Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 780/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 08-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 780
Ședința publică din data de 08 septembrie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - E. N.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de civilă A. V. și inculpatul I. R.,(fiul lui G. și Bistrița, născut la 22 ianuarie 1982), în prezent în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.155 din 2 iulie 2015 a Judecătoriei Răcari prin care s-au hotărât următoarele:
În baza art. 228, alineatul 1 – 229 alineatul 1, litera d și alineatul 2, litera b din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alineatul 1 Cod penal, (faptele din 24.08.2014 și 15.09.2014 - parte vătămată A. V.) cu aplicarea articolului 38, alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 67 alineatul 2 Cod penal, raportat la articolul 66, alin 1, literele a, b, j și k din Codul penal, cu referire la art. 65 alin. 1 și art. 66 alin 1 literele a, b, j și k din Codul penal, coroborat cu art. 41 Cod Penal a fost condamnat inculpatul I. R. fiul lui G. și Bistrița, născut la data de 22.01.1982 in localitatea Răcari județul Dâmbovița, cu domiciliul in orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, posesor CI . nr._, CNP_ la 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 228, alineatul 1 – 229 alineatul 1, litera d și alineatul 2, litera b din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alineatul 1 Cod penal, (fapta din 05.11.2014 - parte vătămată I. G.) cu aplicarea articolului 38, alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 67 alineatul 2 Cod penal, raportat la articolul 66, alin 1, literele a, b, j și k din Codul penal, cu referire la art. 65 alin. 1 și art. 66 alin 1 literele a, b, j și k din Codul penal, coroborat cu art. 41 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul I. R. fiul lui G. și Bistrița, născut la data de 22.01.1982 in localitatea Răcari județul Dâmbovița, cu domiciliul in orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, posesor CI . nr._, CNP_ la 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art. 38 și 39 alin.1, litera b din Codul penal, au fost contopite pedepsele stabilite și i-au fost aplicate inculpatului I. R. pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, plus sporul de 1 an și 20 zile închisoare.
În baza art. 404 alin. 4 litera c din Codul de Procedură Penală raportat la art. 72 din Codul Penal a fost dedus din cuantumul pedepsei totale de 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare perioada reținerii de 24 ore ( 26.09.2014) și a arestului preventiv, respectiv din data de 22.12.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului I. R. .
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată A. V. și a fost obligat inculpatul I. R. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act că partea vătămată I. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza articolului 274 din Codul de Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
La prima strigare a cauzei, se prezintă în sală domnul avocat S. I. din Baroul Dâmbovița, apărător ales al intimaților inculpați G. M. și D. C., care susține că există o eroare în citativul dosarului, întrucât în prezenta cauză cei doi figurează ca și intimați inculpați, deși în realitate cauza a fost disjunsă cu privire la aceștia, motiv pentru care solicită rectificarea acestuia în sensul de a nu mai fi citați pentru termenele următoare.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul desenat din oficiu apelantului inculpat I. R., având pe rând cuvântul, pun concluzii de admitere a cererii formulată de domnul avocat S. I., apreciind-o ca fiind întemeiată.
Curtea, constatând că față de motivele de apel și declarația de apel a inculpatului I. R., judecata în primă instanță a avut loc în baza procedurii simplificate, văzând hotărârea primei instanțe care privește doar acest inculpat, constată că inculpații D. C. L. și G. M. nu au calitatea de intimați și dispune scoaterea lor din citativ.
Lasă cauza la a doua strigare pentru prezentarea de către Administrația Națională a Penitenciarelor a apelantului inculpat I. R. aflat în stare de arest.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat I. R., aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat ales M. I., în substituire pentru avocat din oficiu S. E. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._ aflată la fila 17 dosar și apelantul parte civilă A. V. personal, lipsă fiind intimatul parte civilă I. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al inculpatului, aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
Curtea, potrivit art. 420 alin.4 Cod procedură penală aduce la cunoștința apelantului-inculpat prezent în sală dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul inculpat I. R., având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public, apelantul inculpat prin avocat și apelantul parte civilă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelurilor.
Apelantul parte civilă A. V., având cuvântul, critică hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate care este unul foarte mic în raport de circumstanțele faptelor și urmările produse, casa fiindu-i devastată de două ori în scopul sustragerii mai multor bunuri care ulterior nu au putut fi recuperate.
Arată că suma de 5000 lei acordată cu titlul de daune materiale a fost corect stabilită de instanța fondului, însă nu a fost precizat când și în ce modalitate aceasta va fi achitată.
Solicită așadar admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând să se majoreze pedeapsa aplicată și să se stabilească condițiile pentru plata sumei de 5000 lei.
Avocat M. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat I. R., arată că acesta a fost de acord cu plata sumei de 5000 lei stabilită de judecătorul fondului, făcând și demersuri în acest sens.
Referitor la această critică înțelege să lase la aprecierea Curții dezlegarea sa.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat și admiterea apelului propriu cu consecința reducerii cuantumului de pedeapsă, arătând că aceasta se impune având în vedere că sporul aplicat prin sentința penală nr.155 din 2 iulie 2015 a Judecătoriei Răcari este unul nelegal, fiind greșit calculat, astfel că pedeapsa rezultantă este una mult mai mare decât trebuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se impune admiterea ambelor apeluri, cel al părții civile A. V. fiind întemeiat în ceea ce privește pedeapsa principală aplicată inculpatului I. R. care se impune a fi majorată, iar ce privește apelul acestuia arată că este de asemenea întemeiat întrucât instanța fondului în mod greșit a făcut aplicarea sporului de 1/3 din pedeapsa principală, motiv pentru care solicită admiterea ambelor apeluri în sensul celor arătate.
Apelantul parte civilă A. V., având cuvântul pe apelul inculpatului, solicită ca în raport de dispozițiile legale în vigoare Curtea să aplice corect cuantumul cuvenit sporului de pedeapsă.
Apelantul inculpat I. R., având personal ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, achiesând la concluziile avocatului din oficiu, arătând că a fost de acord să plătească suma de 5000 lei cu titlu de daune materiale, făcând și demersuri în acest sens, însă a intervenit o neînțelegere în fața notarului care trebuia să autentifice această tranzacție.
De asemenea precizează că este singurul condamnat din dosar.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 155 din 2 iulie 2015 a Judecătoriei Răcari inculpatul I. R.(fiul lui G. și Bistrița, născut la data de 22.01.1982 in localitatea Răcari județul Dâmbovița, cu domiciliul in orașul Răcari, ., județul Dâmbovița, posesor CI . nr._, CNP_), în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnat la două pedepse de câte la 2 ani și 8 luni închisoare pentru două infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228, alin. 1, art. 229 alin. 1, litera d) și alin. 2, litera b) Cod penal, cu aplic, art. 35 alin. 1, art.41 și art.38, alin. 1 Cod penal, parte civilă A. V. și persoană vătămată I. G..
În baza art. 38 și 39 alin.1, litera b) Codul penal s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, aplicându-se acestuia pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, plus un spor de 1 an și 20 zile închisoare.
Conf. art. 67 alin. 2 Cod penal, respectiv art.65 alin. 1 Codul penal s-au aplicat pedepsele complementară și accesorie privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66, alin 1, literele a), b), j) și k) din același cod.
În baza art. 399 alin. 1 Cod proc. penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului I. R. iar potrivit art. 404 alin. 4 litera c) din același cod și art. 72 Cod penal s-a dedus din cuantumul pedepsei totale de 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare, reținerea de 24 ore (26.09.2014) și arestul preventiv de la data de 22.12.2014, la zi.
În latură civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă A. V. și a fost obligat inculpatul I. R. la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale, luându-se act că persoana vătămată I. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza articolului 274 Cod de proc. penală acesta a fost obligat și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, rezumând, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin rechizitoriul nr.1812/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, la data de 17.03.2015 au fost trimiși în judecată inculpații I. R., G. M. și D. C. L., pentru două furturi calificate prev. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1, litera b) și alin. 2 litera b) Cod penal,(primul) și tăinuire, prev. de art. 270 Cod penal(ultimii doi), săvârșite în dauna persoanelor vătămate A. V. și I. G.
S-a arătat că faptele constau în aceea că la datele de 24.08.2014 și 15.09.2014 inculpatul I. R. a sustras mai multe bunuri aparținând persoanei vătămate A. V., respectiv în prima seară dintr-o anexă neasigurată, și-a însușit o bicicletă pentru persoane adulte, o alta pentru copii, un flex, un circular Mectre, un motor de udat marca Honda, toate în valoare de 2850 lei iar a doua oară, prin forțarea unei ferestre termopan, a pătruns în locuința acestuia, deposedându-l de un set aparat ras Gilette, un laptop, pantofi bărbătești din piele, un ceas automatic, un aparat DVD, un compact disc și alte produse cosmetice pentru bărbați, cauzându-i un prejudiciu în sumă de 2.000 lei.
Martora D. M. l-a recunoscut ca fiind persoana care în seara de 24.08.2014, ora 13,00, s-a aflat în apropierea grădinii persoanei vătămate A. V. iar la percheziția domiciliară din 26.09.2014, din locuința inculpatul I. R. s-au ridicat o bicicletă pentru copii, o carcasă din plastic în care se găsea un DVD, o pereche de pantofi bărbătești, un set de aparat ras marca Gilette, bunuri pe care persoana vătămată le-a recunoscut ca fiind proprietatea sa.
Ulterior, respectiv la data de 08.01.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, în imobilul inculpatului N. G. s-au găsit și ridicat mai multe bunuri dintre care, între care și flexul și fierăstrăul unghiular electric, sustras de inculpatul I. R. din patrimoniul aceleiași persoane vătămate la date de 24.08.2014.
Pe de altă parte, în urma cercetărilor s-a stabilit că în vara anului 2014 și decembrie 2014, martorul G. V. din ., a cumpărat de la inculpatul I. R. mai multe bunuri, acesta predându-le la sediul poliției din orașul Răcari, respectiv o bormașină marca Stern Austria ID 13 DN, o tabletă marca Avolia, o motocoasă marca Stihl, bormașina fiind recunoscută de asemenea, de către persoana vătămată A. V. ca fiindu-i sustrasă din garaj la data de 24.08.2014.
S-a stabilit de asemenea, că la data de 05.12.2014, prin forțarea ferestrei termopan de la parter, inculpatul I. R. a pătruns în imobilul persoanei vătămate I. G. din satul Ghergani, județul Dâmbovița și din sufragerie a sustras două televizoare, iar dint-un garaj, după tăierea lanțului ce asigura ușa și-a însușit fără drept, o motocoasă marca Stihl și o pompă de apă sumersibilă.
Prejudiciul în sumă de 4.520 lei, creat avutului personal a fost recuperat prin restituirea bunurilor sustrase.
În sarcina inculpaților G. M. și D. C. L., organele de urmărire penală au reținut că în cursul lunii februarie 2014 au primit, au dobândit și au înlesnit valorificarea bunurilor provenite din furtul săvârșit de către inculpatul I. R. din locuința persoanei vătămate I. G..
La primul termen de judecată inculpatul I. R. a declarat că înțelege să recunoască în totalitate acuzațiile care-i sunt aduse și să beneficieze de prevederile procedurii simplificate a acestei recunoașteri.
Ca urmare, prima instanță a încuviințat cererea formulată, procedându-se la disjungerea cauza privind pe ceilalți doi inculpați.
Efectuând propriul examen asupra probelor administrate în prima fază procesuală, s-a constatat ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul I. R. a săvârșit faptele, astfel cum au fost descrise prin actul de trimitere în judecată.
Astfel, s-a stabilit că în perioada 26.11.2014 – 19.12.2014 acesta a sustras bunuri din patrimoniul persoanelor vătămate A. V. și I. G., pătrunzând prin efracție, în domiciliile acestora, respectiv la datele de 23/24.08.2014 și 15.09.2014( primul), respectiv 05.12.2014 (secundul), acte materiale recunoscute, el arătând că a încercat și dorește să achite pretențiile civile solicitate în cursul judecății.
În drept, faptele inculpatului I. R. au fost încadrate în două infracțiuni de furt calificat, săvârșite în timpul nopții, prin efracție, escaladare sau folosirea fără drept a unei chei și prin violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 228 alin.1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) și alin. 2 lit. b) Cod penal, parte civilă A. V.(două acte materiale), prejudiciu în sumă de 5000 lei), respectiv persoană vătămată I. G., prejudiciu în sumă de 4520 le, concurente real potrivit art. 38 alin. 1 și art.39 alin. 1 litera b) din același cod.
La aplicarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările concrete ale fiecărei fapte, scopul urmărit de către inculpat precum și persoana acestuia, cu toate datele care-l caracterizează, el fiind recidivist, precum și limitele de pedeapsă determinate conform art. 41 și urm. Codul penal.
Totodată, s-a făcut totodată, și aplicarea prevederilor art. 67 și 65 Cod penal privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 literele a), b), j) și k) Cod penal, ca și pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie.
S-a constatat că față de inculpatul I. R., s-au luat măsuri preventive respectiv a fost reținut în data de 26.09.2014, s-a aflat sub control judiciar în perioada 27.09._14, precum și în stare de arest preventiv în perioada 23.12._15.
Ca urmare, în baza art. 388 alin.1 Cod proc. penală s-a menținut arestarea preventivă iar potrivit art. 404 alin. 4 din același cod rap. la art. 72 Cod penal s-a dedus din totalul pedepsei aplicate acestuia, perioada reținerii și arestului preventiv la zi.
În privința acțiunii civile s-a reținut că, deși în cursul urmăririi penale, ambele persoane vătămate s-au constituit parte, la primul termen de judecată persoana vătămată A. V. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de câte 5.000 lei daune materiale și daune morale iar persoana vătămată I. G. a arătat că nu are pretenții bănești.
Față de principiile ce reglementează răspunderea civilă delictuală, înscrise sub art. 1357 și urm. cod civil comb. cu art. 486 Cod proc. civilă și probele administrate în cauză, prima instanță a admis în parte, cererea părții civile A. V., apreciindu-se ca îndreptățit a primi numai despăgubirile materiale pentru bunurile ce i-au fost sustrase, nu și daune morale care nu sunt caracteristice unei infracțiuni de furt.
Referitor la persoana vătămată I. G., s-a luat act aceasta nu a exercitat acțiunea civilă în procesul penal pendinte.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apeluri partea civilă A. V. și inculpatul I. R., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Sub un prim aspect, apelantul parte civilă A. V. a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică în ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului I. R., considerat foarte mic în raport de circumstanțele săvârșirii faptelor și urmările produse, casa fiindu-i devastată în două rânduri și sustrăgându-i-se mai multe bunuri care ulterior nu au putut fi recuperate.
Al doilea motiv de reformare vizează acțiunea civilă exercitată în procesul penal, susținându-se că a fost greșit rezolvată, deoarece nu s-au dispus și măsurile necesare pentru recuperarea despăgubirilor civile, respectiv modalitatea în care îi va fi achitată suma de 5000 lei, la care inculpatul a fost obligat, astfel cum s-a constituit parte civilă.
În consecință, apelantul parte civilă A. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, în parte, în latură penală și civilă și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, pe fond, să se majoreze cuantumul pedepselor aplicate inculpatului I. R. și să se stabilească condițiile privind executarea obligației de plată a despăgubirilor civile.
La rândul său, prin calea de atac exercitată apelantul inculpat I. R. a criticat individualizarea pedepselor stabilite la primul grad de jurisdicție, susținându-se acestea sunt prea severe, ca și întindere, la determinarea acestora neținându-se seama de prevederile art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, deși judecata a avut loc în procedura abreviată prev. de art. 374 alin. 1 și 3 din același cod, iar pe de altă parte sporul de un an și 20 zile închisoare ce s-a adăugat la pedeapsa cea mai grea, conform art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a calculat greșit, cuantumul depășind fracția de o treime din pedeapsa stabilită pentru cea de a doua infracțiune concurentă.
S-a arătat de asemenea, că față de conduita adoptată în cursul procesului în sensul recunoașterii vinovăției și regretul manifestat, faptul că persoana vătămată I. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și gravitatea redusă a infracțiunilor stabilite în sarcină, determinată de natura, importanța bunurilor însușite și valoarea acestora, scopul pedepsei judiciare poate fi realizat prin dozarea cuantumului în imediata apropiere a limitei minime speciale rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală.
Ca urmare, apelantul inculpat I. R. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, în latură penală a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în rejudecare, să se înlăture aspectele de nelegalitate și netemeinicie menționate.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de partea civilă A. V. și inculpatul I. R., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 418 al. 1 și art. 417 al. 2 NCPP, rezultă că aceasta este afectată de nelegalitate și netemeinicie, în parte, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Faptele, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului I. R., pe larg expuse în precedente, s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală și însușite de acesta în potrivit art. 375 Cod proc. penală, în ședința publică din data de 18 iunie 2015, ce au fost complet analizate și just apreciate.
S-au avut în vedere astfel, procesul verbal de sesizare din oficiu, plângerile penale și declarațiile făcute de persoanele vătămate A. V. și I. G., procesele verbale privind cercetarea locului faptelor și fotografiile judiciare anexate, procesele verbale de recunoaștere a inculpatului I. R. din planșele fotografice aflate în baza de date a poliției judiciare, precum și a obiectelor sustrase de acesta.
De asemenea, s-au primit ca și necesare pentru aflarea adevărului, declarațiile martorilor S. M., D. M., G. V., A. N. L., P. N. C. și G. I., procesele verbale de ridicare-predare a bunurilor recuperate de la coinculpați și martorii cumpărători, procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, din datele de 26 septembrie 2014 și 08 ianuarie 2015, toate coroborate cu declarațiile apelantului inculpat făcute în cursul urmăririi penale și menținute în fața instanței de judecată.
Din evaluarea acestor probe, pertinente pentru identificarea autorilor sustragerilor de bunuri din patrimoniul privat, se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fiind lipsit de ocupație, pentru a-și asigura mijloacele de trai, în perioada 24 august 2014 – 05 decembrie 2014, noaptea sau în timpul zilei, prin efracție, escaladare și violare de domiciliu, în trei rânduri, inculpatul I. R. și-a însușit bunuri aparținând patrimoniului privat, cauzând un prejudiciu total în sumă de circa 10.000 lei.
Actele materiale au fost săvârșite pe raza localităților Conțești și Gherghani, județul Dâmbovița, limitrofe orașului Răcari, unde domiciliază, unde prin modalitatea de operare menționată, fără drept, acesta a pătruns în imobilele aparținând părții civile A. V. (24 august 2014 și 15 septembrie 2014) și I. G. (05 decembrie 2014), acesta însușindu-și obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte și uz casnic, aparatură electronică, în valoare de 5.000 lei (primul), respectiv în valoare de 4.520 lei (secundul), după care le-a comercializat prin intermediul coinculpaților G. M. și D. C. L., la prețuri sub valoare, împărțindu-și sumele obținute, parte din acestea fiind recuperate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate după începerea urmăririi penale.
Încadrarea juridică dată activității infracționale în două furturi calificate săvârșite prin efracție, escaladare și violare de domiciliu, precum și în stare de recidivă, prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d) și alin. 2 lit. b) cu aplic. art. 41 Cod penal, din care unul în formă continuată prev. de art. 35 alin. 1 Cod penal (parte civilă A. V.) și concurente conform art. 38 alin. 1 Cod penal, este legală.
Analizând individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I. R. în prezenta cauză, funcție de motivele de reformare invocate de acesta și apelantul parte civilă A. V., se constată că pedeapsa principală de 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare, pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b,j și k Cod penal în condițiile art. 67 alin. 2 respectiv art. 65 alin. 1 din același cod, sunt nelegale și netemeinice.
Într-adevăr, cum s-a susținut și prin căile de atac exercitate, la stabilirea și aplicarea pedepselor judiciare, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 și art.74 Cod penal, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama, pe lângă alte împrejurări de fapt și date personale, în primul rând de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod și dispozițiile părții generale, deci și de regimul instituit prin art.43, art.39, art. 79 alin. 3, art.66 alin.1, art.65 alin.1 și art.45 Cod penal, ce reglementează calculul pedepsei închisorii, al pedepsei complementare și al pedepsei accesorii, în caz de concurs de infracțiuni, săvârșite în stare de recidivă post condamnatorie iar inculpatul acceptă ca judecata să aibă loc în procedura abreviată prev. de art. 396 alin.10 rap. la art.374 alin.1 și 4 Cod proc. penală.
În speță, este de necontestat că, prezentându-se în ședință publică, la termenul de judecată din data de 18 iunie 2015, mai înaintea începerii cercetării judecătorești în primă instanță, personal și prin avocatul ales, inculpatul I. R. a declarat că solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art. 374 alin. 1 și 4 Cod proc. penală, întrucât dorește să beneficieze de prevederile art. 396 alin. 10 Cod proc. penală privind reducerea limitelor pedepsei închisorii înscrise sub art. 229 alin. 2 Cod proc. penală, cu o treime (încheiere fila 144 dosar fond).
Pe de altă parte, din fișa de antecedente penale rezultă că faptele stabilite în sarcină au fost săvârșite după circa trei luni de zile de la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2110/2010 a Judecătoriei B. (rezultată din contopirea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită în cauză pentru tentativă de furt calificat și violare de domiciliu, cu restul neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 501/2004) și în a cărei executare s-a aflat în perioada 27.07.2010 – 25.06.2014, rămânând neexecutat un rest de 215 zile închisoare (fila 46 dup).
Ca urmare, sub un prim aspect, în cadrul controlului judecătoresc ierarhic, se constată că prima instanță era obligată ca la încadrarea juridică a faptelor stabilite în sarcina apelantului inculpat I. R. să rețină dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod proc. penală privind incidența cauzei legale de reducere a limitelor speciale ale pedepsei închisorii prev. de art. 229 alin. 2 Cod penal, de la 2 ani la 7 ani, cu consecința motivării determinării cuantumului fiecăreia dinte cele două pedepse aplicate, între limitele rezultate, respectiv între 1,4 ani și 4,8 ani închisoare.
Se impune de asemenea, ca în continuare să se stabilească pedeapsa rezultantă de executat cu respectarea regulilor prev. de art. 79 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 39 alin. 1 lit. b) și art. 43 alin. 1 din același cod, respectiv prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni (aplicarea pedepsei închisorii celei mai grele la care se adaugă un spor de o treime din cea de a doua pedeapsă cu închisoarea stabilită), urmată de acelea privind calculul pedepsei rezultante în caz de recidivă atrasă de săvârșirea unei noi infracțiuni înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată (adăugarea la pedeapsa rezultantă aplicată conform art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, a restului de 215 zile închisoare neexecutată din pedeapsa stabilită prin sentința pe penală nr.2110/2010 a Judecătoriei B..
Separat de cele ce preced, se constată că, printr-o greșită interpretare a dispozițiilor art. 66 și art. 65 Cod penal ce reglementează regimul pedepselor complementare și accesorii, nelegal prima instanță a dispus interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, j și k Cod penal, rezumându-se să facă trimitere exclusiv la primele dispoziții legale dar fără a determina durata acestora, deși perioada tragerii la răspundere penală sub acest aspect, este lăsată la latitudinea judecătorului, funcție de durata legală respectiv între 1 și 5 ani.
Rezultă așadar, că în aceste limite sentința primei instanțe este greșită, pronunțându-se cu nerespectarea principiului legalității sancțiunilor de drept penal impus de art. 2 Cod penal rap. art.43, art.39, art. 79 alin. 3, art.66 alin.1, art.65 alin.1 și art.45 Cod penal, comb. cu art. 396 alin.10 rap. la art.374 alin.1 și 3 Cod proc. penală, iar apelurile declarate de partea civilă A. V. și inculpatul I. R., în latură penală, sunt fondate.
D. consecință, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod proc. penală se vor admite căile de atac exercitate de cei doi apelanți și procedându-se la desființarea acesteia în parte, în latură penală, se va pronunța o nouă hotărâre prin care se vor înlătura aspectele de nelegalitate și netemeinicie anterior menționate.
Astfel, după descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare aplicată inculpatului I. R., în pedepsele componente de 2 ani și 8 luni închisoare și sporul de 1 an și 20 zile închisoare, în baza art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal cu aplic. art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc. penală va fi condamnat inculpatul I. R. pentru două furturi calificate săvârșite prin efracție, escaladare și violare de domiciliu, persoane vătămate I. G. (5 decembrie 2014) și A. V. (2 acte materiale din 24.08.2014 și 15.09.2014), ultimul în formă continuată prev. de art. 35 alin. 1 Cod penal, la două pedepse de câte 2 ani și 8 luni închisoare.
În baza art.67 Cod penal se va aplica inculpatului pentru fiecare infracțiune și pedeapsă complementară privind interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,j și k Cod penal pe o durată de câte 2 ani.
Conform art.38, art.39 lit.b și art.45 alin.3 lit.a Cod penal se va proceda la contopirea pedepselor principale și a acelora complementare anterior menționate, stabilindu-se pedeapsa principală de 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare (compusă din o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și 10 luni și 20 de zile închisoare, reprezentând fracția de o treime din cuantumul celei de a doua pedepse de 2 ani și 8 luni închisoare stabilită în cauză) și pedeapsa complementară rezultantă de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a,b, j și k Cod penal.
Această ultimă pedeapsă se va executa potrivit art.68 alin.1 lit.c Cod penal, respectiv după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În fine, în temeiul art.43 alin.2 Cod penal se va adăuga la pedeapsa rezultantă principală de 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, restul de 215 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr.2110/2010 a Judecătoriei B. (rezultată din contopirea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită în cauză și pentru tentativă de furt calificat și violare de domiciliu cu restul neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 501/2004), neconsiderată executată la 05 decembrie 2014, astfel că în final inculpatul apelant I. R. va executa în total, pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 235 zile închisoare.
Pe de altă parte, având în vedere dispozițiile art.65 alin.1 și 3 Cod penal se va interzice acestuia, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit. a,b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.
La dozarea cuantumului pedepselor principale și complementare Curtea are în vedere gravitatea concretă a faptelor stabilite în sarcina apelantului inculpat I. R., determinată de natura, importanța și valoarea bunurilor sustrase și conduita adoptată în cursul procesului iar pe de alta parte periculozitatea prezentată pentru ordinea publică, constatându-se că este infractor de obicei pentru infracțiuni contra patrimoniului, executând până în prezent patru condamnări privative de libertate, că a reluat ciclul infracțional la circa trei luni după punerea în libertate condiționată și mai înaintea împlinirii termenului de supraveghere, acționând prin efracție și escaladare și devalizând imobilele persoanelor vătămate, însușindu-și toate bunurile ce prezentau interes comercial.
Prin urmare, chiar dacă valoarea prejudiciilor produse avutului privat este relativ redusă iar parte din obiectele sustrase au fost recuperate în cadrul investigațiilor pertinente derulate de poliția judiciară, nu se poate neglija faptul că atitudinea procesuală manifestată reprezintă consecința firească a descoperirii acestora cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în imobilele aparținând celorlalți doi coinculpați (față de care se continuă judecata în procedură obișnuită), iar datele factuale și personale anterior menționate impun supunerea acestuia la măsuri de reeducare pe o durată suficientă pentru descurajarea săvârșirii faptelor de același gen în vederea asigurării mijloacelor de trai.
Analizând motivul de reformare invocat de partea civilă A. V., vizând latura civilă a prezentei cauze, funcție de prevederile art. 19 și urm. Cod proc. penală, ce guvernează rezolvarea acțiunii civile exercitată în procesul penal, se constată că nu este întemeiat.
Potrivit acestor norme procedurale, sesizată fiind de persoana vătămată pentru recuperarea pagubelor produse prin infracțiunea stabilită în sarcina inculpatului, instanța penală este competentă să stabilească îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale iar în caz afirmativ să determine modalitatea de reparare (în natură sau prin plata unei despăgubiri bănești) și întinderea prejudiciilor materiale și morale, suferite de aceasta, raportat la natura pretențiilor solicitate.
Prezentându-se la judecata apelului, astfel cum a menționat în scris și oral, apelantul parte civilă A. V. a arătat că suma de 5.000 lei acordată cu titlu de despăgubiri materiale s-a stabilit corect prin sentința adoptată la primul grad de jurisdicție.
A susținut însă, că soluția este netemeinică deoarece nu conține dispoziții privind executarea acesteia după rămânerea definitivă a hotărârii, respectiv nu s-au dispus măsuri necesare privind modalitatea de achitare de către inculpatul I. R..
Prin urmare, în cadrul controlului judecătoresc de legalitate se reține că motivul de apel formulat de partea civilă apelantă nu vizează rezolvarea fondului cauzei mai înaintea rămânerii definitive a unei sentințe penale prin care a fost soluționată acțiunea civilă având ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului, ci incidente procedurale ulterioare intrării acesteia sub puterea lucrului judecat.
Or, din coroborarea art. 19 și art. 581 Cod proc. penală rezultă cu certitudine că executarea dispozițiilor civile prevăzute într-o sentință penală, inclusiv eventualele incidente ivite în această ultimă fază a procesului penal, cad în competența instanțelor civile în a căror rază teritorială își are domiciliul creditorul sau debitorul, sesizate fiind potrivit regulilor procedurale determinate în codul de procedură civilă – Cartea V “Despre executarea silită”, art. 622 și urm.
Rezultând așadar că latura civilă a procesului penal a fost corect rezolvată iar sub acest aspect sentința primei instanțe este justă și conformă legii, motivul de reformare invocat de partea civilă A. V. se va respinge ca neîntemeiat.
Prin urmare, restul dispozițiilor hotărârii atacate se vor menține, apreciindu-se ca fiind juste și conforme legii.
Constatându-se că în prezenta cauză I. R. a fost reținut și judecat în stare de arest preventiv, în baza art.422 Cod proc. penală rap. la art.72 Cod penal se va computa din durata pedepsei de executat reținerea din data de 26 septembrie 2014 și arestarea preventivă conform mandatului de arestare preventivă nr. 9 din 23 mai 2015 emis în dosarul nr._ al Judecătoriei Răcari, începând cu data de 22 decembrie 2014, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 NCPP, ce reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv a acelora privind onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu, în cazul inculpaților judecați în stare de arest,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală admite apelurile declarate partea civilă A. V., domiciliat în comuna Conțești, . județul Dâmbovița și inculpatul I. R.( fiul lui G. și Bistrița, născut la 22 ianuarie 1982), în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.155 din 2 iulie 2015 a Judecătoriei Răcari, pe care o desființează în parte, în latură penală și rejudecând pronunță o nouă hotărâre după cum urmează:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani, 8 luni și 20 zile închisoare aplicată inculpatului I. R. în pedepsele componente de 2 ani și 8 luni închisoare și sporul de 1 an și 20 zile închisoare.
În baza art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal cu aplic.art.35 alin.1 și art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc. penală condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, persoană vătămată A. V., 2 acte materiale din 24.08.2014 și 15.09.2014.
În baza art.67 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a,b,j și k Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal cu aplic.art.41 Cod penal și art.396 alin.10 Cod proc. penală condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, persoană vătămată I. G., faptă din 5 decembrie 2014.
În baza art.67 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.66 lit.a,b,j și k Cod penal pe o durată de 2 ani.
În conformitate cu art.38, art.39 lit.b și art.45 alin.3 lit.a Cod penal contopește pedepsele principale și pe cele complementare aplicate inculpatului, stabilind pedeapsa principală rezultantă de 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare și pedeapsa complementară rezultantă de 2 ani, aceasta urmând a fi executată după executarea pedepsei închisorii, conform art.68 alin.1 lit.c din același cod.
În temeiul art.43 alin.2 Cod penal adaugă la pedeapsa rezultantă de 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare, restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară de 215 zile închisoare, astfel că inculpatul I. R. va executa în total, pedeapsa de 3 ani, 6 luni și 235 zile închisoare.
În baza art.65 alin.1 și 3 Cod penal interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, exercițiul drepturilor prev. de art.66 lit. a,b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art.424 alin.3 Cod proc. penală deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv al inculpatului din data de 26 septembrie 2014 și respectiv de la 22 decembrie 2014-la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 260 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 septembrie 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. E. N.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. EN
Tehnored. GM
3 ex./07 octombrie 2015
Dosar fond nr._
Judec. fond A. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 140/2015.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 874/2015. Curtea... → |
|---|
