numai în ceea ce privește latura penală, în acord și cu motivele unității de parchet, sens în care solicită admiterea.
În ceea ce privește critica în latura civilă, aceasta este neîntemeiată, sens în care solicită respingerea apelului.
Avocat Z. V. având cuvântul în replică, susține că apelul în latură civilă vizează numai daunele morale. Pentru daune materiale mai există o unitate a statului care poată să acorde despăgubiri părților civile.
Intimatul inculpat O. I. având ultimul cuvânt susține că prin sentința penală nr. 97 din 05 iunie 2012 a tribunalului B. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare. A fost arestat la data de 08 noiembrie 2012 și până în prezent nu a fost liberat niciodată.
În ceea ce privește cauza de față, precizează că faptele nu au fost comise cu intenție. La începutul incidentului au avut loc niște injurii între T. I. și Neculeanu M.. Partea civilă T. I. a venit cu o furcă și l-a atacat pe Neculeanu M.. Acesta din urmă a încercat să fugă și a căzut, iar la momentul când încerca să îl ajute a observat o umbră în spatele său și atunci a crezut că va fi lovit și s-a apărat.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în baza disp. art.386 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O. I., zis „H.”, fiul lui M. și E., născut la data de 17noiembrie 1978 în municipiul Râmnicu Sărat, județul B., cu domiciliul în comuna Racovițeni, ., studii 8 clase, ocupația cioban, 2 copii minori, stagiu militar satisfăcut, cu antecedente penale, CNP_, din infracțiunea prevăzută de art. 32 alin.1 Noul Cod penal raportat la art.188 alin.1-189 alin.1 lit.e) Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e) Noul Cod penal.
În temeiul art. 386 alin.1 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. I., din infracțiunile prevăzute de art. 32 alin.1 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin.1-189 alin.1 lit.e) Noul Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și art.193 alin.2 Noul Cod penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Noul Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.20 din vechiul Cod penal raportat la art.176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal și art.181 alin.1 din vechiul Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a) din vechiul Cod penal .
Conform art.20 din vechiul Cod penal raportat la art.176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal cu referire la art.74 alin.1 lit.c), art.76 alin.1 lit.b) din vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, în dauna părții vătămate T. I., la data de 04 octombrie 2012.
Potrivit art. 65 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 181 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c), art.76 alin.1 lit.e) din vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate T. I., la data de 04 octombrie 2012.
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.97 din 05 iunie 2012 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.164/12 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești (definitivă prin nerecurare la data de 06 noiembrie 2012).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.97/05 iunie 2012 a Tribunalului B. în pedepsele componente: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani; 3 luni închisoare.
În baza art.36 Cod penal raportat la art.34, 35 alin. 2 din vechiul Cod penal cu referire la art.5 Noul Cod penal, contopește pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 5 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.88 Cod penal s-a computat din pedeapsa de executat durata reținerii din data de 04 aprilie 2012 și perioada executată începând cu data de 08 noiembrie 2012, la zi.
Conform art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-a retras mandatul de executare a pedepsei nr.116/06 noiembrie 2012 emis în baza sentinței penale nr.97/05 iunie 2012 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.
În baza art. 313 al.1 din Legea nr.95/2006, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență B. suma de 679,11 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale iar părții civile S. de Urgență „B.-A.” București suma de 4.391,50 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
Potrivit art.19 Cod procedură penală raportat la art.1349, art.1357 Noul Cod Civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T. I. suma de 7.500 cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale iar părții civile T. I. suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 7 al.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.275/P/2013 P. de pe lângă Tribunalul B. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și lovirea sau alte violențe, prevăzute de art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1- art. 189 alin.1 lit.e) Cod penal și art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal .
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 04 octombrie 2012, le-a lovit cu o furcă pe părțile vătămate T. I. și T. I., obiect ce a fost adus de T. I., pe diferite zone ale corpului, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieții, respectiv 25 zile de îngrijiri medicale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei și planșele fotografice, certificatele medico-legale nr.A_ și nr.A_ ale Serviciului Județean de Medicină Legală B., foile de observație, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele-verbale de confruntare precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată T. I. este văduvă și locuiește în comuna Racovițeni, ..
La data de 03 octombrie 2012, partea vătămată T. I., fiul părții vătămate T. I., s-a deplasat la domiciliul mamei sale pentru a repara acoperișul casei.
Astfel, în aceeași zi partea vătămată T. I. a decopertat o magazie, iar a doua zi, pentru că mama sa nu putea să-i dea țigla, s-a dus la martorul O. T. pentru a-l ajuta.
Martorul O. T. a lucrat până în jurul orei 1730, interval în care a consumat cu T. I. doi litri de vin, după care a plecat acasă, iar partea vătămată T. I. și-a continuat activitatea până în jurul orei 1830-1900, când s-a dus la magazinul lui L. I.-N. pentru a cumpăra un pachet de țigări, magazinul fiind la o distanță de aproximativ 12 metri de locuința părții vătămate T. I..
Când a ajuns la magazin, partea vătămată T. I. a observat pe terasa acestuia pe inculpații Neculeanu M. și O. I., care consumau băuturi alcoolice.
Partea vătămată T. I. a intrat în magazin și i-a cerut martorului L. I. N. un pachet de țigări, după care s-a oprit la masa inculpaților, fiind chemat de O. I. care i-a dat de pomană lui T. I. o sticlă de 500 ml de bere pentru bunicul său.
Partea vătămată a luat berea și a plecat în locuința mamei sale.
În jurul orei 2000, martorul L. I. N. a închis magazinul, lăsându-i pe cei doi inculpați la aceeași masă, pe care se aflau patru sticle de bere de 0,5 litri.
La ora 2045 martora I. R. a trecut prin fața magazinului, moment în care inculpatul Neculeanu M. i-a spus să o ia pe T. I., ce se afla în curtea ei, și să o ducă în casă, însă martora nu a dat curs solicitării.
Inculpații au mai stat pe terasa magazinului lui L. I. N. până în jurul orei 2130, timp în care, fiind în stare avansată de ebrietate, au avut conflicte verbale cu cele două părți vătămate.
Inculpatul O. I., fiind mai puțin băut decât vărul său Neculeanu M., s-a oferit să-l ducă acasă, astfel că trebuia să treacă prin fața locuinței părții vătămate T. I..
În momentul în care au ajuns în dreptul locuinței părții vătămate T. I., inculpații au observat că aceasta se afla în curte și stătea jos în apropierea porții de acces, poarta fiind deschisă.
Inculpații și-au continuat drumul circa 4-5 metri iar inculpatul Neculeanu M. a auzit un zgomot, moment în care a fost înțepat cu furca de către T. I. în zona toracică stânga, lovitura nefiind însă de intensitate mare.
Inculpatul Neculeanu M. a prins furca, pe care a aruncat-o, i-a dat două palme peste față lui T. I. și, în final, l-a îmbrâncit, acesta căzând. În continuare inculpatul O. I. a luat furca și l-a lovit pe T. I. în zona toracică, partea vătămată fiind tot jos.
În apărarea lui T. I. a venit mama sa, care a avut un băț cu care se deplasa, aceasta fiind în vârstă și cu probleme de sănătate.
Partea vătămată T. I. a încercat să-l lovească cu bățul pe inculpatul O. I., însă acesta a lovit-o cu coada furcoiului în zona temporo-parietală stângă, acțiune în urma căreia partea vătămată a căzut.
După agresiune, inculpatul O. I. l-a luat pe vărul său și l-a dus acasă la părinții acestuia din urmă, predându-i furca mamei lui Neculeanu M., iar cele două părți vătămate au rămas în drum, acuzând dureri.
Martorul O. T., care locuiește la circa 100-150 metri de zona în care a avut loc ., după ce i-a văzut pe cei doi inculpați trecând prin dreptul locuinței sale, l-a auzit pe T. I. când vorbea la telefon cu sora lui, S. A., căreia îi spunea că mama lor a fost agresată.
Ulterior martorul O. T., la ora 2153, a apelat S.N.U.A.U. 112.
Cele două părți vătămate au fost transportate cu ambulanța la S. Județean de Urgență B. unde partea vătămată T. I. a rămas internat până la data de 09.10.2012, mama sa fiind însă transferată la S. C. de Urgență "B. A." din București, Secția Neurochirurgie, unde a fost operată.
Din certificatul medico-legal nr. A_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. a rezultat că partea vătămată T. I. a prezentat leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, leziunile putând data din 04.10.2012, necesitând circa 55 zile de îngrijire medicală, cu punerea în primejdie a vieții.
De asemenea, din certificatul medico-legal nr.A_ al Serviciului Județean de Medicină Legală B. a reieșit că partea vătămată T. I. a prezentat leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur, posibil contondent, fiind necesare pentru vindecare circa 25 zile de îngrijire medicală, fără ca leziunile să-i pună în pericol viața.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpatului O. I., condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prin sentința penală nr.97/05.06.2012 a Tribunalului B., de a le lovi cu o furcă pe părțile vătămate T. I. și T. I. pe diferite zone ale corpului, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 de zile îngrijire medicală, cu punerea în primejdie a vieții, respectiv 25 de zile de îngrijire medicală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav și vătămare corporală prevăzute de art. 20 din vechiul Cod penal raportat la art.176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal și respectiv art. 181 alin.1 din vechiul Cod penal .
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt mai favorabile dispozițiile vechiului Cod penal în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul O. I. sunt aceleași cu cele prevăzute de noul Cod penal, sub aspectul pedepselor complementare și a regimului sancționator al concursului de infracțiuni, dispozițiile noului Cod penal fiind defavorabile inculpatului.
Faptul că noul Cod penal nu mai incriminează infracțiunea de omor deosebit de grav nu poate conduce la concluzia că aceasta nu mai poate fi reținută în sarcina inculpaților care au săvârșit-o sub imperiul vechiului Cod penal, varianta prevăzută de art.176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal fiind cuprinsă în art.189 alin.1 lit.e) din noul Cod penal .
Nu s-a putut reține că fapta inculpatului O. I. de a o lovi cu coada de la o furcă pe partea vătămată T. I., în zona temporo-parietală stângă a capului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e) Noul Cod penal, intensitatea loviturii aplicate părții vătămate și zona lezată conducând la concluzia că inculpatul O. I., la momentul săvârșirii faptei, a prevăzut posibilitatea de a-i fi suprimată viața părții vătămate T. I., posibilitate pe care, deși nu a urmărit-o, a acceptat posibilitatea producerii ei.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O. I. din infracțiunea prevăzută de art. 32 alin.1 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin.1- 189 alin.1 lit.e) Noul Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin.1 lit.e) Noul Cod penal.
Conform art. 386 alin.1 Cod procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. I., din infracțiunile prevăzute de art. 32 alin.1 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin.1 - 189 alin.1 lit.e) Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și art. 193 alin.2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Noul Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art.20 din vechiul Cod penal raportat la art. 176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal și art. 181 alin.1 din vechiul Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a) din vechiul Cod penal .
În baza art. 20 din vechiul Cod penal raportat la art. 176 alin.1 lit.c) din vechiul Cod penal cu referire la art.74 alin.1 lit.c), art.76 alin.1 lit.b) din vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, în dauna părții vătămate T. I., la data de 04.10.2012.
În temeiul art.65 al.2 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal pe o durată de 3 ani.
Conform art. 181 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit.c), art.76 alin.1 lit.e) din vechiul Cod penal și art.5 Noul Cod penal, a fost condamnat inculpatul O. I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, în dauna părții vătămate T. I., la data de 04.10.2012.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, atitudinea sinceră a acestuia atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească dar și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale.
Instanța de fond a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 97/05 iunie 2012 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.164/12 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești (definitivă prin nerecurare la data de 06 noiembrie 2012).
În consecință, prima instanță a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.97/05 iunie 2012 a Tribunalului B. în pedepsele componente: 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal pe o durată de 2 ani; 3 luni închisoare.
Totodată, în baza art.36 Cod penal raportat la art. 34, 35 alin.2 din vechiul Cod penal cu referire la art.5 Noul Cod penal, a contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 5 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) (teza a II-a) și b) Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.88 Cod penal, s-a computat computat din pedeapsa de executat durata reținerii din data de 04 aprilie 2012 și perioada executată începând cu data de 08 noiembrie 2012, la zi.
Potrivit art.71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a) teza a II-a și b) Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării pedepsei, inculpatul fiind arestat în altă cauză.
De asemenea, instanța a dispus retragerea mandatul de executare a pedepsei nr.116/06 noiembrie 2012 emis în baza sentinței penale nr. 97/05 iunie 2012 și să dispună emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.
În baza art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanța a obligat inculpatul să plătească părții civile S. Județean de Urgență B. suma de 679,11 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale iar părții civile S. de Urgență „B. - A.” București suma de 4.391,50 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
Partea vătămată T. I. s-a constituit parte civilă în prezenta cauză cu suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și cu suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale iar partea vătămată T. I. s-a constituit parte civile cu suma de câte 12.500 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și morale.
Cu privire la daunele materiale, dacă partea vătămată T. I., prin probele administrate în faza de cercetare judecătorească (martorii L. M., L. G., înscrisuri) a reușit să dovedească existența acestora, partea vătămată suportând cheltuieli cu ocazia spitalizării, în perioada postoperatorie, pentru efectuarea muncilor în gospodărie, partea vătămată T. I., prin probele administrate în faza de cercetare judecătorească, nu a reușit să dovedească existența acestora, relevantă fiind în acest sens adresa emisă de medicul său de familie (fila 75 dosar), adresa emisă de PSIHOMEDICA S.R.L. B. (fila 80 dosar) neavând valoare probatorie sub aspectul legăturii de cauzalitate dintre afecțiunile părții vătămate T. I. și incidentul din data de 04 octombrie 2012, nefiind emisă de un serviciu sau institut medico-legal.
Sub aspectul daunelor morale, este cert că prin săvârșirea infracțiunilor în dauna părților vătămate T. I. și T. I., inculpatul O. I. a produs acestora suferințe psihice, cuantumul acestor daune fiind apreciat prin raportare la numărul de zile de îngrijire medicală acordate pentru vindecarea leziunilor produse precum și la natura acestor leziuni.
Astfel, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, instanța, în baza art.19 Cod procedură penală raportat la art.1349, art.1357 Noul Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile T. I. suma de 7.500 cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și suma de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale iar părții civile T. I. suma de 7.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, instanța a dispus, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, să fie prelevate probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
Împotriva sentinței penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în termen legal au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B. și părțile civile T. I. și T. I., care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris, filele 1-3, respectiv 36-37 și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
P. de pe lângă tribunalul B. a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969, fără o motivare corespunzătoare a acesteia, cu consecința aplicării unei pedepse sub limita specială, respectiv de numai 5 ani închisoare, în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru comiterea aceluiași gen de infracțiune la o pedeapsă în același cuantum, așa încât, după efectuarea operațiunii de contopire conform art. 33 lit a) - art. 34 lit. b) Cod penal din 1969, a lăsat practic nesancționată fapta ulterioară din 04 octombrie 2012.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, înlăturarea disp. art. 74 alin.1 lit. a) Cod penal și aplicarea unei sancțiuni adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.
Apelantele - părți civile T. I. și T. I. au criticat sentința de netemeinicie sub aspectul cuantumului redus al pedepsei, susținând că instanța de fond a reținut greșit în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 raportat la împrejurarea că fapta săvârșită în dauna acestora a fost comisă la doar câteva luni după eliberarea sa condiționată din executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, motiv pentru care apreciază că inculpatul prezintă un grad de pericol social ridicat și din acest motiv, solicită înlăturarea circumstanței atenuante și aplicarea unei pedepse mai severe.
De asemenea, părțile civile au criticat sentința în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile susținând că acordarea sumei de 15.000 lei părții civile T. I., respectiv 7.000 lei părții civile T. I. ci titlu de daune morale este disproporționată față de traumele suferite, solicitând majorarea acestora.
Curtea, examinând sentința primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este afectată parțial de netemeinicie, iar apelurile declarate în cauză sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești constând în: plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de fixare a locului faptei și planșele fotografice, certificatele medico-legale nr. A_ și nr. A_ ale Serviciului Județean de Medicină Legală B., foile de observație, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele-verbale de confruntare, alte înscrisuri, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și care nu a fost contestată de vreuna dintre părți.
Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora, conform art. 103 Cod procedură penală, în mod corect s-a stabilit că la data de 04 octombrie 2012, inculpatul O. I., le-a lovit cu o furcă pe persoanele vătămate T. I. și T. I. în diferite zone ale corpului, cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 55 zile îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate T. I., respectiv, 25 de zile îngrijiri medicale, în cazul persoanei vătămate T. I..
Constatând că prin sentința penală nr. 97 din 05 iunie 2012 a Tribunalului B., inculpatul O. I. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat iar faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise cu vinovăția cerută de lege, respectiv intenție directă potrivit art. 19 alin. 1 pct. 1 lit.a) Cod penal anterior, încadrarea juridică stabilită de judecătorul fondului în infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 176 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969, respectiv, art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, după schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu și condamnarea inculpatului în baza acestora, este pe deplin justificată iar sentința astfel pronunțată este legală și temeinică.
Întrucât de la data comiterii infracțiunilor deduse judecății și până la soluționarea pe fond a cauzei a intrat în vigoare Codul penal adoptat prin Legea nr.286/2009, rezultă că deși prima instanță nu a arătat în considerentele hotărârii argumentele care au fost avute în vedere la stabilirea legii penale mai favorabile, în mod temeinic și legal, în aplicarea disp. art. 5 alin. 1 Cod penal, în interpretarea dată de Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, a constatat că în ansamblul ei, Codul penal anterior, reprezintă legea penală mai favorabilă.
Rezultă, astfel, că faptele, astfel cum au fost comise de inculpat sunt incriminate și în Codul penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014 în infracțiunile prev. de art. 32 rap. la art. 189 alin.1 - 189 alin.1 lit.e) Cod penal, respectiv, art. 194 alin.1 lit.e) Cod penal, având regim sancționator similar, însă, față de împrejurarea că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o pluralitate de infracțiuni iar acestea sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 97 din 05 iunie 2012, rezultă că dispozițiile cuprinse în art. 33 lit.a) – art.34 lit.b) Cod penal anterior, care prevăd cumulul juridic, cu spor facultativ, sunt în mod cert mai favorabile celor din art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal, potrivit cărora la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor de o treime din celelalte pedepse.
Ca atare, constatându-se că încadrările juridice stabilite sunt corecte iar dispozițiile cuprinse în art. 5 alin.1 Cod penal au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, sentința apelată este, și sub aceste aspecte, legală și temeinică.
În ceea ce privește însă individualizarea judiciară a sancțiunilor, Curtea constată, în acord cu argumentele arătate de către apelanți în susținerea criticilor de netemeinicie, că pedepsele aplicate inculpatului nu reprezintă o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal anterior și nu sunt apte să atingă scopul preventiv-educativ și sancționator impus de art. 52 din același cod.
În primul rând, așa cum au susținut și apelanții, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin.1 lit.c) Cod penal anterior, constând în atitudinea sinceră a inculpatului atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața tribunalului, și a coborât pedepsele principale sub limita minimă a fiecărui text incriminator, astfel că după aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, în fapt, aceeași cu cea aplicată inculpatului prin sentința penală nr.97/2012 a Tribunalului B., lăsând practic nesancționate infracțiunile din prezenta cauză.
Așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența instanțelor naționale dar și a instanței supreme, reținerea circumstanțelor atenuante se impune în situația în care circumstanțele cauzei și cele ce țin de persoana inculpatului diminuează în așa măsură gravitatea faptei încât se impune aplicarea de sancțiuni sub limita minimă, pentru ca aceasta să nu fie disproporționată cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului.
În cauză însă, având în vedere antecedența infracțională a inculpatului, în sensul că a mai fost condamnat tot pentru comiterea unei infracțiuni îndreptate contra vieții persoanei, circumstanțele concrete în care a acționat în prezenta cauză, prin lovirea repetată a celor două victime cu o furcă, pe întreg corpul dar mai ales în zona capului și asupra unei persoane în vârstă, fără o justificare întemeiată, converg la concluzia că nu se impunea reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.c) Cod penal și din acest motiv, criticile invocate de apelanți fiind fondate, astfel că, urmare admiterii căilor de atac, se impune înlăturarea acestora.
Referitor la pedepsele ce urmează a fi aplicate, Curtea, făcând propria evaluare a criteriilor prev. de art. 72 Cod penal anterior, reține că în cadrul procesului de individualizare a sancțiunilor trebuie avute în vedere toate criteriile ce concurează la stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a acestora, evidențiind gravitatea concretă a fiecărei fapte, prin prisma modului de comitere și a mijloacelor folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, gravitatea rezultatului produs și consecințele infracțiunii asupra victimei, conduita procesuală a inculpatului.
Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate) atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Raportat la împrejurările în care au fost comise infracțiunile de tentativă la omor deosebit de grav și vătămare corporală, în modalitatea anterior arătată, în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune contra vieții, în forma tentativei, dar și atitudinea sinceră de recunoaștere și regret al faptelor converg la concluzia că aplicarea de sancțiuni în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator, în regim privativ de libertate, poate fi de natură să asigure reeducarea inculpatului și, în egală măsură, prevenția generală.
D. urmare și pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul disp. art. 421 alin.1 pct.2 lit. a) Cod proc. penală, urmează să admită apelurile declarate de unitatea de parchet și părțile civile, să desființeze în parte sentința și în rejudecare, după descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, în pedepsele componente, să se dispună înlăturarea de la încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 și art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod penal a circumstanței atenuante prev. de art.74 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. b), respectiv, art.76 alin. 1 lit. e) Cod penal din 1969 și să majoreze pedepsele într-un cuantum corespunzător.
Totodată, conform art. 36 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. 3 Cod penal din 1969, vor fi recontopite pedepsele astfel modificate cu cele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 97 din 05 iunie 2012 a Tribunalului B., definitivă la data de 06 noiembrie 2012 prin decizia penală nr. 164/2012 a Curții de Apel Ploiești, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea.
Potrivit art. 424 alin.2 Cod proc. penală cu referire la art. 72 Cod penal, se va computa din pedeapsă durata reținerii din 04 aprilie 2012 și perioada executată, începând cu data de 08 noiembrie 2012, la zi.
Referitor la critica de netemeinicie a sentinței din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate părților civile, aceasta nu este fondată.
În privința daunelor morale se constată că partea civilă T. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei iar partea civilă T. I. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 12.500 lei cu titlu de daune materiale și morale iar prin sentința apelată, inculpatul a fost obligat să plătească primei părți civile suma de 15.000 lei reprezentând daune morale iar celei din urmă, suma de 7.000 lei, cu același titlu.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 1381 Cod civil, „ orice prejudiciu dă dreptul la reparație” iar potrivit art. 1391 din același cod „ în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială”.
Spre deosebire de daunele materiale, despăgubirile pentru daune morale nu se probează ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare și pentru ca aceasta să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar ca prin probe să se dovedească, importanța socială a valorii lezate, suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele cu caracter nepatrimonial (afectiv, estetic, social, profesional ori de natură a leza demnitatea, onoarea, libertatea, etc.), acestea constituind criterii de evaluare a prejudiciului moral încercat ca parte a reparării integrale a pagubei pricinuite prin infracțiune.
Totodată, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
Examinând sentința din perspectiva criticii de netemeinicie invocate, raportat la dispozițiile legale incidente și materialul probator administrat în cauză, se constată, contrar susținerii părților civile, că soluția primei instanțe este justă și nu se impune a fi modificată, întinderea daunelor morale stabile în favoarea fiecărei victime fiind de natură să ofere o echitabilă compensare a suferințelor cauzate prin fapta inculpatului, așa încât, nu se justifică majorarea acestora.
Astfel, în mod corect judecătorul fondului a avut în vedere natura leziunilor suferite de fiecare persoană vătămată, consecințele produse, constând în numărul zilelor de îngrijiri medicale de care a avut nevoie fiecare pentru refacerea integrității corporale dar și consecințele în plan psihic încercate de partea civilă T. I., față de vârsta acesteia, relativ înaintată, zona în care a fost lovită cu un obiect dur, respectiv, la cap cu o furcă.
Nefiind invocate alte consecințe dintre cele menționate anterior reținute în mod constant în jurisprudența instanțelor de natură să justifice o reapreciere a cuantumului daunelor morale stabilite prin sentință, se concluzionează că nu se impune majorarea acestora, astfel cum s-a solicitat.
Constatând, așadar, că această critică nu este fondată iar la examinarea din oficiu a sentinței nu rezultă nulități de ordine publică dintre cele prev. de art. 281 Cod proc. penală, vor fi menținute, în rest dispozițiile acesteia.
Raportat la soluția dispusă, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art. 275 alin.3 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B. și părțile civile T. I. și T. I., împotriva sentinței penale nr. 130 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., privind pe inculpatul O. I., pe care o desființează în parte, în latură penală, și în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal din 1969 pe o durată de 3 ani, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură de la încadrarea juridică a infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 și art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969, fiecare cu aplic. art. 5 Cod penal, circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 rap. la art. 76 alin. 1 lit. b), respectiv, art.76 alin. 1 lit. e) Cod penal din 1969.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O. I. în temeiul disp. art. 20 Cod penal din 1969 rap. la art. 176 alin. 1 lit. c) Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare – persoană vătămată T. I. și pe cea aplicată aceluiași inculpat în temeiul disp. art. 181 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal, de la 4 luni închisoare la 1 an închisoare – persoană vătămată T. I..
Conform art. 36 Cod penal din 1969 rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. 3 Cod penal din 1969, recontopește pedepsele astfel modificate cu cele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 97 din 05 iunie 2012 a Tribunalului B., definitivă la data de 06 noiembrie 2012 prin decizia penală nr. 164/2012 a Curții de Apel Ploiești, și dispune ca inculpatul O. I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II - a și b) Cod penal din 1969 pe o durata de 3 ani.
Compută din pedeapsă durata reținerii din 04 aprilie 2012 și perioada executată, începând cu data de 08 noiembrie 2012, la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
red.I.N./C.M.
6 ex./08.06.2015
d.f._ - Tribunalul B.
j.f. F. A.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Hotărâre din 27-04-2015, Curtea... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
