Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 219/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 18344/200/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.219

Ședința publică din data de 27 februarie 2015

PREȘEDINTE – I. N.

JUDECĂTOR – C. R.

GREFIER – C. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de partea civilă L. Ș. împotriva sentinței penale nr. 1038 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați S. M. G. personal și asistat de avocat desemnat din oficiu D. L. din Baroul Prahova substituind pe avocat D. A. cu delegație de asistență judiciară obligatorie nr._/09.01.2015, S. F. G. personal și asistat de avocat ales B. V. din Baroul B. potrivit împuterniciri avocațiale ( în fotocopie – fila 19 dosar)) nr._/ 15 ianuarie 2015, intimatul parte responsabilă civilmente S. T., lipsă fiind apelantul parte civilă L. Ș. pentru care a răspuns avocat ales B. V. din Baroul București potrivit împuternicirii avocațiale nr._/20.01.2015, intimata parte responsabilă civilmente S. L., intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat B. V. având cuvântul solicită a i se comunica un exemplar de pe motivele de apel care se regăsesc la dosar în două exemplare.

Avocat B. V. având cuvântul susține că a depus motivele de apel la termenul anterior.

La interpelarea instanței avocat B. V. precizează că are cunoștință de conținutul motivelor de apel dar a dorit să aibă în posesie un exemplar pentru a-l comunica inculpatului.

Curtea aduce la cunoștința apelanților-inculpați S. M. G. și S. F. G. că în temeiul dispozițiilor art.420 alin. 4Cod proc. penală au dreptul să fie ascultați și de instanța de control judiciar, iar aceștia după consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, respectiv avocat ales arată că nu doresc să dea o nouă declarație.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. V. având cuvântul pentru partea civilă L. Ș. susține că prezentul apel vizează exclusiv componenta modului de executare a pedepselor aplicate, în sensul că sunt nejustificat de blânde în raport de scopul lor, de periculozitatea deosebită a celor doi inculpați, fiind cunoscuți cu un deosebit trecut infracțional și percepuți în comunitate ca persoane ce insuflă o temere accentuată, cu precădere îndreptată împotriva deținătorilor de gospodării ce au vârste înaintate fiind lipsiți de apărare.

Sunt cunoscuți practic în . ales în satul Budișteni, ca fiind „spaima satului", în ceea ce privesc sustragerile de bunuri din gospodăriile oamenilor.

Instanța de fond, deși a reținut la modul cel mai judicios atât temeiul de fapt, cât și de drept al cauzei, făcând vorbire de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal 1969, de împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret urmat de rezultatul acestuia, dar și de persoana inculpaților în cauză, totodată dând deficiență și dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, toate acestea coroborându-se cu împrejurarea că faptele sunt concurente ca și modalitate de executare a pedepsei a dispus suspendarea pedepselor aplicate sub supraveghere, conform dispozițiilor art. 86⁵ alin. 2 Cod penal 1969 și respectiv suspendarea executării pedepsei față de minor conform art. 81 și 82 Cod penal 1969.

Apreciază avocatul părții civile că prezenta individualizare pe acest aspect, este greșită, deoarece instanța de judecată nu a reținut și nu a dat eficiență circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. a), c) și c¹), în sensul că săvârșirea infracțiunii, a avut ca bază subiectivă, aparținând inițiatorului acesteia S. F. G., care determinându-l pe minorul în cauză, împrejurarea de a profita de vârsta înaintată a părților vătămate și implicit lipsa lor de a-și apăra gospodăria. Practic acesta a premeditat și a profitat de starea lor de bătrânețe și implicit inferioritate în raport de ceilalți vecini ai lor care sunt persoane în putere. Numai acest aspect imprimă faptei un caracter grav.

De asemenea, instanța la individualizarea pedepsei nu a reținut și nu a dat eficiență circumstanței agravante prevăzută și la litera c, în sensul că în speța în cauză săvârșirea infracțiunii a fost inițiată de către S. F. G., care acesta și-a permis faptul să determine și să implice la comiterea faptei un minor care profitând de o . factori ce țin de lipsa acestuia de educație, prin diferite metode, l-a constrâns, la comiterea furtului în cauză, împrejurare ce de asemenea imprimă faptei un alt caracter și mai grav.

