Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 120/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA nr.120
Ședința publică din data de 04.02 2015,
Președinte: - C. G.
Judecător: - M. D.
Grefier: - M. M.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror G. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul C. V., fiul lui M. și G., născut la data de 08 mai 1959, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.35/12 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat cu privire la sentința penală nr.318/12.07.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.625/20.02.2014 a ÎCCJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent C. V. în stare de deținere, asistat din oficiu de avocat P. D. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/31.12.2014).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a atașat dosarul nr._ al Tribunalului Prahova în care s-a pronunțat sentința ce face obiectul prezentei revizuiri.
În conformitate cu disp. art.89 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelantul-revizuent
Avocat P. D. precizează că a luat legătura cu apelantul - revizuient și acesta are două cereri, respectiv una de acordarea a unui termen de grefă pentru a studia dosarul și amânarea cauzei pentru ca la următorul termen de judecată să se permită accesul în sala de ședință a postului de televiziune B 1.
Curtea respinge ambele cereri și acordă posibilitatea apelantului - revizuent ca împreună cu apărătorul desemnat din oficiu să studieze efectiv dosarul.
Se depun motivele de apel, o declarație olografă și fotocopia ordonanței de reținere nr.23/D/P/2013 privind pe inculpatul C. V., copia cazierului judiciar.
Avocat P. D. și reprezentantul Ministerului Public declară că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat P. D. având cuvântul pentru apelantul - revizuent C. V. critică sentințe penală nr.35/2014 considerând că în mod greșit s-a respins cererea de revizuire, iar soluția este nelegală.
Se impune admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, să se constate admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința fie a trimiterii cauzei la tribunal pentru a se administra probe noi, fie ca reținându-se spre rejudecare să se administreze probe.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art.453 pct.1 lit.a, respectiv împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată, în sensul că perioada în care s-a reținut că ar fi avut loc fapta este reținută în mod greșit, întrucât era deja arestat. Această susținere o poate dovedi cu martori.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de revizuent. Consideră că sentința pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică, în condițiile în care cererea de revizuire a fost corect respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că nu au fost invocate motive care să se circumscrie cazului de revizuire prevăzut de lege.
De altfel, așa cum a reținut instanța de fond și practica judiciară în materie, decizia 3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție a stabilit că faptele sau împrejurările învederate de revizuient trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă, așa cum a susținut revizuentul că va dovedi cu martori faptul că perioada de referință a săvârșirii infracțiunilor este reținută în mod greșit. De altfel revizuentul a parcurs la instanța de fond procedura simplificată a recunoașterii faptelor comise. Cert este că nu există niciunul dintre cazurile de revizuire. Solicită respingerea apelului declarat de revizuent, considerând că în mod corect s-a respins cererea de revizuire. Totodată, solicită obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelantul - revizuent C. V. având ultimul cuvânt, susține că în sarcina sa s-a reținut și a fost condamnat pentru o infracțiune pe care nu avea cum să o comită întrucât era arestat, mandatul de arestare s-a emis pentru fapte de care nu este vinovat. Nu avea cum să ajungă în Brazila să ia drogurile, nu avea cum, în luna septembrie, să coordoneze grupul infracțional, pentru că era arestat. Nimeni din grup nu-l cunoaște. După ce s-a eliberat a cunoscut o persoană care făcea parte din acel grup. A recunoscut, pentru că așa a fost sfătuit de avocat și de președintele completului de judecată. După 6 luni de arest preventiv, orice ar fi spus da, ca să fie liber. Este nevinovat, nu a comis fapta.
În luna ianuarie nu a fost plecat din țară. În luna februarie 2012 nu a racolat-o pe D. pentru că se afla în pușcărie. Nu i s-au admis probele pe care el le-a solicitat. F. cumnată l-a sunat să meargă să ia bani de la acest I., dar nu înseamnă că face parte din acel grup. A luat 400 lei și 100 lei pentru benzină, pentru fosta sa cumnată. Este nevinovat. Pentru infracțiunea de instigare a primit o pedeapsă de 6 ani și 8 luni, iar pentru această faptă 4 ani, deși este total nevinovat. Restul inculpaților sunt liberi.
A recunoscut fapta, pentru că la instanța de fond a clacat psihic, a recunoscut că a fost cel care a mers să ia banii pentru cumnata sa, nu că a făcut trafic de droguri. Este într-adevăr recidivist, dar a comis fapte de furt.
Mai depune copia cazier judiciar, 2 pagini din rechizitoriu, un memoriu, continuarea memoriului, 4 pagini scrise de mână, declarația lui P. D. care face parte din acel grup.
În plus precizează că are 6 copii în întreținere și dacă ar fi cărat droguri s-ar fi drogat și el.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.35/12.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza disp. art.458 cod procedură penală raportat la disp. art.459 alin.5 cod procedură penală și art.453 alin.1 literele a cod procedură penală (legea nouă), s-a respins, ca inadmisiiblă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C. V., fiul lui M. și G., născut la data de 08.05.1959 în Ploiești, județul Prahova, aflat în stare de deținere la Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova în dosar penal nr. 5837/105/_ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ, prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit.a si b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev.si ped. de art. 7 alin1. si 3 din Legea 39/2003 cu aplic.art 37 lit. a si b cod penal, si art. 320 alin,1 si 7 c.p.p., trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si a disp.art. 320 al.1 si 7 c.p.p., instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic.disp.art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013.
A fost obligat revizuientul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Prahova condamnatul C. V., a solicitat revizuirea sentinței penale nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.625/20.02.2014 a ICCJ, prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a si b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev. și ped. de art.7 alin.1. și 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art.7 lit. a și b cod penal, și art. 320 alin.1 și 7 C.pr.penală, trafic de droguri de risc faptă din perioada ianuarie 2013, prev. și ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art.37 lit.a și b c.p. si a disp.art. 320 al.1 si 7 C.pr.penală, instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 C.penal rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic. disp. art. 37 lit.a si b C.penal. - fapta din perioada 2012- 2013.
În motivarea cererii a arătat că are probe prin care să dovedească nevinovăția sa, respectiv pe martorii D. Ș. și T. I., că nu i s-a citit rechizitoriul, fiind condamnat pe presupuneri, instanța procedând abuziv la admiterea recursului părții civile întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat nu prevede punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Acesta a mai precizat că organele judiciare, respectiv cele de urmărire penală au reținut în mod abuziv că în luna septembrie 2012 ar fi efectuat un transport de droguri de mare risc pe ruta Spania – Valencia, în Brazilia SaoPaolo, arătând că a comis această faptă și că perioada inițială reținută în sarcina sa ca fiind dată de săvârșirea faptei nu putea conduce la concluzia comiterii acesteia, deoarece a fost arestat într-o altă cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art.453 lit.a -f ( fostul art. 394 lit., a si f c.p.), tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă.
Prin sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 625/20.02.2014 a ICCJ, i s-a aplicat inculpatului C. V. o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin.1. și 3 din Legea 39/2003 cu aplic. art.37 lit.a și b cod penal, si art. 320 alin.1 și 7 C.pr.penală, trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si adisp.art. 320 al.1 si 7 c.p.p., instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic. disp. art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013.
S-a reținut în sarcina acestuia că în baza unei rezoluții infracționale unice și a În ianuarie 2013, inculpatul C. V. a efectuat un transport, în Spania, pe ruta Albacete – Valencia, de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, disimulată într-o pereche de sandale, deoarece acesta nu a putut înghiți cașetele cu droguri.
Totodată, în cursul lunii martie 2013, acesta a racolat-o pe numita A. D., în vederea efectuării unui transport de droguri, pe aceeași rută, pe care i-a predat-o ulterior lui I. S. A., urmând să primească în schimb suma de 500 euro, numita A. D. fiind arestată în Brazilia, având disimulată în corp cantitatea de 60 grame cocaină, acțiunea specifică a racolării fiind confirmată atât de inc. I. S. A., cât și de L. Eda, fiica numitei A. D..
Inculpatul I. S. A. și inc.P. V., intenționau să deturneze destinația finală a drogurilor, urmând să stabilească o nouă rută de deplasare pentru A. D., pe relația Portugalia-Cipru (Paphos), în acest sens P. V. folosindu-se de abilitățile informatice ale concubinei sale C. G. M., a achiziționat de la o firmă de transport aerian un bilet de avion pe numele transportatoarei, pe care l-a achitat din surse personale, bilet ce nu a putut fi utilizat datorită întârzierii sosirii transportatoarei, ulterior fiind comandat un al doilea bilet de avion pe numele acesteia, care nu a mai fost achitat.
Astfel s-a stabilit că în momentul în care A. D. urma să ajungă în Portugalia, prin intermediul convorbirilor telefonice inc. I. S. A., urma să o redirecționeze, către noua destinație.
În urma analizei convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C. V., era la curent cu plecarea numitei A. D., în Brazilia, cât și cu scopul plecării, informațiile fiind obținute atât de la aceasta, cât și de la inc. I. S. A., el fiind mijlocitorul între șeful grupului infracțional și transportatoare, în dorința declarată de a o ajuta pe aceasta din urmă să obțină o sumă de bani pentru întreținerea familiei, dar mai ales pentru a câștiga comisionul de 1.000 euro, pe care inc. I. S. A. i-l promisese pentru racolare.
La data de 22.03.2013, autoritățile judiciare braziliene au informat autoritățile judiciare române în legătură cu faptul că numita A. D. a fost arestată pe aeroportul din Sao Paolo-Brazilia având disimulată în corp, o cantitate de 60 grame cocaină, cantitatea fiind mică deoarece aceasta a acuzat stări de rău regurgitând în repetate rânduri cașetele care conțineau cocaină, în acest sens trimițând un set de documente, inclusiv planșe foto în legătură cu modalitatea în care a fost depistată și tipul de produse găsite disimulate în corpul acesteia.
Ca mod de acțiune, inculpații transportatori după predarea drogurilor, erau îndrumați către mai multe destinații succesive, cu preponderență din Asia, pentru a obține mai multe vize turistice de intrare – ieșire, ca o măsură de prevedere în momentul reîntoarcerii în Brazilia, încercându-se să se creeze aparența că aceștia sunt turiști.
Pentru reținerea acestei situații de fapt, în cauză au fost administrate probatorii constând în: procese verbale de sesizare din oficiu, autorizații de efectuare a interceptărilor telefonice, a perchezițiilor domiciliare și informatice, procese verbale de redare a convorbirilor, planșe fotografice, proces verbal investigator sub acoperire, copie denunț R. I., declarații martori C. C. A., I. D. I., L. Eda, Bîjea I., Ț. M. E., G. A., S. V. L., M. I. și R. I. și declarații inculpați care au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor.
Împotriva acestei sentințe revizuientul a formulat apel care a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr. 168/23.09.2013 a Curtii de Apel Ploiești.
Ulterior, revizuentul a criticat soluțiile pronunțate prin cele doua hotărâri arătate, iar acestea au fost respins prin decizia penala nr. 625/20 febr.2014 a ICCJ, care a reținut ca in luna ianuarie 2013 inculpatul a efectuat un transport in Spania pe ruta Albacete –Valencia, de droguri de risc respectiv rezină de cannabis disimulata . sandale, deoarece nu a putut înghiți cașete cu droguri.
S-a mai reținut în considerentele deciziei instanței supreme că în cursul lunii martie 2013 inculpatul C. V. a racolat-o pe A. D. în vederea efectuării unui transport de droguri pe aceeași ruta pe care a predat-o ulterior lui I. S., urmând sa primească suma de 500 euro, numita A. D. fiind arestat in Brazilia ,având disimulată in corp cantitatea de 6o gr cocaina, acțiunea specifica a racolării fiind confirmata atât de inculpatul I. S. A. cât și de numita L. Eda, fiica numitei A. D..
În urma analizei convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C. V. era la curent cu plecarea numitei A. D. in Brazilia, informațiile fiind obținute atât de la aceasta cat si de inculpatul I. S. A., el fiind mijlocitorul între seful grupului infracțional și transportatoare, în dorința de a o ajuta pe aceasta din urma sa obțină o sumă de bani pentru întreținerea familiei, dar mai ales de a câștiga comisionul de 1000 euro pe care inculpatul I. S. A. îl propusese pentru racolare.
La data de 22.03.2013 autoritățile judiciare braziliene au format autoritățile romane in legătura cu faptul ca numita A. D. a fost arestata pe aeroportul SaoPaolo, având disimulat în corp o cantitate de 60 gr cocanina, cantitatea fiind mica, deoarece aceasta acuza stări de rău, regurgitând în repetate rânduri cașetele care conțineau concaina, în acest sens, trimițând un set de documente,inclusiv planșe foto in legătura cu modalitatea in care a fost depistata si tipul de produse găsite,disimulate in corpul acesteia.
Petentul a solicitat așa cum s-a arătat mai sus readministrarea unor probe in cauza pentru a se dovedi nevinovăția acestuia precum si reducerea pedepsei.
Această sentința penală a fost criticata de petent care a învederat cazul de revizuire prevăzut la disp.art. 394 lit.a (fostul cod de procedura penala ) actualmente art. 453 lit.a C.pr.penală arătând ca au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare .
Potrivit disp. art.453 C.pr.penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din analiza disp. art.453 lit.a-f C.pr.penală rezultă că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
- hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
- hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Din conținutul prevederilor menționate a rezultat caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu în care se verifică dacă cererea de revizuire îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere, această fază privind examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
În practica judiciară a instanței supreme (decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.) s-a precizat că în această etapă instanța nu verifică fondul cauzei, în situația în care cererea de revizuire nu se întemeiază pe vreunul din cazurile prevăzute de disp. art.394 C.pr.penală (actualul articol 453 C.pr.penală) urmând să o respingă, ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art.459 C.pr.penală admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 C.pr.penală, dacă cererea a fost întocmita cu respectarea dispozițiilor art. 453 alin.2 si 3 C.pr.penală dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv și dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aliniatul 5 al articolului 459 C.pr.penală prevede că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În speță, motivele invocate de către revizuent, în sensul că au fost descoperite împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanță nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev.de disp. art.453 lit.a-f C.pr.penală.
În practica judiciară (decizia penală nr.3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție), s-a precizat că, potrivit disp. art.394 lit.a C.pr.penală (actualmente 453 lit.a C.pr.penală), este posibilă revizuirea unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Așa cum se poate observa, susținerile revizuentului nu se bazează pe fapte sau pe împrejurări noi necunoscute de instanță la data soluționării cauzei, pentru a se putea încadra în acest caz de revizuire prevăzut de lege.
Mai mult, în practica recentă a instanței supreme (decizia nr.1869/17.03.2005 a I.C.C.J.), s-a stabilit că în raport cu prevederile art.394 pct.1 lit.a și alin.2 C.pr.penală, în prezent art.453 alin.1 lit.a și alin.4.C.pr.penală, că faptele sau împrejurările noi, prin care nu se tinde a se dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de încetare, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal și numai stabilirea unei situații de natură a atenua răspunderea penală, cum este cazul în speță, nu constituie motiv de revizuire.
In speță, revizuentul susține, în esența că, faptele au fost comise într-o altă perioada de timp, in care acesta ar fi fost arestat într-o altă cauza, numai că inculpatul a solicitat personal judecarea cauzei după procedura simplificata, recunoscând perioada comiterii faptelor, evident alta decât aceea in care acesta ar fi fost arestat, iar stabilirea perioadei în care au fost comise faptele penale de către acesta s-a făcut nu numai pe baza declarației sale, cat si pe restul probatoriilor administrate in cauza care au fost analizate atât de instanța de fond cât și în căile de atac inclusiv la instanța supremă, așa cum s-a arătat, mai sus.
Faptul că ulterior judecării definitive a cauzei inculpatul susține ca faptele au fost comise într-o altă perioadă de timp în care acesta ar fi fost arestat, situație pe care dorește sa o dovedească prin administrarea probei cu martori, nu se încadrează in expresia fapte si împrejurări noi necunoscute de instant la data soluționării cauzei.
Astfel, prin decizia nr. 3050/28.06.2000 a Curții Supreme de Justiție s-a arătat ca faptele sau împrejurările învederate de către revizuent trebuie să fie noi si nu mijloacele de proba, fiind inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obțină o prelungirea probațiunii pentru fapte si împrejurări cunoscute si verificate de instanța de judecată.
Din analiza tuturor cazurilor de revizuire precizate mai sus, se constată că susținerile revizuentului nu se încadrează în nici unul dintre acestea, situație în care în deplin consens și cu practica judiciară în materie a instanței supreme (decizia penală nr.5060/09.09.2005 a I.C.C.J. și decizia nr.60/24.09.2007 a I.C.C.J.), tribunalul în baza disp. art. 458 cod procedură penală raportat la disp.art. 459 alin.5 cod procedură penală și art.453 alin.1 literele a cod procedură penală (legea nouă) a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul C. V., privind sentința penală nr.318/12.07.2013 a Tribunalului Prahova în dosar penal nr.5837/105/_ rămasă definitivă prin decizia penală nr.625/20.02.2014 a ICCJ, prin care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b din noul cod penal, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de instituire de grup infracțional organizat prev.si ped. de art.7 alin.1. si 3 din Legea 39/2003 cu aplic.art 37 lit. a si b cod penal, si art. 320 alin.1 și 7 C.pr.penală trafic de droguri de risc fapta din perioada ianuarie 2013, prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1. din Legea 143/2000 cu aplic art. 37 lit a si b c.p.si a disp.art. 320 al.1 si 7 C.pr.penală, instigare la trafic de droguri de mare risc, prev si ped de art. 25 c.p rap.la disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic. disp.art. 37 lit.a si b c.p. - fapta din perioada 2012- 2013, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa de revizuire, întrucât în realitate sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acesteia.
A susținut revizuentul apelant că există împrejurări noi care nu au fost cunoscute instanțelor care au soluționat anterior cauza, aceste împrejurări noi fiind reprezentate de perioada în care se reține că revizuentul a săvârșit fapta, în realitate în acel interval de timp, mai exact în anul 2012, revizuentul fiind arestat în altă cauză, așa încât nu putea să comită infracțiunea pentru care a fost condamnat, mai ales că se reține că în scopul săvârșirii acesteia, s-ar fi deplasat pe teritoriul unui stat situat pe un alt continent, respectiv în A..
A mai precizat apelantul că a recunoscut vinovăția sa la insistențele și sugestia apărătorului și ale instanței de judecată, deoarece a cedat psihic deși susține că a învederat instanței în repetate rânduri împrejurarea că nu există o declarație de recunoaștere olografă și că este nevinovat.
În fine, s-a mai precizat că nu există mijloace de probă certe care să facă dovada vinovăției sale, condamnarea fiind dispusă numai ca urmare a unor simple afirmații făcute de un alt coinculpat, I. S. A..
Apelantul a mai arătat că poate dovedi nevinovăția sa cu acte și martori, sens în care a indicat un număr de 6 martori
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru administrarea probelor solicitate de revizuentul apelant, sau în subsidiar administrarea acestor probe de instanța de apel.
În susținerea căii de atac, apelantul a depus un memoriu, precum și înscrisuri: copia cazierului său judiciar, copia ordonanței de reținere și copia unei corespondențe personale de la locul de detenție.
Curtea examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 C.pr.penală și în limitele impuse de art.418 și art.419 C.pr.penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat în mod legal asupra temeiniciei cererii de revizuire formulată de către revizuentul condamnat C. V., constatând că în cauză nu sunt întrunite în totalitate și în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 453 alin.1 lit.a cod procedură penală, care reglementează în mod expres cazul de revizuire avut în vedere de către recurent, dar nu sunt întrunite nici condițiile specificate de celelalte cazuri de revizuire, reglementate de art. 453 alin. 1 cod procedură penală, dispozițiile acestor texte de lege fiind în mod judicios interpretate și aplicate de către prima instanță de judecată, prin prisma deciziilor jurisprudențiale constante ale instanței supreme.
Potrivit art.453 lit.a-f C.pr.penală rezultă că revizuirea în latură penală poate fi cerută atunci când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; b) hotărârea a cărei revizuire s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii al cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Condamnatul revizuent a invocat în calea extraordinară de atac disp. art. 453 alin. 1 lit. a cod procedură penală, care reglementează admisibilitatea revizuirii atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanță la data soluționării cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, susținând că, în perioada, în care se reține că a săvârșit infracțiunea, se afla arestat într-o altă cauză penală.
Curtea reține că, în mod constant, doctrina și jurisprudența au statuat faptul că în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii nu este admisibilă prelungirea probațiunii, prin folosirea de noi mijloace de probă, pentru fapte ce au fost stabilite în mod definitiv anterior.
O atare interpretare a textului de lege a fost realizată într-o asemenea manieră, tocmai pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat, iar cazul de revizuire menționat mai sus este incident doar în ceea ce privește faptele probatorii, deci a faptelor și împrejurărilor asupra cărora poartă probațiunea, și nu asupra mijloacelor de probă prin intermediul cărora s-ar putea dovedi acestea.
Cu alta cuvinte, faptele și împrejurările trebuie să fie noi și nu mijloacele de probă invocate în dovedirea lor.
Tot pe cale jurisprudențială s-a evocat și faptul că, în aplicarea art.394 alin.1 lit.a cod procedură penală, ceea ce este determinant nu este împrejurarea ca faptul pretins nou să nu fi fost reținut de instanță ca dovedit, ci ca acest fapt să nu fie cunoscut.
Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că perioada în care a fost săvârșită infracțiunea nu poate reprezenta, în nici un caz, o împrejurare care să nu fi fost cunoscută instanței care a dispus condamnarea, așa încât sub acest aspect nu se poate reține că faptul pretins nou, invocat de către revizuentul condamnat, ar îndeplini cerința admisibilității consfințită de lege, aceea de a nu fi fost un fapt cunoscut de instanța care a soluționat cauza în fond sau de instanțele care au soluționat fondul cauzei în căile ordinare de atac.
Cu toate acestea, având în vedere împrejurarea că la primul grad de jurisdicție s-au analizat motivele pe care se sprijină cererea de revizuire, Curtea constată că, pentru a nu se agrava situația apelantului în propria cale de atac, se impune a se verifica, de către instanța de control judiciar, apărarea revizuentului și deci a se examina motivele de revizuire invocate de acesta, prin raportare la dispozițiile legale.
Sub un prim aspect, Curtea reține că, într-adevăr, potrivit fișei de cazier judiciar nr._/19.03.2013 emisă de S. Cazier Judiciar al I.P.J. Prahova, depusă în instanța de apel, rezultă că apelantul a fost arestat în intervalul 02.03._12 în executarea unei pedepse aplicate unei pedepse aplicate de Judecătoria Onești pentru furt calificat.
Este în egală măsură adevărat faptul că, în considerentele hotărârii de condamnare pronunțate în primă instanță, se reține, generic, în ceea ce privește încadrarea juridică a infracțiunii, că aceasta ar fi fost comisă în anul 2012.
Însă, tot în considerentele hotărârii de condamnare pronunțată la primul grad de jurisdicție, detaliindu-se aspectele legate de situația de fapt, se precizează că aceasta a fost comisă la începutul anului 2013, aspect care reiese fără dubiu din examinarea amplei expuneri realizate în considerentele sentinței și mai ales din analiza probelor realizată de instanța care a dispus condamnarea, observându-se fără dubiu că introducerea drogurilor în țară a avut loc și a fost surprinsă la data de 25 februarie 2013, iar autoritățile judiciare din Brazilia au informat, la data de 22 martie 2013, autoritățile judiciare române despre faptul că o persoană de cetățenie română fusese depistată având asupra sa cocaină, fiind arestată pe aeroport.
Așa fiind, Curtea reține că perioada săvârșirii faptei în nici un caz nu este plasată în cadrul intervalului de timp în care revizuentul s-a aflat arestat într-o altă cauză, ci dimpotrivă, după punerea acestuia în libertate, survenită în luna octombrie 2012, iar eventualele neconcordanțe strecurate din acest punct de vedere, în expozeul sentinței de condamnare ori, după caz, în actele procedurale emise la urmărirea penală (cum ar fi, spre exemplu, ordonanța de reținere) nu reprezintă decât simple erori materiale, care nu produc efecte juridice și care pot fi corectate/îndreptate în carul procedurii speciale reglementată de legea procesual penală.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut în mod corect în sentința atacat, se observă că revizuentul condamnat a recunoscut vinovăția sa, când, în fața instanței legal învestite, a declarat că își însușește și cunoaște probele administrate la urmărirea penală și solicită ca judecata să aibă loc în cadrul procedurii simplificate de judecată.
Or, nu se poate invalida pe calea revizuirii declarația de recunoaștere a vinovăției, iar motivele invocate în acest sens nu se verifică, neputându-se pune problema unei erori a condamnatului la momentul formulării declarației de recunoaștere, atât timp cât acesta nu se afla la primul contact de legea penală, iar instanța de judecată i-a adus la cunoștință dispozițiile legale ce reglementează recunoașterea vinovăției, de care în mod neîndoielnic și cu voință liber exprimată, în condițiile beneficierii de asistență juridică, a înțeles să se prevaleze.
Mai mult decât atât, Curtea reține că, împotriva hotărârii de condamnare care constituie obiect al prezentei revizuiri, apelantul a exercitat căile legale ordinare de atac, în cadrul cărora nu a invocat niciunul dintre motivele pe care se sprijină prezenta cerere de revizuire, ci a solicitat numai reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii duratei acesteia, așa cum reiese atât din partea introductivă a deciziilor pronunțate de instanțele de control judiciar, cât și din considerentele acestora,de asemenea în condițiile în care au fost respectate dispozițiile legale privind acordarea asistenței juridice pentru inculpatul arestat.
Prin urmare, se reține că motivele invocate de către revizuentul condamnat în mod corect au fost apreciate la primul grad de jurisdicție că nu se încadrează în disp. art. 459 alin. 3 lit. e cod procedură penală și pe cale de consecință soluția atacată este legală, așa încât apelul va fi respins ca nefondat, conform art. 421 alin. 1 lit. b cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul C. V., fiul lui M. și G., născut la 08.05.1959, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 35/12.11.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă pe apelantul revizuent la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. G. M. D.
Grefier,
M. M.
Red.GC/tehnored.MM
5 ex./ 18.02.2015.
d.f._, Tribunalul Prahova
j.f.M. V.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
