Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 13025/200/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 87

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015

Președinte – F. T.

Judecător – L. C.

Grefier – R. E. B.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de inculpatul P. G. R., fiul lui C. și D., născut la data de 07.08.1989 în municipiul Râmnicu Sărat, județul B., CNP:_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.948 din data de 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-au dispus următoarele:

În baza art.233 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, inculpatul P. G. R. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, săvârșită în dauna persoanei vătămate C. E., în data de 10.06.2014.

În temeiul art.43 alin.1 cu referire la art.41 alin.1 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la restul rămas neexecutat de 536 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.932/08.11.2011 a Judecătoriei B., inculpatul urmând să execute în final 4 ani și 171 zile închisoare.

Conform art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Potrivit art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art.404 alin.4 lit.a Cod procedură penală, cu referire la art.72 alin.1 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 13.06.2014 la zi.

În temeiul art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Potrivit art.397 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.25 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.1349 și art.1357 cod civil s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat la plata către partea civilă C. E., domiciliată în municipiul B., ..22C, ., a sumei de 2500 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art.274 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat P. G. R., în stare de arest preventiv și asistat din oficiu de avocat D. A., potrivit delegației pentru asistență juridică nr._ eliberată de Baroul Prahova, lipsă fiind intimata parte civilă C. E. și martorul C. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosar nu s-a indicat de către martorul V. V. adresa din Olanda a martorului C. E..

Cu permisiunea instanței și, în temeiul art.89 alin.2 Cod proc. penală, i s-a dat posibilitatea apelantului inculpat P. G. R. să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.

Avocat din oficiu D. A., pentru apelantul inculpat, arată că acesta insistă în efectuarea expertizei camerei video despre care se spune că l-a înregistrat, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, solicitând respingerea cererii și acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.

Curtea, constatând că este în imposibilitate de a administra proba cu audierea martorului propus, întrucât inculpatul nu a indicat adresa acestuia, revine asupra încuviințării acestei probe, iar față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 Cod proc. penală. De asemenea, apreciază ca inutilă proba cu efectuarea expertizei camerei video, având în vedere declarațiile martorilor.

Avocat din oficiu A. D., pentru apelantul inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria B., iar pe fond, în temeiul art.395 alin.5 rap la art.16 lit.c Cod proc. penală, achitarea inculpatului, având în vedere împrejurarea că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat de către instanța de fond.

Din punctul său de vedere, din probele administrare nu rezultă vinovăția inculpatului și nici măcar din înregistrările camerei de supraveghere nu rezultă că inculpatul P. G. R. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. La filele 59-60 există o planșă foto din care nu rezultă cu claritate faptul că inculpatul a comis infracțiunea, urmând a se avea în vedere atât declarația martorului V. V., cât și declarația părții vătămate, care nu a putut indica că inculpatul este cel care a comis infracțiunea de tâlhărie.

Prin urmare, constatând că probele administrate în cauză nu indică faptul că inculpatul P. G. R. este autorul infracțiunii de tâlhărie, nu se justifică condamnarea, aceasta cu atât mai mult cu cât probele nu sunt clare și certe, și solicită, așa cum a mai arătat, achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.c Cod proc. penală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținere a hotărârii apelate ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recunoaștere după fotografii, declarații martori, suport optic conținând imagini surprinse în apropierea comiterii faptei. Susține că apărările inculpatului în sensul că este nevinovat sunt infirmate de celelalte probe.

Apelantul inculpat P. G. R., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și apreciază că a fost condamnat la o pedeapsă mult prea mare datorită trecutului său. Susține de asemenea că nu înțelege motivul pentru care nu i s-a aprobat proba solicitată, câtă vreme există unele neconcordanțe cu privire la aspectul său fizic.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.948 din data de 28 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., s-au dispus următoarele:

În temeiul art.43 alin.1 cu referire la art.41 alin.1 Cod penal, s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la restul rămas neexecutat de 536 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.932/08.11.2011 a Judecătoriei B., inculpatul urmând să execute în final 4 ani și 171 zile închisoare.

Conform art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Potrivit art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art.397 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.25 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.1349 și art.1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat la plata către partea civilă C. E., domiciliată în municipiul B., ., a sumei de 2500 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art.274 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.3412/P/2014 din 26.06.2014, înregistrat la 01.07.2014 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. G. R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul P. G. R., la data de 10.06.2014, în jurul orelor 19⁰⁰, aflându-se în zona . municipiul B., în momentul în care persoana vătămată C. E., în vârstă 64 de ani, a intenționat să intre în scara blocului 22 C, a deposedat-o prin smulgere de un lănțic de aur pe care îl avea la gât, creându-i astfel un prejudiciu în valoare de 2500 lei.

Prin încheierea nr.382 din data de 31.07.2014 în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 alin.2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.3412/P/2014 din 26.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe inculpatul P. G. R., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. G. R..

La întrebarea instanței, formulată în temeiul art.374 alin.4 Cod procedură penală, inculpatul P. G. R. a declarat că nu recunoaște fapta reținută în actul de sesizare a instanței și că în ziua respectivă în jurul orelor 17³⁰ – 18⁰⁰, s-a întâlnit cu V. V. și C. E. în zona McDonald’s din B., au mers la Biserica Sf. Îngeri, au intrat în biserică, după care s-au deplasat la Banca ING de pe . 18³⁰ – 19⁰⁰, unde C. E. a depus o sumă de bani în cont pentru a-i achiziționa un bilet de avion, pe care l-a depus la dosarul cauzei. Între orele 18⁰⁰ – 19⁰⁰, O. Anișoara l-a așteptat în Cartierul D. și a ajuns la aceasta împreună cu cei doi martori. La ora 20⁰⁰, C. i-a luat biletul de avion on-line și nu a părăsit locuința până a doua zi. Cele declarate de V. au avut loc pe data de 9 nu pe 10, acest lucru i l-a spus C. la telefon. Nu este de acord să despăgubească partea vătămată cu suma cu care s-a constituit parte civilă.

Persoana vătămată C. E. a declarat pe scurt cele întâmplate și reținute în actul de sesizare a instanței.

La cererea inculpatului, instanța de fond a solicitat înregistrările video de la Biserica Sf. Îngeri și Banca ING, precum și relații cu privire la depunerile în cont a sumelor la care face referire inculpatul, a încuviințat cererea inculpatului de testare cu aparatul Poligraf și de audiere a martorilor V. V. și C. E..

După analizarea întregului material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului însoțite de planșa foto, procesele-verbale de recunoaștere după fotografie, declarațiile martorilor audiați la urmărire penală, suportul optic (CD) conținând imagini surprinse în apropierea locului comiterii faptei, relațiile furnizare de ING BANK, concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.311.615 din 26.09.2014, urmare examinării inculpatului cu tehnica poligraf și caracterizarea inculpatului prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10.06.2014, în intervalul 18³⁰-19⁰⁰, persoana vătămată C. E. a intrat în scara blocului de domiciliu, respectiv blocul nr. 22C de pe . municipiul B., ocazie cu care a observat un tânăr ce privea către avizier, pe care l-a întrebat pe cine caută în acel . răspuns că îl caută pe un prieten de-al său, de profesie avocat.

Persoana vătămată și-a continuat drumul mergând în locuința sa, unde a lăsat sacoșa în care avea cumpărături, după care, împreună cu soțul său, martorul C. D., a ieșit în fața scării blocului, aici aflându-se cele două nepoate minore.

Între timp, persoana pe care o observase anterior în fața avizierului, ieșise din scară și s-a așezat pe scările din fața blocului vorbind la telefonul mobil, după care a început să discute cu un alt tânăr, neidentificat de organele de poliție, care venise ulterior și se așezase pe un gard viu din fața blocului.

După aproximativ 20 minute, familia C. intenționând să se reîntoarcă la locuință, martorul C. D. a deschis ușa de acces în scara blocului, unde au intrat cele două minore, însă în momentul în care C. E. a ajuns în dreptul ușii, tânărul cu care vorbise anterior persoana vătămată s-a apropiat de aceasta din spate și i-a smuls de la gât lănțicul din aur.

Autorul împreună cu persoana care stătea pe gardul viu au părăsit în fugă zona comiterii faptei, în urmărirea acestora pornind soțul persoanei vătămate, care însă, din cauza vârstei mai înaintate, le-a pierdut urma.

În cursul cercetărilor, atât persoana vătămată C. E., cât și martorul C. D. au fost invitați la sediul Poliției Municipiului B., unde le-au fost prezentate mai multe fotografii judiciare, dintre care l-au recunoscut fără dubiu pe inculpatul P. G. R. ca fiind autorul faptei de tâlhărie.

Totodată, Asociația de proprietari PT 33 de la blocul B5 de pe . la aproximativ 150 m de locul comiterii faptei, a pus la dispoziția organelor de poliție camerele de supraveghere montate pe un gang ce face legătura dintre . Unirii din municipiul B., care au surprins imagini în care apar la data de 10.06.2014, orele 18⁴⁰, două persoane de sex masculin ce se deplasau în fugă, fiind urmărite de soțul persoanei vătămate. Fiindu-le prezentate aceste imagini martorilor C. E., M. D., I. C. M. și O. A., persoane care îl cunoșteau pe suspect din copilărie, respectiv de aproximativ o săptămână, deși nu se distingea chipul inculpatului, l-au recunoscut după fizionomie fără ezitare pe numitul P. G. R. ca fiind una dintre cele două persoane ce erau urmărite de C. D..

Situația de fapt astfel reținută s-a stabilit pe baza celor arătate anterior, dar și prin coroborarea declarațiilor persoanei vătămate cu declarațiile celorlalți martori, respectiv declarațiile martorului C. D., care l-a recunoscut fără dubiu pe inculpatul P. G. R. ca fiind autorul faptei de tâlhărie și declarațiile martorilor C. E., V. V. și O. A., care infirmă susținerile inculpatului, potrivit cărora la momentul săvârșirii faptei erau împreună, aceștia declarând că în ziua faptei, în intervalele orare indicate de acesta nu au fost împreună în niciunul din locurile indicate de acesta (biserică, bancă) și că inculpatul a venit singur din oraș când aceștia erau acasă, seara în jurul orelor 19⁰⁰.

De asemenea, nu trebuie ignorat nici rezultatul testului cu tehnica poligraf, test solicitat de către inculpat și care a evidențiat că inculpatul, la cele două întrebări relevante în legătură cu locul, momentul și conținutul faptei, a avut comportament simulat.

A mai constatat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului P. G. R., săvârșită cu intenție, care la data de 10.06.2014, în jurul orelor 19⁰⁰, în timp ce se afla în zona . municipiul B., în momentul în care persoana vătămată C. E., în vârstă 64 de ani, a intenționat să intre în scara blocului 22 C, a deposedat-o prin smulgere de un lănțic de aur pe care îl avea la gât, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.233 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal.

Starea de recidivă prevăzută de art.41 alin.1 Cod penal este atrasă de mai multe condamnări ale inculpatului la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, din care ultima a fost pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 932/08.11.2011 a Judecătoriei B., prezenta infracțiune fiind săvârșită cu intenție de către inculpat, înainte de împlinirea termenului de reabilitare (care s-ar fi împlinit la 19.09.2019), iar pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este mai mare de 1 an (de la 2 la 7 ani închisoare).

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, prima instanță, reținând vinovăția inculpatului P. G. R., l-a condamnat, în baza art.233 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, săvârșită în dauna persoanei vătămate C. E., în data de 10.06.2014.

Având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie, determinată de faptul că inculpatul a săvârșit prezenta faptă în timpul restului rămas neexecutat de 536 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 932/08.11.2011 a Judecătoriei B., prima instanță, în baza art.43 alin.1 cu referire la art.41 alin.1 Cod penal, a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare, la restul rămas neexecutat de 536 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.932/08.11.2011 a Judecătoriei B., inculpatul urmând să execute în final 4 ani și 171 zile închisoare.

În baza art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b Cod penal, prima instanță a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

La dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.74 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptei, starea de pericol social creată prin încălcarea relațiilor sociale privitoare la respectarea dreptului de proprietate și la siguranța persoanelor aflate în locuri publice, valoarea ridicată a prejudiciului, persoana inculpatului care a avut o poziție nesinceră pe toată durata desfășurării procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptei, dar care este recidivist, fiind anterior condamnat pentru alte 5 infracțiuni de tâlhărie, săvârșite în aceeași modalitate.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că o pedeapsă situată peste minimul special, respectiv 3 ani închisoare, raportat la consecvența infracțională a inculpatului, care a săvârșit prezenta faptă la aproximativ două luni de la liberarea sa din penitenciar, este suficientă pentru asigurarea scopului pedepsei.

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, prima instanță, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, a menținut măsura arestării preventive.

În baza art.404 alin.4 lit.a Cod procedură penală cu referire la art.72 alin.1 Cod penal, instanța de fond a scăzut din pedeapsa închisorii perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 13.06.2014 la zi.

În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008, instanța de fond a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. G. R., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În latură civilă, prima instanță a reținut că persoana vătămată a apreciat valoarea pagubei la 2500 lei, reprezentând contravaloarea lănțicului din aur sustras.

În consecință, față de soluția dispusă în latură penală, constatând că există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul părții civile, instanța în baza art.397 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art.25 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.1349 și art.135 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la plata către partea civilă C. E. a sumei de 2500 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune materiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. G. R..

În motivarea apelului, inculpatul a arătat, în esență, că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat de către instanța de fond. Astfel, din înregistrările camerei de supraveghere și din planșa foto de la dosar nu rezultă cu claritate faptul că inculpatul a comis infracțiunea. De asemenea, din declarația martorului V. V. și din declarația părții vătămate, nu rezultă că inculpatul este cel care a comis infracțiunea de tâlhărie.

Prin urmare, întrucât probele administrate în cauză nu indică faptul că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, nu se justifică condamnarea sa, astfel că se impune achitarea în temeiul art.16 lit.c Cod procedură penală. A mai arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare și se datorează trecutului său.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de inculpatul P. G. R. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, pe baza probelor administrate în cauză în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, așa cum s-a arătat mai sus.

În acest sens, Curtea reține că persoana vătămată C. E. l-a identificat pe inculpat ca fiind persoana care, la data de 10.06.2014, în jurul orei 19⁰⁰, i-a smuls de la gât un lănțișor de aur, în valoare de 2500 lei.

Declarația persoanei vătămate și procesul verbal întocmit cu ocazia recunoașterii inculpatului după fotografie se coroborează cu declarațiile martorilor C. D., C. E., I. C. M., M. D. și O. A., care l-au recunoscut fără dubiu pe același inculpat cu ocazia prezentării înregistrării video pusă la dispoziție de Asociația de proprietari PT 33 de la blocul B5 de pe . B., înregistrare care conține imaginile din data de 10.06.2014, din jurul orei 18⁴⁰.

Asceste probe se coroborează și cu declarațiile martorului V. V., date în timpul urmăririi penale și în fața instanței de apel, care a arătat că inculpatul a venit în locuință după ora 19³⁰, oră la care prietena martorului a plecat din locuința acestuia și până la care inculpatul încă nu sosise.

Curtea mai reține că, la solicitarea sa, inculpatul a fost examinat și cu tehnica poligraf, iar din raportul de expertiză criminalistică nr.311.615/26.09.2014 întocmit de IPJ B. – Serviciul Criminalistic rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante din cauză au provocat modificări specifice comportamentului simulat (filele 70-72 dosar UP).

Prin urmare, Curtea reține că susținerile inculpatului, potrivit cărora probele administrate în cauză nu îl indică pe el ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie, sunt nefondate,motiv pentru care vor fi înlăturate.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de tâlhărie și a fost sancționat administrativ pentru o faptă de furt calificat, și se liberase condiționat cu circa 2 luni anterior săvârșirii faptei, respectiv la data de 01.04.2014, din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, cu un rest de pedeapsă de 536 de zile (fila 65 dosar UP).

În ceea ce privește critica adusă de inculpat individualizării pedepsei, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, având în vedere că individualizarea s-a făcut în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, față de împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, de persoana inculpatului, care este recidivist pentru fapte similare, ceea ce denotă perseverența sa în comiterea de infracțiuni și lipsă de respect față de valorile sociale.

De asemenea, față de dispozițiile art.43 alin.1 și 5 Cod penal, prima instanță a stabilit în mod corect cuantumul pedepsei pentru infracțiunea din prezenta cauză și a dispus ca pedeapsa stabilită pentru aceasta se se execute alături de restul de 536 de zile rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare, din executarea cpreia a fost liberat condiționat la data de 01.04.2014.

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. G. R. împotriva sentinței penale nr.948/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. G. R., fiul lui C. și D., născut la data de 07 august 1989, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.948/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria B..

Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru apelant, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2015.

Președinte, Judecător,

F. T. L. C.

Grefier,

R. E. B.

Red./Th.-LC/BER

6 ex./03.02.2015

Dosar fond nr._ Judecătoria B.

Judecător fond – D. L.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Măsuri preventive persoane juridice (art.493 NCPP). Decizia nr....		Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... →

Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI