Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 682

Ședința publică din data de 24.06.2015

Președinte - S. P. B.

Judecător - E. N.

Grefier - V. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpata M. L. D., (fiica lui P. și V. M., născută la 10.07.1984 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cu același domiciliu, . . ., fără antecedente penale, CNP_), asigurătorul de răspundere civilă ., cu sediul în București, Șoseaua București Nord Global City, Business Park, nr.10, ., părțile civile D. D. ȘI D. E., ambii domiciliați în municipiul Ploiești ., . ., împotriva sentinței penale nr.3722/18.12.2014 și încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 01 aprilie 2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești.

Prin sentința menționată inculpata M. L. D. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.74 alin. 1 lit. a și art.76 alin.1, lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative.

Conform art. 71 alin. 5 și art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 din același cod.

Ca urmare, în temeiul art. 359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatei M. L. D. asupra disp. art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În latură civilă, potrivit art. 14, art. 346 alin. 1 Cod proc. penală, art. 999, 1000 alin. 3 Cod civil, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate în procesul penal, dispunându-se obligarea inculpatei M. L. D., în solidar cu partea responsabila civilmente ., la plata despăgubirilor civile în sumă de:

- câte 200.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile D. D. și D. E.;

-1061,81 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și de 399, 60 lei către partea civilă S. de Ambulanță Prahova, cu titlu de daune materiale.

De asemenea, în baza art.191 Cod proc. penală a fost obligată inculpata M. L. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, apelanta inculpată M. L. D. fiind reprezentată de avocat desemnat din oficiu M. R. din Baroul Prahova conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 8892/2015 aflată la dosar, iar intimații părți civile D. E. și D. D. fiind reprezentați de avocat ales C. D. P. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 22.06.2015 intimații-părți civile D. E. și D. D. au depus prin serviciul registratură al instanței cerere prin care solicită să se ia act că înțeleg să-și retragă apelul declarat în prezenta cauză, atașând copiile cărților de identitate. De asemenea, au depus noste scrise privind apelul declarat de asigurătorul ..

Reprezentantul Ministerului Public, avocatul apelantei inculpate M. L. D. și avocatul intimații părți civile D. E. și D. D., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.

Avocat M. R. având cuvântul pentru inculpata M. L. D. arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr.3722/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin acre a fost condamnată la 1 an închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă conform prevederilor vechiului Cod penal.

Motivele sunt expuse în scris pe larg la dosar și critică sentința sub aspectul laturii penale.

Din cele două rapoarte de expertiză auto a rezultat că viteza de deplasare a motocicletei condusă de persoana vătămată în momentul producerii accidentului a fost de 88 Km/h și respectiv 72 Km/h în localitate, deci starea de pericol a fost creată de aceasta și în mod greșit instanța de fond a constatat culpa inculpatei.

Pe de altă parte, prima instanță a ignorat complet concluziile raportului medico-legal din care rezultă o alcoolemie de 0,50 gr% a victimei care se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului. În acest sens consideră că nu-i aparține în exclusivitate culpa inculpatei.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se constate că la producerea accidentului a contribuit și culpa victimei și lasă la aprecierea curții acest aspect pentru că nu poate cuantifica culpa persoanei vătămate, iar sub aspectul vinovăției, să se rețină că inculpata nu este vinovată întru-totul.

Cu privire la apelul declarat de intimații părți civile D. D. și D. E. să se ia act de retragerea apelul declarat în prezenta cauză.

Față de apelul declarat de asigurătorul . solicită admiterea apelului, în totalitate, sub toate aspectele și să rămână dispoziția primei instanței aceea ca inculpata să fie obligată în solidar cu asigurătorul la plata daunelor civile către partea civilă D. D..

Avocat C. D. P. având cuvântul pentru intimații părți civile D. E. și D. D. susține că își menține poziția și solicită să se ia act de retragerea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.3722/18.12.2014 și încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 01 aprilie 2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești.

Cu privire la apelul declarat de . solicită respingerea ca nefondat pentru motivele pe care le-a susținut pe parcursul judecății.

Probele administrate în cauză precum și schița necontestată a producerii accidentului au demonstrat însă că acest accident grav care s-a soldat cu decesul victimei de numai 31 de ani din culpa s-a produs din vina exclusivă a inculpatei care a încălcat dubla linie continuă, victima nu mai avea pe nimeni în față și i-a apărut dintr-o dată inculpata care nu a evitat accidentul.

Nu este vorba de nici o alcoolemie a persoanei vătămate care, după deces a fost trimis la morgă și s-a constatat o mică alcoolemie și la a doua examinare a fost zero.

Cu privire la prenumele părții civile D. D. astfel cum este corect și nu D. D., în dispozitivul sentinței atacate s-a greșit de două ori, o dată față de numele victimei pentru care s-a revenit și s-a dat o încheiere de îndreptare eroare materială dar s-a menținut greșit prenumele părții civile D. D., a formulat din nou cerere de în acest sens, s-a revenit și s-a dat o altă încheiere de îndreptare eroare materială și s-a îndreptat prenumele D. în loc de D.. A formulat două cereri de îndreptare a erorii materiale însă nu se regăsesc la dosar.

Față de al doilea motiv de apel al asigurătorului solicită a se avea în vedere că intimații D. E. și D. D. s-au constituit părți civile numai cu daune morale și nu cu daune materiale. În ceea ce o privește pe partea civilă D., mama victimei, arată că este foarte bolnavă și acum se află în stare de șoc, cu consecințe în planul vieții sale pentru că pentru că partea vătămată era singurul său fiu și s-a apreciat natura daunelor morale sub aspectul acestor suferințe grave.

Referitor la cel de-al treilea motiv, există chitanța din care rezultă că intimatul D. D. a primit suma de 41.000 euro pe care a primit-o, instanța de fond a având în vedere polița de asigurare, precum și suma de 2.500.000 euro pentru deces și vătămări corporale. Polița de asigurare în baza căruia s-au acordat daunele materiale este de 500.000 euro pe care nu le-a cerut.

Celelalte motive ale asigurătorului nu privesc intimații părți civile și în consecință, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de . privind cele trei motive.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpata M. L. D. având în vedere că prin sentința primei instanțe s-a reținut în mod corect culpa acesteia raportat la săvârșirea faptei ce a dus la decesul victimei. Prin urmare, apreciază ca fiind legală și temeinică sentința atacată.

Cu privire la apelul declarat de asigurătorul de răspundere civilă ., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, iar față de apelurile declarate de părțile civile D. D. și D. E. să se ia act de retragerea acestora.

CURTEA

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr.3722/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost condamnată inculpata M. L. D., (fiica lui P. și V. M., născută la 10.07.1984 în municipiul Ploiești, județul Prahova, cu același domiciliu, . . ., fără antecedente penale, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.74 alin. 1 lit. a și art.76 alin.1, lit. c Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative.

Conform art. 71 alin. 5 și art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 din același cod.

- câte 200.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile D. D. și D. E.;

-1061,81 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și de 399, 60 lei către partea civilă S. de Ambulanță Prahova, cu titlu de daune materiale.

De asemenea, în baza art.191 Cod proc. penală a fost obligată inculpata M. L. D., în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, rezumând prima instanță a reținut următoarea stare de fapt.

Prin Rechizitoriul nr.434/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M. L. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, faptă din data de 15.01.2011, privind victima pe D. A. A..

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești s-a constatat ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, ca fiind dovedită existența faptei și vinovâția în împrejurările ce se vor expune în continuare.

Astfel, la data de 15.01.2011, în jurul orelor 15,00 inculpata M. L. D. s-a aflat la volanul autoturismului Hyundai nr._, în alveola de la ., unde apreciind că s-a asigurat suficient s-a angajat în traversarea perpendiculară a benzilor de circulație, ieșind din spre stația PECO, manevră interzisă de marcajele rutiere și indicatorul „STOP" de cedare a priorității, plantat în zona respectivă

Alveola adiacentă Bulevardului București pe sensul București-Ploiești este prevăzută cu patru benzi de circulație: lângă axul drumului bandă de stocare și preselecție pentru viraj stânga în stația „PECO", două benzi de circulație delimitate de marcaj longitudinal continuu, o bandă de stocare pentru autovehiculele care ies din alveolă și pentru a se vira la dreapta, structura benzilor de circulație și marcajul rutier interzicând pătrunderea din alveolă pe banda stocare PECO sau pe banda de circulație de lângă axul drumului și virajul la stânga.

În timpul efectuării acestei manevre, pe sensul de mers București - Ploiești, pe banda de lângă axul drumului se deplasa pe motocicleta Honda, nr._, condusă de victima D. A. A. care s-a izbit de partea frontală stânga a autoturismului Hyundai ajuns perpendicular pe banda de stocare PECO și a fost proiectat pe carosabil suferind leziuni ce au condus la deces.

Expertiza tehnică auto efectuată în cauză a stabilit că la momentul impactului autoturismul Hyundai care a circulat cu circa 23 km/h era oprit iar victima a condus motocicleta cu circa 84 km/h într-o zonă cu restricție de 50 km/h.

S-a determinat faptul că în condițiile concrete în care a avut loc evenimentul rutier, acesta putea fi evitat de motociclist dacă circula cu maxim 70 km/h.

Pe de altă parte, din valorificarea imaginilor înregistrate de camerele video ., a rezultat că impactul a avut loc în mod dinamic, autoturismul Hyundai a pătruns în . redusă, pe o traiectorie perpendiculară pe axul drumului, și pe timpul deplasării a fost lovit în zona frontală stânga motocicleta Honda, nr._, condusă de victima D. A. A..

Conform raportul de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, a fost calculată viteza limită de evitare a impactului, pentru motociclist la 70 km/h însă, însă expertul a luat în considerare că autoturismul a reprezentat un pericol pentru motociclist din momentul în care a ieșit din alveolă, reținând ca distanța față de locul impactului este 6 m, echivalentul lățimii a două benzi de circulație, situație care nu poate fi acceptată, întrucât pătrunderea în banda I este permisă de reglementarea rutieră .

Analizând aceste date, precum și declarațiile S. E. C., E. C. I., N. Edmind A., I. I. C. și N. I., s-a reținut că inculpata M. L. D. a încălcat normele rutiere prin efectuarea unei manevre fără a se asigura corespunzător exista indicator „STOP" de cedare a priorității, la ieșirea din alveolă, s-a angajat în traversarea perpendiculară a benzilor de circulație, ieșind din alveolă spre stația PECO, manevră interzisă de marcajele rutiere.

Apărarea acesteia conform căreia s-a asigurat corespunzător și producerea accidentului a fost urmarea culpei exclusive a victimei care a circulat cu viteză superioară limitei de 50 km/h și era sub influența băuturilor alcoolice nu poate fi reținută întrucât întreaga manevră efectuată era interzisă de legislația rutieră conform art.29 și art.35 a O.U.G. nr. 195/2002, art.77al.2 din Regulamentul de aplicare a acesteia, s-a deplasat perpendicular pe axul drumului, blocându-1 creeind În acest fel starea de pericol.

Apariția intempestivă în banda de circulație protejată de linia continuă, a surprins victima care din reflex, a încercat să evite accidentul depășind pe contrasens, loc unde a avut loc impactul.

Audiată fiind în fața instanței acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că victima este cea care a creat starea de pericol prin modalitatea în care a condus si împrejurarea ca se afla sub influența băuturilor alcoolice.

În drept, fapta inculpatei M. L. D., care în data de 15.01.2011, în timp ce conducea pe drumurile publice din municipiul Ploiești, autoturismul Hyundai nr._ urmare a nerespectării prev. art.29, art.35 din OUG nr. 195/2002 și art.77 al.2 din Regulamentul de aplicare a acesteia, din culpă exclusivă, a accidentat mortal pe victima D. A. A. care circula pe motocicletă, a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2 Cod penal.

Ca urmare, s-a dispus condamnarea acesteia, considerându-se că vinovăția a fost pe deplin dovedită în cauză, iar la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere disp. art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dispozițiile art. 320¹Cod proc .penală, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, atitudinea din cursul urmăririi penale cât și în fața instanței și nu este cunoscută cu antecedente penale .

Potrivit art.71 alin.2 Cod penal s-a aplicatat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza II, b și din același cod, la determinarea acesteia ținându-se seama de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dată în aplicarea art.8 din Convenție și a art.3 din Protocolul nr.1, (în principal, hotărârile pronunțate în cauzele Hirst vs. Marea Britanie și S. și P. vs. România), jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție .

Ca și modalitate de executare, în baza art. 71 alin. 5 și art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 din același cod, atrăgându-se atenția inculpatei M. L. D., asupra privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În latură civilă, s-a stabilit principiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 cod civil anterior și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, respectiv art. 49, art. 50 și art.54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România.

Așa fiind, în baza art. 14, art. 346 alin. 1 Cod proc. penală, comb. cu art. 999, 1000 alin. 3 Cod civil anterior s-au admis în parte, acțiunile civile acțiunile civile exercitate în procesul penal, dispunându-se obligarea inculpatei M. L. D., în solidar cu partea responsabila civilmente ., la plata despăgubirilor civile în sumă de câte 200.000 lei cu titlu de daune morale către fiecare dintre părțile civile D. D. și D. E., de 1061,81 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești și de 399, 60 lei către partea civilă S. de Ambulanță Prahova, cu titlu de daune materiale.

Referitor la daunele morale s-a argumentat că, statuând în echitate (în lipsa unor criterii legale), se apreciază că sumele solicitate de partea civilă cu acest titlu sunt raportate la prejudiciul moral suferit, față de împrejurarea că nici o sumă de bani nu ar acoperi pierderea suferită.

Ca urmare, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza aprecierii instanței de judecată, iar în cazul infracțiunilor contra persoanei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale, susceptibil în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.

Împotriva acestei sentințe și încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 01 aprilie 2015, în termen legal, au declarat apel, inculpata M. L. D., asigurătorul de răspundere civilă . și părțile civile D. D. și D. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin calea de atac exercitată pentru împrejurările de fapt și de drept detaliate în scris precum și în ședința publică din data de 24 iunie 2015 rezumând, apelanta inculpată M. L. D. a susținut că starea de fapt s-a stabilit greșit la primul grad de jurisdicție, contravenind probelor administrate prin care s-a dovedit că în producerea accidentului de circulație din data de 15 ianuarie 2011 și deci în decesul victimei D. A. A., culpa aparține în egală măsură și acestuia din urmă, care a condus motocicleta pe un drum public, având în sânge alcoolemie de 0,50 % 0 și deplasându-se cu circa 88 km/h, respectiv 72 km/h, deși în zonă viteza era restricționată la 50 km/h.

Asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare SA București, prin motivele de apel formulate în scris, a criticat soluționarea acțiunii penale, rezolvarea acțiunilor civile exercitate în procesul penal, de părțile civile D. E. și D. D., de furnizorii de servicii medicale părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Astfel, s-a susținut că acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. D. se impunea a fi respinsă și a se lua act de soluționarea amiabilă a cererii de despăgubiri privind prejudiciul produs de inculpata M. L. D.,prin folosirea autoturismului asigurat, acesta fiind acoperit prin plata sumei de 41.000 lei conform extrasului de cont din data de 20 iulie 2011, depus în copie ca act nou în apel.

Al doilea motiv de reformare vizează nelegala obligare la plata sumei de 200.000 lei despăgubiri civile către numitul D. D., precum și la suportarea cheltuielilor efectuate de părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova, pentru salvarea vieții victimei D. A. A..

Sub acest aspect, s-a arătat persoana fizică menționată nu a avut calitate procesuală în prezenta cauză, iar în ce privește de furnizorii de servicii medicale, astfel de obligații nu au făcut obiectul convenției de asigurare încheiată pentru autoturismul implicat în accidentul de circulație și deci nu sunt întrunite ipotezele prevăzute în art. 49 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995.

Printr-un alt motiv de apel asiguratorul a criticat, cuantumul daunelor morale acordate părții civile D. E., considerat ca fiind în contradicție cu jurisprudența internă în materie, deoarece suma de 200.000 lei nu ar reprezenta o compensare echitabilă și proporțională cu prejudiciul personal nepatrimonial suferit, tinzând la o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Cât privește soluționarea acțiunii penale, apelantul asigurator de răspundere civilă a criticat întinderea culpei reținute în producerea accidentului de circulație și deci, a decesului victimei D. A. A., susținând că, așa cum s-a apărat și inculpata M. L. D., aceasta aparține în egală măsură și secundului, raportat la conduita adoptată în trafic, respectiv conducerea motocicletei pe un drum public, sub influența băuturilor alcoolice și depășind cu cel puțin 20 km/oră, limita de viteză admisă în zona impactului rutier.

Ultima critică formulată prin calea de atac exercitată de asiguratorului de răspundere civilă apelant . – Reasigurare SA București, privește nelegala obligare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, argumentându-se că o atare plată excede disp. art. 27 pct. 6 și 7 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 5/2010, ce reglementează limitele suportării despăgubirilor, consecință a convențiilor de asigurare RCA încheiate de părți.

În consecință, apelanții inculpată M. L. D. și asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare SA București, au solicitat desființarea sentinței primei instanțe, în parte, în latură penală și civilă și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie menționate, respectiv:

- reținerea culpei concurente și egale a victimei D. A. A. în producerea evenimentului rutier cu consecința reindividualizării pedepsei și reaprecierii corespunzătoare a despăgubirilor civile acordate celor patru părți civile ce au exercitat acțiunea civilă în procesul penal (ambii apelanți);

- înlăturarea obligației la plata despăgubirilor civile în sumă de 2.000 lei către partea civilă D. D.; a sumei de 2.500 lei cheltuieli judiciare către stat; a despăgubirilor civile către părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova (apelantul asigurator), respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă D. D. și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile D. E. (apelantul asiguratorde răspundere civilă);

Apelurile exercitate de inculpata M. L. D. și asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare SA București, nu sunt fondate.

I.Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de cei doi apelanți precum și sub toate aspectele conform art. 418 și art. 417 Cod proc. penală rezultă că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatei M. L. D. s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate, ce au fost complet analizate și apreciate în deplin acord cu legislația ce reglementează antrenarea răspunderii penale în cazul accidentelor produse prin nerespectarea regimului circulației pe drumurile publice.

Astfel, s-au avut în vedere procesul-verbal de cercetare a locului faptei, schița și planșele fotografice anexe, raportul medico-legal de necropsie nr.32M/17.01.2011 întocmit de SML Ploiești, raportul de expertiză tehnică judiciară privind dinamica producerii evenimentului rutier efectuat de expertul judiciar N. M., DVD-ul conținând copia înregistrării camerelor de supraveghere aflate în funcțiune în incinta ., coroborate cu declarațiile martorilor S. E. C. și E. C. L., declarațiile părții civile D. D. și ale inculpatei M. L. D..

Aceste probe, potrivit jurisprudenței în materie, sunt pertinente și suficiente pentru determinarea culpei în producerea accidentelor de circulație având ca urmare decesul unuia dintre conducătorii vehiculelor implicate în evenimentul rutier, iar la efectuarea propriului examen se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că moartea victimei D. A. A. s-a datorat exclusiv nerespectării dispozițiilor privind regimul circulației pe drumurile publice de către apelanta inculpată M. L. D..

În speță, este de necontestat că la data de 15 ianuarie 2011, apelanta inculpată a condus autoturismul marca Hyundai nr._, pe raza municipiului Ploiești iar în jurul orelor 15:00, în condiții de lumină naturală și carosabil uscat, s-a aflat în alveola de la ., adiacentă Bulevardului București, zonă prevăzută cu patru benzi de circulație, lângă axul drumului existând o bandă de stocare și preselecție pentru viraj stânga, în stația Peco, două benzi de circulație delimitate de marcajul longitudinal continuu, o bandă de stocare pentru autovehiculele care ies din alveolă și virează dreapta.

Ca urmare, atât structura benzilor de circulație cât și marcajul rutier în zona respectivă interzic pătrunderea din alveolă pe banda de stocare Peco sau pe banda de circulație de lângă axul drumului și implicit, virarea la stânga, la ieșirea din alveolă existând plantat și un indicator Stop de cedare a priorității.

A recunoscut inculpata-apelantă și s-a dovedit prin documentația întocmită de poliția judiciară cu ocazia cercetării locului faptei că, nerespectând măsurile de prevedere impuse, s-a angajat în traversarea perpendiculară a benzilor de circulație, manevră interzisă de marcajele rutiere menționate și în timp căreia pe banda de lângă axul drumului național, se deplasa motocicleta Honda nr._, condusă de victima D. A. A..

În aceste condiții, secundul s-a izbit de partea frontală stânga a autoturismului, ajuns perpendicular pe banda de stocare Peco, fiind proiectat pe carosabil și suferind leziuni traumatice ce au condus la intervenția rezultatului letal, deși i s-au acordat îngrijiri de specialitate de către părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova.

Prin raportul medico-legal de necropsie s-a concluzionat că moartea victimei s-a datorat șocului hemoragic și traumatic, dezvoltat în evoluția unor leziuni traumatice complexe toracice și abdominale, produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, posibil lovire – proiectare, în cadrul accidentului rutier conform datelor de anchetă.

Într-adevăr, prin proba științifică menționată s-a stabilit și faptul că la momentul conducerii motocicletei victima D. A. A. se afla sub influența alcoolului, determinându-se o alcoolemie de 0,50 % 0, iar prin toate rapoartele de expertiză tehnică, efectuate în cauză, s-a opinat că s-a circulat cu o viteză de circa 72 km/h, la momentul impactului, deși în zona respectivă aceasta era restricționată la 50 km/h orice vehicul și deci, cu nerespectarea dispozițiilor art. art. 48 și art.49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.

Prima instanță a înlăturat justificat concluziile raportului de expertiză efectuat la urmărirea penală de expertul N. N., reținând drept concludentă pentru justa soluționare a cauzei expertiza întocmită de expertul tehnic N. M., în cursul cercetării judecătorești, asistat fiind de expertul consilier S. N., deoarece dinamica și mecanismul producerii evenimentului rutier se coroborează cu documentația întocmită de poliția judiciară la cercetarea locului faptei, declarațiile martorilor ce au perceput direct coliziunea dar și înregistrările video stocate în baza de supraveghere a ..

Valorificându-se probele menționate, potrivit urmelor de târâre identificate la locul faptei, dovezilor materiale și distrugerilor suferite de cele două vehicule, contrar apărărilor formulate, s-a determinat că în momentul impactului, autoturismul condus de inculpata M. L. D. s-a aflat în mers, în poziție perpendiculară pe axul șoselei, ocupând total banda a doua și 1,4 din banda din stânga.

D. consecință, s-a concluzionat că pericolul potențial pentru siguranța celorlalți participanți aflați în trafic, a fost creat exclusiv de apelantă, prin intenția de traversare a unei șosele, având trei benzi pe un sens și două benzi pe sensul opus, încălcând marcajul rutier și deci, prevederile art. 29 și art. 35 din OUG nr. 195/2002, respectiv art. 72 alin. 2 din regulamentul de aplicare a acesteia.

Prin urmare, deși avea obligația ca în cadrul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice să adopte un comportament care să nu afecteze siguranța circulației să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a celorlalți participanți în trafic, apelanta inculpată M. L. D. a încălcat o normă esențială impusă de legislația în materie, respectiv aceea de traversare a unei șosele naționale, nesocotind semnificația semnalizării rutiere corespunzătoare, respectiv a marcajului rutier privind interdicția efectuării manevrei respective.

Or, în atare situație se justifică și concluzia expertului N. M. că nerespectarea prevederilor art. 48 și art. 49 din legea specială, respectiv depășirea vitezei maxime admise în localitate de către victima D. A. A. nu a contribuit la crearea pericolului iminent ci, numai a agravat urmările impactului.

Rezultând așadar, că prin hotărârea adoptată prima instanță a stabilit corect existența faptei și culpa exclusivă a inculpatei M. L. D. în producerea accidentului de circulație din data de 15 ianuarie 2011, având ca urmare decesul victimei D. A. A. în vârstă de 31 de ani, condamnarea acesteia pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal 1969 cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a) și art. 76 alin. 1 lit. c) Cod penal 1969, este legală.

Prin urmare, motivele de apel privind soluționarea acțiunii penale obiect al prezentei cauze, respectiv stabilirea întinderii culpei, invocate în principal, de apelanta inculpată și asiguratorul de răspundere civilă, se vor respinge ca neîntemeiate.

Pedeapsa de a an închisoare cu suspendarea condiționată a executării conform art. 81 – art. 84 Cod penal 1969, în condițiile atenuării răspunderii penale este legală și justă, prima instanță ținând seamă în egală măsură atât de datele personale cât și de împrejurările concrete ce au favorizat agravarea urmărilor prejudiciabile, determinate de nerespectarea legislației privind circulația autoturismelor pe drumurile publice.

II. Acțiunile civile exercitate în cauză de părțile civile D. D. și D. E., respectiv furnizorii de servicii medicale părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova, au fost corect rezolvate.

S-au avut în vedere astfel, probele și actele procedurale efectuate la soluționarea acțiunii penale, cererile și adresele de constituire de parte civilă formulate de părinții victimei, părțile civile D. D. (menționat din eroare D. D.) și D. E., documentația medicală depusă de părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova, raportul medico - legal de autopsie întocmit de SML Ploiești, precum și documentația privind convenția de asigurare încheiată între inculpata M. L. D. și asiguratorul de răspundere civilă . – Reasigurare SA București.

Sub un prim aspect, în cadrul exercitării controlului judecătoresc ierarhic, Curtea reține că obligarea apelantei inculpate M. L. D. alături de asiguratorul de răspundere civilă intimat . Reasigurare SA București, la plata de daunelor morale acordate părților civile D. D. (menționat din eroare D. D.) și D. E., respectiv a sumelor reprezentând cheltuieli suportate cu spitalizarea victimei D. A. A. în perioada 15-01. – 16.01.2011, solicitate de părțile civile intimate S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova, precum și a cheltuielilor judiciare cuvenite statului, este legală.

Cum s-a argumentat și prin hotărârea atacată, analiza sistematică a dispozițiilor art. 19 Cod proc. penală rap. la art. 1381, art. 1391 alin.2, art. 1392 comb. cu art. 2223-2226 Cod civil ( art.998, art.1000 alin.3 cod civil abrogat), justifică concluzia, acceptată de jurisprudența internă majoritară în materie, inclusiv prin decizia nr. 1/2005 dată în interesul legii de către ICCJ – Secțiile Unite, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prin care din culpă exclusivă s-au produs prejudicii civile (patrimoniale ori personal nepatrimoniale), persoanei vătămate, subiect pasiv al acesteia, după caz, succesorilor victimei (ascendenți, descendenți, frați, surori, soț supraviețuitor), ori furnizorilor de servicii privind asistența medicală acordată pentru salvarea acesteia.

Rezultă de asemenea, că persoanele juridice asiguratori de răspundere civilă, din oficiu, sau la cerere, sunt introduse în procesul penal în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate prin încheierea polițelor de asigurare conform Legii nr. 136/1995 modificată, privind acoperirea prejudiciilor civile produse prin folosirea autovehiculului asigurat, terțelor persoane, inclusiv a cheltuielilor făcute de aceștia în cadrul procedurilor judiciare.

Or, în atare situație, motivele de reformare invocate de apelantul asigurator . Reasigurare SA București, privind respingerea acțiunilor civile exercitate de părțile civile S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova în sensul exonerării de la plata sumelor de 1061,81 lei respectiv 399,60 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate pentru salvarea vieții victimei D. A. A., alături de inculpata M. L. D., nu sunt întemeiate.

Aceasta având în vedere că potrivit argumentelor de fapt și de drept anterior menționate s-a probat că în producerea evenimentului rutier din data de 15 ianuarie 2011 aceasta din urmă a avut culpă exclusivă, fiind deci întrunite condițiile sarcinii probei impuse de legea civilă, inclusiv art. 55 din Legea nr. 135/1995 și art. 46 din Normele de aplicare a Ordinului CSA nr. 5/2010, iar întinderea răspunderii civile delictuale și contractuale se încadrează în limita plafonului legal convenit prin polița de asigurare RCA ./16/H16/DV încheiată pentru autoturismul implicat în activitatea infracțională de către proprietarul acestuia, asiguratul P. D. și apelanta asigurator de răspundere civilă pe perioada 01.10-31.03.2011.

Și sumele de câte 200.000 lei acordate cu titlu de daune morale părților civile D. D. (menționat din eroare D. D.) și D. E., sunt rezonabile, corespunzând întocmai recomandărilor legislației europene în materie, cât și jurisprudenței interne, privind determinarea întinderii prejudiciilor personal nepatrimoniale (inclusiv afective), produse prin accidentele de circulație, ținându-se seama ca acestea să nu constituie o amendare excesivă a inculpaților și nici o îmbogățire fără justă cauză a rudelor acestora.

De asemenea, în rezolvarea acestei cereri, judecătorul fondului nu putea face abstracție nici de Ghidul pentru soluționarea daunelor morale - Studiu privind practica națională și europeană pe anul 2009, în materia vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor, cauzate prin accidente de vehicule dat publicității de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, în anul 2012.

Ca urmare, în contextul sentimentelor de afecțiune și sprijin moral, preexistente între membrii familiei victimei D. A. A., moartea violentă a acestuia din urmă, la vârsta de 31 de ani, este cert că a produs consecințe prejudiciabile personal nepatrimoniale majore părinților săi, concretizate în suferințe psihice prelungite temporar cât și ireversibil iar obligarea inculpatei M. L. D. alături de apelantul asigurator . Reasigurare SA București la compensarea bănească a acestora, este justificată.

În consecință, curtea reține că atât sumele stabilite cu titlu de daune morale sunt juste, încadrându-se inclusiv în realitatea economică generală din România.

Critica referitoare la obligarea apelantului asigurator de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile pentru daune materiale în folosul părții civile D. D. (menționat din eroare D. D.), nu este întemeiată.

Sub acest aspect, în primul rând, din examinarea prin cererii și declarației de constituire de parte civilă, depuse în cursul cercetării judecătorești (filele 50-53 dosar fond), se reține că obiectul acțiunii civile exercitate de această parte civilă, după sesizarea instanței de judecată, îl constituie exclusiv repararea prejudiciului personal nepatrimonial, respectiv acordarea de daune morale, pentru traumele produse de ucidere din culpă a fiului său, prin infracțiune stabilită în sarcina inculpatei M. L. D., conducător al autovehiculului asigurat RCA de către asiguratul P. D..

Pe de altă parte, extrasul de cont din data de 20 iulie 2011, depus în copie ca act nou în apel, conținând mențiunea plații sumei de 41.000 lei cu acest titlu către partea civilă D. D., ca și rezultat al unei tranzacții, nu poate conduce la exonerarea apelantului-asigurător de la plata daunelor morale.

Aceasta întrucât cererea de constituire de parte civilă s-a formulat încă din faza de urmărire penală, respectiv la data de 22.11.2011(fila 85 d.u.p.), deci ulterior pretinsei rezolvări a litigiului civil pe cale amiabilă iar la primul grad de jurisdicție, deși legal citată, persoana juridică - asigurator de răspundere civilă, nu a formulat atari susțineri și nici nu a depus înscrisul pretins a fi încheiat cu privire la tranzacționarea obligațiilor contractuale asumate prin polița de asigurare, astfel încât să se dea posibilitatea exercitării controlului judecătoresc de legalitate.

Așa fiind pentru argumentele de fapt și de drept, pe larg detaliate în precedente, Curtea reține că sentința primei instanțe este justă și conformă dispozițiilor legale, atât în ce privește soluționarea acțiunii penale cât și a acțiunilor civile exercitate în procesul penal obiect al prezentei cauze de părțile civile D. D. (menționat din eroare D. D.) și D. E., S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova.

Concluzionând, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală se va dispune respingerea apelurilor declarate de inculpata M. L. D. și asiguratorul de răspundere civilă . Reasigurare SA București, ca nefondate.

Cât privește apelurile declarate de părțile civile D. D. (menționat din eroare D. D.) și D. E. se constată că prin cererea depusă în scris, înregistrată sub nr._ din 26 iunie 2015 și susținută oral de avocatul ales, aceștia au declarat că înțeleg să retragă căile de atac, manifestare de voință de care urmează a se lua act, constatându-se că întrunește condițiile reglementate sub art. 415 alin. 1 Cod proc. penală.

Văzând și dispozițiile art. 275 alineat 2 Cod procedură penală privind suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a onorariului cuvenit avocatului desemnat din oficiu conform art. 90 lit. c) din același cod pentru inculpata apelantă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc. penală respinge, ca nefondate apelurile declarate de inculpata M. L. D., domiciliată în municipiul Ploiești, . . . și asigurătorul de răspundere civilă ., cu sediul în București, Șoseaua București Nord Global City, Business Park, nr.10, ., împotriva sentinței penale nr.3722/18.12.2014 și încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 01 aprilie 2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești.

Conform art.415 alin.1 Cod proc. penală ia act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile D. D. și D. E., ambii domiciliați în municipiul Ploiești ., . ., împotriva aceleași sentințe și încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat:

- în sumă de 460 lei pe apelanta inculpată M. L. D., din care suma de 260 lei reprezentă onorariu avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova;

- în sumă de 200 lei pe apelantul asigurător de răspundere civilă .;

- în sumă de câte 100 lei pe fiecare dintre apelanți inculpați D. D. și D. E.;

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.06.2015.

Președinte, Judecător, S. P. B. E. N.

Grefier,

V. R.

Red. NE

Tehnored. GM

2 ex./ 03 iulie 2015.

Dosar fond -_ Judecătoria Ploiești

Judecător fond – Z. A. C.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI