Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia nr. 211/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 17507/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 211
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
………..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. V., fiul lui A. și E., născut la data de 11.05.1962 in Ploiești, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, necăsătorit, recidivist, domiciliat în Ploiești, Soseaua Vestului, nr. 11, ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 3748 din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în temeiul art. 396 alin. (2) C.proc. pen.si a art. 396 alin. (10) C.proc.pen. raportat la art. 182 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. 1969 si a art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta din data de 15.08.2012.
În baza art. 71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. 1969, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei..
In baza art. 61 alin.(1) teza a-II-a C. pen. 1969 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului C. V. din executarea pedepsei de 9 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 223/2004 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 243/2004 a Curții de Apel Ploiesti.
In baza art 61 alin.(1) teza a-III-a C. pen.1969 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză cu restul de pedeapsă ramas neexecutat de 1171 zile închisoare, în final inculpatul executand, în regim de detentie, pedeapsa de 1171 zile închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a-II-a, și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei.
S-a luat act de faptul că persoana vătămată S. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 19 si art.20 C.proc.pen. raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art 313 din Lg. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Ambulanță Prahova, constituit parte civilă în cauză, și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 185,75 lei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul - inculpat C. V., asistat din oficiu de avocat C. S. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2014, lipsind intimatele persoane vătămate S. N., S. Județean de Ambulanță Prahova și S. Județean de Urgență Ploiești.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-inculpat C. V. se legitimează cu C.I. . nr._, eliberat la data de 11.11.2013 de SPCLEP Ploiești, este fiul lui A. și E., născut la data de 11.05.1962 în Ploiești, jud. Prahova, CNP_, domiciliat în Ploiești, Soseaua Vestului, nr. 11, ., jud. Prahova, care precizează că înțelege să-și retragă apelul declarat.
Apărătorul apelantului-inculpat C. V. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocat C. S., având cuvântul pentru inculpatul C. V., solicită a se lua act de declarația de retragere a apelului formulată de către inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii în sensul de a se lua act de declarația inculpatului, în sensul că înțelege să-și retragă apelul formulat.
Inculpatul C. V., având ultimul cuvânt solicită instanței a se lua act de declarația sa, în sensul că înțelege să-și retragă apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 3748 din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 3748 din data de 19.12.2014, Judecătoria Ploiești în temeiul art. 396 alin. (2) C.proc. pen. și a art. 396 alin. (10) C.proc.pen. raportat la art. 182 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. 1969 si a art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C. V., fiul lui A. și E., născut la data de 11.05.1962 in Ploiești, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, necăsătorit, recidivist, domiciliat în Ploiești, Soseaua Vestului, nr. 11, ., jud. Prahova, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta din data de 15.08.2012.
În baza art. 71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. 1969, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei..
In baza art. 61 alin.(1) teza a-II-a C. pen. 1969 s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului C. V. din executarea pedepsei de 9 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 223/2004 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 243/2004 a Curții de Apel Ploiesti.
In baza art 61 alin.(1) teza a-III-a C. pen.1969 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză cu restul de pedeapsă ramas neexecutat de 1171 zile închisoare, în final inculpatul executand, în regim de detentie, pedeapsa de 1171 zile închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen. 1969 s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a-II-a, și b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei.
S-a luat act de faptul că persoana vătămată S. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Ploiești nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 19 si art.20 C.proc.pen. raportat la art. 397 alin. (1) C.proc.pen. și art 313 din Lg. 95/2006 s-a admis acțiunea civilă exercitată de S. Județean de Ambulanță Prahova, constituit parte civilă în cauză, și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 185,75 lei.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 emis de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și înregistrat pe rolul instanței la data de 01.08.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vatamare corporala grava, faptă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969.
În fapt, s-a reținut că la data de 15.08.2012, inculpatul i-a aplicat o lovitură persoanei vatamate, S. N., cu o sticla plina cu bere, în zona capului, cauzandu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de ingrijiri medicale si care i-au pus viata in primejdie.
Pentru a se reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă:declaratie persoană vatamata S. N. (f. 9, f. 13-15 d.u.p.), certificat medico-legal nr. 1729/22.08.2012 (f. 16 d.u.p), declaratie martor P. G. V. (f. 17-19 d.u.p), declaratie invinuit C. V. (f. 25-26 d.u.p).
Procedura din Camera preliminară a fost finalizată prin încheierea din data de 06.06.2014, dispunându-se începerea judecății la data de 19.06.2014.
La termenul de judecată din data de 27.11.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a adus la cunostinta inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca solutionarea cauzei sa se faca in procedura recunoașterii invinuirii, in baza probelor care au fost administrate in faza de urmarire penala, in masura in care acesta isi insuseste aceste probe si recunoaste fapta astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare.Inculpatul a aratat ca intelege sa se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin.(4) C. proc. pen., invederand instantei ca isi insuseste probele administrate in faza de urmarire penala, nemaisolicitand administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor .
Inainte de a-i fi luata o declarație, dând eficiență dispozitiilor art 374 alin.(2) C.proc.pen, instanța de fond a explicat inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei (f. 85-86).
La solicitarea instanței de fond a fost comunicată la dosar fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului ( f. 22-23).
S. de Ambulanță Județean Prahova s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei (f.67) iar în susținerea pretențiilor civile a depus la dosar decontul cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată ( f.68-70).
Examinând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, care probează – dincolo de orice îndoială rezonabilă – situația de fapt expusă în rechizitoriu, instanța de fond a reținut, următoarea situație de fapt:
In fapt, la data de 15.08.2012, în jurul orei 23:30 inculpatul C. V. se afla in barul ., unde consuma o bere. La un moment dat, si-a făcut apariția in bar persoana vătămata S. N. care a mers direct la masa inculpatului. Aceasta s-a angajat imediat . cu inculpatul si a incercat sa il agreseze fizic. In acel moment, C. V. a reacționat, lovindu-1 pe S. N. cu sticla de bere, in cap.Urmare a loviturii aplicate, sticla s-a spart iar cioburile au secționat artera faciala și ramurile nervului facial.
Situația de fapt reținută anterior s-a coroborat cu declarația persoanei vătămate, S. N., dar și cu declarația martoruluiPetrean G. V..
În declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 13-15 d.u.p.), persoana vătămată S. N., a declarat că la data de 15.08.2012, în jurul orei 23:30, se afla la barul . situat în zona Pieții A. și a avut un conflict spontan cu inculpatul C. V., acesta din urmă lovindu-l cu o sticlă de bere în cap, provocându-i leziuni.
Martorul P. G. V. în declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 17-19 d.u.p), a arătat că la data de 15.08.2012, în jurul orei 23:30 se afla la barul . situat în zona Pieții A. unde a observat că persoana vătămată S. N. a avut un conflict spontan cu inculpatul C. V., acesta din urmă lovindu-l în cap cu o sticlă de bere, provocându-i leziuni.
Potrivit certificatului medicol legal nr. 1729/22.08.2012 (f. 16 d.u.p), persoana vatămată S. N. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale, acestea punându-i viața în primejdie.
Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul C. V. a recunoscut savarsirea faptei. În declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 25-26 d.u.p) inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, declarând că a avut un conflict spontan cu persoana vătămată S. N. și că a lovit-o pe aceasta cu o sticlă de bere în cap, provocându-i leziuni, iar în fata instantei, inculpatul a recunoscut faptele asa cum au fost descrise in actul de sesizare, fiind de acord cu probele ce au fost administrate in faza de urmarire penală și pe care si le-a insusit (f. 85 - 86).
Astfel declaratia inculpatului care a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare, s-a coroboreat cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu declaratiile de martori si cu declaratiile persoanei vatamate.
Anterior stabilirii încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, instanța de fond a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiunii, respectiv a Codului penal din 1969 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.
Pentru a determina legea mai favorabilă aplicabilă în cauză inculpatului, instanța de fond a analizat comparativ dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen. 1969 și dispozițiile art. 194 alin. (1) C. pen., având în vedere drept criterii în baza cărora a determinat legea penală mai favorabilă și pe care le-a apreciat în concret, următoarele: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, așadar atât condițiile de încriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă.
Din perspectiva limitelor de pedeapsă aplicabile infracțiunii de vătămare corporală gravă, conform noii reglementari, limitele de pedeapsa sunt cuprinse intre 2-7 ani inchisoare, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea ca limite de pedeapsa, inchisoarea cuprinsa intre 2-10 ani.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 22-23), instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.223/27.04.2004 pronunțată de Tribunalul Prahova, inculpatul C. V. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 lit. c) C.pen., pedeapsă ce a fost pusă în executare, iar la data de 06.04.2010 inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de 1171 zile închisoare.
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile privind incidența recidivei postcondamnatorii, respectiv după condamnarea definitivă la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, în timpul executării pedepsei (înainte ca pedeapsa să fi fost considerată executată având în vedere că inculpatul fusese liberat condiționat iar termenul de liberare condiționată nu se împlinise ) a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969 fiind considerate mai favorabile față de dispozițiile art. 41 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului C. V. care, la data de 15.08.2012, i-a aplicat persoanei vătămate S. N. o lovitura, cu o sticla plina cu bere, in zona capului, cauzandu-i leziuni traumatice care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare si care i-au pus viata în primejdie, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala grava, prevăzută de art. 182 alin. (2) C.pen. 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în acțiunea inculpatului de a o lovi pe persoana vătămată, cu o sticlă de bere în cap, cu consecinta punerii in primejdie a vietii acesteia.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului a fost vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate (leziunile produse au necesitat pentru vindecare 22-24 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, după cum a reieșit din certificatul medico-legal nr. 1729/22.08.2012, iar legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea imediată a rezultat din întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu praeterintenție. Acesta a avut reprezentarea faptei sale, a urmărit să o lovească pe persoana vătămată, dar a produs un rezultat mai grav (primejduirea vieții acesteia) decât cel urmărit și acceptat, imputabil acestuia sub forma culpei, întrucât nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să îl prevadă (pregătirea și experiența de viață a inculpatului îi dădea acestuia posibilitatea de prevedere a rezultatului).
În sarcina inculpatului s-a reținut varianta agravată a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de dispozițiile art. 182 alin. (2) C.pen. 1969 având în vedere că fapta inculpatului apus în primejdie viața victimei, activitatea acestuia creând posibilitatea reală ca persoana vătămată să înceteze din viață.
Prin urmare, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, în sensul că dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta dedusă judecății a existat, constituind infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen.1969 referitoare la criteriile generale de individualizare, la stabilirea pedepsei ținând cont de dispozițiile părții generale ale Codului penal privind condițiile răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, astfel cum este evidențiat de împrejurările concrete în care a fost săvârșită faptași de consecințele pe care le-a produs.
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului a prezintat un grad ridicat de pericol social, având în vedere atât circumstanțele în care a fost săvârșită (lovirea unei zone vitale cu o sticlă) cât și urmarea produsă (secționarea arterei faciale și ramurile nervului facial) prin raportare și la numărul de zile de îngrijiri medicale (22-24 zile) dar și la faptul că leziunile au pus în primejdie viața victimei.
Instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului C. V., și anume, faptul că acesta este în vârstă de 52 de ani, are un nivel redus de școlarizare (12 clase),a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și că a avut o atitudine siceră pe parcursul urmăririi penale și al judecății, recunoscând săvârșirea faptei.
Totodată, la stabilirea în concret a pedepsei instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, potrivit cărora, când judecata s-a desfășurat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii în condițiile art. 375 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.
Față de aspectele mai sus menționate referitoare la circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale ale săvârșirii faptei, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 182 alin (2) C. pen. 1969cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) Cod penal 1969, a art. 5 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Având în vedere că prima instanță a apreciat ca lege penală mai favorabilă inculpatului dispozițiile Codului Penal de la 1969, în considerarea prevederilor art. 12 din legea 187/2012 de punere în aplicare a Noului Codului Penal, care statuează că în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă, s-a făcut aplicarea art. 71 C.pen. de la 1969 și s-a dispus interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 alin.(1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.
Instanța de fond a ținut seama și de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci se va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin. (3) C.pe 1969.
În cauză, natura faptei comise de inculpat a reflectat o atitudine de sfidare în raport cu valori sociale importante, existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte – deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.p. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care CEDO a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al CEDO – instanța apreciază că, în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept.
Totodată, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. c), lit.d) și lit.e) C.pen. 1969.
Inculpatul a săvârșit fapta ce face obiectul prezentei cauze în cursul termenului de încercare al liberării condiționate din pedeapsa închisorii de 9 ani aplicată prin sentința penală nr. 223/27.04.2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, definitiva prin decizia penala nr. 243/2004 a Curtii de Apel Ploiesti, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 06.04.2010, cu un rest rămas neexecutat de 1171 de zile.
În continuare instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art.61 alin. (1) teza a II-a C. pen. 1969 și a revocat liberarea condiționată având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite și, în baza art. 61 alin. (1) teza a III-a Cod penal 1969 a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 1171 de zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 223/27.04.2004, pronunțată de Tribunalul Prahova, definitiva prin decizia penala nr. 243/2004 a Curtii de Apel Ploiesti, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1171 zile de închisoare.
În temeiul art.71 Cod Penal 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a lua act de faptul că persoanele vătămate S. N. și S. Județean de Urgență Ploiești nu s-au constituit părți civile în cauză.
Instanța de fond a constatat că S. de Ambulanță Județean Prahova s-a constituit parte civilă în prezenta cauză prin declarația dată de reprezentanții acestora în cursul judecății (f. 67), pentru suma de 185,75 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate. Sumele astfel solicitate reies din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (deconturi cheltuieli spitalizare – f. 68-70).
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a inculpatului C. V. pervăzute de art. 1349 C. civ., existând o legătură de cauzalitate directă și necontestată între fapta acestuia de vătămare corporală gravă a persoanei vătămate S. N. și prejudiciul creat unității spitalicești, reprezentat de cheltuielile suportate de aceasta pe perioada internării persoanei vătămate în vederea recuperării.
Astfel, în baza art. 19 si art.20 C.proc. pen. raportat la art. 397 alin.(1) C.proc.pen. și art 313 din Legea 95/2006 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. J. de Ambulanta Prahova și a obligat inculpatul la plata sumei de 185,75 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru persoana vătămată S. N..
În baza art.274 alin. (1) C.proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art 272 alin (1) C. proc. pen, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. V., criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeincie.
Prezent în instanță, în ședința publică din data de 25 februarie 2015, apelantul – inculpat C. V., având cuvântul în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a declarat că înțelege să-și retragă apelul formulat.
Potrivit art.415 din Noul Cod de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage calea de atac exercitată.
Față de această manifestare de voință a apelantului - inculpat C. V., exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, Curtea urmează să ia act de retragerea apelului formulat.
Apelantul – inculpat C. V. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 275 alin.2 c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul inculpatul C. V., fiul lui A. și E., născut la data de 11.05.1962 in Ploiești, jud. Prahova, CNP_, cetățean român, studii medii, necăsătorit, recidivist, domiciliat în Ploiești, Soseaua Vestului, nr. 11, ., jud. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 3748 din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă apelantul – inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
D. A. E. P. M. F.
Grefier,
M. P.
Red.Tehn. Grefier P.M.
7 ex./ 04.03.2015
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. B. I.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... → |
|---|
