Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 9571/315/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.304

Ședința publică din data de 20 martie 2015

PREȘEDINTE – I. N.

JUDECĂTOR – C. R.

GREFIER – C. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul I. G. - R., fiul lui M. – A. și M., născut la data de 12.02.1989 în Municipiul Târgoviște, județ Dâmbovița, domiciliat în Municipiul Târgoviște, .. 1, ., ., CNP –_, împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat I. G. R. în stare de arest preventiv și asistat de avocat desemnat din oficiu D. A. din Baroul Prahova, substituind pe avocat D. L. din același barou, cu delegație de asistență judiciară obligatorie nr._/06.02.2015, intimata persoană vătămată M. G., lipsă fiind intimata persoană vătămată S. E..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de arest preventiv a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea aduce la cunoștința intimatului-inculpat I. G. R. că în temeiul dispozițiilor art. 420 alin. 4Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar iar acesta, după consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, arată că nu dorește să dea o nouă declarație.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că soluția este netemeinică deoarece nu s-a procedat la individualizarea judiciară corectă a pedepsei, care este mult mai redusă față de gradul de pericol social al faptei.

Susține că inculpatul I. G. R. a săvârșit două fapte de tâlhărie într-o perioadă de timp relativ scurtă (27.08._14) în aceeași zonă din orașul Târgoviște, respectiv lângă blocul O1, Calea București, urmărind și alegând persoanele vătămate din rândul persoanelor în vârstă, care să fie vulnerabile și în imposibilitate de a se apăra.

Consideră că pedeapsa aplicată pentru concursul de infracțiuni dintre cele două fapte de tâlhărie, este prea mică raportat la modalitatea de comitere a faptelor, față de starea de pericol creată, de urmările produse - fiind vătămate două valori sociale protejate de lege: patrimoniul și, în subsidiar, integritatea corporală și sănătatea persoanei.

După cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, deși nu are antecedente penale, totuși a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Inculpatul nu are loc de muncă dar și-a creat un stil de viață infracțional, în care unicul mod de supraviețuire constă în comiterea de fapte penale și valorificarea bunurilor sustrase.

Art. 74 alin 1 Cod penal prevede că „ Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale

infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială”.

Susține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, premeditând modalitatea de comitere a faptelor. Nici-una dintre circumstanțele concrete ale cauzei nu este de natură a atenua răspunderea inculpatului până la a i se aplica o pedeapsă atât de mică pentru comiterea unui concurs de infracțiuni. Consideră că se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare, care să corespundă gravității infracțiunilor săvârșite.

Pentru motivele invocate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, rap. la disp. art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, și în rejudecare, pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a acestuia la executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare, corespunzătoare pericolului social al faptei, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Avocat D. A. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. G. R. cu referire la apelul inculpatului solicită admiterea acestuia, redozarea pedepsei, cu aplicarea maximă a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

La fila 36 dosar fond se regăsește declarația intimatei persoane vătămate S. E. prin care aceasta arată că înțelege să își retragă plângerea penală formulată împotriva inculpatului I. G. R..

Apelantul inculpat I. G. R. dorește să se reintegreze în societate, este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, are un copil minor în întreținere.

În ceea ce privește apelul declarat de unitatea de parchet solicită respingerea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în ceea ce privește apelul declarat de inculpat, față de motivele apelului declarat de parchet solicită respingerea ca nefondat.

Intimata persoană vătămată M. G. având cuvântul susține că l-a iertat pe inculpat dar nu este de acord ca să fie lăsat în libertate. Dorește ca pedeapsa ce i-a fost aplicată să fie cu executare în regim de detenție.

Apelantul inculpat I. G. R. având ultimul cuvânt regretă fapta. Este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 502 din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza disp. art. 233 Cod penal cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal și art. 396 alin 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul I. G. R., fiul lui M. A. și M., născut la data de 12.02.1989 în Târgoviște, județ Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 1, ., ., județ Dâmbovița, în prezent aflat în arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, la data de 27.08.2014, a unei infracțiuni de tâlhărie față de persoana vătămată S. E..

