Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 789/2012. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2012 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 789/2012
Dosar nr._ - art. 1602 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 789
Ședința publică din 03 septembrie 2012
Președinte B. O.
Judecător D. I. C.
Judecător H. L. M.
Grefier I. C.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Suceava – reprezentat de
procuror O. A. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul G. D. împotriva încheierii din 30.08.2012 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent G. D., în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales U. I..
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri:
Avocat ales U. I., pentru inculpat, precizează că cererea ce face obiectul prezentului dosar este a treia privind liberarea provizorie sub control judiciar. Din considerentele încheierii recurate se constată că prima instanță a reținut aceleași argumente cu referire și trimitere specială la art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, iar în urma analizării situației de fapt a apreciat că nu se impune admiterea cererii pe fond, întrucât subzistă gradul de pericol social. În susținerea recursului arată că acest inculpat a fost arestat în același timp cu coinculpatul G. C., au uzat împreună de aceleași căi de atac, iar acuzațiile pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare sunt aceleași, fiind vorba despre aceleași infracțiuni. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 3 luni, fiind discutabilă încadrarea juridică a infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat reținute, iar cu privire la infracțiunea de contrabandă există doar un singur act material pe care, de altfel, inculpatul o recunoaște, solicitând aplicarea procedurii derogatorii prev. de art. 3201 Cod procedură penală. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a făcut direct sau indirect prin apărător acte care să conducă la tergiversarea cauzei, fiind acordat dar un termen pentru lipsă de procedură. Este adevărat că, accentuându-se problema pericolului social, precum și obligația organelor statului de a avea o atitudine fermă față de fenomenul infracțional, în special contrabanda cu țigări, se aduc mereu aceleași argumente în sensul că trebuie să existe o ripostă fermă, iar opinia publică trebuie să ia cunoștință de acest lucru. Apreciază că în momentul de față este puțin caducă această argumentare, întrucât acest caz nu mai interesează opinia publică. În același timp, și maniera prin care se stabilesc prejudiciile produse este împovărătoare, confiscându-se bunul, însă în conformitate cu Codul comercial comun al Comunității Europene sunt stabilite niște sume extrem de mari, care nici în cazul altor dosare nu au fost puse în aplicare. Trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul a recunoscut fapta, nu are cazier cu antecedente penale în materie, iar măsura arestării preventive ce ar trebui să fie o excepție tinde să devină o regulă comună prin raportare și la alte situații, având în vedere și perioada de 3 luni de arest preventiv.
În plus, cu referire la latura civilă, s-au luat de către organul de urmărire penală măsuri cu caracter preventiv privind o eventuală recuperare a prejudiciului.
Analizând situația concretă a inculpatului, apreciază că recursul este admisibil, solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii Tribunalului B., iar pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nefiind nici un impediment la înfăptuirea actului de justiție.
Reprezentata DIICOT, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat, ca nefondat, în condițiile prev. de art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, menținerea încheierii pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, și obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a analizat dispozițiile impuse de instanța supremă prin decizia nr. 17/2011 cu privire la respectarea celor trei principii, respectiv oportunitatea, legalitatea și temeinicia cererii, făcând trimitere, în condițiile prev. de art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală și implicit art. 53 alin. 2 din Constituția României, la respectarea principiului proporționalității măsurii preventive cu infracțiunile deosebit de grave pentru care inculpatul este cercetat în aceeași cauză cu inculpatul G. C., fiind membrii ai unei grupări ce traficau țigări de proveniență extracomunitară, prejudiciul cauzat în dauna economiei naționale fiind estimat la aproximativ 500.000 lei Ron. De asemenea, instanța de fond a reținut că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot duce prin ele însele la admiterea unei astfel de cereri, cât și din perspectiva stadiului procesual al cauzei.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere că acele obligații ce ar putea fi impuse inculpatului în condițiile prev. de art. 1602 alin 3 și 31 Cod procedură penală nu ar fi suficiente în interesul justei soluționări a prezentei cauzei, cu atât mai mult cu cât inculpatul intenționează să se prevaleze de disp. art. 3201 Cod procedură penală, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent G. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii, precizând că își însușește concluziile apărătorului său.
Declarând dezbaterile închise, ce au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului B., inculpatul G. D. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, cu motivarea, în esență, că sunt întrunite atât condițiile de formă, cât și de temeinicie cerute de lege, în sensul că nu a încercat să tergiverseze sau să împiedice înfăptuirea actului de justiție și nu prezintă pericol pentru buna desfășurare a procesului penal și nici pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință din data de 30 august 2012 pronunțată de Tribunalul B., în temeiul art. 1608a alin.1 și 6 Cod procedură penală raportat la art.1602 alin.2 Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. D..
Pentru a pronunța această încheiere s-au reținut următoarele:
Inculpatul G. D. a fost arestat preventiv prin încheierea nr.45 din 8 iunie 2012 a Tribunalului B., constatându-se incidența art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
S-a reținut că, din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, rezultă presupunerea rezonabilă, respectiv există indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul G. D. împreună cu inculpatul G. C. au săvârșit infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Este vorba despre procesul-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare, procese-verbale de identificare și inventariere, rapoarte ale lucrătorilor de poliție, declarația martorului cu identitate protejată P. I., procese-verbale de investigații, procese-verbale de percheziție corporală, domiciliară și auto; procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și ambientale; adrese ale Serviciului Criminalistic din cadrul IJP B. privind identificarea urmelor papilare.
Prin rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B. din 28 iunie 2012, inculpatul G. D. a fost trimis în judecată alături de inculpatul G. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea de grup infracțional organizat, prev. de art.7 din Legea 39/2003 și contrabandă prev. de art.270 alin.3 cu aplicarea art.274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că:
În cursul anului 2012, inculpații G. C., G. D., împreună cu învinuiții P. G. și H. D., zis „D.” și alți cetățeni români și ucraineni, au constituit o grupare infracțională organizată în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, rolul cetățenilor ucraineni fiind de a introduce ilegal în România peste frontiera verde cantități însemnate de țigări, iar a cetățenilor români de a prelua, transporta, depozita și vinde aceste bunuri în vederea obținerii unor importante foloase materiale.
Pentru organizarea în siguranță a actelor de contrabandă, gruparea infracțională organizată și coordonată de inculpatul G. C. și învinuiții P. G., H. D. au încercat să atragă în activitatea infracțională un lucrător de poliție din cadrul S.P.F. D., care să le furnizeze informații cu privire la modul de dispunere a patrulelor de poliție pentru supravegherea zonei de frontieră în care gruparea urmărea să comită fapte de contrabandă. În acest sens, liderii grupării au contactat telefonic un lucrător de poliție din cadrul S.P.F. D. căruia i-au propus să se implice în activitatea infracțională.
În vederea stabilirii situației de fapt, a identificării tuturor participanților, descoperirii modalităților de acțiune, locului de săvârșire a actelor ilicite și mijloacelor de transport folosite prin ordonanța nr. 10/A/2012 din 25.05.2012 a fost autorizată folosirea în cauză ca informator a martorului cu identitate protejată P. I., fiul lui I. și G., născut la data de 11.11.1982 în localitatea Corlăteni, jud. I., domiciliat în localitatea Pomîrla, județul B., CNP-_ (date fictive).
În perioada 25.05-02.06.2012, intenționând să comită fapte de contrabandă pe raza județului B., în zona de competență a SPF D., învinuitul P. G., singur sau împreună cu inculpații G. D. și G. C. s-au deplasat de mai multe ori, respectiv la datele de 25.05.2012, 31.05.2012și 02.06.2012 în municipiul D. și au purtat discuții cu martorul cu identitate protejată P. I. de la care doreau să obțină informații cu privire la modul de supraveghere a zonei de frontieră pentru a putea comite în siguranță faptele de contrabandă. În același scop s-a întâlnit în municipiul D. la data de 06.06.2012 cu martorul cu identitate protejată și inculpatul G. C., convorbirile purtate de către martorul cu identitate protejată cu cei sus-menționați fiind monitorizate tehnic în baza actelor de autorizare emise în cauză –procesele verbale de transcriere ale acestora fiind existente la filele 73-116 din dosar.
Inculpatul G. C. este polițist de frontieră din anul 2007, dată de la care a efectuat serviciul o perioadă de șase luni în cadrul I.J.P.F. B., ocazie cu care a cunoscut împrejurimile județului și locurile pretabile pentru comiterea unor acte de contrabandă, în prezent acesta desfășurându-și activitatea în cadrul I.T.P.F. Sighetul Marmației - STPF Rădăuți.
În vederea comiterii în siguranță a faptelor de contrabandă, învinuitul P. G. și ulterior inculpatul G. C. utilizănd apelativul „C.” au pus la dispoziția martorului cu identitate protejată P. I. două telefoane mobile cu cartele S., aspect dovedit atât de declarația martorului cu identitate protejată, de înregistrările convorbirilor ambientale purtate de aceștia, cât și de urmele papilare descoperite și ridicate de pe componentele și subansamblele acestor bunuri.
Supravegherea operativă a zonei de frontieră a evidențiat faptul că, în noaptea de 06/07.06.2012, gruparea infracțională organizată formată din inculpații G. C., G. D., învinuitul P. G. și alte două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat în zona de frontieră aferentă stâlpilor de frontieră 880-881, pe raza localității Pomîrla, cu un număr de patru autovehicule, două autoturisme de teren marca Mitsubishi Pajero, un microbuz marca Iveco și un autoturism marca VW Passat,neînmatriculate în România pentru a nu putea fi identificați.
În timp ce inculpatul G. C. a asigurat supravegherea zonei adiacente și a căilor de comunicație mai întâi cu autoturismul și ulterior pe jos, inculpatul G. D. împreună cu învinuitul P. G. și două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat cu celelalte autovehicule în apropierea liniei de frontieră și au preluat de la cetățeni ucraineni cantitatea de 48.977 pachete cu țigări de diferite mărci, de proveniență Republica M. și Ucraina, introduse în România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat de către cetățeni ucraineni ,pe care au încărcat-o în cele trei autovehicule, cu intenția de a o scoate din zona de frontieră și a o transporta într-o locație de depozitare .
Fiind surprinși în timp ce încercau să transporte bunurile din zona de frontieră, pentru a evita prinderea lor, membrii grupării au acționat violent, impactând cu unul din autovehicule un lucrător de poliție care încerca să-i oprească, fiind necesară folosirea armamentului din dotare-situație însă care nu i-a impresionat pe autori care au reușit să părăsească în fugă locul comiterii faptei, abandonând cele trei autovehicule, reușindu-se prinderea în zonă doar a inculpatului G. D. care s-a opus imobilizării sale încercând chiar să deposedeze lucrătorul de poliție care l-a prins de arma din dotare, acesta fiind constrâns să recurgă la forță fizică pentru a-l imobiliza.
În apropierea zonei de frontieră, în spatele morii din localitatea Pomîrla, a fost identificat abandonat cu portiera descuiată autovehiculul marca VW Passat de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către inculpatul G. C. și aparținând fratelui acestuia, urmele papilare descoperite în acest autovehicul dovedind faptul că inculpatul s-a aflat la fața locului împreună cu unul din membrii grupării, respectiv cu învinuitul P. G., rolul său fiind de a supraveghea căile de acces spre zona de frontieră unde urma să se comită fapta de contrabandă pentru a evita depistarea autorilor și confiscarea bunurilor-convorbirile telefonice purtate de inculpat de la telefonul mobil al cărui număr de apel i l-a comunicat martorului cu identitate protejată înainte de comiterea faptei, dovedind cu prisosință acest lucru.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost identificate în apropierea frontierei de stat cu Republica Ucraina două din autovehiculele utilizate pentru transportul țigărilor, în interiorul acestora fiind descoperite diverse cantități de țigări. La o distanță de aproximativ trei kilometri de acestea, spre localitatea Pomîrla, a fost identificat încă unul din autovehiculele folosite pentru transportul țigărilor pentru oprirea căruia a fost necesară folosirea armamentului din dotare, aspecte evidențiate de urmele de gloanțe depistate cu ocazia verificării acestuia și în acest autovehicul fiind descoperită o cantitate însemnată de țigări.
Deși au fost organizate diverse filtre pe căile de comunicație și în zona de frontieră nu s-a reușit prinderea celorlalți participanți, zona împădurită permițând îndepărtarea acestora de la locul comiterii faptei. Ulterior, la domiciliul inculpatului G. C. și a altor participanți au fost efectuate percheziții domiciliare în vederea identificării acestora, însă inculpatul G. C. și învinuitul P. G. nu au fost găsiți la domiciliu și deși au fost contactați telefonic de către lucrătorii de poliție au refuzat să se prezinte pentru a fi conduși la organul de urmărire penală, inculpatul G. C. fiind depistat în dimineața zilei următoare și condus la organul de urmărire penală în baza mandatului de aducere emis pe numele acestuia.
Asupra inculpatului G. D. a fost găsită suma de aproximativ 1.800 lei, bani pe care acesta a declarat, cu ocazia percheziției corporale efectuate, că i-a primit de la o persoană pe nume „I.” pentru efectuarea transportului de țigări, probatoriul administrat în cauză dovedind însă participarea efectivă a acestui inculpat și la diverse activități de organizare a faptelor de contrabandă împreună cu învinuitul P. G. și inculpatul G. C., pe care i-a însoțit în județul B. pentru stabilirea detaliilor activităților infracționale ce intenționau să le desfășoare.
Prin activitatea infracțională desfășurată, inculpații G. D. și G. C., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 463.370 lei reprezentând contravaloarea taxelor vamale și fiscale datorate prin introducerea neregulată în țară a acestor bunuri.
Aceasta fiind situația de fapt dedusă judecății, instanța a apreciat că doar în legătură cu această situație trebuie cercetată cererea formulată, întrucât pentru aceeași situație s-a dispus arestarea preventivă.
Din punct de vedere al situației de drept aplicabilă cererii formulate, instanța a reținut că acordarea liberării condiționate sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile legale în materie.
Astfel, dispozițiile art.1601 alin. l Cod procedură penală, precizează că liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al instanței asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză.
În speță, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art.1606 Cod procedură penală, pentru admisibilitatea în principiu a ei.
În ceea ce privește soluționarea pe fond a cererii, s-a constatat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală care au determinat bugetului de stat un prejudiciu foarte mare, infracțiuni care sunt deosebit de frecvente în zona de frontieră cu Republica M. a Județului B., și nu numai.
Potrivit art.1602 pct.1 și 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, liberarea provizorie neacordându-se în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte, în speță starea de libertate a inculpatului neputând servi scopului bunei desfășurări a procesului penal, el prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri.
În cauză, s-a constatat că măsura arestării preventive a fost luată invocându-se ca temei dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, în principal aspectul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Este real că pericolul pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui articol, unul concret, nu se identifică cu pericolul social al faptei penale, care este unul abstract, avut în vedere de legiuitor la reglementarea unor fapte ca infracțiuni și stabilirea limitelor de pedeapsă în caz de comitere a lor.
Există însă anumite tipuri de infracțiuni, printre care și cele de contrabandă și evaziune fiscală care, odată comise, prin natura și gravitatea lor conduc la ideea că lăsarea în libertate a făptuitorului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, s-au avut în vedere natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, împrejurările în care au fost săvârșite, respectiv cu participarea unui polițist de frontieră și a unor cetățeni ucraineni, activitatea infracțională fiind caracterizată și prin încercările de cooptare a altor polițiști de frontieră și, mai mult, încercarea inculpatului G. de a deposeda lucrătorul de poliție de armă în momentul prinderii sale, aspecte din care rezultă că, până la acest moment, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpaților măsura arestării preventive.
De altfel, dat fiind timpul relativ scurt de la data luării măsurii arestării preventive, temeiul de arestare prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală este incompatibil cu liberarea provizorie sub control judiciar, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat, precum și obligațiile prevăzute de art.1602 alin.3 și alin.31 Cod procedură penală, ce s-ar putea stabili în sarcina acestuia, nefiind de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
Comparând situația de fapt cu situația de drept sus arătată instanța a apreciat că cererea formulată nu este întemeiată, fiind respinsă în considerarea faptului starea de libertate a inculpatului nu poate să servească scopului bunei desfășurări a procesului penal, el prezentând pericol concret pentru ordinea publică.
D. urmare, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, cu aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G. D., motivele de recurs fiind prezentate pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând recursul declarat de inculpat, sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 1602 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În cazul îndeplinirii condițiilor formale cerute de textul mai sus prezentat pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată și îndeplinirea condițiilor cerute de alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală și art. 136 Cod procedură penală.
Fără a nega posibilitatea oricărui inculpat de a cere liberarea provizorie sub control judiciar, în tot cursul procesului penal potrivit dispozițiilor art. 5 paragraf 3 din C.E.D.O. și ale dreptului intern, Curtea reține că această posibilitate constituie o facultate pentru organul judiciar, iar garantarea dreptului legal al persoanei acuzate de a formula o atare cerere nu echivalează cu însăși admiterea cererii în orice condiții.
Pe lângă analiza condițiilor prezentate anterior ce creează vocația legală pe care ar avea-o inculpatul, instanța trebuie să analizeze și oportunitatea unei astfel de cereri, soluția contrară conducând la admiterea de plano a oricărei cereri, prin îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, ceea ce nu ar corespunde nici voinței legiuitorului, dar nici atribuțiilor funcționale ale instanței de judecată care în desfășurarea procesului este suverană în aprecierea tuturor măsurilor necesare bunei desfășurări ale instrucției penale.
Reanalizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. D. sub aspectul motivelor invocate, a particularității cauzei penale și a motivelor din recurs Curtea își însușește soluția și motivarea primei instanțe.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Gainat D. a săvârșit presupusele infracțiuni pentru care a fost cercetat si trimis in judecata, respectiv infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. S-a reținut că, în cursul anului 2012, inculpații G. C. și G. D., împreună cu învinuiții P. G., H. D. și alții - cetățeni ucraineni și romani, a căror identitate nu a putut fi stabilită, au constituit o grupare infracțională organizată în scopul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, rolul cetățenilor ucraineni fiind de a introduce ilegal în România peste frontiera verde cantități însemnate de țigări, iar a cetățenilor români de a prelua, transporta, depozita și vinde aceste bunuri în vederea obținerii unor importante foloase materiale, cetățeanul ucrainean H. D. având rolul de a organiza și coordona activitatea infracțională desfășurată de palierul ucrainean al grupării, iar inculpatul G. C. și învinuitul P. G. de a organiza și coordona activitatea desfășurată de palierul românesc al grupării.
Astfel, în baza acestei rezoluții infracționale, în noaptea de 06/07.06.2012, gruparea infracțională organizată formată din inculpații G. C.,G. D. și învinuitul P. G. și două persoane a căror identitate nu a putut fi stabilită s-au deplasat în zona de frontieră aferentă stâlpilor de frontieră 880-881, pe raza localității Pomîrla, cu un număr de patru autovehicule, două autoturisme de teren marca Mitsubishi Pajero, un microbuz marca Iveco și un autoturism marca VW Passat și în timp ce inculpatul G. C. a asigurat supravegherea zonei adiacente și a căilor de comunicație, inculpatul G. D. împreună cu învinuitul P. G. și celelalte doua persoane s-au deplasat cu trei autovehicule în apropierea liniei de frontieră și au preluat de la cetățeni ucraineni cantitatea de 48.977 pachete cu țigan de diferite mărci, proveniență Republica M. și Ucraina, introduse in România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, pe care au încărcat-o în autovehicule, cu intenția de a o scoate din zona de frontieră și a o transporta într-o locație de depozitare..
Fiind surprinși în timp ce încercau să transporte bunurile din zona de frontieră, membrii grupării au abandonai cele trei autovehicule și au părăsit în fuga zona comiterii faptei, reușindu-se prinderea în zonă doar a inculpatului Găinat D..
În apropierea zonei de frontieră, în spatele morii din localitatea Pomîrla, a fost identificat abandonat cu portiera descuiată autovehiculul marca VW Passat de culoare albastră cu numărul de înmatriculare_ utilizat de către inculpatul G. C. pentru a se deplasa în zonă și a asigura supravegherea căilorde comunicație.
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat prin activitatea infracțională desfășurată de cei sus-menționați este în sumă de 463.370 1ei, conform adresei nr._/B.T.V./08.06.2011 a părții vătămate A.N V.- Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale lași, sumă cu care partea vătămata înțelege să se constitui parte civilă în procesul penal.
Față de criteriile referitoare la faptă și la persoana inculpatului ce constituie condițiile de luare și de individualizare a măsurilor preventive, Curtea apreciază că în acest stadiu procesual liberarea provizorie sub control judiciar al inculpatului G. D. nu este oportună și nu satisface scopul măsurilor preventive prevăzute în art. 136 Cod procedură penală.
Alături de condiția referitoare la necesitatea asigurării bunei desfășurări în continuare a instrucției penale, în sprijinul neîndeplinirii condiției de oportunitate și de proporționalitate a admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar Curtea are în vedere si durata relativ redusă de timp de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și până la data introducerii cererii de liberare provizorie sau a prezentului recurs.
Atitudinea adoptată de inculpatul G. D. pe parcursul urmăririi penale si a cercetării judecătorești efectuate până în prezent poate constitui un criteriu de individualizare a pedepsei în condițiile stabilirii vinovăției sale și nu poate constitui un motiv al admiterii de plano a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală alegerea măsurii preventive ce urmează a fi luata împotriva unei persoane, printre care se enumera si liberarea provizorie sub control judiciar se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele si alte situații privind persoana fata de care se ia măsura.
Din perspectiva acestor criterii de individualizare a masurilor preventive ce trebuie analizate alături de condițiile privind liberarea provizorie sub control judiciar Curtea constata ca presupusele infracțiuni pentru care inculpatul a fost cercetat si trimis in judecata denota o activitate infracțională cu un impact negativ în rândul societății civile.
Enunțate fiind criteriile de stabilire și individualizare a măsurilor preventive, respectiv cele legate de faptă și persoana inculpatului, Curtea reține că măsura arestării preventive se situează pe coordonatele legalității, aspecte analizate anterior, și este justificată, pe de o parte de scopul derulării în condiții bune a procesului penal, iar pe de altă parte de necesitatea izolării inculpatului de comunitatea din care fac parte.
În concluzie, garanțiile de ordin personal cât și cele instituite de art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului având în vedere ecoul produs de săvârșirea unor asemenea fapte în rândul comunității și necesitatea prezervării ordinii publice, care semnifică necesitatea păstrării detenției preventive pentru persoana acuzată de o infracțiune gravă în scopul ocrotirii unei anumite ordini juridice, care apare periclitată datorită prezenței inculpatului și activităților sale infracționale.
Față de cele prezentate Curtea urmează, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, să respingă recursul declarat de inculpatul G. D. ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul G. D., fiul lui A. și A., născut la data de 19 septembrie 1979 în orașul Vicovu de Sus, județul Suceava, cu același domiciliu, C.N.P._, împotriva încheierii din data de 30 august 2012 a Tribunalului B. (dosar nr._ 12).
Obligă recurentul să plătească statului suma de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. B.O.
Dact: I.C.
3 ex/04.09.2012
Jud. fond: G. C-tin
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr.... → |
|---|
