Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

D E CI Z I A NR. 6

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2015

Președinte – F. T.

Grefier - R. E. B.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de contestatorul condamnat P. F. D., fiul lui L. și Z., născut la data de 20 noiembrie 1981, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1189 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis cererea formulată de către condamnatul P. F. – D., având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, și în consecință, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante principale de 25 de ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare și pedepsele componente ale pedepsei complementare de 10 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a,b, d și e din vechiul Cod penal, aplicate condamnatului prin sentința penală nr.117/S pronunțată de către Tribunalul B. la data de 25.04.2013, modificată prin decizia penală nr.90/., pronunțată de către Curtea de Apel B., definitivă prin decizia nr.208 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22.01.2014, după cum urmează:

- 25 de ani închisoare pedeapsă stabilită pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de disp. art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.a și e din vechiul Cod penal și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de disp. art.64 lit.a,b, d și e din vechiul Cod penal pe o durată de 10 ani;

- 12 ani închisoare pedeapsă stabilită pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de disp. art. 20 alin.1 rap. la disp. art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i și la disp. art.176 alin.1 lit.f din vechiul Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art.64 lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal pe o durată de 10 ani;

- 4 pedepse a câte 10 ani închisoare stabilite pentru săvârșirea a 4 tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzute de disp.art. 20 alin.1 rap. la disp. art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.i din vechiul Cod penal și 4 pedepse complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 alin.1 lit.a, b, d și e din Vechiul Cod penal a câte 10 ani;

- 7 ani închisoare pedeapsă stabilită pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de disp. art.321 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal;

- 2 ani închisoare pedeapsă stabilită pentru comiterea infracțiunii de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice, prevăzută de disp. art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991.

S-a constatat că disp. art.6 alin.1 din Codul penal în vigoare nu sunt incidente în privința pedepselor de 25 de ani închisoare, aplicată condamnatului pentru infracțiunea prevăzută de disp.art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.a și e din vechiul Cod penal (omor comis prin cruzimi și împotriva unei femei gravide), preluată de disp. art.188 alin.1, 189 alin.1 lit.g și h în Codul penal în vigoare, de 12 ani închisoare aplicată condamnatului pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de disp. art.20 alin.1 rap. la disp. art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.i și la disp. art.176 alin.1 lit.f din vechiul Cod penal, având corespondent în disp. art.32 alin.1 rap. la disp. art.188 alin.1 și la disp. art.257 alin.1 și 3 din Codul penal în vigoare, și de 10 ani închisoare (4 pedepse), aplicate condamnatului pentru comiterea a 4 tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzute de disp. art.20 alin.1 rap. la disp.art. 174 alin.1, 175 alin.1 lit.i din vechiul Codul penal, având corespondent în disp. art.32 alin.1 rap. la disp. art.188 alin.1 și 2 din Codul penal în vigoare, toate stabilite prin sentința penală nr.117/S pronunțată de către Tribunalul B. la data de 25.04.2013 în dosarul nr.13._, modificată prin decizia penală nr.90/., pronunțată de către Curtea de Apel B., definitivă prin decizia nr.208 pronunțată de către ICCJ la data de 22 ianuarie 2014, cuantumul acestora nedepășind maximul special prevăzut de Codul penal în vigoare pentru fiecare dintre ele.

În aplicarea disp. art.6 alin.1 din Codul penal în vigoare s-a redus de la 7 ani la 2 ani închisoare (maximul special prevăzut de legea nouă), pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev. de disp. art.321 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal (preluată de disp. art.371 din Codul penal în vigoare) și de la 2 ani la un an închisoare, pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev. de disp. art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991, preluată de disp. art. 372 alin.1 lit.a din Codul penal în vigoare.

În baza disp. art.6 alin.5 din Codul penal în vigoare s-a redus durata pedepselor complementare de câte 10 ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art.64 alin.1 lit.a,b, d și e din vechiul Cod penal, având corespondent în disp. art.66 alin.1 lit.a,b,d,e și f din actualul Cod penal, stabilită în sarcina condamnatului prin aceeași sentință, de la 10 ani la 5 ani.

Conform art.39 alin.1 lit.b din Codul penal în vigoare, s-a constatat că prin aplicarea la pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în sarcina condamnatului, de 18 ani și 4 luni închisoare, se ajunge la o pedeapsă de 43 de ani și 4 luni închisoare, mai mare decât pedeapsa de 27 de ani închisoare pe care o execută condamnatul în baza legii vechi.

S-a constatat că pentru condamnatul P. F. - D. legea penală mai favorabilă este legea veche, acesta urmând să execute în continuare pedeapsa de 27 de ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de disp. art.66 alin.1 lit.a, b, d, e și f din Codul penal în vigoare pe o durată de 5 ani, în conformitate cu disp. art.45 alin.3 lit.a din acest cod.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.283 emis de către Tribunalul B. la data de 23.01.2014 în dosarul nr._/62/2012 și s-a dispus emiterea pe numele condamnatului a unui nou mandat potrivit dispozițiilor menționate mai sus.

S-au menținut dispozițiile din vechiul mandat nemodificate urmând să fie deduse din pedeapsa rezultantă principală de 27 de ani închisoare, perioadele executate de la 18 iulie 2012 la 3 septembrie 2012 și de la 6 decembrie 2012 la zi.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat P. F. D., în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat C. L., din cadrul Baroului Prahova.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, i s-a dat posibilitatea condamnatului să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.

Avocat din oficiu C. L., pentru contestatorul condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea contestației.

Curtea față de susținerile părților, în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Avocat din oficiu C. L., pentru contestatorul condamnat, susține că acesta a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 1189 din data de 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, apreciind că dispozițiile art. 6 Cod penal pot fi aplicate și pentru infracțiunea de omor, infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani închisoare, astfel că solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, iar pe fond aplicarea disp. art. 6 și pentru celelalte infracțiuni pentru care petentul a fost condamnat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond a făcut corect aplicarea disp. art. 6 Cod penal.

Contestatorul condamnat P. F. D., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și este foarte stresat la locul de deținere.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1189 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care, s-a admis cererea formulată de către condamnatul P. F. – D., având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, și în consecință, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante principale de 25 de ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare și pedepsele componente ale pedepsei complementare de 10 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a,b, d și e din vechiul Cod penal, aplicate condamnatului prin sentința penală nr.117/S pronunțată de către Tribunalul B. la data de 25.04.2013, modificată prin decizia penală nr.90/., pronunțată de către Curtea de Apel B., definitivă prin decizia nr.208 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22.01.2014, după cum urmează:

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță Tribunalul Dâmbovița, cauza a reținut că P. F. – D. a fost condamnat prin sentința penală nr.117/S din 25.04.2014 pronunțată de către Tribunalul B., modificată prin decizia penală nr.90/. Curtea de Apel B. la data de 14.08.2013 la o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, stabilindu-se în total 27 ani închisoare.

Infracțiunea pentru care condamnatului i-au fost aplicate pedeapsa principală de 25 de ani închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, prevăzută de disp. art.174 alin.1, 176 alin.1 lit.a și e din vechiul Cod penal, a fost preluată în Codul penal în vigoare în disp. art.188 alin.1 rap. la disp. art.189 alin.1 literele g și h fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, sau cu detențiune pe viață și interzicerea exercitării unor drepturi (fiind supusă astfel aceluiași regim sancționator).

Tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de disp. art.20 alin.1 rap. la disp. art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i și 176 alin.1 lit.f, din vechiul Cod penal pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a,b,d și e din vechiul Cod penal, se regăsește în disp. art.32 alin.1 rap. la disp. art.188 alin.2 și la disp. art.257 alin.4 din Codul penal în vigoare, fiind prevăzută cu închisoarea de la 5 la 10 ani, limite care se majorează cu jumătate, și interzicerea exercitării unor drepturi.

Totodată, tentativa la infracțiunea de omor calificat (4 fapte) pentru care condamnatului i-au fost aplicate 4 pedepse a câte 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de 10 ani constând în interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art.64 lit.a,b,d și e din vechiul Cod penal își are corespondentul în disp. art.32 alin.1 rap. la disp. art.188 alin.2 din Codul penal în vigoare.

Examenul comparativ efectuat în cele ce preced atestă că sancțiunile aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracțiunile menționate nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru fiecare dintre ele – prima fiind prevăzută cu un maxim de 25 de ani sau detențiune pe viață, cea de-a doua cu un maxim de 20 de ani închisoare, iar cele 4 tentative la infracțiunea de omor – cu un maxim de 10 ani închisoare – situație în care pentru niciuna nu sunt incidente disp. art.6 alin.1 din Codul penal.

Infracțiunea prevăzută de disp. art.321 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare își are corespondentul în disp. art.371 în Codul penal în vigoare, fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Întrucât maximul special stabilit prin noua lege pentru această infracțiune este de 2 ani închisoare, în baza disp. art.6 alin.1 din Codul penal, prima instanță a redus pedeapsa stabilită în sarcina condamnatului pentru comiterea ei, de la 7 ani la 2 ani închisoare.

Ultima infracțiune pentru care condamnatul a fost sancționat cu pedeapsa închisorii de 2 ani prevăzută de disp. art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 a fost preluată în Codul penal în vigoare în disp. art.372 alin.1 lit.a, fiind prevăzută cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 (un) an sau cu amenda.

În legea nouă, disp. art.372 alin.1 lit.a nu mai prevăd ca purtarea fără drept a unui obiect fabricat anume pentru tăiere sau înțepare să aibă loc, pentru realizarea conținutului său constitutiv, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, ori pentru tulburarea ordinii și liniștii publice, ci doar ca portul unor astfel de obiecte să aibă loc la adunări publice, la manifestări culturale sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement, sau în mijloace de transport în comun, însă modificarea unor elemente de loc, nu conduce la concluzia că infracțiunea în discuție ar fi fost dezincriminată în sensul disp. art.4 din Codul penal.

Acest mecanism de apreciere este impus de disp. art.16 din Codul de procedură penală, care suprimă distincția între ipoteza neprevederii faptei în legea penală și cea a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii.

În consecință, situațiile în care se reține lipsa unui element constitutiv se subsumează disp. art.16 lit.b din Codul de procedură penală potrivit cărora „fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege”.

Prin urmare, tribunalul a dispus reducerea de la 2 ani la 1 (un) an închisoare a pedepsei pentru această infracțiune (la nivelul maximului special prevăzut în legea nouă).

De asemenea, prima instanță a redus cuantumul pedepselor complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de disp. art.64 alin.1 lit.a, b, d și e din vechiul Cod penal, având corespondent în disp. art.66 alin.1 lit.a, b, d, e și f din actualul Cod penal, stabilite în sarcina condamnatului de la 10 la 5 ani, maximul stabilit prin legea nouă, în conformitate cu disp. art.6 alin.5.

Totodată, instanța de fond a verificat dacă pedeapsa rezultantă depășește sau nu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 din Codul penal în vigoare.

Astfel, conform disp. art.39 alin.1 lit.b din Codul penal în vigoare, se constată că prin aplicarea la pedeapsa cea mai grea, de 25 de ani închisoare, a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în sarcina condamnatului (de 12 ani închisoare, de 10 ani, 10 ani, 10 ani și respectiv 10 ani închisoare, de 2 ani închisoare și de un an închisoare), de 18 ani și 4 luni închisoare, s-ar ajunge la o pedeapsă de 43 de ani și 4 luni închisoare, cu mult mai mare decât pedeapsa de 27 de ani închisoare (la care s-a ajuns prin sporirea pedepsei rezultante de 25 de ani închisoare, cu 2 ani închisoare) pe care acesta o execută în baza legii vechi, ipoteză în care pentru el legea penală mai favorabilă este reprezentată de codul penal anterior.

Pe cale de consecință, tribunalul a dispus executarea în continuare de către condamnat a pedepsei de 27 de ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de disp. art.66 alin.1, lit.a, b, d, e și f din Codul penal în vigoare pe o durată de 5 a ni, astfel cum prevăd disp. art.45 alin.3 lit.a din acest cod.

De asemenea, instanța de fond a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.83 emis de către Tribunalul B. la data de 23.01.2014 în dosarul nr._/62/2012 urmând ca pe numele condamnatului să fie emis un nou mandat, potrivit dispozițiilor menționate mai sus, și a menținut dispozițiile nemodificate din vechiul mandat privind luarea față de condamnat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, prev. de disp. art.113 din vechiul Cod penal, prelevarea de la acesta, în baza disp. art. 7 din Legea nr.76/2008 a unor probe biologice de sânge la liberarea din penitenciar, la finalizarea pedepsei principale și pe cea privind pedepsele accesorii.

Din pedeapsa rezultantă principală, de 27 de ani închisoare, prima instanță a dedus perioadele executate de la 18 iulie 2012 la 3 septembrie 2012, și de la 6 decembrie 2012 la zi.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul P. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prezent în fața instanței de control judiciar personal și asistat de apărător desemnat din oficiu, condamnatul a precizat că se consideră nevinovat și nu mai suportă condițiile de detenție.

Apărătorul din oficiu având cuvântul a precizat că solicită aplicarea disp.art.6 Cod penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile și pentru infracțiunea de omor.

Examinând contestația formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art. 425¹ Cod procedură penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare.

În prezent condamnatul se află încarcerat în executarea unei pedepse rezultante de 27 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.117/S pronunțată de către Tribunalul B. la data de 25.04.2013, modificată prin decizia penală nr.90/., pronunțată de către Curtea de Apel B., definitivă prin decizia nr.208 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22.01.2014.

Prin această sentință i s-au aplicat condamnatului următoarele pedepse:

- un spor de 2 ani închisoare.

Referitor la infracțiunile de omor deosebit de grav prev. de disp. art.174 alin.1, art.176 alin.1 lit.a și e din Codul penal anterior și tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de disp. art. 20 alin.1 rap. la disp. art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.i și la disp. art.176 alin.1 lit.f din Cod penal anterior instanța de control judiciar constată că în mod justificat judecătorul fondului a reținut că se regăsesc și în Codul penal în vigoare în disp. art.188 alin.1 rap. la disp. art.189 alin.1 literele g și h precum și în disp. art.32 alin.1 rap. la disp. art.188 alin.2 din Codul penal în vigoare.

Analizând aceste texte de lege instanța de control judiciar constată că pedepsele de 25 de ani aplicate pentru infracțiunea de omor consumat și cele de 10 ani pentru cele la tentativă de omor nu depășesc maximul prevăzut de noua incriminare.

Constatându-se că celelalte infracțiuni pentru care contestatorul a fost condamnat nu au fost dezincriminate iar după efectuarea concursului conform art.38 și 39 lit.b din Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014 poate rezulta o pedeapsă de 43 ani și 4 luni închisoare, instanța de control judiciar consideră că legea penală anterioară este mai favorabilă.

Având în vedere că numitului P. F. nu-i pot fi aplicate în prezent dispozițiile art.6 din Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014, Curtea în baza art.425¹ alin.7 lit.b Cod procedură penală va respinge contestația ca nefondată.

Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul P. F. D., fiul lui L. și Z., născut la data de 20 noiembrie 1981, în prezent aflat în penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1189/11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Obligă contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiție în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.01.2015.

Președinte,Grefier,

F. T. R. E. B.

Red. FT

Tehnored.BER

5 Ex./30.01.2015]

Dosar fond –_ Tribunalul Dâmbovița

Judecător fond – L. L.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 28/2015. Curtea...		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din 15-01-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI