Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 874/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 874
Ședința publică din data de 24.09.2015
Președinte – F. T.
Judecător – L. C.
Grefier - R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA VĂLENII DE M., împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, au răspuns apelantul inculpat Mițurcă S. M. și reprezentantul legal al intimatului persoană vătămată Mițurcă M. I., respectiv D. L..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită în temeiul art. 93 Cod proc. penală desemnarea unui apărător din oficiu pentru intimatul persoană vătămată Mițurcă M. I..
Curtea dispune reluarea cauzei la a doua strigare și înaintează dosarul doamnei avocat N. M., avocat din oficiu, pentru a studia actele și lucrările dosarului în vederea pregătirii apărării și asigurării asistenței juridică intimatului persoană vătămată Mițurcă M. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns apelantul inculpat Mițurcă S. M. și reprezentantul legal al intimatului persoană vătămată Mițurcă M. I., pentru care a răspuns avocat din oficiu N. M., din cadrul Baroului Prahova, respectiv D. L..
La interpelarea instanței, reprezentantul legal al intimatului inculpat Mițurcă M. I., arată că inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani reprezentând pensia de întreținere restantă.
Curtea a procedat la audierea inculpatului intimat Mițurcă S. M., cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. Acesta a făcut precizarea că nu are posibilități să achite întreaga sumă, dar că dorea să achite în fiecare lună câte 200 de lei, împrejurare cu care reprezentantul legal al minorului nu este de acord.
La interpelarea instanței, intimatul inculpat Mițurcă S. M., arată că nu dorește acordarea unui termen de judecată în vederea achitării pensiei de întreținere, întrucât, așa cum a arătat, nu are posibilități să o facă.
Avocat din oficiu N. M., pentru intimatul persoană vătămată și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Curtea, față de susținerile părților în sensul că nu mai au cereri de formulat în cauză, precum și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art. 420 alin.6 Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței pronunțate de Judecătoria Vălenii de M., iar pe fond, în raport de acordul dat la acest termen de judecată de inculpat, în sensul că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității să se dispună aplicarea unei pedepse pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei ce urmează a se aplica.
Arată că, în raport de împrejurarea că inculpatul a fost angajat și a obținut venituri, însă nu a achitat pensia de întreținere, nu se impune amânarea executării pedepsei, așa cum a dispus instanța de fond.
Avocat din oficiu N. M., pentru intimatul inculpat Mițurcă M. I., solicită admiterea apelului declarat de către unitatea de parchet, întrucât inculpatul a manifestat rea credință prin neplata pensiei de întreținere pentru minorul Mițurcă M. I. și nu există motive pentru care să nu se poată îndeplini obligațiile stabilite în sarcina acestuia. Suma pe care inculpatul dorea să o înmâneze în fiecare lună minorului, de 200 lei din pensia restantă, nu este suficientă pentru a acoperi nevoile acestuia.
Intimatul inculpat Mițurcă S. M., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 144 din data de 17 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit.c Cod penal din 1969 rap. la art. 5 Cod penal, în infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
În baza art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, inculpatul Miturca S. M., a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, faptă din perioada ianuarie 2011 și până în prezent, persoană vătămata Miturca M. I..
În baza art. 83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal pe de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) Cod penal s-a impus inculpatului să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 07.03.2012, reprezentantul legal al persoanei vătămate, numita D. L., a formulat plângere penală împotriva inculpatului Miturca S. M., arătând că acesta nu a achitat pensia de întreținere stabilită in sarcina sa din ianuarie 2011.
Prin sentința civilă nr.82/17.01.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., inculpatul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea fiului sau minor Mițurcă M. I., în cuantum de 111 lei/lună, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul acestuia.
Deși a luat cunoștința de sentința civilă nr.82/17.01.2011, pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., prin care a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea fiului sau minor Mițurcă M. I., în cuantum de 111 lei/lună, începând cu data introducerii cererii și până la majoratul acestuia inculpatul Miturca S. M. nu a respectat aceste dispoziții, si nu a plătit pensia de întreținere stabilită în favoarea persoanei vătămate și nici nu a contribuit în vreun alt mod la creșterea sa.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că nu a avut venituri suficiente pentru a-și îndeplini obligația și ca banii pe care îi câștiga lucrând îi folosea pentru întreținerea proprie, fiind bolnav de hepatita tip B, tratamentul pentru această afecțiune fiind foarte scump, dar și faptul că trăiește în concubinaj cu numita S. F. cu care are doi copii minori.
În acest context, instanța de fond a apreciat că inexistența unor venituri suficiente nu echivalează cu o imposibilitate obiectivă de obținere a acestora. Numai în măsura în care lipsa banilor se grefează pe împrejurare obiectivă (boală, invaliditate, încarcerare etc.) neplata pensiei nu este imputabilă inculpatului pe tărâmul relei-credințe.
De asemenea, a apreciat că aspectele învederate de către inculpat nu pot fi reținute, pentru că, indiferent de dificultățile financiare, debitorul e obligat la plata pensiei de întreținere. Dacă inculpatul are o situație financiară precară, acesta poate solicita instanței de judecată o eventuală micșorare a pensiei de întreținere și nu are dreptul să sisteze plata pensiei de la sine putere, obligația de plată fiind continua, întrucât are în vedere nevoile permanente ale minorului.
S-a reținut de prima instanță că inculpatul Mițurcă S. M. nu a solicitat micșorarea pensiei de întreținere, deși după data obligării sale la plata pensiei a intervenit o modificare în sensul prevăzut de Codul Civil, respectiv că s-au mai născut doi minori care se află în îngrijirea sa.
Situația de fapt a fost reținută din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declarație reprezentant legal, înscrisuri, declarații inculpat.
A constatat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului Miturca S. M. care, începând cu luna ianuarie 2011 și până în prezent nu a plătit, cu rea-credință, pensia de întreținere stabilită de instanța de judecată în favoarea persoanei vătămate Miturca M. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
Prima instanță a reținut că în cazul infracțiunii continue, cum este cazul infracțiunii din prezenta cauză, începută sub legea veche însă epuizată sub imperiul legii noi (în sarcina inculpatului reținându-se săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, în perioada ianuarie 2011, până în prezent) se aplică legea nouă, nefiind aplicabile dispozițiile art. 5 Cod penal.
Astfel, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 alin. 1 lit.c Cod penal 1969 rap. la art. 5 Cod penal în infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art.378 alin.1 lit.c Cod penal s-a realizat prin neplata cu rea-credință timp de mai mult de 3 luni a pensiei de întreținere stabilite pe cale judecătorească. Urmarea imediată constă în lipsa de întreținere la care are dreptul fiul său minor, Miturca M. I.. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este dovedită prin probatoriul administrat.
Momentul consumării infracțiunii este reprezentat de trecerea a trei luni consecutive în care inculpatul nu a plătit cu rea-credință pensia de întreținere minorului (momentul epuizării infracțiunii având loc odată cu plata pensiei de întreținere restante integral sau odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare).
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, în accepțiunea art.16 alin.3 lit.b Cod penal.
Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra situației materiale a minorului, a prevăzut rezultatul însă nu l-a urmărit, conștientizând, de asemenea, că a lipsit minorul de pensia de întreținere datorată.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzuta de art. 378 alin.1 lit.c Cod penal.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, raportându-se la lipsa antecedentelor penale dar și la perioada pentru care s-a reținut săvârșirea acestei infracțiuni, acesta este mediu.
Este adevărat că maniera în care inculpatul a acționat nu poate fi subestimată în complexul proces de individualizare al pedepsei, însă având în vedere că acesta nu are antecedente penale și că pe parcursul urmăririi penale a înțeles să colaboreze în mod obiectiv, instanța de fond a considerat că inculpatul poate fi sancționat cu o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de textul de lege.
Pentru aceste motive a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului M. A. D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prevăzute de art. 378 alin 1 lit c Cod penal.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, prima instanță a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii.
În raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța de fond a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, a constatat prima instanță că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 Cod penal iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, 3 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 84 alin. 4 Cod penal, prima instanță a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și i-a pus în vedere dispozițiile art. 88 Cod penal cu privire la revocarea amânării aplicării pedepsei, în cazul în care, pe durata termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse de către instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
De asemenea, instanța de fond a constatat că potrivit dispozițiilor Codului penal aplicarea pedepselor accesorii și complementare este facultativă și a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aplicarea acestora nu se impune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac, procurorul a susținut că în mod nelegal instanța de fond l-a obligat la prestarea unei activități în folosul comunității, având în vedere că inculpatul nu și-a dat acceptul în acest sens.
De asemenea, s-a mai susținut că, sancțiunea amânării aplicării pedepsei stabilită de către instanța de fond este mult prea blândă, în raport de împrejurarea că inculpatul a fost angajat, a obținut venituri, însă nu a achitat pensia de întreținere, motiv pentru care se impune suspendarea executării pedepsei.
Examinând apelul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 417 alin. 2 Cod proc. penală, constată că apelul este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Fiind audiat în fața instanței de control judiciar, inculpatul a învederat că are cunoștință că a fost obligat la plata unei pensii de întreținere față de minorul Mițurcă M. I., însă nu a achitat suma respectivă de bani deoarece într-o perioadă a fost suferind de hepatică B, dar și pentru că ulterior stabilirii acestei situații s-a recăsătorit, iar cu cea de-a doua soție are doi copii minori în întreținere.
De asemenea, inculpatul a precizat că este de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității.
Ținând cont doar de această declarație, instanța de control judiciar constată că inculpatul nu a fost în imposibilitatea obiectivă să achite pensia de întreținere minorului Mițurcă M. I., această inactivitate datorându-se doar unei lipse de interes.
Raportat la această împrejurare, instanța de control judiciar apreciază că amânarea executării pedepsei este o sancțiune mult prea blândă față de modul în care inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost cercetat în cauză.
Se apreciază în consecință că suspendarea executării pedepsei și obligațiile ce i se vor impune inculpatului în perioada supravegherii vor fi în măsură să-l determine să respecte ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., va desființa în parte sentința atacată și în consecință, va înlătura din cuprinsul sentinței apelate aplicarea dispozițiilor art.83 și următoarele Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei.
În baza art.91 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului Mițurcă S. M., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal îl va obliga pe inculpat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, se va impune inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul condamnat va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, constând în activități de îngrijire și curățenie, în cadrul unuia dintre serviciile publice de la Primăria municipiului Călărași, județul Călărași.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. împotriva sentinței penale nr.144/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Înlătură din cuprinsul sentinței apelate aplicarea dispozițiilor art.83 și următoarele Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei.
În baza art.91 Cod penal, suspendă executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului Mițurcă S. M., fiul lui T. și A., născut la data de 12.06.1984 în M., județul Prahova, cu domiciliul în municipiul Călărași, ., județul Călărași, CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art.378 alin.1 lit.c Cod penal, faptă din perioada ianuarie 2011 – prezent, persoană vătămată fiind Mițurcă M. I., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art.92 alin.1 Cod penal.
În baza art.93 alin.1 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.2 lit.d Cod penal, impune inculpatului obligația de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.
În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul condamnat va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, constând în activități de îngrijire și curățenie, în cadrul unuia dintre serviciile publice de la Primăria municipiului Călărași, județul Călărași.
În baza art.91 alin.4 Cod penal, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorul din oficiu pentru persoana vătămată, în cuantum de 195 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.09.2015.
Președinte, Judecător,
F. TeișanuLucian C.
Grefier,
R. E. B.
Red.FT
Tehnored.BER
7Ex./14.10.2015
Dosar fond –_ Judecătoria Vălenii de M.
Judecător fond - D. B.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr. 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 780/2015. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
