Omor (art.188 NCP). Decizia nr. 68/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 68/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 5478/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 68
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2015
Președinte – N. E.
Judecător – S. C. I.
Grefier – G. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de revizuienții M. G. fiul lui A. și C., născut la data de 27 iulie 1955, M. M. C. fiul lui G. și M., născut la data de 22 noiembrie 1983, ambii deținuți la Penitenciarul Mărgineni și S. G. fiica lui V. și M., născută la data de 11 ianuarie 1969, domiciliată în comuna Florești, . A, județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 30 din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin această sentință, care în baza art. 458, 459 alin.5 rap. la art. 453 Cod procedură penală s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnații M. G., M. M. C. și S. G., împotriva sentinței penale nr. 276/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr._, ca inadmisibilă.
Totodată, s-a dispus obligarea condamnaților la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții condamnați M. G., M. M. C., aflați în stare de deținere și S. G., toți asistați de avocat ales P. G. din Baroul București conform împuternicirii avocațiale . nr._/12.10.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează că s-a remis instanței adresa nr. 2583/VIII-1/2014 din 15.01.2015 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secția de urmărire penală și criminalistică, după care:
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului ales să ia legătura cu apelanții revizuenți, aflați în stare de deținere.
Avocat ales P. G., având cuvântul pentru apelanții condamnați M. G., M. M. C. și S. G., învederează că aceștia au luat cunoștință de relațiile furnizate de P. de pe lângă ÎCCJ, precizând că inițial plângerea a fost formulată la Consiliul Superior al Magistraturii, ulterior fiind declinată la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și apoi la P. de pe lângă ÎCCJ, în final comunicându-li-se că dosarul ar fi fost închis și arhivat fără a se indica motivele care au stat la baza acestei soluții.
Solicită revenirea cu adresă la P. de pe lângă ÎCCJ pentru a se comunica ordonanța prin care s-a dispus închiderea dosarului, pentru a se cunoaște motivele și a fi repuși în termenul de declarare a plângerii împotriva acestei soluții.
Se depune de avocatul ales al apelanților condamnați adresa nr. 2031/VIII/1/2014 din 22.12.2014 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești către condamnatul M. G., prin care i se face cunoscut că plângerea penală formulată de acesta formează obiectul dosarului penal nr. 725/P/2014 al acestei unități de parchet.
Avocat ales P. G. având cuvântul pentru apelanții condamnați M. G., M. M. C. și S. G. solicită efectuarea unei adrese la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru a se comunica situația acestui dosar, având în vedere că adresa depusă a fost comunicată după data de 22.12.2014.
Pentru efectuarea acestor adrese se solicită amânarea cauzei.
La solicitarea instanței precizează că plângerea împotriva ofițerului de poliție judiciară s-a formulat în anul 2014, însă nu își mai aduce aminte data cu exactitate.
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței se reia de avocatul ales legătura cu apelanții revizuenți, aflați în stare de deținere.
Avocat ales P. G. având cuvântul pentru apelanții condamnați M. G., M. M. C. și S. G. susține că nici condamnații nu își mai amintesc data exactă la care s-a formulat plângerea, posibil luna iulie 2014.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a cererii, motivându-se că nu se impune amânarea cauzei pentru efectuarea unei noi comunicări de către P. ÎCCJ, având în vedere aspectele menționate în adresa înaintată la dosar pentru acest termen.
Totodată susține că petiționarului i s-a pus în vedere să completeze plângerea, aceasta nefiind întocmită în condiții legale și potrivit legii petițiilor în aceste condiții se dispune clasarea lucrării fără răspuns.
Cu privire la cererea vizând efectuarea adresei la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, respectiv comunicarea de relații de această unitate de parchet, le apreciază ca fiind inutile.
Avocat ales P. G. având cuvântul pentru apelanții condamnați M. G., M. M. C. și S. G. menționează că aceștia au efectuat completările solicitate de parchet pentru rezolvarea plângerii respective, însă de la data comunicării nu a mai primit nici un răspuns.
Arată că cererea de revizuire se întemeiază atât pe disp. art. 453 alin. 1 lit. a) dar și cele ale lit. d) Cod proc. penală, susținând că nu a primit nici un răspuns.
De asemenea, arată că neprimindu-se nici un răspuns, bănuiește că s-au efectuat acte de urmărire penală în dosar și că relațiile nu sunt transmise revizuenților, în mod intenționat.
Curtea având în vedere adresele nr. 2583/VIII-1/2014 emisă de P. de pe lângă ÎCCJ – Secția de urmărire penală și criminalistică și nr. 2031/VIII/1/2014 din 22.12.2014 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ultima depusă ca act nou la judecata căii de atac în ședința de astăzi, apreciază că cererile formulate de apelanții revizuenți prin avocați aleși nu sunt întemeiate, sens în care le respinge, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Avocat ales P. G. având cuvântul pentru apelanții condamnați M. G., M. M. C. și S. G. susține apelurile declarate de revizuenți împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de aceștia, ca inadmisibilă.
Susține că instanța de fond a întemeiat soluția pronunțată pe disp. art. 459 alin. 5 Cod proc. penală, cu o motivare succintă, considerând că cererea de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev. de art. 453 lit. a)- d) Cod proc. penală.
S-a considerat că motivele invocate au fost analizate de instanțele care au judecat cauza pe fond și în calea de atac.
Cu privire la lit. d) de sub același articol s-a motivat că nici acesta nu este incident întrucât nu există un membru al completului de judecată, procuror care să fi efectuat acte de urmărire penală în cauză.
Să se aibă în vedere că revizuenții au îndeplinit condițiile cumulative prev. de art. 459 NCPP, respectiv alin. 3: dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455, fiind întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. 2 și 3; au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; au fost indicate faptele și mijloacele de probă în baza cărora era formulată cererea și nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.
De asemenea, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea au fost indicate și acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Față de îndeplinirea cumulativă a acestor condiții cererea de revizuire era admisibilă în principiu.
S-au depus la Tribunalul Prahova înscrisuri prin care s-a dorit să se dovedească că încă de la începutul urmăririi penale nu s-a dorit aflarea adevărului.
Revizuenții sunt condamnați la pedepse de câte 7 ani și 6 luni de închisoare.
Nici la urmărirea penală și nici la instanțe nu s-a ținut cont de ceea ce revizuenții au susținut, respectiv că existau camere foto la Carrefour Ploiești, care dovedeau practic nevinovăția acestora, ca și probe.
În dosar toate probele au fost respinse, atât la parchet cât și la instanță, astfel că nu se poate invoca puterea de lucru judecat și ca atare le consideră probe noi.
Cu privire la disp. art. 453 lit. d) Cod proc. penală se susține că la efectuarea actelor de urmărire penală s-au comis abuzuri, atât de organele de cercetare cât și de procurorul care au instrumentat cauza.
Solicită admiterea apelurilor, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuireintrodusă de condamnațiiM. G., M. M. C. Și S. G. iar potrivit art. 461 Cod proc. penală admiterea acesteia pe fond ca fiind întemeiată cu consecința rejudecării cauzei penale obiect al dosarului nr. 276/14.06.2013 al Tribunalului Prahova.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelurilor declarate de revizuenți, ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Susține că în mod corect judecătorul fondului constatând că motivele invocate de revizuenți nu se regăsesc în cazurile prev. de art. 453 lit. a) și b) Cod proc. penală.
Astfel cum se reține în practică și doctrină este inadmisibilă cererea de revizuire în care se critică modul în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească și urmărirea penală, solicitându-se administrarea de probe pentru dovedirea nevinovăției, aceste motive reprezentând o prelungire a probatoriului anterior.
În privința cazului prev. de art. 453 lit. d) Cod proc. penală arată că în cauză nu s-a constatat prin hotărâre judecătorească comiterea unor infracțiuni de către organele judiciare astfel cum se prevede în art. 454 Cod proc. penală.
Apelantul revizuent M. G. având ultimul cuvânt susține că li s-a refuzat dreptul la apărare, întrucât persoana vătămată este ofițer de poliție, situație în care nu s-a admis administrarea nici unei probe, deși s-a solicitat la cercetarea penală efectuarea a șapte expertize, ba mai mult s-a înscenat producerea unui accident, deși nu a avut loc nici un accident de circulație, iar poliția rutieră nu dorește să dea nici o relație în acest sens.
Se mai arată că nu s-a săvârșit nici o faptă penală și este acuzat pe nedrept de tentativă de omor deosebit de grav.
Existau pe traseu 16 camere de supraveghere administrate de cinci instituții, iar dacă se afirmă că nu există nici o imagine captată de acestea privind incidentul înseamnă că nu există nici o faptă penală, ca atare rechizitoriul este mincinos întocmit.
Susține că nu a lovit pe nimeni, dar nu s-a dorit să se efectueze nici expertiză criminalistică pentru a se stabili dacă sunt urme de lovituri pe mașini, iar ofițerul de investigație a mințit că nu sunt camere de luat vederi.
Ulterior s-a spus că acestea există dar nu conțin imagini privind incidentul, aspect neadevărat cât timp ele au 180 grade acoperire, iar din 16 camere de luat vederi nu se poate să nu existe imagini.
Menționează de asemenea, că a făcut plângeri la CEDO precum și plângere penală împotriva persoanei vătămate S. M., dosarul fiind plimbat de la P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la P. de pe lângă Tribunalul Prahova, nefiind efectuate cercetări pentru că S. M. este ofițer DGA.
Solicită admiterea apelului, pe fond admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, întrucât a fost condamnat pe nedrept atât el cât și fiul său.
Apelantul revizuent M. M. C. având ultimul cuvânt susține că au fost condamnați pe nedrept la pedepse de 7 ani și 6 luni închisoare, nu s-au administrat probe, nu s-au efectuat expertizele solicitate, lucrătorul de poliție din cadrul Poliției Florești s-a deplasat la orele 14.45 la domiciliul său, a văzut mașina care nu era lovită însă nu a efectuat nici un raport de constatare.
Ca urmare s-a ajuns să fie condamnat de la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării, la una de 7 ani și 6 luni închisoare, toate în condițiile în care nu este recidivist, așa cum rezultă din fișa de cazier, neavând nici o amendă penală.
Se mai arată că mașina persoanei vătămate nu este lovită, nu a avut loc nici un accident iar pe filmare se vede clar că a depășit mașina pe partea dreaptă cu semnal, iar mașinile nu s-au lovit.
Susține că a declarat toate căile de atac prevăzute de lege, iar la ÎCCJ nu s-a făcut nimic, rămânând cu această condamnare de 7 ani și 6 luni închisoare ,deși este nevinovat.
Apelanta revizuentă S. G. având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de avocatul ales, menționând că a achitat prejudiciul în totalitate, atât daunele materiale cât și daunele morale.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr. 30 din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 458, art. 459 alin.5 rap. la art. 453 Cod procedură penală s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnații M. G., fiul lui A. și C., născut în data de 27.07.1955 în ., cu domiciliul în comuna Floresti, ., județul Prahova, M. M. C., fiul lui G. și M., născut în data de 22.11.1983 în Ploiești, județul Prahova, cu domiciliul în comuna Florești, ., județul Prahova, în prezent aflați în Penitenciarul Mărgineni și S. G., fiica lui V. și M., născuta in data 11.01.1969 în Ploiești, județul Prahova, domiciliată în comuna Floresti, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 276/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul penal nr._, ca inadmisibilă.
Totodată, s-a dispus obligarea condamnaților la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, în esență prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin cererea înregistrată sub nr._ condamnații M. G., M. M. C. și S. G. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 276/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr._ .
În motivarea cererii de revizuire aceștia au arătat că hotărârea de condamnare este netemeinică și nulă deoarece nu a existat nici un început de probă privind vinovăția lor, în realitate fapta fiind săvârșită de persoana vătămată S. M..
Pe de altă parte, în primul ciclu procesual nu s-au administrat probe, toate cererile de probatorii formulate de revizuenți fiind respinse.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.453 alin. 4 și 1 lit.a Cod proc. penală potrivit cărora, revizuirea este admisibilă dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, deci netemeinicia unei hotărâri în sine, constituie motiv de revizuire, cu procedura distinctă dispusă de lege la art.459-460din același cod.
