Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 31791/281/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.156
Ședința publică din data de 13 februarie 2015
PREȘEDINTE – V. M.
JUDECĂTOR – I. S.
GREFIER - E. V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
a fost reprezentat de procuror C. I. P.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de părțile civile N. LUCREȚIA și M. O. A., ambele domiciliate în comuna Bărcănești, ., județul Prahova și R. E. M., domiciliată în municipiul Ploiești, . G., nr.7, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 1756 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția penală, în dosarul nr._, prin care în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost achitată inculpata F. T. G., fiica lui V. si Meluța, născută la data de 06.08.1982 în Ploiești, județul Prahova, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța de control judiciar pentru a avea nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 09 februarie 2015 și apoi la data de astăzi, 13 februarie 2015, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1756 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția penală, în dosarul nr._, în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost achitată inculpata F. T. G., fiica lui V. si Meluța, născută la data de 06.08.1982 în Ploiești, județul Prahova, CNP_, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea din data de 13.02.2012, în temeiul art. 278/1 alin. 8, lit. c C.p.p. anterior, a fost admisă plângerea formulat de către petenta N. Lucreția, împotriva rezoluției nr._/P/2007 din data de 01.11.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești si pe cale de consecință desființarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare. Prin aceeași încheiere s-a pus în mișcare acțiunea penală față de numita F. T., aceasta dobândind calitatea de inculpat.
În vederea respectării principiului nemijlocirii, s-a procedat la audierea inculpatei, a martorilor M. I., N. I., S. I., M. C., V. A..
De asemenea, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, la dosar fiind atașată si fișa de cazier judiciar a inculpatei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 05.11.2007, în jurul orei 06:30, inculpata conducea autoturismul marca „Daewoo Matiz”, cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 101 G, pe raza localității Tătărani, circulând din direcția Brazi către DJ 101 D.
Ajungând în dreptul imobilului nr. 653 l-a accidentat mortal pe numitul N. I. care se deplasa pe marginea părții carosabile, pe același sens de mers cu autoturismul condus de către inculpată.
Potrivit raportului medico-legal nr. 592 M/06.11.2007 emis de către SML Prahova s-a stabilit faptul ca moartea numitului N. I. a fost violenta, cauzată de hemoragia meningo-ventriculară consecutiva unui politraumatism cu fracturi costale si traumatism cranio-cerebral. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri si planuri dure, posibil in cadrul unui accident rutier.
Conform art. 103 alin. 1 C.p.p. „probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”, aprecierea fiecărei probe făcându-se de organul judiciar sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Astfel, din raportul de expertiza tehnica auto nr. 28/29.01.2010, efectuat in cursul urmăririi penale, s-au reținut următoarele concluzii:
- victima N. I. putea preveni accidentarea sa, dacă ar fi utilizat trotuarul său, în condițiile în care acesta nu era practicabil, dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului în sensul propriu de mers;
- în momentul impactului viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpată era de cca 30 km/h, valoarea vitezei de la care accidentul putea fi evitat prin frânare, ar fi fost de cca 19 km/h..
Potrivit art.72 al. l din OUG 195/2002, modificată si completată "pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, în direcția lor de mers. Când acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers". Or, în speța de față, pe acel sector de drum exista trotuar, astfel cum rezultă si din planșele foto existente la dosarul cauzei.
Conform art. 166 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 modificata “pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilata acestuia care circula pe partea carosabila a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie sa aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescente-reflectorizante sau să poarte o sursa de lumina, vizibila din ambele sensuri.” Analizând planșele foto anexate la doar (fila 20-32 d.u.p.)se observa ca victima, pe lângă faptul ca nu avea aplicate pe îmbrăcăminte accesoriile amintite, era îmbrăcată în haine de culoare închisă care fac si mai dificila observarea acesteia.
Potrivit art. 72 alin. 4 din O.U.G. 195/2002, pietonii surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector".
Din ambele expertize efectuate în cauză, a rezultat faptul că pietonul nu se afla în traversare ci se deplasa în același sens cu autoturismul in momentul accidentării, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art. 72 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 amintite anterior, conform cărora, pietonul avea obligația sa se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea dreapta a drumului, în direcția lor de mers, în caz contrar pietonul purtând întreaga răspundere a accidentării sale, fiind incidente dispozițiile art. 72 alin. 4 din O.U.G. 195/2002.
Analizând planșele foto depuse la dosarul cauzei s-a constatat că pe segmentul respectiv de drum exista trotuar practicabil. Mai mult, din adresa emisă de Electrica AISE- Ploiești, fila 120 d.u.p., a reieșit faptul că lucrările de reparație accidentală în regim de urgenta a derivației LES 20KV PTA 3092 Tinosu, inclusiv lucrările de aducere a terenului la starea inițială au fost finalizate la data de 25.07.2007, anterior datei producerii evenimentului rutier. Declarațiile martorilor N. I. si V. A., conform cărora, lateralele părții carosabile erau impracticabile, în zonă fiind șanț au fost înlăturate - pe de o parte, de adresa emisă de Electrica AISE- Ploiești, iar pe de altă parte, de planșele foto ce însoțesc procesul verbal de cercetare la fața locului din care se poate observa faptul că pe respectivul segment de drum, trotuarul era practicabil.
Cât privește viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpata, din raportul de expertiza tehnica efectuat în cursul urmăririi penale, s-a reținut faptul că nu a putut fi determinată viteza certă de deplasare a autoturismului în momentele premergătoare producerii evenimentului rutier, însă în momentul impactului viteza de deplasare a autoturismului a fost de circa 30 de km. În raportul de expertiza tehnica efectuat în cursul judecății se concluzionează faptul că viteza de impact a fost de cca. 36 km/h, rezultând o diferența de doar 6 km/h intre valorile stabilite conform celor doua expertize.
Având în vedere că nu s-a putut stabili viteza inițială de deplasare a autoturismului în expertiza tehnica efectuata în cursul urmăririi penale, s-a analizat evenimentul rutier adoptându-se valoarea vitezei de impact ca fiind egală cu cea anterioară producerii evenimentului, prin urmare o viteza sub limita maximă admisă de normele legale pe respectivul segment de drum, respectiv 50 km/h. Concluziile celor două expertize administrate în cauză, coroborate cu celelalte mijloace de probă au îndrituit instanța de fond să considere că inculpata circula cu o viteză sub limita maxima admisa de lege pentru segmentul de drum respectiv. Raportat la concluziile celor două expertize, în sensul în care viteza premergătoare impactului nu poate fi stabilita, instanța de fond a fost în drept să aplice principiul „in dubio pro reo” (orice îndoială profită făptuitorului), motiv pentru care nu se poate retine în sarcina inculpatei ca aceasta circula cu o viteza peste limita legala. De asemenea, în acest sens, s-a reținut si declarația inculpatei care a precizat faptul ca autoturismul era în viteza a 3-a, circulând cu o viteză de maxim 40 km/h.
Dispozițiile referitoare la prezumția de nevinovăție impun ca la pronunțarea unei condamnări, instanța să își întemeieze convingerea vinovăției pe probe certe, sigure, care să facă dovada evidentă, fără posibilitate de controversă.
Dacă probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Astfel, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică, precară din punct de vedere gnoseologic, instanța nu își poate forma convingerea care, de altfel, sa constituie si o certitudine în sensul în care inculpata, în momentul premergător impactului, ar fi circulat cu o viteză superioara limitei maxime legale admise pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul.
În sprijinul acestei interpretări, s-au reținut si consemnările din procesul-verbal de cercetare la fața locului, conform cărora, pe porțiunea de drum in cauza nu au fost identificate urme de frânare, astfel încât, se poate susține cu tărie, ipoteza conform căreia, valoarea vitezei de deplasare la momentul de impact stabilita in urma expertizei este egala cu valoarea vitezei de deplasare anterioara producerii acestuia.
Concluzia raportului de expertiza extrajudiciară, conform căreia, viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpată ar fi fost de cca 63 km/h., nu a fost susținută cu niciun alt mijloc de probă, neindicându-se, totodată, modalitatea de calcul prin care s-a reținut această viteză, aspecte care au îndrituit instanța să înlăture acest mijloc de proba.
De asemenea, nu are relevanță în cauză nici susținerea inculpatei, conform căreia, a fost orbită de farurile unui autoturism care circula pe contrasens, moment în care s-a produs impactul, coordonatele situației de fapt, astfel cum a fost analizată anterior, fiind aceleași.
Raportat la toate aceste aspecte, s-a conchis ca, în antecedența cauzală a accidentului, la producerea acestuia a contribuit în mod exclusiv victima, viteza cu care circula inculpata nereprezentând cauza determinantă a producerii accidentului, ci comportamentul victimei care nu a respectat dispozițiile art. 72 alin. l din OUG nr.195/2002 si art. 166 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002.
Totodată, raportat la data săvârșirii faptei, respectiv anterior intrării în vigoare a noului cod penal, s-a constatat că în speță, s-a impus a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia, în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultra activitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.
În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc..
Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.”
Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o „lex tertia”, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă, s-a constatat că atât noua reglementare, cât si vechea reglementare prevăd pentru infracțiunea de ucidere din culpa pedeapsa închisorii de la 2-7 ani.
Cu toate acestea, s-a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă, ci trebuie considerată mai favorabilă legea care în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
Astfel, instanța de fond, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatei.
Având în vedere că prin Decizia nr 265/6 mai 2014, publicată în M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, s-a considerat ca lege mai favorabilă pentru inculpata F. T. Codul penal 1969.
În raport de cele ce preced, în baza art. 396 alin. 1 și 5 rap. la art. 16 alin. 1 lit. b C.p.p., instanța de fond a achitat pe inculpata F. T. G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal din 1969.
În temeiul art. 397 alin. 1 C.p.p., raportat la art. 25 alin. 5 C.p.p., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă promovată de părțile civile N. Lucreția, M. O. A. si R. E. M..
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M., care prin apărător ales au susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia, motivat de faptul că, în mod greșit prima instanță a dispus achitarea inculpatei F. T. G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, cu toate că, din probele administrate în cauză rezultă fără nici un fel de dubiu că, în producerea accidentului de circulație din data de 5.11.2007, soldat cu decesul victimei N. I., culpa îi aparține într-o proporție însemnată și acesteia.
Ca atare, critica vizează atât latura penală a cauzei cât și latura civilă deoarece prin exonerarea inculpatei de la orice răspundere penală, le-au fost respinse și cererile de despăgubiri materiale și morale cu care s-au constituit parte civilă.
Din expertizele tehnice efectuate în cauză atât la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești reiese că intimata – inculpată putea să evite accidentul de circulație așa cum de altfel a declarat și în fața instanței, în condițiile în care a circulat cu o viteză de 35-40 km./h., în condiții de ploaie, carosabil umed și întuneric, iar datorită anotimpului și fiind orbită de farurile mașinii care circula din sens invers a lovit victima accidentând-o mortal.
În ceea ce privește culpa victimei prima instanță nu a dat atenția cuvenită împrejurării că aceasta nu avea altă posibilitate de deplasare întrucât în porțiunea unde era o alee pietonală se executau lucrări fiind impracticabilă.
De aceea, consideră că, cel puțin una din expertizele efectuate în cauză concluzionează că în producerea accidentului de circulație culpa aparține atât victimei cât și inculpatei motiv pentru care se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, condamnarea acesteia pentru infracțiunea de ucidere din culpă și obligarea la plata despăgubirilor materiale și morale, așa cum s-a solicitat.
Curtea examinând hotărârea atacată conform art. 420 al.8 c.pr.penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 al.2 c.pr.penală, constată că, apelul declarat de părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M., sunt fondate, așa cum se va arăta în continuare:
În esență, recapitulând împrejurările reținute pe situația de fapt, se constată că la data de 5.11.2007, în jurul orelor 6,3o inculpata F. T. G. conducea autoturismul marca Daewo Matiz, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 101G, pe raza localității Tătărani, județul Prahova circulând în direcția Brazi.
Ajungând în dreptul imobilului nr. 653, inculpata l-a accidentat mortal pe numitul N. I., care se deplasa pe marginea părții carosabile, pe același sens de mers, cu autoturismul.
În urma acestui eveniment rutier, s-a constatat prin raportul medico legal din 6.11.2007 efectuat de SML Prahova că moartea victimei N. I. a fost violentă, datorită hemoragiei meningo – ventriculare consecutive, unui politraumatism cu fracturi costale și traumatism craniocerebral.
S-a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier, iar între leziunile traumatice și cauza decesului existând legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
La scurt timp după producerea accidentului conducătoarea auto F. T. G., a declarat faptul că, ajungând în zona producerii evenimentului rutier a fost orbită de farurile unui autoturism care se apropia din sens opus, afară fiind întuneric și în aceste condiții nu a văzut că pe partea carosabilă, la aproximativ 0,5 m., de marginea drumului, pe sensul de mers pe care circula și ea se deplasa un bărbat. A precizat că, a văzut respectivul bărbat cu câteva secunde înainte de producerea accidentului și nu a mai putut evita impactul.
Prima expertiză efectuată în cauză de către expert ing.B. C., a concluzionat că, producerea accidentului de circulație a constituit-o nerespectarea de către victimă a prevederilor legale ale codului rutier, considerând că nu s-au încălcat reguli de circulație de către conducătoarea auto, F. T. G..
Ulterior, după audierea de martori s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către INEC – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București la data de 29.01.2010, care a concluzionat că, la producerea accidentului de circulație din data de 5.11.2007, au concurat atât culpa conducătoarei auto F. T. G., cât și a victimei N. I..
Astfel, se arată că în momentul impactului viteza de deplasare a autoturismului a fost de cca. 30 km./h., și în raport de condițiile stabilite accidentul putea fi evitat de către conducătoarea autoturismului dacă ar fi adaptat viteza de deplasare în raport cu spațiul de vizibilitate frontală de care a dispus.
La rândul său victima putea preveni accidentarea dacă ar fi utilizat trotuarul sau în condițiile în care acesta nu era practicabil, dacă s-ar fi deplasat pe partea stângă a drumului în sensul propriu de mers.
În opinia instanței de control judiciar soluția de achitare dispusă de către instanța de fond este netemeinică și s-a ajuns la pronunțarea acesteia numai printr-o interpretare greșită a tuturor probatoriilor administrate în cauză.
Astfel, în cursul judecății s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză tehnică de către ing.N. N., care făcând o analiză amănunțită asupra materialului documentar aflat la dosarul cauzei, respectiv: a procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de organul de poliție, schița locului accidentului, planșe foto de la locul accidentului executată de organele de cercetare penală, procesul verbal de stare tehnică a autoturismului angrenat în producerea accidentului, precum și rapoartele de expertiză tehnică judiciară întocmite de expert B. C., ing.G. C. și raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic D. D. din cadrul BLJETC B. și, ținând seama și de opiniile exprimate de consilierii părților participanți la aceste lucrări, a efectuat în opinia Curții, o lucrare completă, bine documentată și argumentată care trebuia luată în considerare de prima instanță.
Astfel, în cuprinsul acestei lucrări expertul analizează cât se poate de convingător posibilitățile de evitare a accidentului atât din partea conducătorului auto cât și al victimei.
Deși, obiectivul privind dinamica producerii accidentului nu a fost formulat de instanță, s-a considerat normal de către expert, a fi tratat pentru simetrie și posibilă comparație cu rapoartele de expertiză anterioare, ajungând la următoarele concluzii:
1. – în acest caz, starea de pericol creată a fost una potențială și una iminentă de accident. Starea de pericol potențial într-adevăr a fost creată de victima N. I., care se deplasa în lungul carosabilului, pe partea dreaptă în sensul de mers, încălcând prev. art. 72 din OUG nr. 195/2002 modificată care prevăd că „pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stânga a drumului de mers; Când și acostamentul lipsește pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția de mers”.
Totodată, victimei îi sunt imputabile și nerespectarea prevederilor art. 166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 modificată, în care se arată că „pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia, care circulă pe partea carosabilă a drumului care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent – reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri.
2. – Starea de pericol iminent, este produsă de conducătoarea auto F. T. G., care nu a observat victima de la limita câmpului de vizibilitate de 30 metri, conferit de faza de întâlnire a farurilor și nu a frânat energic, fapt care după cum s-a demonstrat anterior, ar fi evitat cu certitudine accidentul până la viteza de 45 km./h., deci cu atât mai mult la viteza de 36 km./h.
Neprocedând astfel, conducătoarea autoturismului nu a respectat prev. art. 35 din OUG nr. 195/2002 modificată care prevăd că „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor; precum și a disp. art. 48 din același act normativ în care se arată că „participanții la trafic trebuie să adapteze viteza funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță”.
Așadar, în producerea accidentului de circulație, Curtea va reține culpa comună a părților, în producerea accidentului de circulație, respectiv, faptul că starea de pericol potențial a fost creată de pietonul N. I., care circula pe partea dreaptă a carosabilului în sensul de mers ( starea trotuarului și acostamentului nefiind practicabile ), fără a avea îmbrăcămintea adaptată cu elemente reflectorizant – fluorescente sau a purta o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.
Culpa conducătoarei auto F. T. G., constă în crearea de către aceasta a stării de pericol iminent, în sensul că nu a observat victima de la limita câmpului de vizibilitate de 30 metri, conferit de faza de întâlnire a farurilor și nu a frânat energic situație în care ar fi evitat cu certitudine accidentul până la viteza de 47 km./h., deci, cu mult mai mult la viteza de 36 km./h., cât a fost stabilită.
Neluând în analiză această ultimă expertiză efectuată de expert ing. N. N., care așa cum s-a arătat mai înainte este mult mai convingătoare și mai judicios elaborată, judecătorul fondului s-a mărginit a analiza numai punctele de vedere exprimate în expertizele efectuate anterior și mai ales, ale consilierilor desemnați la cererea conducătoarei auto – inculpata F. T. G., ajungând la o soluție greșită aceea de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al.1 și 2 cod penal din 1969.
Pentru considerentele arătate mai înainte, Curtea constată că, apelurile declarate de părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M., sunt fondate urmând a fi admise conform art. 421 al.2 lit.a c.pr.penală.
Probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta de ucidere din culpă există și că aceasta a fost săvârșită și din culpa inculpatei F. T. G., motiv pentru care în temeiul disp. art. 396 al.2 cod penal, se va dispune condamnarea acesteia pentru fapta respectivă.
La stabilirea și individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile prev. de art. 72 din codul penal anterior, Curtea urmând a ține seama de culpa comună a părților în comiterea acestei fapte, în cote de ½ pentru fiecare, de natura infracțiunii, de modalitatea concretă de producere a acesteia, de textul de lege incriminator, dar și de elementele ce caracterizează persoana făptuitoarei, împrejurarea că, anterior faptei a fost cunoscută cu o comportare corespunzătoare, era încadrată în muncă și nu are antecedente penale, aspecte ce vor fi reținute de instanță drept circumstanțe atenuante personale conform art. 74 lit.a rap. la art. 76 lit.d c.pr.penală, la proporționalizarea pedepsei.
Curtea apreciază că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, așa încât în baza art. 81 c.p. din anul 1969 se va dispune suspendarea condiționată a executării acesteia, pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 din același cod penal și conform art. 359 c.pr.penală anterior, i se va atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prev. de art. 83 c.p. anterior.
În baza art. 71 al.5 c.p. anterior se va dispune suspendarea executării și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.
Întrucât, inculpata va fi trasă la răspunderea penală, prin aplicarea unei pedepse în modalitatea arătată mai înainte, pe cale de consecință, urmează a fi obligată la plata de despăgubiri civile ( materiale și morale ) către apelantele părți civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M., în temeiul disp. art. 998 cod civil anterior, alături de asigurătorul . GROUP SA București - Sucursala Prahova ( temeiul răspunderii constituindu-l polița RCA ).
Despăgubirile materiale apreciate de instanță constând din cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei și a pomenilor creștinești, vor fi cantonate la suma de 15.000 lei și, prin reținerea culpei de ½ în producerea accidentului se vor stabili la câte 2.500 lei pentru fiecare dintre apelantele – părți civile.
Referitor la daunele morale, de menționat este faptul că nu pot fi cuantificate în bani viața și sănătatea unui om și tocmai de aceea instanța va încerca identificarea unor compensații bănești ancorate în jurisprudența și realitatea economică din România, și care să fie în măsură să ofere suficientă satisfacție pentru a crea pe cât posibil cu alinare a suferințelor de natură morală persoanelor arătate mai înainte, care au vocație la despăgubiri pentru asemenea prejudicii.
De aceea, în lipsa unor criterii obiective Curtea, va ține seama de particularitățile acestui eveniment de circulație, de modul și condițiile concrete în care s-a produs, urmând a stabili în sarcina de plată a inculpatei alături de asigurător a sumelor de câte 5.000 lei cu titlu de daune morale, către apelantele – părți civile.
Totodată, inculpata va fi obligată la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu de la instanța de apel până la prezentarea apărătorului ales, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova și la 1.000 lei către părțile civile apelante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de părțile civile N. LUCREȚIA, M. O. A., domiciliate în comuna Bărcănești, ., județul Prahova și R. E. M., domiciliată în municipiul Ploiești, . G., nr.7, ., ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.1756 din 02 iunie 2014 a Judecătoriei Ploiești, pe care o desființează, și în consecință:
În baza art.396 alin.2 Cod procedură penală, condamnă pe inculpata F. T. G., fiica lui V. și Meluța, născută la data de 06 august 1082 în municipiul Ploiești, fără antecedente penale, CNP_, domiciliată în comuna Bărcănești, ., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 cu aplic.art.74 lit.a - art.76 lit.d Cod penal anterior.
Aplică art.71 și art.64 lit.a teza II-a și b Cod penal anterior.
În baza art.81 Cod penal din anul 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, prev.de art.82 din același cod penal și conform art.359 Cod procedură penală din 1968, îi atrage atenția inculpatei asupra consecințelor prev.de art.83 Cod penal anterior.
În baza art.71 alin.5 Cod penal anterior, dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale.
Reținând culpa comună a inculpatei și a victimei, în cote de ½, obligă pe inculpata F. T. G., alături de asigurătorul . Group”SA București - Sucursala Prahova, la câte 2.500 lei despăgubiri materiale și la câte 5.000 lei, cu titlu de daune morale, către părțile civile N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M..
Obligă inculpata la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat la ambele instanțe, din care, 150 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu de la instanța de apel, până la prezentarea apărătorului ales, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova și la 1.000 lei, cu același titlu, către părțile civile - apelante N. Lucreția, M. O. A. și R. E. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
V. M. I. S.
Grefier,
E. V.
Fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de,
P. grefier,
Red.VM
Tehnored.EM
8 ex./ 09.03.2015
dos.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. I. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Sesizarea cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei (art.483... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 177/2015.... → |
|---|
