Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 2/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 4568/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.2
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2015
Președinte: – D. M.
Grefier: – M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror G. S..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul B. Ș. R., fiul lui F. și V., născut la data de 12 ianuarie 1976, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1210/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul condamnat B. Ș. R. pentru care din oficiu a răspuns avocat Gaborfi L. din cadrul Baroului Prahova (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/07.01.2015)
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-a depus o cerere întemeiată pe dispozițiile art.364 alin.4 C.pr.penală, prin care contestatorul-inculpat B. Ș. R., solicită să fie judecat în lipsă. Cererea este atestată de conducerea Penitenciarului Mărgineni.
Avocat Gaborfi L. declară că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu sunt alte chestiuni prealabile de discutat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat Gaborfi L., având cuvântul pentru contestatorul-condamnat B. Ș. R. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și pe fond admiterea cererii de aplicare a disp. art.6 C.pr.penală, în sensul de a i se aplica legea penală mai favorabilă privind pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.272/25.07.2012 (dosar nr._ ) și sentința penală nr.429/26.11.2012 (dosar nr._ ).
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de condamnatul B. Ș. R., susținând că instanța de fond în mod corect a apreciat că acestuia nu-i este aplicabilă legea nouă, concluzionând că cererea acestuia nu este fondată și că situația juridică a condamnatului a mai fost analizată anterior.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1210/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița s-a respins cererea formulată de către condamnatul B. Ș. R., fiul lui F. și V., născut la data de 12 ianuarie 1976, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, întemeiată pe disp. art. 595 din Codul de procedură penală, iar în conformitate cu disp. art.275 alin.2 din Codul de procedură penală acesta a fost obligat la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, incluzând și onorariul apărătorului care i-a fost desemnat din oficiu, de 100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea sa condamnatul B. Ș. R. a solicitat să-i fie aplicată legea penală mai favorabilă, în privința pedepselor care i-au fost aplicate prin sentința penală nr.272/25.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ și prin sentința penală nr. 429 din 26.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, în considerarea ideii că art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogat și că nu au fost luate în calcul circumstanțele atenuante care operau în favoarea sa.
Au fost anexate dosarului de către condamnat copiile mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 687/03.06.2014 emis de către Tribunalul Prahova în dosarul nr._ /a1 și nr.403/28.12.2012 emis pe numele său în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova.
Cu adresa nr. Y/_/PMDB/BED/12.11.2014, Penitenciarul Mărgineni a comunicat copiile mandatelor de executare a pedepsei închisorii menționate mai sus precum și copia fișei de evaluare întocmită condamnatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materiile supuse verificării, instanța de fond a apreciat că cererea formulată de către condamnat nu poate fi primită.
În primul rând s-a observat că sentința penală nr.429 din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, desființată în parte, sub aspectul laturii penale a cauzei, prin decizia penală nr.195 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești la data de 10.10.2013, a rămas definitivă prin decizia nr. 1860/30.05.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adică ulterior intrării în vigoare a noului Cod penal, situație în care pentru pedepsele aplicate condamnatului, componente ale pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, acestuia nu îi pot fi aplicate disp. art. 6 alin. 1 din acest cod.
Aceasta întrucât disp. art. 6 alin. 1 din Codul penal sunt incidente doar atunci când legea care prevede o pedeapsă mai ușoară apare în perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii.
În cazul petiționarului legea nouă a apărut înainte ca hotărârea sa de condamnare să fi devenit definitivă, împrejurare în care s-ar fi putut pune în discuție aplicarea disp. art. 5 alin. 1, sub acest aspect competența revenind exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În același timp, instanța de fond a constatat că în privința incidenței disp. art. 6 alin.1 asupra pedepselor aplicate condamnatului prin sentința penală nr. 272/25.07.2012 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 207/10.12.2012 a Curții de Apel Ploiești la data de 28.12.2012 (componente ale pedepsei de 8 ani închisoare) a fost pronunțată deja sentința penală nr. 160/28.02.2014 a Tribunalului Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Găești, definitivă prin decizia penală nr. 118 a Curții de Apel Ploiești la data de 23.04.2014.
Totodată, în legătură cu aceleași pedepse, au mai fost pronunțate în alte două cereri formulate de către condamnat sentința penală nr.931/02.09.2014 a Tribunalului Dâmbovița, prin care, de asemenea, acestea au fost respinse, fiind vorba despre identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Cu alte cuvinte, la soluționarea unei noi cereri formulată de către aceeași persoană, având același obiect, întemeiată pe aceleași motive și apărări, se opune autoritatea de lucru judecat menită să apere stabilitatea raporturilor juridice.
Pe cale de consecință, prima instanță a respins cererea formulată de către condamnat.
Împotriva sentinței a formulat contestație condamnatul, fără a o motiva in scris insa cu ocazia soluționării acesteia s-a solicitat de către apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu a se admite contestația, a se desființa hotărârea atacata si in urma rejudecării, a se face aplicarea disp. art. 6 Cod penal in ceea ce privește pedepsele stabilite prin sentințele penale nr. 429/26.11.2012 si nr. 272/25.07.2012 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Curtea, examinând hotărârea atacata, in raport de actele si lucrările dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit dispozițiilor art. 4251 Cod proced. penala, constata ca prezenta contestație este nefondata pentru considerentele ce succed:
Conform disp. art. 595 Cod proced. penala, aplicarea legii penale mai favorabile reglementata de art. 6 Cod penal constituie un demers ce poate fi făcut de către instanța de executare, sau in cazul in care persoana condamnata executarea pedeapsa in regim de detenție, de către instanța corespunzătoare in grad in a cărei circumscripție se afla locul de deținere. Aceasta este soluția in cazul in care pedeapsa ce s-a aplicat printr-o hotărâre ce a rămas definitiva sub imperiul Codului penal din 1969 depășește maximul special prevăzut de noua lege.
Alta este situația insa in cazul in care pedeapsa nu a fost definitiv stabilita pana la . actualului Cod penal, împrejurare in care își găsește aplicarea art. 5 Cod penal, competenta sa verifice daca respectiva pedeapsa îndeplinește condițiile de legalitate fiind instanța pe rolul căreia se afla cauza la data de 1.02.2014 sau instanța ierarhic superioara acesteia in cadrul cailor ordinare de atac.
In speța, condamnatul se afla in cea din urma situație in ceea ce privește pedeapsa aplicata de Tribunalul Prahova prin sentința penala nr. 429/26.11.2012, acesta fiind stabilita in mod definitiv după . Codului penal prin decizia nr. 1860/30.05.2014 a I.C.C.J., aspect ce a fost in mod corect observat de către instanța de fond care a apreciat ca referitor la respectiva pedeapsa ar putea fi incidente dispozițiile art. 5 Cod penal si nu cele ale art. 6 din același cod, ceea ce excede competentei sale materiale.
Aceeași instanța a constatat in mod legal si temeinic ca deși pedepsele aplicate condamnatului de Tribunalul Prahova prin sentința penala nr. 272/25.07.2012, definitiva la data de 28.12.2012 prin decizia penala nr. 207/10.12.2012 a Curții de Apel Ploiesti ar fi putut face obiectul verificării sale din punct de vedere al dispozițiilor art. 6 Cod penal, un atare demers juridic s-a făcut anterior la sesizarea Comisiei de evaluare a dosarelor din cadrul Penitenciarului Găesti, pronunțându-se de către Tribunalul Dâmbovița sentința penala nr. 160/28.02.2014, definitiva prin decizia penala nr. 118/23.04.2014 a Curții de Apel Ploiesti.
De altfel, se constata ca titularul prezentei contestații este la a treia cerere de acest gen, Tribunalul Dâmbovița fiind investit cu alte doua solicitări ale sale având același obiect, pe care le-a soluționat prin sentința penala nr. 93/2.09.2014.
In consecința, Curtea apreciază ca la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corecta aplicarea a dispozițiilor legale incidente in speța, motiv pentru care va respinge ca nefondata, prezenta contestație.
Vazand si disp. art. 275 alin. 2 Cod proced. penala
pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul B. Ș. R., fiul lui F. și V., născut la data de 12.01.1976 în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1210/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.01.2015.
Președinte,
D. M.
Grefier,
M. M.
Red.DM
Tehnored.MM
4 ex./28.01.2015
d.f._, Tribunalul Dâmbovița
j.f. L.L.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel... | Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3).... → |
|---|