S-au invocat de asemenea, prevederile art. 454 alin. 1 NCPP privind situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute de art.453 alin. l lit. b)-d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane.
Sub ultimul aspect s-a arătat că atunci când dovada nu poate fi făcută potrivit alin. l datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art.453 alin. l lit. b)-d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă, practic, printr-o, legiuitorul încredințând o lărgita competență instanței de revizuire, pentru remedierea oricărei erori grave judiciare.
În privința netemeiniciei sentinței de revizuire s-a făcut trimitere și la jurisprudența internă (Curtea de Apel Cluj - Deciziile penale nr. 889/R/2010; 860/RJ2010) potrivit căreia rolul activ în aflarea adevărului, ce este solicitat instanței și organului de urmărire penală constituie un element al procesului echitabil în condițiile art.6§l-3 din Convenție.
Lipsa rolului activ echivalează cu nulitatea sentinței, atât organele de urmărire penala cât și instanțele de fond și apel au încălcat art. 1 CPP anterior (scopul procesului penal), art.2 CPP anterior (legalitatea procesului penal), art.3 CPP anterior (aflarea adevărului), art.5 CPP anterior (garantarea dreptului la apărare) și art.6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), cumulul acestor încălcări continue și flagrante generând o eroare judiciară de proporții cu consecințe dezastruoase pentru familie, victimă a sprijinului pe care din motive cel puțin bizare l-au asigurat instanțele și parchetul pretinsei persoanei vătămate, subcomisar de politie DGA M. S..
De asemenea, s-a arătat că scopul principal al unui proces penal îl constituie aflarea adevărului așa cum prevede art. l și 3 anterior CPP anterior.
Revizuenții au învederat că sunt nevinovați, fiind condamnați fără administrarea nici unei probe, nici măcar în acuzare, refuzându-se pur si simplu aflarea adevărului
Cu privire la martori ai presupusului eveniment de pe DNl (traseul km 76-Baicoi-Floresti-retur) care a avut loc în intervalul orar 14.27-14.37 s-a menționat că aceștia au arătat că au fost doi polițiști din județul Prahova care se deplasau pe DN1 într-o mașină, posibil de filaj și au filmat evenimentul telefonând la 112, dar nu au fost identificate.
Se mai arată că P. de pe lângă Tribunalul Prahova nu i-a audiat, Tribunalul Prahova prin încheierea din 29.05.2013 a respins audierea martorului Tigner A. M. iar Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din 28.11.2013 a respins au respins audierea asp. J. M..
Referitor la cei doi polițiști s-a arătat că „aceștia nu au depus raport de eveniment iar convorbirile lor cu serviciul 112 îl acuză pe subcomisarul de poliție (fila 85 dup) ca autor al tentativei de omor și nu ca și victimă.
Organele de politie și parchetul nu au ridicat înregistrările video din parcarea Carrefour, de unde a început incidentul, precum și din zona magazinului Florești de unde a plecat M. C. și de pe DNl (zona Paralela 45).
Totodată, parchetul și instanțele de judecată nu au efectuat expertiza autovehiculelor presupus a fi intrate în coliziune pentru a se stabili dacă există identitate de urme traseologice și dacă pilitura de vopsea ridicată de pe mașina presupusei victime provine de la mașinile conduse de inculpați, nu au dorit aflarea adevărului, nu au verificat dacă presupusa înregistrare video efectuată de pe o cameră auto fixă (autoturism de filaj) nu a fost modificată ulterior.
Având în vedere dispozițiile art. 117 alin.2 CPP anterior, pentru doi cetățeni acuzați de infracțiunea de omor deosebit de grav, în formă consumată sau tentativă, trebuia să se efectueze anterior trimiterii în judecată o expertiză psihiatrică.
Nici P. de pe lângă Tribunalul Prahova nu a efectuat o expertiză psihiatrică, care ar fi constatat că revizuenții M. G. și M. M. C. sunt persoane care nu au predispoziție la săvârșirea de infracțiuni de violență.
Din raportul medico-legal nr. 3414/2013 efectuat în instanță rezultă că revizuentul M. G. (IQ 108) nu are tendințe agresive și este preocupat de reacția societății față de el.
În ceea ce privește Ministerul Public, după ce s-a obținut mandatul de arestare preventivă nu s-a mai efectuat niciun act pentru aflarea adevărului, singura preocupare a acestora fiind constrângerea morală a singurului martor S. G. care a fost transformat din martor în inculpat pentru a se elimina orice posibila probă.
Organele de cercetare penală dar și instanțele nu au efectuat verificări pentru a stabili dacă autoturismul_ este proprietatea subcomisarului S. M. și dacă cererea de despăgubiri nu este o încercare de înșelăciune.
Sub acest aspect s-a apreciat că există suspiciuni ale elementelor constitutive ale infracțiunii de represiune prev. de art. 268 Cod penal anterior.
Au susținut revizuenții că prin hotărârea de condamnare s-au încălcat flagrant dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție prev. de art.6 și 5 ind.2 CPP anterior și art. 6 CEDO.
Pe tot parcursul întregului proces, organele judiciare au încălcat flagrant dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție.
După arestarea lor nelegală condamnații au formulat cereri de probatoriu, solicitând să se dispună efectuarea expertizelor tehnică auto, dactiloscopică și a înregistrării video, precum și ridicare de probe.
Atât procurorul de caz prin rezoluția nr. 3/VIII/9.01.20T3 cât și primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova prin ordonanța nr. 57/11/_ din 10.01.2013 au respins cererea de probe.
Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din 29.05.2013 și respectiv din 28.11.2013 au respins cererile de probe formulate de inculpați, deși erau foarte importante cauzei si mai ales aflării adevărului.
S-a mai arătat că expertiza tehnica auto era pertinentă și utilă cauzei, întrucât:
- dacă se examinau concluziile procesului verbal de constatare și fotografiile judiciare (filele 20-66 d.u.p partea vătămata S. M. și respective filele 144-145 inculpatul M. G.) se putea observa că nu există identitate prin suprapunere între urmele pretins săvârșite de autoturismul polițistului S. M. și mașina condusă de inculpatul M. G.;
- dacă se verificau urmele de vopsea ridicate de pe mașina presupusei victime și vopseaua mașinii inculpatului M. G. s-ar fi constatat că s-a ridicat vopseaua de culoare neagră de pe mașina polițistului, (victima), în condițiile în care mașinile inculpaților au alte culori;
- urmele traseologice pe autovehiculul subcomisarului S. M. demonstrează că mașina condusa de acesta a avut o coliziune în altă zonă și cu alte mașini și având în vedere structura psihică a polițistului căruia se pare „cu concursul politiei și al parchetului” s-a hotărât să-l acuze pe inculpatul M. iar parchetul nu a mai efectuat expertiză și a înaintat dosarul la instanță;
- unul dintre semnatarii procesului verbal de constatare este chiar asp. J. M. (fila 22 dup), persoana care a telefonat la 112 (fila 79 dup).
Expertiza dactiloscopică respectiv ridicarea de urme papilare din mașina inculpatului demonstrează că în parcarea Carrefour Ploiești . subcomisarului de poliție a continuat și în mașina inculpatului M. G. unde a lovit pe acesta. Urmele papilare au rămas mult timp și nu se poate susține că inculpatul M. i-a luat mâna părții vătămate S. și i-a introdus-o în mașină.
Cât privește expertiza înregistrării video se arată că aceștia au solicitat-o permanent din următoarele motive:
- există o diferență netă între telefoanele date de asp. J. M. (filele 78,85 dup) care susține că mașina condusă de Scm. S. M. intra în mașina de Prahova și înregistrarea video depusă la dosar în care cele două mașini se deplasează pe DN1, se realizează o depășire fără a se ciocni, deoarece în mod cert imaginile au fost modificate, respectiv s-au scos probe acuzatoare la adresa subcomisarului de politie DGA S. M..
- dacă ar fi fost vorba de o agresiune a inculpatului, fără discuție că se depuneau rapoarte ale celor doi polițiști, unul fiind angajat al Politiei Bănești, dar aceștia știind că au vorbit la telefon le-a fost frică să îl susțină pe polițist și probabil au refuzat și întocmirea unui raport de eveniment.
Inițial, prin încheierea din data de 24.09.2013 instanța de apel a aprobat eliberarea unei copii de pe înregistrarea video, însă, probabil datorită intervențiilor și de frica ca revizuenții să nu efectueze o expertiză extrajudiciară s-a refuzat remiterea efectivă și s-a respins cererea de probe, care sub acest aspect era deja admisă, revenindu-se asupra acesteia pe 28.11.2013;
- expertiza imaginilor existente la dosar demonstrează că inculpatul M. nu a acroșat mașina condusă de pretinsa parte vătămată iar fotografiile de la filele 94-102 dup nu dovedesc o agresiune din partea inculpaților;
- din capturile foto de la pagina 95 dup nu rezultă că autovehiculul condus de inculpatul M. G. a determinat autoturismul polițistului să intre pe contrasens.
Condamnații au mai arătat că nu s-a analizat situația reală, respectiv înregistrările audio de la orele 14:35:02 (telefon_) și ora 14:36:15 (telefon_) când s-a contactat serviciul 112, având calitatea de terți neutri.
Aceste convorbiri au fost transcrise de STS (fila 80 dup) și demonstrează următoarele:
- situația de fapt s-a derulat pe DN1 sens B. - Ploiesti, pe o distantă de circa 3 km, în zona motel Paralela 45-ieșire stânga Liliești-Băicoi;
- martorul ocular Tigner M. A., care se deplasa într-un autoturism dotat cu cameră video fixă, relatează că „pe DN1A o mașina_ (condusă de polițistul S. M.) se ceartă pe autostradă, s-au lovit între ei și în față este un Kover, au făcut-o la stânga spre Liliesti”, arătând că au filmarea pe cameră;
- martorul ocular J. M. (polițist încadrat la Postul de Politie Bănești), care a telefonat la 14:36:15, precizează expres ,,urc. Golf BV-99-AO A a intrat într-o. ..cealaltă mașină (Rover) a făcut stânga spre Liliesti,, și în final concluzionează ,,deci cel cu Golf a lovit pe cel cu Roverul sau ce era- Jaguarpe cel de Prahova, dar Golful încă o data repet_ „ (S. 1-a lovit pe M.);
- din declarațiile de la 112 rezultă cu certitudine că auto_ -VWWGolf argintiu era agresoarea și a lovit Roverul.
De asemenea, se arată că înregistrarea video care a fost preluata de martorul Tigner M. A. nu atestă nicio ciocnire sau acroșare a autovehiculului polițistului S. de către inculpatul M. G., această înregistrare nefiind completă, posibil trucată sau modificată pentru că nu vizualizează momentul în care mașina polițistului S. a intrat in Roverul condus de către inculpatul M. G.;
- contradicția vădita între relatările de la ora 14:35:02 (Tigner A.) și 14:36:15 (J. M.) și înregistrarea video din care lipsește momentul relatat de martori, care specifică că polițistul S., care conducea „mașina de BV a intrat in Rover,, demonstrează cert că înregistrarea video care a fost efectuată pe o cameră auto fixă a unei mașini de politie a fost modificată.
Refuzul permanent de a se expertiza înregistrarea video în baza art.91 ind.6 vechiul CPP, a demonstrat că s-a umblat la înregistrare, conținutul fiind alterat și modificat.
S-a mai arătat că dacă Tigner A. nu este polițist așa cum a susținut IPJ Prahova, atunci conform art.91 ind.6 alin.2 vechiul CPP, proba este nulă sau trebuia să se accepte expertizarea, iar daca sunt polițiști, cum este cazul lui J. M. care are calitatea de polițist conform adresei_/v11.04.2014, atunci trebuia să se prezinte suportul original;
- cei doi polițiști (martori), nu au făcut un raport de eveniment “dar J. M. este persoana care a scris autorizația de reparație (fila 88 dosar apel) și a participat la indicarea presupusului loc de întoarcere a mașinii pe DNlA (fila 29 dup);
- nu există nici o probă materială a contactului dintre cele două mașini, respectiv autoturismul W Golf Bv99 AOA condus de S. M. și autoturismul Rover_ condus de M. G..
Cu ocazia constatării efectuate de organele de politie, agentul de politie J. M. asupra mașinii conduse de persoana vătămată S. M. s-au decelat probe (urme de vopsea) de culoare neagră iar autoturismul inculpatului M. G. are culoarea verde, deci cu certitudine autoturismul condus de partea vătămata între orele 14.36 și 18, când s-a efectuat constatarea, s-a lovit cu un alt autovehicul de culoare neagră.
S-a mai arătat că între cele două autoturisme nu a existat nicio zona de contact deoarece nu se suprapun urmele constatate:
- pe aripa dreapta față (fotografia 7 fila 26 dup) a autovehiculului VW Golf (_ ) se observa o înfundare cu unghiul ascuțit spre interior, la înălțimea de circa 70-80 cm care nu putea fi generată cu oglinda retrovizoare a Roverului (_ ) inculpatului M. G., aceasta aflându-se amplasat la înălțimea de 120 cm. Mai mult, pe rama oglinzii urmele vechi sunt de frecare, iar partea vătămata S. M. a recunoscut ca a lovit cu piciorul oglinda Roverului în parcarea Carrefour Ploiești;
- pe autoturismul VW Golf (_ ) s-au găsit multiple de joncțiune pe jante și cauciuc și particule de culoare neagră iar pe roțile autoturismelor proprietatea lui M. G. și M. C. nu s-a găsit nicio urma de contact;
- pe aripa dreaptă față și pe capacul auto WGolf condus de S. M. s-au găsit urme (pelicule de culoare neagră) iar autoturismul Rover are culoare verde, nicidecum neagră, apreciindu-se că probabil s-a ciocnit cu un alt autovehicul sau s-a lovit de un parapet sau gard pe șosea;
- urmele găsite pe portiere față stânga spate a autoturismului Rover (proprietatea lui M. G.) sunt la înălțimea de circa 30-40 cm au fost generate anterior evenimentului și nu se suprapun cu urmele de pe auto WGolf care se afla la o înălțime de 70-80 cm;
- aspectul că organele de urmărire penală au avut la dispoziție plicurile cu vopsea decelată de culoare neagră și au refuzat expertiza auto, conduce la concluzia că s-a cunoscut că mașina condusă de partea vătămata S. s-a lovit cu o altă mașină sau a derapat în alte construcții.
Referitor la inculpatul M. M. C., au arătat că nu exista nicio dovadă că inculpatul a avut vreun contact cu persoana vătămată S. M. și nici nu a fost acuzat că i-a lovit mașina.
Din expertiza neuropsihiatrică efectuată de instanță (RML AJ 3444/2013) a rezultat că inculpatul M. M. C. are o personalitate nelombroziana (IQlOl) profundă cenzură morală severă, autocontrol, flux ideatic normal, fără tendințe psihonevralic agresive,ceea ce duce la concluzia că este imposibil ca o astfel de persoană să dorească să omoare pe cineva pe DN1. Raportul medico-legal exclude tendințe agresive, necontrolate criminale, deci este exclusă intenția directă sau indirectă.
Referitor la tentativa de omor pentru care au fost condamnați, se arată că nu există intenție criminală, nu s-a săvârșit decât o tentativă de omor în imaginația unui polițist agresiv protejat de poliție și parchet, iar prin respingerea tuturor probelor nu s-a dorit aflarea adevărului.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri revizuenții au arătat că nu sunt vinovați și au fost condamnați pe nedrept de șicanările în trafic de pe DN1 din data de 16.12.2012 și scandalul din parcarea Carrefour din aceeași zi deoarece:
- persoana vătămată S. M. a recunoscut că el personal, prin lovituri cu piciorul a generat un scandal în parcarea Carrefour unde era prezentă mai multa lume precum și că a început șicanarea pe DN1A pentru că M. G., cel care fusese bătut în parcarea Carrefour a îndrăznit să circule pe DN1A care fusese „cumpărată de S. M.,, și a continuat în același fel;
- din înregistrările video rezultă cu certitudine că cel care efectua depășirile periculoase era chiar polițistul S. M..
În legătură cu inculpata S. G. s-a menționat că după ce s-au asigurat că nu mai există imagini video din parcarea Carrefour și în . fiind eliminarea acesteia întrucât infirma toate acuzațiile și declarațiile persoanelor vătămate, care de altfel sunt infirmate și de înregistrările video. Se arată că în sarcina acesteia s-a reținut comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât a declarat că nu a văzut nicio persoana în mașina inculpatului M. M. C., în timp ce acesta se deplasa rapid în trafic.
Cu privire la temeiul de drept prevăzut de art.453 alin. l lit. d) „când un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția în cauză, condamnații au precizat că polițistul S. M., subcomisar de politie dar care nu are o școală de ofițeri de politie, a indus în eroare organele de cercetare penală în cazul de față, pe prietenul său procuror E. B. de la P. de pe lângă Tribunalul Prahova, cu care a lucrat efectiv atât el cât și tatăl său, S. D., fost lucrător de politie în funcția de plutonier.
Nici din declarația aflată la fila 69, care nu se știe cui îi este adresată, persoana vătămată S. M. nu precizează poziția și calitatea sa, respectiv dacă este pieton sau conducătorul unui vehicul rutier, relatând doar că a apelat la ora 14,30 serviciul 112 la 10 minute după ce condamnații M. au părăsit DN1 în timp ce el se afla la sediul Poliției Câmpina și nu pe DN1.
Acesta a declarat că autovehiculul său este avariat (aripa și roata) dar nu a făcut dovadă că ar fi un vehicul sau că ar avea asupra lui actele unui autovehicul ori ar fi deținătorul unui mijloc de transport auto, precizând că va depune la P. B. o plângere penală, unde are relațiile sale întrucât lucrează direct cu procurorii din B..
Tot la P. B., persoana vătămată S. M. a depus plângere penala împotriva avocatului Dercaci N. pentru infracțiunea de insultă, însă având în vedere că această infracțiune era dezincriminată, prin rezoluția din data de 13.11.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Acesta nu a declarat faptul că ar fi suferit un accident de circulație pe vreun drum în data de 16.12.2012. Apelurile făcute la 112 sunt efectuate după ce autoturismul condus de M. M. C. a părăsit DN1 și se aflau la Florești, sub camerele de luat vederi în fața locuinței acestuia (sens în care s-au depus fotografii cu camerele respective), la orele 14.20 venind lucrătorii de la Politia Florești, respectiv M. A., care au verificat autoturismele și nu au constatat nicio avarie sau urmă că acestea au fost implicate in vreun accident.
Se mai arată că în dosarul de condamnare ,,ajutorul„ oferit de către procurorul de caz polițistului S. M., dovedește întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu săvârșit de către acesta.
Față de aceste aspecte se consideră că hotărârea de condamnare este netemeinică și nulă, deoarece nu a existat nici un moment vreun început de probă privind vinovăția, fapta reală fiind săvârșită de polițistul S. M..
Revizuenții au solicitat admiterea în principiu a cererii și rejudecarea cauzei, admiterea tuturor probelor enunțate atât în fața Tribunalului Prahova cât și a Curții de Apel Ploiești: înregistrările video de la Carrefour din data de 16.12.2014, audierea martorului J. M., domiciliat în Măgureni nr. 48, județul Prahova, posesor număr telefon_, care a purtat convorbirea de la ora 14,36;14,39;14,40 cu dispeceratul 112 privind evenimentul din 16.12.2012.
În temeiul art. 460 alin. 1 NCPP s-a solicitat suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii cu consecința punerii de îndată în libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prev. de art.453 lit.a (art. 394 lit. a și f Cod penal anterior), tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnați este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința penală nr. 276/14 iunie 2013 a Tribunalului Prahova, desființată în parte prin decizia penală nr. 242/5 dec.2013 a Curții de Apel Ploiesti, casată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1541/07.05.2014 a ICCJ a fost condamnat inculpatul M. M. C. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 32 rap. la art. 188 și art. 189 alin.1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art.371 cu aplic. art. 5 Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), art.34 lit. b) și art. 35 alin. 2 Cod penal anterior cu aplic. art. 5 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul M. G. la pedepsele de 7 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 32 rap. la art. 188 și art.189 alin. 1 lit.f Cod penal cu aplic. art.5 Cod penal și 3 luni închisoare pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.371 cu aplic. art. 5 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a), art.34 lit. b) și art. 35 al.2 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și un an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.
În temeiul art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a și b Cod penal.
Sentința a fost criticată de petenți, care au învederat cazul de revizuire prevăzut la art. 394 lit. a) Cod proc. penală anterior, actualmente art. 453 lit. a) Cod proc. penală, arătând că au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Potrivit art.453 Cod proc. penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din analiza art.453 lit. a-f Cod proc. penală rezultă că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
- hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
- hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În practica judiciară a instanței supreme - decizia nr.60/24.09.2007 a ÎCCJ - s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de art.394 Cod proc. penală anterior (art. 453 Cod proc. penală) urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 459 Cod proc. penală admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța analizând dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 Cod proc. penală, dacă a fost întocmita cu respectarea dispozițiilor art. 453 alin.2 și 3 Cod proc. penală precum și dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale.
Totodată, se analizează dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv și dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Alineatul 5 al articolului 459 Cod proc. penală prevede că în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În speță, motivele invocate de către revizuienți, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev. de disp. art.453 lit.a-f Cod proc. penală.
Mai mult, în practica recentă a instanței supreme, respectiv decizia nr. 1869/17.03.2005 a ÎCCJ s-a stabilit că în raport cu prevederile art.394 pct.1 lit. a și alin.2 cod proc. penală anterior, actualmente art.453 alin.1 lit. a și alin.4. Cod proc. penală, că faptele sau împrejurările noi, prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de încetare, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal și numai stabilirea unei situații de natură a atenua răspunderea penală, cum este cazul în speță, nu constituie motiv de revizuire.
Astfel, cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin.1 lit. a și d Cod proc. penală nu se regăsesc în cauză.
În acest sens, s-a constatat că revizuienții nu au învederat fapte sau împrejurări noi, de natură a schimba soluția pe fondul cauzei, toate motivele invocate, fiind anterior analizate de instanțele care au pronunțat și respectiv au controlat pe cale ierarhică hotărârea pronunțată.
S-a reținut totodată că cererea nu este admisibilă nici referitor la dispozițiile art. 453 alin.1 lit. d) Cod proc. penală, întrucât nu există vreun membru al completului de judecată, procuror sau persoană care a efectuat acte de urmărire penală, condamnate pentru vreo infracțiune în legătura cu faptele cercetate în cauză în care ulterior revizuienții au fost condamnați.
În raport de cele menționate, instanța de fond a apreciat că susținerile revizuientilor nu se încadrează în nici unul dintre acestea, situație în care în deplin consens și cu practica judiciară în materie a instanței supreme, respectiv decizia nr. 60/24.09.2007 a ÎCCJ, în baza art. 458, art. 459 alin.5 NCPP rap. la art. 453 NCPP tribunalul a respins cererea de revizuire formulată condamnații M. G., M. M. C. și S. G. împotriva sentinței penale nr. 276/14.06.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul penal nr._, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel revizuenții M. G., M. M. C. și S. G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Pentru împrejurările de fapt și de drept detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, în esență, personal și prin avocatul ales, pe larg expuse în scris, aceștia au susținut că respingerea ca inadmisibile a cererilor de revizuire formulate, nu se justifică.
Aceasta întrucât sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în art. 459 Cod proc. penală, respectiv au fost introduse cu respectarea disp. art. 455 rap. la art. 457 alin. 2 din același cod, s-au invocat temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, pe cale extraordinară de atac, s-au indicat faptele și mijloacele de probă în baza cărora s-au formulat și care nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care să fi fost judecată definitiv. Astfel:
- s-au depus înscrisuri prin care s-a dorit să se dovedească încă de la începutul urmăririi penale că nu au comis faptele pentru care au fost condamnați la pedepse de câte 7 ani și 6 luni închisoare;
- nici la urmărirea penală și nici la instanțele judecătorești nu s-a ținut seama de faptul că existau înregistrări efectuate de camerele de înregistrare video instalate în parcarea supermarketului Carrefour Ploiești, privind conflictul purtat între aceștia și persoana vătămată S. M. în data de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 14:00;
- toate probele solicitate în apărare și menționate în cuprinsul cererilor de revizuire au fost respinse (audierea martorilor Tigner A. M. și J. M., ridicarea înregistrărilor video efectuate de camerele gestionate în parcarea supermarketului Carrefour Ploiești, expertizarea tehnică auto a autovehiculelor presupus intrate în coliziune, expertizarea înregistrărilor video efectuate pe cameră fixă - mașina de filaj -, expertiză dactiloscopică privind urmele lăsate de polițistul persoană vătămată S. M. când a lovit mașina condamnatului M. G. în parcarea supermarketului Carrefour Ploiești), atât la parchet cât și de către instanțele judecătorești, astfel că nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat, acestea putând fi considerate probe noi în accepțiunea dispozițiilor art. 459 Cod proc. penală;
- la efectuarea actelor de urmărire penală, atât organele de cercetare cât și procurorul au comis abuzuri, refuzând administrarea probatoriilor invocate în apărare, motiv pentru care ulterior soluționării recursurilor ordinare s-a formulat plângere împotriva acestora la Consiliul Superior al Magistraturii, în prezent, dosarele aflându-se la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire penală și Criminalistică și P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
S-a solicitat admiterea apelurilor declarate, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererilor de revizuire introduse de condamnații M. G., M. M. C. și S. G., conform art. 461 Cod proc. penală admiterea acestora pe fond ca fiind întemeiate și consecința rejudecării cauzei penale, obiect al dosarului nr._ al Tribunalului Prahova.
Pentru buna înfăptuire a justiției, față de motivele de reformare invocate în fața instanței de control judiciar s-a administrat proba cu înscrisuri noi, solicitându-se relații de la P. de pe lângă ÎCCJ – Secția de Urmărire penală și criminalistică și P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind stadiul instrumentării plângerilor formulate de condamnatul M. G. împotriva procurorului B. E. (dosar nr. 2583/VIII-1/2014), respectiv ofițerul de poliție judiciară N. F. (dosarul penal nr. 725/P/2014)
Apelurile nu sunt fondate.
Verificând sentința apelată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, față de motivele de reformare invocate de revizuenții M. G., M. M. C. și S. G., precum și sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 NCPP, rezultă că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, iar dispozițiile art.453 NCPP, ce reglementează revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, au fost legal interpretate.
Astfel, mai întâi este de observat că potrivit art.459 alin.3 NCPP, la data introducerii prezentei cereri de revizuire, admiterea acesteia în principiu și verificarea pe fond a motivelor de fapt pe care se întemeiază, este condiționată de constatarea instanței competente că respectiva cale extraordinară de atac, a fost promovată pentru cazurile enumerate sub art.453 alin.1 lit. a – f, alin.2 – alin.5 NCPP și rezultă suficiente date, care conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri ce permit repunerea în discuție a hotărârilor judecătorești penale, intrate sub puterea lucrului judecat, de natură a atrage retractarea condamnărilor definitive, prin rejudecarea cauzei.
Rezultă de asemenea, că descoperirea unor fapte și împrejurări, constituie caz de revizuire în sensul art. 453 alin.1 lit. a NCPP numai dacă acestea nu au fost cunoscute de instanță în ciclul procesual ordinar și deci, nu s-au analizat atunci când s-a dispus condamnarea definitivă, iar pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, după caz, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, neavând relevanță mijloacele de probă reținute ca fiind utile și concludente pentru aflarea adevărului, în ciclul procesual ordinar.
Cât privește cazul de retractare prev. de art. 453 lit. d) Cod proc. penală, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, acesta poate fi reținut numai în situația în care printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că în cursul urmăririi penale sau al judecății cauzei, un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere iar împrejurarea respectivă a influența soluția pronunțată în cauză.
Separat de acestea, Curtea reamintește și faptul că potrivit dispozițiilor art.459 NCPP rap. la art.403 Cod procedură penală anterior atât examinarea pe fond a motivelor invocate ca și temei al retractării, cât și rejudecarea cauzei în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă, este condiționată de constatarea admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac exercitate.
Sub acest ultim aspect, din analiza sistematică a textelor de lege anterior menționate, se justifică concluzia că în faza examinării admisibilității în principiu, instanța examinează cauza în Camera de Consiliu, fără citarea părților, procedură nepublică și premergătoare începerii judecății, având ca obiect, verificarea între altele și, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea de revizuire, conduc în mod evident la stabilirea existenței temeiurilor legale ce permit revizuirea, funcție de cazul invocat de revizuenți, în speță, art.453 alin. 1 lit. a) și d) și alin. 4 NCPP.
Față de regulile procedurale anterior menționate, care sunt de strictă interpretare, la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se constată că examinarea cererilor de revizuire introduse de condamnații M. G., M. M. C. și S. G. și respingerea acestora ca inadmisibile în principiu, prin sentința penală nr. 30 pronunțată în ședința din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, sunt justificate.
Cum s-a reținut și la primul grad de jurisdicție, din cuprinsul cererilor formulate în scris, înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 19 noiembrie 2014, cât și concluziile orale susținute în fața instanței de control judiciar, rezultă cu certitudine că în cadrul prezentelor căi extraordinare de atac exercitate, în realitate, revizuenții M. G., M. M. C. și S. G. au înțeles să repună în discuție fapte, împrejurări și mijloace de probă asupra cărora în ciclul procesual ordinar s-au pronunțat hotărâri penale definitive.
Astfel, așa cum au explicat personal și prin avocații aleși, aceștia au solicitat reverificarea unor apărări formulate atât în faza de urmărire penală, cât și prin declarațiile date în ciclul procesual ordinar, criticând modalitatea în care s-a instrumentat cauza de către organele de cercetare penală și procurorul de caz, precum și judecata la cele trei grade de jurisdicție, respectiv faptul că s-au respins cererile formulate privind administrarea probatoriilor solicitate (audieri de martori, expertize de specialitate, ridicarea înregistrărilor efectuate pe camerele video, pe traseul în care s-a reținut că s-a desfășurat activitatea infracțională) deși acestea erau pertinente pentru aflarea adevărului.
Or, în atare situație, în mod legal s-a apreciat că împrejurările de fapt invocate ca și motive ce ar conduce la retractarea sentinței penale de condamnare nu constituie o situație nouă care să nu fi fost cunoscută de instanțele judecătorești investite în ciclul procesual ordinar, iar acestea au fost analizate și respinse raportat la celelalte probe efectuate în cauză, atât de Tribunalul Prahova, ca primă instanță competentă material prin sentința penală nr. 276/14 iunie 2013, cât și de instanțele de control judiciar ordinar, respectiv Curtea de Apel Ploiești prin decizia penală nr. 242/05.12.2013 și ÎCCJ – Secția penală prin decizia penală nr. 1541/07.05.2014.
Față de această stare de fapt rezultată din actele procedurale instrumentate în dosarul penal nr._ al Tribunalului Prahova, faptele stabilite în sarcină și natura infracțiunilor pentru care au fost condamnați (tentativă la omor calificat și deosebit de grav, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice și mărturie mincinoasă), chiar dacă cererile de revizuire au fost introduse cu respectarea termenului prev. de art. 457 Cod proc. penală, iar faptele și mijloacele de probă invocate ca și temei în sensul art. 459 alin. 3 lit. d) Cod proc. penală nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, în lipsa unor dispoziții procedurale exprese, respingerea administrării acestora în ciclul procesual ordinar nu întrunește caracterul de noutate ce condiționează repunerea în discuție a hotărârilor judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat, iar în final atrage retractarea acestora într-o atare cale extraordinară de atac.
Cum s-a argumentat prin sentința apelată, dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) și alin. 4 Cod proc. penală sunt de strictă interpretare, instanțele judecătorești pronunțându-se în mod constant, inclusiv prin deciziile adoptate de Secția penală a ICCJ, că o cerere de revizuire prin care se reiterează administrarea unor probatorii respinse în ciclul procesual ordinar, invocându-se aceleași împrejurări de fapt ca și apărări pentru dovedirea nevinovăției, reprezintă o prelungire a probatoriului anterior și o reverificare a dovezilor reținute ca și concludente prin hotărâri judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat.
Or, finalitatea și funcția procesuală a revizuirii presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanțelor a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut, care ar permite constatarea pretinsei erori judiciare, și după caz, înlăturarea acesteia ori a soluțiilor în sensul dispunerii achitării ori înlăturării ca fiind netemeinice a soluțiilor de condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce nu s-a realizat în speță.
Și în ce privește inadmisibilitatea cererilor de revizuire, invocându-se ca și temei cazul prev. de art. 453 alin. 1 lit. d) Cod proc. penală, starea de fapt s-a stabilit corect.
Într-adevăr, prin înscrisurile administrate ca și probe noi la judecata apelurilor exercitate, s-au confirmat susținerile celor trei revizuenți privind plângerile penale formulate împotriva procurorului B. E. și a ofițerului de poliție judiciară N. F., care au instrumentat urmărirea penală, obiect al dosarului nr. 1245/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Aceste împrejurări de fapt nu pot fi primite însă ca întrunind condițiile cumulativ cerute de prevederile art. 453 alin. 1 lit. d) și art. 454 Cod proc. penală, privind competența instanței de revizuire de a administra probe în procedura prev. de art. 460 din același cod, după admiterea în principiu, deoarece nepronunțarea unei hotărâri judecătorești privind săvârșirea infracțiunilor descrise de către revizuentul M. G., obiect al plângerilor menționate, nu este consecința constatării vreunei cauze de împiedicare a punerii în mișcare sau exercitării acțiunii penale.
Concluzia este determinată de împrejurarea că din adresele transmise de către unitățile de parchet a rezultat că în prezent plângerea privind pe ofițerul de poliție judiciară N. F. formează obiectul dosarului penal nr. 725/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, aflându-se în lucru la procurorul căruia i-a fost repartizată cauza spre competentă soluționare.
Pe de altă parte, din adresa nr. 2583/VIII-1/2014 din 15 ianuarie 2015 a Parchetului de pe lângă ÎCCJ – Secția de urmărire penală și criminalistică, se reține că lucrarea având ca obiect petiția adresată Consiliului Superior al Magistraturii la data de 20 iunie 2014 și înregistrată pe rolul unității sub nr. 2583/VIII-1/2014 a fost închisă și arhivată, constatându-se că prin memoriul transmis la 03 septembrie 2014 petiționarul M. G. nu a dat curs solicitărilor procurorului de caz privind completarea acesteia cu datele lipsă, (descrierea concretă a faptelor care ar constitui infracțiuni și indicarea mijloacelor de probă), astfel cum impun dispozițiile art. 289 alin. 2 Cod proc. penală.
Concluzionând, Curtea reține că respingerea ca inadmisibile a cererilor de revizuire introduse de condamnații M. G., M. M. C. și S. G., este întemeiată, deoarece împrejurările de fapt și probele invocate de aceștia, ca și temei ce ar putea conduce la retractarea sentinței penale nr. 276/14 iunie 2013 a Tribunalului Prahova, modificată prin decizia penală nr. 242/05.12.2013 a Curții de Apel Ploiești, menținută prin decizia penală nr. 1541/07.05.2014 a ÎCCJ, nu întrunesc condițiile cumulative prevăzute sub art.459 alin.3 rap. la art.453 alin.1 lit.a și d) și alin.4 NCPP, ce permit revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, în calea de atac a revizuirii.
D. consecință, sentința primei instanțe se apreciază ca fiind justă și conformă legii, iar apelurile declarate de aceștia se vor respinge, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ca nefondate.
Văzând și disp.art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuenții M. G. fiul lui A. și C., născut la data de 27 iulie 1955 și M. M. C. fiul lui G. și M., născut la data de 22 noiembrie 1983, ambii deținuți la Penitenciarul Mărgineni și S. G. fiica lui V. și M., născută la data de 11 ianuarie 1969, domiciliată în comuna Florești, . A, județul Prahova împotriva sentinței penale nr. 30 din Camera de Consiliu de la data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă revizuenții la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
N. E. S. C. I.
Nemaifuncționând la această instanță
Semnează Președintele completului
Grefier,
M. G.
Red. NE/ Tehnored. GM
5 ex. / 25 februarie 2015
Dosar fond nr._ Trib. Prahova
Judec. fond D. I.
Operator de date cu caracter personal / Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 60/2015. Curtea de... | Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 3/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