În temeiul art. 67 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) b) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Conform art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 09.09.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie față de persoana vătămată M. G..

În temeiul art. 67 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a) b) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Potrivit 38 alin. 1 raportat la art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal s-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 67 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) b) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform art. 72 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive de la 11 septembrie 2014 la zi.

Potrivit art. 399 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 112 alin.5 Cod procedură penală s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1.600 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate.

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a luat act că persoanele vătămate au renunțat la acțiunea civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5574/P/2014 din 06 octombrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I. G. R., fiul lui M. - A. și M., născut în data de 12.02.1989, în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în Târgoviște, .. 1, ., ., județ Dâmbovița, sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de art. 233 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că în data de 27 august 2014, în jurul orei 10,50, după ce a urmărit persoana vătămată S. E. până în scara D a blocului O1 de pe Calea București din Târgoviște, aflându-se în fața liftului de la parter, inculpatul a smuls lănțișorul din aur pe care persoana vătămată îl purta la gât și a fugit, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 800 lei.

De asemenea, în data de 06 septembrie 2014, în jurul orei 18:00, inculpatul a smuls de la gâtul persoanei vătămate M. G. lănțișorul din aur pe care aceasta îl purta, în timp ce se deplasa pe trotuarul din fața blocului O1, scara B, de pe . Târgoviște, după care a fugit, prejudiciul adus persoanei vătămate fiind în cuantum de 800 lei.

Faptele săvârșite de către inculpat au fost încadrate în două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 233 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 38 alin.1 Cod penal, referitoare la concursul de infracțiuni.

S-a reținut de prima instanță că inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, pe baza dosarului de urmărire penală pe care și-l însușește și pe baza recunoașterii în totalitate a infracțiunilor de care este acuzat, cererea acestuia fiind admisă.

Întrucât inculpatul și-a recunoscut vinovăția, acest fapt a atras condamnarea sa și aplicarea unei pedepse, ținând cont de dispozițiile art. 74 Cod penal referitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei.

În acest sens s-a reținut că deși inculpatul nu figurează cu antecedente penale, a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, sancțiune ce nu și-a îndeplinit scopul educativ și preventiv. De asemenea, inculpatul nu este căsătorit și are un copil minor dintr-o relație de concubinaj, despre care afirmă în mod nejustificat că locuiește cu el într-un apartament închiriat de la o mătușă. Întrucât nu avea nici-un venit și nici-o pregătite profesională sau vreun loc de muncă, inculpatul, cu premeditare și asupra unor persoane pe care le poate domina fizic, a săvârșit infracțiunile cercetate în cauză, comiterea lor fiind stopată prin intervenția organelor de poliție. Cu toate acestea, s-a apreciat că nu este incidentă starea de continuitate a rezoluției infracționale ci cea a concursului de infracțiuni, inculpatul realizând după săvârșirea primei infracțiuni că acesta reprezintă un mod facil și la îndemână de a realiza venituri.

De asemenea, infracțiunile săvârșite prezintă o gravitate medie, fiind pedepsite de către legiuitor cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Raportat la dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, în baza art. 233 Cod penal cu aplic. art. 38 alin.1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul I. G. R., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 27.08.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie față de persoana vătămată S. E..

În baza art. 67 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a), b), Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

De asemenea, conform art. 233 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin.1, Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul I. G. R., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea la data de 09.09.2014 a unei infracțiuni de tâlhărie față de persoana vătămată M. G..

Potrivit art. 67 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Întrucât cauza se află în prezența concursului de infracțiuni, acestea fiind săvârșite mai înainte de a interveni o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 38 alin.1, raportat la art. 39 alin.1, lit. b) Cod penal prima instanță a contopit aceste pedepse, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 67 raportat la art. 66 alin 1, lit. a), b), Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În temeiul art. 65, alin. 1, raportat la art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Întrucât cercetarea și judecarea inculpatului a fost efectuată cu privarea de libertate a acestuia, în baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 11.09.2014 la zi.