Instanța nu a dat eficiență nici conduitei și comportamentului procesual extrem de nesincer al majorului în cauză, care după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, a făcut tot ce a fost posibil să obstrucționeze organele judiciare în cauză, să denatureze adevărul, nerecunoscând fapta, folosind fel și fel de tertipuri judiciare, reproșând chiar cu îndrăzneală organelor de cercetare penală „nu aveți probe împotriva mea" sau/ori „lăsați-mă în pace nu aveți nimic împotriva mea". Abia în fața instanței și bineînțeles tot cu scopul de a ocoli legea și de a obține cât mai mult de la justiție, a recunoscut în sfârșit fapta, prevalându-se cu îndrăzneală și viclenie de dispozițiile procedurii simplificate.

Judecătorul fondului, binevoitor în aplicarea pedepsei, nu a reținut și nu a dat eficiență nici criteriului prevăzut și circumscris la art. 52 Cod penal 1969, privitor la scopul pedepsei.

Acest normativ, definește la modul cel mai concret, scopul ce trebuie să stea la aplicarea unei pedepse, de către magistratul investit cu soluționarea cauzei în sensul că acesta trebuie să-l determine pe inculpat, să-și formeze o atitudine de respect pentru lege și ordinea de drept și nu să recidiveze în mod constant.

Scopul educativ al pedepsei este acela de obliga în speța în cauză, pe cei doi inculpați să-și formeze o atitudine de respect față de lege și societate și nu acela de a le fi acordat „sine die" suspendări peste suspendări, numai în considerarea împrejurării „că faptele sunt concurente", în caz contrar acești oameni nu se vor integra niciodată în societate, dimpotrivă încurajați fiind de lipsa de fermitate a organelor în drept, vor continua în mod nestingherit activitatea lor infracțională.

Solicită admiterea apelului, schimbarea modalității de executare pentru inculpatul major, iar pentru inculpatul minor lasă la aprecierea instanței față de împrejurarea că acesta din urmă prin lege are anumite beneficii.

Avocat D. L. având cuvântul pentru intimatul inculpat S. M. G. susține că acesta nu a formulat apel. Chiar avocatul părții civile a lăsat la aprecierea instanței cu privire la inculpatul minor.

Instanța de fond a ținut cont de limitele de pedeapsă, de vârsta inculpatului S. M. G., de modalitatea comiterii faptei, că are un loc de muncă respectiv este îngrijitor de animale.

Solicită respingerea apelului, ca nefondat.

Avocat D. L. depune cerere pentru acordarea onorariu avocat oficiu parțial desemnat pentru inculpatul S. F. G..

Avocat B. V. având cuvântul pentru intimatul inculpat S. F. G. solicită în temeiul disp. art. 421 alin. 1 Cod procedură penală respingerea apelului ca nefondat.

Susține că avocat B. V. este chiar ginerele persoanei vătămate, și are cunoștință că acesta din urmă ar fi cercetat pentru infracțiunea de viol. În cauză o parte de vină are și persoana vătămată care în imobilul său fabrică ilegal țuică și cheamă tinerii din ..

În ceea ce privește motivația din apel că nu s-a reținut disp. art. 75 lit. c) Cod procedură penală, în sensul că nu s-a reținut „agravanta” dar instanța a analizat toate aspectele invocate de partea adversă.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aceasta este conformă legii penale. Scopul pedepsei nu se realizează neapărat prin detenție.

Inculpatul este o persoană tânără, are 2 copii minori, are probleme de sănătate.

Intimatul inculpat S. F. G. a făcut demersuri pentru a achita o parte din prejudiciu dar o terță persoană s-a opus.

Avocat B. V. având cuvântul în replică susține că ceea ce a învederat avocat B. V. despre persoana vătămată sunt minciuni sfruntate.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că parțial criticile formulate de apelantul parte civilă sunt întemeiate.

În ceea ce îl privește inculpatul minor instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de comportamentul de recunoaștere a acestuia.

Referitor la inculpatul major S. F. G. criticile sunt întemeiate. Acesta nu este la primul conflict cu legea penală. În sarcina acestuia s-au reținut infracțiuni comise contra patrimoniului, a dat dovadă de perseverență infracțională,a încercat zădărnicirea aflării adevărului, a atras și un minor în comiterea faptei.

Solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în ceea ce îl privește pe inculpatul major S. F. G., înlăturarea dispozițiilor art. 86¹ Cod penal.

Referitor la art. 5 cu privire la inculpatul minor S. M. G. s-a apreciat în mod corect că legea penală veche îi este mai favorabilă.

În ceea ce privește inculpatul major S. F. Gorgian tot legea penală veche îi este mai favorabilă.

Intimatul –inculpat S. F. G. având ultimul cuvânt regretă fapta.

Intimatul - inculpat S. M. G. având ultimul cuvânt regretă fapta.

Intimatul-parte responsabilă civilmente S. T. susține că în opinia sa fiul său a comis o greșeală regretabilă.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1038 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B.:

I. În baza art. 208, alin.1 – art. 209, alin.1, lit.a), g), i), Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 99 și următoarele, Cod penal din anul 1969, art. 396 alin. 10, Cod procedură penală, art.5 Cod penal și art. 17 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul S. M. G. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate L. Ș. în perioada 01.02 – 04.03.2011.

În temeiul art. 71 alin.2 Cod penal din anul 1969, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II a lit. b), Cod penal.

Conform art. 81 Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 17 din Legea nr. 187/2012, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani care constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 110 Cod penal din anul 1969.

Potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal din anul 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 404 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal din anul 1969.

II. În baza art. 208 alin.1 – art. 209 alin.1 lit. a), g), i), Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c), Cod penal din anul 1969, art. 396 alin. 10, Cod procedură penală, art.5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. F. G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate L. Ș., în perioada 01.02 – 04.03.2011.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a), teza a II a, lit. b) Cod penal din anul 1969 și art.5,Cod penal.

S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 645/16.06.2014 a Curții de Apel Ploiești la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

În baza art. 85 Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B..

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B. în pedepsele componente: 2 ani închisoare și 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente și în baza art. 34 alin. 1 lit. b),Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal s-au contopit cele trei pedepse aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II a, lit. b) Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal.

Conform art. 86¹ Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condițiile art. 86² Cod penal din anul 1969.

Potrivit art. 86³ Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal din anul 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II a, lit. b) Cod penal din anul 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86⁵ alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art.5, Cod penal termenul de încercare s-a calculat începând cu data de 16.06.2014.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86⁴Cod penal din anul 1969.

S-a constatat că inculpatul S. F.-G. a fost reținut preventiv o zi, în data de 13.03.2013.

În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art. 25, alin.1 și art. 23 alin.2 și 3 Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1372 și art. 1382, cod civil s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul S. F.-G. în solidar cu inculpatul S. M.-G., la rândul lui în solidar cu părțile responsabile civilmente S. T. și S. L. ambii domiciliați în ., la plata către partea civilă L. Ș. domiciliat în comuna Costești, ., a sumei de 14.000 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 10.000 lei pentru daune materiale și 4.000 lei pentru daune morale.

Conform art. 274 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul F.-G. la 350 lei cheltuieli judiciare către stat și inculpatul S. M.-G. în solidar cu părțile responsabile civilmente S. T. și S. L. la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza mijloacelor de probă și a materialului probator administrat în cauză, că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.1202/P/2011 din data 25.08.2014, înregistrat pe rolul acestei Judecătoriei B. sub nr._ din 29.08.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a:

- inculpatului S. M.-G., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 – art,229 alin. 1 lit. b) și d), alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.113 Cod penal și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 208 alin.1-art.209, alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele, Cod penal din anul 1969;

- inculpatului S. F.-G., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 – art.229, alin. 1, lit. b) și d) alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.77 lit. d) Cod penal și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 75, alin.1 lit.c Cod penal din anul 1969;

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că în perioada 01.02.-04.03.2011, pe timp de noapte, cei doi inculpați au pătruns, fără drept, în curtea imobilului persoanei vătămate L. Ș. și ulterior într-o anexă gospodărească, de unde au sustras un cazan din cupru pentru fabricat țuică, în valoare de 10.000 lei, după ce în prealabil au înlăturat zidăria care fixa cazanul pe vatră.

Prin Încheierea nr. 528 din data de 30.09.2014, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 1202/P/2011 din data 25.08.2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., privind pe inculpatul S. F.-G., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 – 229 alin. 1 lit. b) și d), alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.77,lit. d), Cod penal și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 208 alin.1-art.209, alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 75 alin.1, lit.c) Cod penal din anul 1969 și inculpatul S. M.-G., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 228 – 229, alin. 1, lit. b) și d), alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.113 Cod penal și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 208, alin.1-art.209, alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele, Cod penal din anul 1969, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe cei doi inculpați.

În cauză au fost citate în calitate de persoane responsabile civilmente părinții inculpatului minor S. T. și S. L. și a fost efectuat raportul de evaluare a inculpatului minor de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

Persoana vătămată L. Ș., printr-un înscris depus la dosarul cauzei, prin intermediul apărătorului ales, a precizat că pe lângă suma de 10.000 lei cu care s-a constituit parte civilă, care reprezintă contravaloarea cazanului sustras, la urmărirea penală, solicită obligarea inculpaților și la suma de 4000 lei daune morale, concretizate prin suferințele psihice și fizice determinate de infracțiunea comisă de cei doi inculpați.

La întrebarea instanței, formulată în temeiul art. 374 alin.4 Cod procedură penală, inculpații au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța, aplicând dispozițiile art. 375 alin.1 Cod procedură penală a audiat inculpatul S. M.-G. care a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată și a descris pe scurt modalitatea producerii acesteia, în sensul că pe timp de noapte, împreună cu celălalt inculpat s-a dus la anexa gospodărească a persoanei vătămate de unde a luat cazanul, fără capac și fără țeavă. Mai fusese la persoana vătămată anterior, ajutând pe cineva să facă țuică. Este de acord să despăgubească persoana vătămată cu suma cu care s-a constituit parte civilă.

Inculpatul S. F.-G. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este trimis în judecată și a descris pe scurt modalitatea producerii acesteia în sensul s-a întâlnit pe stradă cu vărul său, celălalt inculpat și i-a trecut prin cap o prostie, știind că persoana vătămată are cazanul într-o anexă aflată la 200 metri de casă. A intrat pe poarta care era descuiată, o parte din zidul cazanului era fărâmată și au luat cazanul, care era fisurat și l-a vândut unor țigani. Este de acord să despăgubească persoana vătămată cu suma cu care s-a constituit parte civilă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză la urmărirea penală, respectiv declarațiile inculpaților date în cauză, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală, declarația persoanei vătămate, procesele-verbale de confruntare și caracterizarea inculpaților prezentată în cuprinsul actului de sesizare, instanța a reținut următoarele:

În cursul lunii februarie 2011, inculpatul S. M.-G. s-a întâlnit cu inculpatul S. F.-G., căruia i-a propus să sustragă împreună un cazan de fabricat țuică dintr-o anexă gospodărească situată în curtea locuinței numitului L. Ș., din satul Budișteni, ..

În prima fază, cei doi au trecut pe la domiciliul lui S. M.-G. de unde au luat o sanie (în acea perioadă solul era acoperit cu zăpada), cu care s-au deplasat la locuința persoanei vătămate, lăsând sania în fața porții, pe stradă.

Ulterior, aceștia au deschis poarta de acces îndreptându-se spre locul unde știau că se află cazanul și au intrat în anexă pe o ușă neasigurată, unde amândoi au dislocat cărămida în care era încadrat cazanul.

Inculpații au sustras bunul, pe care au reușit să îl ducă până la poartă, pe stradă, unde l-au urcat pe sanie, transportându-l în acest mod până la locuința lui S. F.-G., unde l-au depozitat într-un adăpost pentru porci. Pe drum, cei doi s-au întâlnit cu fratele inculpatului S. F.-G., numitul G. M.-M., care i-a ajutat, trăgând și el de sanie, să ducă cazanul la locuința anterior menționată.

Inculpatul S. M.-G. a plecat la domiciliul său și a doua zi, când a revenit la locuința fraților S. și G., aceștia i-au relatat că au tăiat cazanul cu toporul, în bucăți și l-au vândut unei persoane neidentificate, ce conducea un autoturism marca Dacia, de culoare alb, pe care îl observase cu puțin timp înainte și S. M.-G. trecând pe .>

Pentru ajutorul dat la comiterea furtului, S. F.-G. i-a remis lui S. M.-G. suma de 70 de lei, prezent la acest moment fiind și G. M. M..

Situația de fapt astfel stabilită a rezultat din coroborarea, declarațiilor inițiale de recunoaștere ale inculpatului S. F.-G. cu declarațiile martorului G. M.-M., care i-a ajutat pe cei doi inculpați, imediat după sustragerea cazanului să-l transporte la domiciliul inculpatului S., trăgând de sania, pe care era așezat cazanul, dar și cu declarația martorului I. F., care locuiește în aceeași localitate și este prieten cu inculpatul S. F. G., care a declarat că în cursul lunii ianuarie 2012, întâlnindu-se cu cel din urmă și întrebându-l dacă el a sustras cazanul lui L. Ș., a primit răspuns afirmativ, totodată acesta precizându-i că nu există probe împotriva lui și că nu-i este teamă. De asemenea I. F. a mai arătat că a participat la unele discuții purtate într-un bar din localitate între diferite persoane, auzind că la comiterea faptei au participat S. F. G. și S. M. G..

În final aceste probe s-au coroborat și cu declarația de recunoaștere și a celuilalt inculpat, care, în fața instanței de judecată a recunoscut săvârșirea faptei respectiv.

S-a reținut de către instanța de fond că fapta inculpatului minor S. M. G., care, în perioada 01.02.-04.03.2011, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul S. F. G. au pătruns, fără drept, în curtea imobilului persoanei vătămate L. Ș. și ulterior într-o anexă gospodărească, de unde au sustras un cazan din cupru pentru fabricat țuică, în valoare de 10.000 lei, după ce în prealabil au înlăturat zidăria care fixa cazanul pe vatră întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208, alin.1-art.209 alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art.99 și următoarele, Cod penal din anul 1969 sau de art. 228 – 229, alin. 1, lit. b) și d), alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.113 Cod penal și art. 5,Cod penal.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța de fond, reținând vinovăția inculpatului S. M.-G., l-a condamnat pe acesta, în baza art. 208, alin.1 – art. 209, alin.1, lit.a), g), i), Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 99 și următoarele, Cod penal din anul 1969, art. 396, alin. 10, Cod procedură penală, art.5, Cod penal și art. 17 din Legea nr. 187/2012, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate L. Ș., în perioada 01.02 – 04.03.2011.

La stabilirea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, care a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 17 din Legea nr. 187/2012, care prevăd că în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.

În aceste condiții, raportat la limita minimă a pedepsei, dar și la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că mai favorabilă este vechea reglementare.

La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal din anul 1969 și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de rezultatul acesteia, dar și persoana inculpatului care a avut inițiativa săvârșirii faptei dar și o poziție sinceră pe durata urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei și care se află la prima incidență cu legea penală și căruia i-au fost aplicate dispozițiile art. 396, alin.10, Cod procedură penală, cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de lege, cu o treime.

În baza 71 alin. 2 Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța de fond a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a),teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b), Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul se află la prima incidență cu legea penală, a realizat pericolul faptei sale și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 110 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012, instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64 alin.1 lit.a), teza a II-a, b), Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 404 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 și art. 84, Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

Instanța de fond a reținut totodată că fapta inculpatului S. F.-G. care în perioada 01.02.-04.03.2011, pe timp de noapte, împreună cu inculpatul minor S. M. G. a pătruns, fără drept, în curtea imobilului persoanei vătămate L. Ș. și ulterior într-o anexă gospodărească, de unde au sustras un cazan din cupru pentru fabricat țuică, în valoare de 10.000 lei, după ce în prealabil au înlăturat zidăria care fixa cazanul pe vatră întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1-art.209, alin.1 lit.a), g), i) Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c), Cod penal din anul 1969, sau art. 228 – 229 alin. 1 lit. b) și d), alin.2 lit.b) Cod penal cu aplicarea art.77 lit. d) Cod penal și art. 5 Cod penal.

Față de situațiile de fapt și de drept reținute, instanța, reținând vinovăția inculpatului S. F.-G., l-a condamnat pe acesta, în baza art. 20, alin.1 – art. 209 alin.1 lit. a), g), i), Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 75 alin.1 lit.c), Cod penal din anul 1969, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art.5 Cod penal, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate L. Ș., în perioada 01.02 – 04.03.2011.

La aplicarea legii mai favorabile, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două texte de lege (anterior și ulterior modificării lor prin Codul penal), închisoarea de la 3 ani la 15 ani (art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit.a) g) și i Cod penal din anul 1969) sau închisoarea de la 2 ani la 7 ani (art. 228 alin.1 – art. 229 alin.1 lit. b) și d) și alin.2 lit.b) Cod penal), dar și regimul sancționator aplicabil pluralității de infracțiuni, condiții în care a apreciat că, în prezenta cauză, mai favorabile sunt dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b) Cod penal din anul 1969, pentru că se aplică pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce potrivit noii reglementări prevăzute de art. 39 alin.1 lit.b) Cod penal se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

La dozarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal din anul 1969 și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările săvârșirii faptei, gradul de pericol social concret al faptei generat de rezultatul acesteia, dar și persoana inculpatului care este cunoscut cu trecut infracțional, a săvârșit fapta împreună cu un minor și care a avut o poziție nesinceră pe durata urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei doar în fața instanței de judecată și căruia i-au fost aplicate dispozițiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu privire la reducerea limitelor pedepsei prevăzută de lege, cu o treime.

În baza 71 alin. 2 Cod penal din 1969, cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 și a dispozițiilor Deciziei CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord instanța a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei ca pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit.a, teza a II-a (dreptul de a fi ales) și lit. b, Cod penal.

Instanța a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 645/16.06.2014 a Curții de Apel Ploiești la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării.

În baza art. 85 Cod penal din anul 1969 cu aplicarea art. 15, alin.2 din Legea nr. 187/2012, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B., pe care a descontopit-o, în pedepsele componente: 2 ani închisoare și 2 ani închisoare.

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal instanța a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Conform art. 71 alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a) teza a II a, lit. b), Cod penal din anul 1969 și art.5,Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, deoarece inculpatul a realizat pericolul faptelor sale și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86¹, Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86² Cod penal din anul 1969.

În baza art. 86³ Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, instanța a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin.5,Cod penal din anul 1969, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II a, lit. b) Cod penal din anul 1969, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 86⁵ alin. 2 Cod penal din anul 1969 și art.5 Cod penal, termenul de încercare s-a calculat începând cu data de 16.06.2014, data rămânerii definitive a sentinței anterioare de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării (Sentința penală nr. 107/30.10.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr. 645/16.06.2014 a Curții de Apel Ploiești).

Potrivit art. 404 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 86⁴,Cod penal a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință și executarea ei alături de o nouă pedeapsă aplicată pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție înăuntrul termenului de încercare sau pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, situație în care instanța va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanța a constatat că inculpatul S. F.-G. a fost reținut preventiv o zi, în data de 13.03.2013.

În latură civilă, instanța a reținut că persoana vătămată L. Ș. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.000 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 10.000 lei pentru daune material (contravaloarea cazanului) și 4.000 lei pentru daune morale.

Având în vedere acordul inculpaților și a părții responsabile civilmente S. L., în cazul inculpatului minor S. M.-G., privind despăgubirea persoanei vătămate, cu suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă, instanța în baza art. 397, alin. (1) Cod procedură penală cu referire la art. 25, alin.1 și art. 23, alin.2 și 3, Cod procedură penală, raportat la art. 1349, art. 1357, art. 1372 și art. 1382, Cod civil a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul S. F.-G. în solidar cu inculpatul S. M.-G., la rândul lui în solidar cu părțile responsabile civilmente S. T. și S. L. la plata către partea civilă L. Ș. a sumei de 14.000 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 10.000 lei pentru daune materiale și 4.000 lei pentru daune morale.

Față de culpa infracțională a inculpaților, instanța, în baza art. 274 alin.1, 2 și 3, Cod procedură penală, au fost obligați inculpatul S. F.-G. la 350 lei cheltuieli judiciare către stat și inculpatul S. M.-G., în solidar cu părțile responsabile civilmente S. T. și S. L., la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 1038 din data de 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B. a declarat apel în termen legal partea civilă L. Ș., criticând soluția primei instanțe sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepselor aplicate inculpaților.

Curtea, examinând sentința primei instanțe în raport de criticile invocate, precum și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de partea civilă L. Ș. nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt, confirmată de probe și vinovăția inculpaților, pronunțând în mod judicios o soluție de condamnare, fiind îndeplinite cerințele art.396 alin.2 Cod de procedură penală.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale (constând în procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de fotografii judiciare, declarațiile martorului I. F., plângerea și declarația persoanei vătămate L. Ș., procesele-verbale de confruntare) având în vedere și poziția procesuală a inculpaților S. F.-G. și S. M.-G. care au recunoscut comiterea infracțiunii, rezultă că în perioada 01.02.-04.03.2011, pe timp de noapte, inculpații au pătruns, fără drept, în curtea imobilului persoanei vătămate L. Ș. și ulterior într-o anexă gospodărească, de unde au sustras un cazan din cupru pentru fabricat țuică, în valoare de 10.000 lei, după ce în prealabil au înlăturat zidăria care fixa cazanul pe vatră.

Situația de fapt nu a fost contestată în prezenta cale de atac, astfel că nu se impun precizări suplimentare referitoare la împrejurările în care inculpații S. F.-G. și S. M. G. au comis infracțiunea de furt calificat.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia nr.265 din 6 mai 201, instanța de control judiciar însușindu-și argumentele instanței de fond reține că legea veche reprezintă lege mai favorabilă în cazul ambilor inculpați.

Astfel, la examinarea comparativă a infracțiunii de furt calificat, în modalitatea comisă de inculpați, se constată că aceasta există și în Noul Cod penal, fiind incriminată în art. 228 alin.1- art.229 alin.1 lit. lit. b) și d) și alin.2 lit.b) Cod penal, iar din perspectiva regimului sancționator, aceasta ar reprezenta legea penală mai favorabilă, întrucât, spre deosebire de vechiul cod, ce sancționa fapta cu închisoare de la 3 la 15 ani, Codul penal în vigoare prevede că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Se constată, însă, că în ceea ce privește inculpatul S. F. G., infracțiunea ce a făcut obiectul judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 107 din 30 octombrie 2014 a Judecătoriei B., fiind incidente în cauză dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni pentru care Noul Cod penal prevede un tratament sancționator mai aspru prin aplicarea unui sport obligatoriu și fix, comparativ cu vechea reglementare care prevede un spor facultativ de până la 5 ani închisoare; de asemenea, potrivit art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. În același sens, instanța de control judiciar are în vedere că Noul Cod penal prevede o obligație inexistentă în vechiul cod, respectiv munca neremunerată în folosul comunității prev. de art. 91 alin.1 lit.c) Cod penal.

În ce privește inculpatul minor S. M. G., în mod legal și întemeiat s-a arătat de către instanța de fond că legea veche constituie lege mai favorabilă față de dispozițiile art. 17 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.

Curtea reține că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, trebuie avute în vedere toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 Cod penal din 1969, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpaților, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor ce vizează strict persoana acestora.

Pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Raportat la împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de furt calificat, pe timp de noapte, prin cooperarea inculpaților, inculpatul S. M. G. fiind minor, ținând seama de circumstanțele personale ale inculpaților care, deși nu și-au asumat pe parcursul urmăririi penale comiterea infracțiunii, au recunoscut săvârșirea acesteia în fața instanței de fond, inculpatul S. M. G. fiind sancționat în 2 rânduri cu amendă administrativă pentru comiterea de fapte de aceeași natură, inculpatul S. F. G. aflându-se la primul conflict cu legea penală, întrucât infracțiunea ce a făcut obiectul prezentei judecăți a fost comisă anterior infracțiunilor pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 107/2014 a Judecătoriei B., având în vedere totodată manifestarea de voință a inculpaților în sensul că au fost de acord să achite despăgubirile civile solicitate de persoana vătămată cu titlu de daune materiale și morale, Curtea apreciază că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de prima instanță inculpatului major S. F. G. și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită inculpatului minor S. M. G., situate la limitele minime speciale având în vedere dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.99 Cod penal din 1969 în ceea ce privește inculpatul minor, reținute în cauză, sunt proporționale și asigură atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Se constată totodată că modalitatea de executare stabilită de instanța de fond inculpatului major S. F. G., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante potrivit art.86 ind.1 Cod penal din 1969, corespunde pe deplin criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969, regimul de supraveghere, prin prisma măsurilor impuse inculpatului S. F. G. fiind de natură a-l conștientiza pe inculpat asupra conduitei sale viitoare, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege și pe care le-a încălcat prin comiterea infracțiunii, nefiind întemeiată astfel critica formulată de partea civilă în apel.

De asemenea, în mod legal și temeinic s-a apreciat de către instanța de fond că prin aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată potrivit art.81 Cod penal din 1969 se asigură inculpatului minor posibilitatea de a-și însuși valorile sociale și de a-și asuma rolurile sociale pozitive în societate, astfel că nu este întemeiat motivul invocat de partea civilă în apelul declarat în cauză și care nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor, în sensul condamnării inculpatului minor la o pedeapsă privativă de libertate.

În ceea ce privește critica formulată în apel în sensul că instanța de fond nu a reținut circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 lit. a), c) și c¹) Cod penal din 1969, Curtea reține că în cazul inculpatului major S. F. G. instanța de fond a reținut agravanta prevăzută de art.75 lit.c) Cod penal din 1969 constând în săvârșirea infracțiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor; circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.a) Cod penal din 1969 nu este incidentă în cauză întrucât presupune participarea concomitentă a trei sau mai multe persoane la săvârșirea infracțiunii; or, din probele administrate în cauză nu a rezultat participarea la comiterea infracțiunii de furt în dauna persoanei vătămate L. Ș. și a altei persoane împreună cu cei doi inculpați; pe de altă parte, agravanta prevăzută de art.209 alin.1 lit.a) Cod penal din 1969, reținută în încadrarea juridică a faptei, exclude reținerea circumstanței agravante generale prevăzută de art.75 lit.a) Cod penal din 1969. Referitor la circumstanța agravantă prevăzută de art.75 lit.c) ind.1 Cod penal din 1969, instanța de control judiciar constată că nu s-a dovedit în cauză că inculpații ar fi comis infracțiunea pe temei de vârstă/boală a persoanei vătămate pentru a fi incidentă în cauză această circumstanță.

Pe cale de consecință, nefiind întemeiate criticile părții civile, apelul declarat va fi respins, potrivit art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată apelanta parte civilă L. Ș. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu desemnat din oficiu inculpatului S. M. G. și suma de 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului S. F. G. se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă L. Ș. împotriva sentinței penale nr.1038 din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria B..

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelanta parte civilă L. Ș. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu desemnat din oficiu inculpatului S. M. G. și suma de 75 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul din oficiu desemnat inculpatului S. F. G. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

I. N. C. R.

Grefier,

C. M.

Tehnored.jud.C.R./C.M.

4 ex./7 aprilie 2015

d.f._ /2013 – Judecătoria B.

j.f. D. L.

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006.

← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 177/2015....		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... →

Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 219/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI