Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 72/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-01-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA nr.72
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2015,
Președinte: - M. D.
Judecător: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpata R. M. (arestată în altă cauză), fostă I., fiica lui I. C. și I. A., născută la 28.09.1967 în orașul Urlați, județul Prahova, domiciliată în mun. Ploiești, .. 2, jud. Prahova, fără forme legale în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, CNP_, cetățenie română, văduvă, studii - 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, in prezent aflata in Penitenciarul de Femei Targsor, la împotriva sentinței penale nr.3162/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin această sentință în baza art. 396 al. 2 din C.pr.penală rap la 244 alin 1 si 2 NCP cu aplicarea art.396 alin.10 C.pr.penală, cu aplic. art.5 NCP, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă din data de 04.03.2009.
2. În baza art. 396 al. 2 din C.pr.penală rap. la art.323 NCP cu aplic art.35 alin.1 NCP cu aplic art.396 alin.10 C.pr.penală și cu aplic. art.5 NCP, aceeași inculpată R. M., a fost condamnată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, faptă din datele de 14.04.2008 și 04.03.2009.
S-a constatat că faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentința sunt săvârșite în concurs real, în temeiul art.38 alin.1 C.penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b C.penal, s-au contopit pedepsele de 10 luni închisoare și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, rezultând o pedeapsă totala de 1 (un) an închisoare, în regim de detenție.
În baza art.66 alin.(1) lit a), b) C.pen., ca pedeapsă complementară, inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei .
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. inculpatei i s-a interzis ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-inculpată R. M. în stare de deținere, asistată din oficiu de avocat M. I. din cadrul Baroului Prahova, în substituire pentru avocat E. M. (delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/07.01.2015), lipsind intimatul-parte civilă R. L. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art.89 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu apelanta-inculpată R. M..
Apelanta-inculpată R. M. având cuvântul, declară că înțelege să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr.3162/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Avocat M. I. având cuvântul solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de apelanta-inculpată R. M..
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea apelului declarat de inculpata R. M..
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.3162/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 396 al. 2 din C.pr.penală rap la 244 alin 1 si 2 NCP cu aplic art.396 alin.10 C.pr.penală, cu aplic. art.5 NCP, inculpata R. M., fostă I., fiica lui I. C. și I. A., născută la 28.09.1967 în orașul Urlați, județul Prahova, domiciliată în mun. Ploiești, ..2, jud. Prahova, fără forme legale în mun. Ploiești, .. 13, jud. Prahova, CNP_, cetățenie română, văduvă, studii - 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, în prezent aflată în Penitenciarul de Femei Târgșor, a fost condamnată la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă din data de 04.03.2009.
2. În baza art.396 al. 2 din C.pr.penală rap. la art.323 NCP cu aplic art.35 alin 1 NCP cu aplic art.396 alin.10 C.pr.penală și cu aplic. art.5 NCP, aceeași inculpată R. M., a fost condamnată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, faptă din datele de 14.04.2008 și 04.03.2009.
În baza art.66 alin. (1) lit. a), b) C.penal inculpatei i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei .
În baza art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.(1) lit.a), b) C.pen. ca pedeapsă accesorie inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a constatat că faptele pentru care inculpata a fost condamnată prin prezenta sentința sunt săvârșite în concurs real, în temeiul art.38 alin.1 C.penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b C.penal, s-au contopit pedepsele de 10 luni închisoare și 6 luni închisoare stabilite prin prezenta, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, rezultând o pedeapsă totala de 1 (un) an închisoare, în regim de detenție.
În baza art.66 alin.(1) lit a), b) C.pen., ca pedeapsă complementară, inculpatei i s-a interzis exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei .
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C.pen. inculpatei i s-a interzis ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
S-a luat act că inculpata R. M. e arestată în altă cauză și că persoana vătămata R. L. A. nu s-a constituit parte civila in cursul procesului penal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul parchetului s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de: uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 Cp., cu aplic. art. 41 al. 2 Cp. - 2 acte materiale și înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 Cp., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cp, reținându-se în esență că, la data de 14.04.2008 a folosit certificatul de moștenitor cu nr. 803/22.11.2007 (în care se atesta în mod nereal faptul că era unic moștenitor al defunctului R. A. asupra construcțiilor situate în mun. Ploiești, .. 2), în acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, pentru ca instanța de judecată să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului din mun. Ploiești, ., prin uzucapiune, după care, la data de 04.03.2009 a folosit din nou certificatul de moștenitor cu nr. 803/2007 la Biroul notarilor publici asociați „L. M. și „L. M.-L. ", pentru a putea vinde numitului M. M. imobilul, compus din construcții și teren, situat în mun. Ploiești, .. 2, inducându-l în eroare pe acesta din urmă.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată prin: declarațiile inculpatei R. M., filele 9, 11-12, 13-15; declarațiile numitului R. L.-A., filele 17-18, 19-21; declarațiile martorilor M. M., fila 22, V. C., filele 25-27, B. C., filele 28-29, N. V., filele 32-33 C. M., fila 36; copii de pe cererea pentru deschiderea procedurii succesorale, fila 40, depozițiile martorilor N. V. și C. M., fila 41, încheierea nr. 4157/27.02.2009 a OCPI Prahova, încheierea finală din 22.11.2009, fila 43, certificatul de moștenitor nr. 803/22.11.2007, fila 44, sentința civilă nr. 7991/19.09.2008 a Judecătoriei Ploiești, filele 45-47, extras de carte funciară pentru informare, filele 50-52, încheierea nr._/05.03.2009 a OCPI Prahova, fila 53, contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de autentificare nr.452 din 04.03.2009, fila 54, certificatul de deces . nr._, fila 58, rezoluția de încetare a urmăririi penale, filele 65-67; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, fila 68.
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța de fond a adus la cunoștința inculpatei posibilitatea pe care o are de a solicita că soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penala, în măsura în care aceasta își însușește aceste probe și recunoaște fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.
Inculpata prin apărător a arătat la termenul din 07.10.2014, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art.374 alin.4 C.pr.penală și judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală si le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art.374 alin.2 C.proc.pen, instanța de fond a explicat inculpatei în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatei fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Prima instanță, având în vedere dispozițiile art.374 C.pr.penală al.4 referitoare la împrejurarea că până la începerea cercetării judecătorești, dacă se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.
Instanța de fond a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că sunt evident favorabile prevederile din NCP, art.244 alin 1 si 2 din NCP, prevăzând pentru infracțiunea de înșelăciune pedeapsa închisorii cu limite cuprinse intre 1 si 5 ani, spre deosebire de art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen din 1968 care prevedea limite de pedeapsa între 3 și 15 ani închisoare, limitele de pedeapsa pentru infracțiunea de uz de fals – art 323 NCP nesuferind modificări, urmare a succesiunii de legi in timp.
Astfel, instanța de fond, făcând o analiză a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile NCP sunt mai favorabile inculpatei .
Având în vedere că prin Decizia nr.265/6 mai 2014, publicată în M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va dispune condamnarea inculpatului in baza NCP .
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 C.pen.,respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a constat că, prin însăși natura sa infracțiunea de înșelăciune este o infracțiune gravă, aspect decelat din însuși elementul material al laturii obiective, este o fapta antisociala cu reale rezonante negative in viata sociala.
Astfel, în cauză, instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultând că inculpata a premeditat săvârșirea faptelor, pentru a-și asigura proprietatea exclusiva asupra construcțiilor situate în mun. Ploiești, .. 2, si ulterior să intre în posesia întregii sume rezultate din înstrăinarea imobilului.
Această împrejurare a fost avută în vedere la stabilirea stării de pericol pentru ordinea publică, fiind coroborată cu circumstanțele personale ale inculpatei, care în prezent este arestată într-o altă cauză
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, astfel încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și a duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Modul de comitere a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, au fost elemente ce nu au fost omise și care trebuie să fie riguros evaluate de către instanță în alegerea pedepsei aplicată inculpatei.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane, care văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția generală și specială înscrise în Codul penal român.
Gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și inculpatului.
Față de împrejurarea ca inculpata, înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea in procedura recunoașterii învinuirii, înțelegând să pledeze pentru recunoașterea vinovăției asumându-și în totalitate fapta reținuta in sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art.396 alin 10 C.pr.penală instanța de fond a apreciat că inculpata poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
Faptele săvârșite, raportate la modul de săvârșire a acestora și la circumstanțele personale ale inculpatei sunt de o gravitate medie, instanța de fond a apreciat că pentru inculpată, resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, executate în regim privativ de libertate.
La individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei R. M., instanța de fond a ținut seama, în principal de posibilitatea realizării scopului pedepsei, apreciind că numai prin executarea în regim de detenție a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv și educativ ale pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că persoana vătămata R. L. A. nu s-a constituit parte civila în cursul procesului penal (conform declarație fila 12 dosar instanța).
Împotriva acestei sentințe inculpata a declarat apel, în termen legal, fără a preciza în scris care sunt motivele care au determinat-o să promoveze această cale de atac.
În ședința publică din data de 27 ianuarie 2015, apelanta-inculpată R. M. prezentă personal în fața instanței de apel a solicitat să se ia act de faptul că își retrage apelul declarat împotriva sentinței penale nr.3162/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Față de această manifestare de voință a exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, în temeiul disp. art.415 C.pr.penală, Curtea urmează să ia act de retragerea apelului.
În conformitate cu disp. art.275 alin.2 C.pr.penală, apelanta-inculpată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpata R. M., fiul lui I. C. și I. A., născută la 28.09.1967, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 3162/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Ia act că apelanta inculpată este arestată în altă cauză.
Obligă pe apelanta inculpată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. C. G.
Grefier,
M. M.
Red.MM
6 ex./03.02.2015
d.f._, Judecătoria Ploiești
j.f. L. M.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP.... → |
|---|