Totodată, în baza art. 399 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatând că temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se mențin și în prezent, inculpatul neprezentând nici-o garanție că nu va mai săvârși alte infracțiuni în lipsa unui angajament ferm că se va încadra în muncă. De asemenea, și pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni, mai mare de 5 ani, a fost apreciată drept temei al menținerii măsurii preventive.

Sub aspectul laturii civile, în baza art. 397 raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a luat act că persoanele vătămate au renunțat la acțiunea civilă și, în consecință, întrucât inculpatul nu a putut preciza ce sume de bani a obținut din valorificarea bunurilor sustrase, în baza art. 112, al.5, Cod procedură penală va dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de 1600 lei reprezentând contravaloarea estimată de către persoanele vătămate a acestor bunuri sustrase și nerecuperate.

Împotriva sentinței penale nr. 502 din data de 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul I. G. R. care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate în scris ( filele 13-15) și susținute cu ocazia dezbaterilor, astfel cum au fost consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.

P. pe de lângă Judecătoria Târgoviște a criticat sentința de netemeinicie, din perspectiva cuantumului pedepselor aplicate, susținându-se, în esență, că prima instanță nu a făcut o evaluare corectă a criteriilor prev. de art. 74 alin.1 Cod penal, solicitând admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței și, în rejudecare, condamnarea inculpatului la pedepse cu executare, în cuantum sporit.

Apelantul inculpat I. G. R. a criticat la rândul său sentința, susținând că instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită dispozițiilor cuprinse în art. 396 alin.10 Cod proc. penală, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, reducerea cuantumului sancțiunilor aplicate.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele, iar căile de atac formulate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul I. G. R. nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate S. E. și M. G., procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele foto, procesul - verbal de examinare fizică a persoanei vătămate S. E., procesul-verbal de reconstituire și planșele foto, procesul-verbal de interpretare a înregistrărilor video, planșe foto, medii de stocare, procesul verbal încheiat la data de 11 septembrie 2014 privind discuția purtată cu I. G. R., declarațiile martorilor D. P., S. M., înscrisuri, ce se coroborează cu declarațiile date de inculpat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în procedura prev. de art. 374 alin.4 și art. 375 Cod proc . penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și care nu a fost contestată de către vreuna dintre părți.

Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora în raport de dispozițiile cuprinse în art. 103 Cod proc. penală, și, constatând că inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății cu forma prevăzută de lege, respectiv art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 223 Cod penal, în dauna persoanelor vătămate S. E. și M. G. este temeinică și legală, încadrările juridice stabilite fiind corespunzătoare faptelor comise de către inculpat.

De asemenea, reținerea disp. art. 396 alin. 10Cod proc. procedură penală este corectă având în vedere poziția procesuală adoptată de inculpat, în sensul recunoașterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare și de însușire în totalitate a probatoriilor administrate pe parcursul urmăririi penale.

Și în ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunilor, se constată, contrar criticilor de netemeinicie invocate de către unitatea de parchet și inculpat că judecătorul fondului a evaluat în mod corespunzător criteriile prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal, respectiv, împrejurările și modul de comitere a faptelor, starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite, consecințele produse, scopul urmărit prin comiterea acestora, antecedența inculpatului, conduita sa după comiterea infracțiunilor, vârsta, nivel de educație, situația familială și socială a acestuia.

Astfel, așa cum a reținut și instanța de fond, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale însă a mai fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, acesta are un copil minor dintr-o relație de concubinaj și la data comiterii faptelor nu realiza nici un fel de venituri și nici nu are o calificare profesională.

Pe de altă parte, faptele săvârșite de acesta, în modalitatea reținută prin sentința de condamnare, respectiv, prin urmărirea victimelor în zone intens circulate din municipiul Târgoviște și smulgerea de la gâtul acestora a obiectelor din aur pe care le purtau, faptul că persoanele vătămate au fost alese dintre cele vulnerabile, aflate în imposibilitatea de a se apăra, unite cu împrejurarea că cea de-a doua infracțiune, de același tip, a fost comisă la interval scurt de timp, profitând de faptul că până la acea dată nu fusese descoperit, formează convingerea că acestea prezintă un grad de pericol social relativ ridicat și dovedesc o periculozitate sporită a inculpatului.

În acest context, se constată că în mod pe deplin justificat prima instanță a apreciat că reeducarea inculpatului în spiritul respectării normelor de drept se poate realiza numai prin privarea sa de libertate, astfel că soluția dispusă este temeinică, din această perspectivă sentința nefiind criticată de vreuna dintre părți.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate, se constată că și în această privință, judecătorul fondului a stabilit sancțiuni juste, motiv pentru care nu se impune majorarea, ori, dimpotrivă, diminuarea acestora.

Astfel, așa cum rezultă din încriminarea cuprinsă în art. 233 alin. 1 Cod penal, infracțiunea de tâlhărie se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi iar față de incidența disp. art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, limitele de pedeapsă sunt de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Având în vedere circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile dar și persoana inculpatului, după cum s-a arătat anterior, că acestea au fost corect reținute și interpretate de prima instanță iar prin apelul declarat de unitatea de parchet au fost învederate exclusiv aceleași aspecte, se concluzionează că aplicarea de pedepse peste limita minimă prevăzută de lege dar în imediata apropiere a acestora, reprezintă consecința unei juste individualizări și prin urmare nu se impune majorarea cuantumului acestora.

Împrejurarea că, în opinia aceluiași apelant, pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare ce urmează a fi executată de către inculpat este prea mică nu poate constitui temei pentru majorarea pedepselor individuale, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, acestea corespund exigențelor impuse de art. 74 alin.1 Cod penal iar aceasta a fost corect stabilită în raport de dispozițiile cuprinse în art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal rap la art. 38 Cod penal, astfel că și sub acest aspect, critica de netemeinicie invocă este nefondată.

Pentru aceleași considerente ce țin de gravitarea relativ sporită a faptelor și persoana inculpatului, care a manifestat perseverență și temeritate în comiterea infracțiunilor, nici critica invocată de apelantul inculpat în sensul diminuării cuantumului pedepselor la minimul special, redus, potrivit art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, nu se justifică.

Raportat la cele ce preced, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este justă, iar criticile de netemeinicie invocate sunt nefondate, în temeiul disp. art. 421 pct.1 lit. b) Cod proc. penală, urmează să respingă apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul I. G. R., ca nefondate.

Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză, în temeiul disp. art. 424 alin.2 Cod proc. penală rap. la art. 72 Cod penal, se va deduce din pedeapsă aplicată inculpatului I. G. R., perioada reținerii și arestării preventive de la 11 septembrie 2014, la zi.

De asemenea, raportat la soluția dispusă și față de incidența disp. art. 90 alin. 1 lit. a) Cod proc. penală, în baza disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală, se va dispune obligarea apelantului-inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în cuantum de 200 lei, stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul I. G. R., fiul lui M. A. și M., ns. la data de 12 februarie 1989, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 502 din 11 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. G. R. perioada reținerii și arestării preventive de la 11 septembrie 2014 la zi.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2015.

Președinte, Judecător,

I. N. C. R.

Grefier,

C. M.

red.I.N./MC

6 ex./29.04.2015

d.f._ – Judecătoria Târgoviște

j.f. E. L.

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006.

← Şantajul (art.194 C.p.). Decizia nr. 307/2015. Curtea de Apel...		Violul (art.218 NCP). Decizia nr. 234/2015. Curtea de Apel... →

Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI