Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 82/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 15302/200/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.82

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015

PREȘEDINTE – C. R.

JUDECĂTOR – I. N.

GREFIER– E. F.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpatul S. T. M., fiul lui C. și R., născut la data de 11 ianuarie 1995, CNP_, domiciliat în B., . bis, jud. B., împotriva sentinței penale nr.992 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care, în baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din data de 14.02.2014).

În temeiul disp. art. 67 și, respectiv, art.65 alin.1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară și cea accesorie a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit.n) Cod penal (dreptul de a comunica ori de a se apropia de numita N. G., domiciliată în B., .. 114, județul B.), prima pedeapsă pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, cea de a doua de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform disp. art. 91 – art.92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în baza disp. art. 93 alin. 1, 2 și 3 Cod penal s-a dispus ca pe această perioadă inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, respectiv, să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională dar și să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în cadrul S.C Urbis Serv. SRL B. sau S.C. RER Ecologic Service SA B., în condițiile ce se vor stabili și comunica inculpatului, conform alineatului (4).

Potrivit disp. art. 91 alin. 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din același cod.

În latură civilă, s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat S. T. M., personal și asistat apărător ales C. R. D. din Baroul B., cu împuternicire avocațială nr._/22.01.2015, aflată la fila 9 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se procedează la legitimarea apelantului inculpat, care prezintă spre verificare cartea de identitate . nr._ eliberată de SPCLEP B. la data de 13.11.2014.

Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând în acest sens caracterizarea întocmită de numitul D. A..

Se prezintă acest înscris spre consultare reprezentantului Ministerului Public, care arată că nu se opune probei în discuție.

Curtea, în temeiul disp. art.100 Cod proc. penală, apreciind ca fiind relevantă în soluționarea cauzei, admite proba cu acte în circumstanțiere formulată de inculpat prin avocat ales și ia act că proba a fost administrată la termenul de astăzi prin depunerea înscrisului de către apărător.

Totodată, Curtea aduce la cunoștința apelantul inculpat că în temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu apărătorul ales, precizează că nu dorește să se folosească de acest drept, deoarece își menține în totalitate declarațiile date în cauză până în prezent, la care nu are de făcut nici o completare sau adăugire.

Apărătorul ales al apelantului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.

Luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată apelul declarat de inculpat în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului ales al acestuia în susținerea orală a motivelor de reformare pe care înțelege să le invoce în cauză.

Avocat C. R. D., apărător ales al apelantului inculpat S. T. M., precizează că s-a declarat apel împotriva sentinței penale nr.992 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., apreciind-o ca fiind netemeinică sub aspectul laturii penale, criticându-se atât cuantumul pedepsei aplicate cât și modalitatea de executare stabilită.

Astfel, se solicită a se constata că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.74 Cod penal, în sensul că nu a ținut cont de toate criteriile de individualizare prevăzute, respectiv gravitatea concretă a faptei, împrejurările și modul de comitere precum și periculozitatea inculpatului.

În acest sens, susține că nu s-a avut în vedere că la săvârșirea faptei inculpatul a fost încurajat de ceilalți colegi de clasă, că exista o stare de tensiune încă din luna decembrie 2013 între inculpat și persoana vătămată. De asemenea, nu au fost analizate declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale din care reiese că orele de limba română nu se desfășurau în mod corespunzător, astfel că o parte de vină o poate avea și persoana vătămată, care nu a avut nici o reacție față de gesturile elevului său, inculpatul apelant, pentru a-l determina să nu mai facă așa ceva.

Pe de altă parte, nu s-a acordat eficiența cuvenită faptului că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, nu are antecedente penale, a recunoscut și colaborat cu organele de urmărire penală și instanța de fond, regretând sincer faptele comise.

De asemenea, se impunea a se reține nivelul de educație al inculpatului dar și împrejurarea că acesta provine dintr-o familie modestă, simplă, cu alți doi frați, nu mai urmează cursurile școlare dar lucrează ca ziler, aducând veniturile realizate în familie, astfel că este integrat pe deplin în societate.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, rejudecând cauza, să se aplice fie pedeapsa amenzii, fie să se renunțe la aplicarea unei pedepse.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică sub toate aspectele, motivat de faptul că pedeapsa aplicată de instanța de fond este just individualizată.

Apelantul inculpat S. T. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă sincer comiterea faptei.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.992 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în baza art.371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. T. M., fiul lui C. și R., născut la data de 11.01.1995 în mun. B., domiciliat în B., . bis, jud. B., CNP_, cetățean român, studii 9 clase, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă din data de 14.02.2014).

Potrivit disp. art. 91 alin. 4 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din același cod.

În latură civilă, s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1212/P/2014, din 16.07.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. T. M., pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 Cod penal, reținându-se, în fapt, că în ziua de 14.02.2014, în timpul orei de limba și literatura română, în fața clasei, i-a adresat profesoarei N. G. insulte și cuvinte obscene, după care, plasându-se în spatele profesoarei, i-a ridicat acesteia fusta, expunându-i în fața colegilor de clasă lenjeria intimă, după care a lovit-o ușor cu palma peste zona feselor, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, iar, ulterior, în aceeași împrejurare, a aplecat-o peste catedră, mimând performarea unui act sexual față de aceasta.

În cauză a fost urmată procedura de cameră preliminară, finalizată prin încheierea nr.502 din data de 12.09.2014, iar în cursul judecații, a fost audiat inculpatul, care a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost reținută în rechizitoriu, asumându-și vinovăția.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor, procesul-verbal de redare a imaginilor video, alte înscrisuri cu valoare probatorie, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpatul S. T. M., în vârstă de 19 ani, a fost elev în cadrul Colegiului Agricol „Dr. C. A.” din municipiul B., în prezent fiind în abandon școlar.

În perioada în care a fost înscris în cadrul acestui liceu, conform declarațiilor colegilor săi de clasă, acesta a avut, în repetate rânduri, un comportament necorespunzător, mai ales față de profesoara de limba și literatura română, numita N. G..

În acest context, în data de 14.02.2014, în timpul orei de limba și literatura română, în timp ce N. G. scria la tablă, inculpatul s-a ridicat din banca sa, adresându-i profesoarei cuvinte vulgare și insulte.

Întrucât profesoara N. G. nu a răspuns acestor provocări, inculpatul s-a ridicat din banca sa și a mers către catedră și, plasându-se în spatele profesoarei, i-a ridicat acesteia fusta, expunându-i în fața colegilor de clasă lenjeria intimă, după care a lovit-o ușor cu palma peste zona feselor. Toate aceste acțiuni ale inculpatului, comise în timpul cursurilor, au deturnat ora de limba și literatura română din cursul normal, provocând stupoarea colegilor și reacția gălăgioasă a acestora.

Mai mult, inculpatul, spre a provoca reacția colegilor de clasă, a cuprins-o în brațe, din spate, pe N. G., a aplecat-o peste catedră, mimând performarea unui act sexual față de aceasta. Toate aceste acțiuni ale inculpatului au fost filmate cu ajutorul telefonului mobil de martorul C. B.-I., elev în clasa a X-a D, în cadrul aceluiași liceu.

Din declarația acestuia, precum și din conținutul procesului-verbal de redare a imaginilor video, întocmit de organul de cercetare, instanța de fond a reținut că la data de 14.02.2014, în fața colegilor de clasă inculpatul s-a manifestat agresiv, fizic și verbal, față de profesoara N. G., adresându-i insulte și expresii obscene, lovind-o cu palma peste față și acționând în sensul menționat anterior.

Față de cele petrecute, N. G. și-a justificat lipsa de reacție prin teama față de inculpat, care nu se afla la prima acțiune de acest fel, manifestându-se agresiv verbal și fizic și în trecut.

Această declarație a profesoarei s-a constatat de instanța de fond că a fost confirmată și de colegii de clasă ai inculpatului, martorii M. M. E., T. G. A., B. A.-M., V. D.-F., Mănicu Nicușor, M. A. I., T. N.-A., D. N.-V., Z. F.-A..

De asemenea, s-a reținut că declarațiile concordante ale tuturor acestor elevi au relevat comportamentul agresiv al inculpatului, manifestat în cadrul tuturor orelor de limba și literatura română, îndreptat în special împotriva profesoarei N. G., pe care o agresa verbal și fizic, adresându-i expresii jignitoare, aruncând cu cretă în direcția acesteia și lovind-o.

S-a constatat, astfel că toate aceste acțiuni au avut drept efect tulburarea ordinii și liniștii în clasă și deturnarea cursului firesc al orei de limba și literatura română, provocând reacții vocale ale elevilor dar și că toți martorii ascultați au confirmat evenimentele petrecute în data de 14.02.2014, menționând și caracterul de repetitivitate al acestora.

În cursul urmăririi penale, fiind audiat, inculpatul, în prezența avocatului ales, a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, exprimându-și regretul pentru cele petrecute, motivându-și acțiunile prin faptul că, în ziua respectivă, se simțea rău, iar profesoara N. G. a dorit să îl examineze, ceea ce l-a determinat să reacționeze violent.

S-a mai reținut de prima instanță că prin rechizitoriu s-a dispus clasarea cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 375 Cod penal, deoarece conținutul constitutiv al acestei infracțiuni prevede săvârșirea de acte de exhibiționism sau acte sexuale explicite, ori, în cazul de față, inculpatul doar a mimat astfel de acte, fără a exista un contact sexual explicit; s-a apreciat că fapta, în concret, nu este prevăzută de legea penală ce incriminează infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Cu privire la comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin.1 Cod penal, amenințare, faptă prev. de art. 206 Cod penal și agresiune sexuală, faptă prev. de art. 219 alin. 1 Cod penal, s-a constatat că persoana vătămată N. G. nu a înțeles să depună plângere penală, astfel că s-a dispus o soluție de clasare a cauzei, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. e) Cod proc. penală.

În cursul judecații, inculpatul a recunoscut fapta dedusă judecății și și-a asumat vinovăția, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin.10 Cod proc. penală.

În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și cum a fost expusă anterior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal.

La stabilirea încadrării juridice, s-a avut în vedere obiectul juridic al acestei infracțiuni.

Astfel, prima instanță a reținut că infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 Cod penal, pedepsește fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică.

În condițiile materialului probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul a adus, într-adevăr, atingeri grave demnității profesoarei N. G., adresându-i insulte și lovind-o cu palma, tulburând, astfel ordinea și liniștea în cursul orei de limba și literatura română, provocând stupoare în rândul colegilor de clasă.

Cu privire la noțiunea de scandal public, s-a reținut că fapta s-a petrecut în fața a 18 elevi, în timpul orei, provocând agitație și scandal, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 184 referitoare la noțiunea de faptă săvârșită în public.

La dozarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal și anume: împrejurările săvârșirii faptei, starea de pericol creata pentru relațiile privind ordinea socială și liniștea publică, atingerea adusă demnității persoanei, urmarea produsă sau ce s-ar fi putut produce, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, nu are antecedente penale.

Întrucât inculpatul a recunoscut fapta, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 396 alin.10 Cod proc. penală, reducând corespunzător cuantumul pedepsei.

Față de situația de fapt și de drept reținuta, reținând vinovăția inculpatului, în baza recunoașterii acestuia coroborată cu celelalte mijloace de probă (astfel, fiind întrunită și latura subiectivă a infracțiunii), instanța de fond a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.371 Cod pen., cu aplic. art. 396 alin.10 Cod procedură penală, faptă din data de 14.02.2014.

Având în vedere natura și gravitatea faptei, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, repetitivitatea unui astfel de comportament, instanța de fond a apreciat că este necesară aplicarea și a unei pedepse complementare, respectiv cea prev. de art.66 alin.1 lit.n) Cod penal.

Astfel, în baza art. 67 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit.n) Cod penal - dreptul de a comunica ori de a se apropia de numita N. G., pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii.

Totodată, în baza art. 65 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin.1 lit. n) Cod penal - dreptul de a comunica ori de a se apropia de numita N. G., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, față de dispozițiile în acest sens ale Noului Cod penal, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în regim de detenție, având în vedere atitudinea inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, faptul că actuala condamnare constituie un avertisment serios pentru ca inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni în viitor, dar este necesara supravegherea conduitei sale pentru o perioada determinata, fiind îndeplinite și celelalte condiții legale, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. art. 91 Cod penal și s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de supraveghere de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 92 Cod penal.

Totodată, s-a impus inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal, s-a impus inculpatului obligația de a urma un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională iar conform art. 93 alin.3 din același cod, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să presteze munca neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile lucrătoare, în cadrul S.C Urbis Serv. SRL B. sau S.C. RER Ecologic Service SA B..

Conform prevederilor art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale ulterioare și a consecințelor la care se expune daca va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, în concret i se va aduce la cunoștința conținutul art. 96 Cod penal.

Potrivit art. 96 alin.1, 4, 5 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului că dacă în cursul termenului de supraveghere va săvârși o nouă infracțiune, descoperita până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei, iar pedeapsa principala pentru noua infracțiune se stabilește și se executa, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidiva sau la pluralitatea intermediară.

De asemenea, i s-a atras atenția inculpatului că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau nu executa obligațiile impuse ori stabilite de lege, se revocă suspendarea și se dispune executarea pedepsei.

În latură civilă, s-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței penale nr.992 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B., în termen legal, a declarat apel inculpatul care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei sub aspectul cuantumul și a modalității de executare.

Curtea, examinând sentința primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele iar apelul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Apelantul inculpat S. T. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 Cod penal, constând în aceea că în ziua de 14.02.2014, în timpul orei de limba și literatura română, în fața clasei, i-a adresat profesoarei N. G. insulte și cuvinte obscene, după care, plasându-se în spatele profesoarei, i-a ridicat acesteia fusta, expunându-i în fața colegilor de clasă lenjeria intimă, după care a lovit-o ușor cu palma peste zona feselor, tulburând astfel ordinea și liniștea publică, iar, ulterior, în aceeași împrejurare, a aplecat-o peste catedră, mimând performarea unui act sexual față de aceasta.

Sesizarea instanței competente a avut loc la data de 23 iulie 2014, iar prin încheierea din 12 septembrie 2014 dată în camera de consiliu, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul disp. art. 346 alin.2 Cod proc. penală, a constatat legalitatea sesizării cu rechizitoriul nr.1212/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății privind pe inculpatul S. T..

Cu ocazia audierii din 16 octombrie 2014, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată în cazul recunoașterii vinovăției, astfel că prin sentința penală nr. 992 din 6 noiembrie 2014 prima instanță a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 luni închisoare, în regim de supraveghere potrivit art.91 Cod penal, stabilind termen de încercare de 4 ani.

Examinând critica de netemeinicie a sentinței, din perspectiva dispozițiilor cuprinse în art. 74 Cod penal, Curtea constată, însușindu-și argumentele primei instanțe, că sancțiunea aplicată inculpatului, orientată spre limita minimă a textului de lege incriminator, după aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod proc. penală, este justă, fiind aptă să contribuie atât la prevenirea săvârșirii de către inculpat de noi infracțiuni cât și la reeducarea acestuia în spiritul respectării valorilor sociale ocrotite de lege și pe care le-a încălcat prin comiterea infracțiunii.

În mod întemeiat prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social care rezultă din natura relațiilor sociale încălcate, referitoare la ordinea socială și liniștea publică, din împrejurările și modalitatea de comitere, inculpatul a adus atingere gravă demnității persoanei N. G., profesoară, prin insultele adresate și prin lovirea cu palma în timpul orei de limba și literatura română, în fața altor elevi, colegi de-ai inculpatului, circumstanțele personale ale inculpatului care și în trecut a manifestat un comportament nepotrivit față de persoana vătămată.

Apărările invocate în susținerea prezentului apel privind vârsta inculpatului, atitudinea sinceră manifestată în fața instanței, faptul că acesta are un domiciliu stabil și își asigură în mod licit mijloacele de existență au fost valorificate de către instanța de fond, care a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Ca urmare, punând în balanță datele personale ale inculpatului și natura infracțiunii comise, Curtea concluzionează că nu se justifică aplicarea unei amenzi penale .

În opinia Curții, în contextul în care apelantul inculpat era nemulțumit de modalitatea în care se desfășurau orele de limba și literatură română, avea la îndemână posibilitatea sesizării organelor competente, nefiind îndreptățit, având în vedere că era elev, să adopte un astfel de comportament agresiv fizic și verbal față de un cadru didactic, neputând fi primită susținerea formulată în apel, în sensul că apelantul inculpat a fost încurajat de colegii săi să aibă un asemenea comportament atâta timp cât inculpatul era conștient de acțiunile sale.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de control judiciar reține că prima instanță a considerat în mod corect că se impune suspendarea sub supraveghere a executăriipedepsei, în concordanță cu scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Curtea apreciază că reeducarea inculpatului S. T. M. și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se pot realiza prin aplicarea instituției prevăzute de art.80 Cod penal, raportat la circumstanțele reale de comitere a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, un controlul periodic asupra inculpatului impunându-se în cauza de față pe durata termenului de încercare maxim prevăzut de art.92 Cod penal, având în vedere că inculpatul a dat dovadă că nu a înțeles gravitatea faptei comise și nu și-a asumat consecințele negative ale acesteia.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul disp. art. 421 alin.1 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, se va dispune respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, iar potrivit art. 275 alin.2 Cod proc. penală, obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, reținându-se culpa sa procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. T. M. ( fiul lui C. și R., ns. la 11 ianuarie 1995, CNP_), domiciliat în B., . bis, jud. B., împotriva sentinței penale nr.992 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2015.

Președinte,Judecător,

C. R. I. N.

Grefier,

E. F.

Tehnored.jud.C.R./E.F

4 ex./17 .02. 2015

Dosar fond_ Jud. B.

Jud. fond M. A.

Operator de date cu caracter personal

Notificare 3113/2006

← Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3)....		Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... →

Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tulburarea ordinii şi liniştii publice (art.371 NCP). Decizia nr. 82/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI