Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 65/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 65
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Președinte - S. P. B.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de condamnatul S. M. împotriva sentinței penale nr. 90 din data de 26.01.2015 a Tribunalului Dâmbovița prin care au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de către condamnatul S. M., fiul lui C. și A., născut la data de 4 iulie 1980, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind executarea sentinței penale nr. 886 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală la 06.11.2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală la data de 4.03.2014.
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligat contestatorul la 320 lei cheltuieli judiciare către stat (incluzând și onorariile apărătorilor care i-au fost desemnați din oficiu - L. M. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 6467/09.12.2014 emisă de către Baroul Dâmbovița și C. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 5705/21.11.2014 emisă de către Baroul Dâmbovița, de câte 100 lei, sume care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița).
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul condamnat S. M., reprezentat de avocat din oficiu D. A. din Baroul Prahova conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 8801/28.04.2015.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care aduce la cunoștința instanței că prin intermediul serviciului Registratură a fost depusă o cerere din partea doamnei avocat L. D. din Baroul București, apărător ales al contestatorului condamnat conform împuternicirii avocațiale . nr._/2015 prin care solicită a se lua act de încetarea delegației și a contractului de asistență juridică urmare decesului acestuia, fapt confirmat și de copia certificatului medical constatator al decesului depus la dosar de administrația fostului loc de deținere – Penitenciar Spital Rahova, după care:
Avocat D. A., având cuvântul pentru contestatorul condamnat S. M., solicită instanței să ia act de decesul acestuia având în vedere documentele depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că prezenta contestație nu poate fi soluționată în raport de decesul contestatorului condamnat.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 90 din data de 26.01.2015 a Tribunalului Dâmbovița au fost respinse ca nefondate contestațiile formulate de către condamnatul S. M., fiul lui C. și A., născut la data de 4 iulie 1980, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind executarea sentinței penale nr. 886 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală la 06.11.2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală la data de 4.03.2014.
În baza disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost obligat contestatorul la 320 lei cheltuieli judiciare către stat (incluzând și onorariile apărătorilor care i-au fost desemnați din oficiu - L. M. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 6467/09.12.2014 emisă de către Baroul Dâmbovița și C. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 5705/21.11.2014 emisă de către Baroul Dâmbovița, de câte 100 lei, sume care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 4 decembrie 2014 sub nr._/_, condamnatul S. M., fiul lui C. și A., născut la data de 4 iulie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, a contestat executarea sentinței penale nr. 886 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală la data de 6 noiembrie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/4 martie 2014 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1469 de către Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr. 25._ .
Condamnatul a arătat că anterior mandatului nr. 1469/7 martie 2014, pe numele său au mai fost emise mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 804/6 ianuarie 2010 de către Judecătoria Sect. I București, nr. 3754/29 octombrie 2012 al Judecătoriei Sectorului 4 București și nr. 2426/18 iunie 2013 al Judecătoriei Sectorului 6 București și că prin cererea formulată solicită ca în urma înlăturării sporurilor care i-au fost aplicate, să-i fie dedusă din pedeapsă rezultantă, întreaga perioadă pe care a executat-o, compusă din cele 24 de ore de reținere din data de 27 mai 2008 și din intervalul de la 11 ianuarie 2010 la zi, întrucât prin ultima sentință prin care s-a procedat la contopirea mai multor pedepse, i-a fost dedusă doar perioada de la 31 ianuarie 2013 la zi, deși toate infracțiunile pe care le-a comis sunt concurente cu cea din anul 2008.
Au fost anexate cererii copiile mandatelor de executare a pedepselor închisorii numerele 1469/7 martie 2014 întocmit de către Tribunalul București – Secția I penală
în dosarul nr._/3/2013, nr. 2426/18 iunie 2012 întocmit de către Judecătoria Sectorului 4 București - în dosarul nr._/4/2013, nr. 3754/29 octombrie 2012 întocmit de către Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr. 19._ și nr. 804/ 6 ianuarie 2010 – întocmit în dorul nr. 19._, toate pe numele condamnatului .
La cererea instanței au fost înaintate copiile sentinței penale nr. 886 pronunțata de către Tribunalul București – Secția I penală la data de 6 noiembrie 2013 în dosarul nr. 25._, definitivă prin decizia penală nr. 220/A/4 martie 2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală și minutei deciziei penale nr. 220/A/4 martie 2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Condamnatul a formulat o cerere identică și în dosarul nr._ în care au fost anexate copiile sentinței penale nr. 1547 pronunțată de către Judecătoria sectorului 4 București la data de 28 mai 2013 în dosarul nr. 10_, definitivă prin nerecurare la data de 18 iunie 2013 și sentinței penale pronunțată la data de 9 octombrie 2012 în dosarul nr. 19._ al Judecătoriei sectorului 4 București și referatul din data de 12 decembrie 2014.
Constatând că pe rolul Tribunalului Dâmbovița există doua cauze având același obiect, aflate în aceeași fază procesuală, instanța a dispus, în baza disp. art. 43 alin 6 din Codul de procedură penală, reunirea acestora.
Examinând actele și lucrările aflate în dosarele_ și_ ale Tribunalului Dâmbovița, instanța de fond a apreciat că cererile formulate de către condamnatul S. M. sunt nefondate, acestea urmând să fie respinse pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin sentința penală nr. 886 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală la data de 6 noiembrie 2013 în dosarul nr. 25._, definitivă prin decizia penală nr 220/A/4 martie 2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1469/7 martie 2014 de către Tribunalul București, persoana privată de libertate S. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de disp. art. 25 rap. la disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin 2 și art. 37 lit. a din Codul penal anterior și a disp. art. 14 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 143/2000, cu referire la disp. art. 3201 alin 7 din Codul de procedură penală anterior - care, în baza disp. art. 39 alin 1 din Codul penal anterior a fost contopită cu restul neexecutat de 402zile închisoare (un an, o lună și 7 zile) din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2544/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București - la data de 31 ianuarie 2013 (la care a fost comisă infracțiunea care a format obiectul dosarului nr. 25._ al Tribunalului București - Secția I Penală), fixându-se ca pedeapsă de executat 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art 64 lit a teza a II-a și lit b din Codul penal anterior, pe o durată de 4 ani.
Prin aceeași sentință s-a constatat că pedeapsa de 8 ani închisoare este concurentă cu pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, de câte 3 ani închisoare (3 pedepse) și de câte 2 ani închisoare (doua pedepse), stabilite prin sentința penală nr. 1547/2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în baza disp. art. 36 alin 1 din codul penal, acestea fiind contopite, dispunându-se executarea
pedepsei de 8 ani închisoare și a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul pena anterior, pe o durată de 4 ani .
Din pedeapsa de executat, de 8 ani închisoare, a fost dedus timpul reținerii și arestării preventive a condamnatului, de la 31 ianuarie 2013 la zi.
Sentința menționată a rămas definitivă prin decizia penală nr.220/A pronunțată de Curtea de Apel București – Secția Penală la data de 4 martie 2014 în dosarul nr._/3/2013 prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de către condamnatul S. M., aceasta analizând calea de atac menționată pe fond, neconstatând erori nici sub aspectul duratei perioadei reținerii și arestării preventive dedusă din pedeapsa de executat, de 8 ani închisoare .
La data de 31 ianuarie 2013, dată la care a fost comisă de către condamnat infracțiunea prev de disp. art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin 2 și art. 37 lit. a din Codul penal anterior și a disp. art. 14 alin 1 lit. c și d din Legea nr. 143/2000, cu referire la disp. art. 3201 alin 7 din Codul de procedură penală anterior, acesta se află în executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare care-i fusese aplicată prin sentința penală nr 2544 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București la data de 9 octombrie 2012, definitivă la data de 29 octombrie 2012 prin nerecurare, în baza căreia a fost emis, la data de 29 octombrie 2012, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr 3754 în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 4 București prin care fusese dedusă din pedeapsa rezultantă, durata reținerii de 24 de ore din 27 mai 2008, precum și perioada considerată executată din data de 11 ianuarie 2010 la zi.
Acesta este motivul pentru care, constatând că noua infracțiune a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de disp. art 37 lit a din Codul penal anterior, s-a procedat de către Tribunalul București la deducerea doar a perioadei executate, de la 31 ianuarie 2013 la zi, după ce a fost contopit restul neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare – de 402 zile închisoare, cu pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită pentru instigare la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
Totodată, în considerarea ideii potrivit căreia fapta de instigare la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc comisă de către condamnat este concurentă cu cele 5 infracțiuni pentru care prin sentința penală nr. 1547/2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București - acestuia i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, ( a cărei executare nu începuse până la data de 31 ianuarie 2013) nu a fost dedusă nicio altă perioadă.
Prin urmare, atunci când prin sentința penală nr. 886/6 noiembrie 2013, Tribunalul București a dedus doar perioada executată de către condamnat, începând cu data de 31 ianuarie 2013, nu a comis o eroare, ci a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 88 alin 1 și 36 alin 3 din codul penal anterior.
Așa fiind, instanța a respins ca nefondate contestațiile formulate de către condamnat privind executarea sentinței penale nr. 886 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I Penală la data de 6 noiembrie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 220/A pronunțata de curtea de Apel București - Secția a II-a Penală la data de 4 martie 2014.
În baza disp. art. 275 alin 2 din Codul de procedură penală, contestatorul a fost obligat la 320 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariile apărătorilor care i-au fost desemnați din oficiu - L. M., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie . nr. 6467/9 decembrie 2014 emisă de către Baroul Dâmbovița și C. R., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie . nr. 5705/21 noiembrie 2014 emisă de către Baroul Dâmbovița, sume care vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Împotriva sentinței primei instanțe, în termen legal a exercitat contestație condamnatul S. M. (fila 5) fără a o motiva.
Ulterior, condamnatul a depus prin apărătorul ales concluzii scrise(filele 9-11) prin care a susținut că infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente și se impunea contopirea lor după regulile tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni după legea veche care constituie lege penală mai favorabilă precum și deducerea perioadei deja executate în detenție de la 11 ianuarie 2010 la zi.
Prin adresa nr._ din 23 aprilie 2015 Penitenciarul Spital București-Rahova a comunicat acestei curți de apel că la data de 5 aprilie 2015, condamnatul a decedat(filele 16-17.
În aceste circumstanțe, contestația formulată de condamnat împotriva sentinței penale nr.90 pronunțată la 26 ianuarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița devine inadmisibilă fiindcă ea vizează executarea unei pedepse privative de libertate și deducerea unei părți de pedeapsă, aspecte care pot fi verificate numai dacă condamnatul se află în viață și execută efectiv sancțiunea penală privativă de libertate al cărui cuantum l-a contestat.
Câtă vreme contestatorul-condamnat a încetat din viață, examinarea situației sale juridice referitoare la pedeapsa în executarea căreia se găsea la data decesului nu mai are finalitate și, drept consecință, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a rap.la art.597 alin.8 cod pr.pen., va fi respinsă ca atare iar cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia, conform art.275 alin.3 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.a rap.la art.597 alin.8 cod pr.pen., respinge ca devenită inadmisibilă contestația declarată de contestatorul-condamnat S. M. fiul lui C. și A., născut la 4 iulie 1980 împotriva sentinței penale nr.90 pronunțată la 26 ianuarie 2015 de Tribunalul Dâmbovița urmare decesului contestatorului la 5 aprilie 2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 28 aprilie 2015.
Președinte,
S. P. B.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red.SPB
2 ex./8.06.2015
dos.f._ Tb. Dâmbovița
j.f. L. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 439/2015. Curtea de Apel... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
