Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 114/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 114/2016
Dosar nr._ - art. 336 Cod penal -
ROMÂNIA
C. DE A. S.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 114
Ședința publică din data de 04 februarie 2016
Președinte B. I.
Judecător G. I. A.
Grefier A. A.
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă C. de A. S. - reprezentat de procuror C. C.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul L. H. I. împotriva sentinței penale nr. 1959 din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.02.2016, când,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1959 din data de 29.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în baza art.396 alin.1, 4 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatului L. H. I. (fiul lui A. și E., născut la 06.01.1996 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., ., jud. B., student la Universitatea de Medicină și farmacie Târgu M., necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_) pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută și pedepsită de art. 336 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
În baza art. 83 alin.1, 3 din Codul penal s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de fond, conform art.84 din Codul penal.
În baza art. 85 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin.2 lit. g din Codul penal i s-a interzis inculpatului, pe durata termenului de supraveghere, să conducă autovehicule pe drumurile publice.
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, precum și asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus virarea sumei de 153,74 lei, reprezentând contravaloarea buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.601/T din 5 august 2014, în contul_ Trezoreria B. pentru Spitalul Județean B. din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1371/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rol sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. H. I. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 din Codul penal
În fapt s-au reținut următoarele:
La data de 22 martie 2015, orele 02:30, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Calea Națională din municipiul B., polițiștii din cadrul Biroului Rutier - Poliția mun. B., în dreptul stadionului municipal, au efectuat semnal regulamentar de oprire autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
A fost identificat conducătorul autovehiculului în persoana lui L. H. I., de 19 ani, din B., căruia i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest tip „Drager”, rezultatul fiind 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B. unde i s-a recoltat o probă biologică de sânge la ora 03:05. Rezultatul analizelor s-a consemnat în buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.211/T1/ din 26 martie 2015 în care se arată că inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g%o alcool pur în sânge.
Cu ocazia audierii de către organele de poliție inculpatul a precizat că a consumat în acea seară băuturi alcoolice respectiv 1,5 l bere după care a urcat la volanul autoturismului proprietatea bunicii sale pentru a merge la domiciliu, fiind nevoit să părăsească localul în care fusese împreună cu niște amici întrucât se iscase un scandal. A mai precizat inculpatul că a condus pe o distanță scurtă, de circa 400- 500 metri, pe . pe Calea Națională.
Situația de fapt prezentată a fost stabilită în baza unui probatoriu alcătuit din: proces- verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor B. S. F., P. C., protocolul aparatului etilotest, procesul-verbal de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică, cazierul rutier al inculpatului, înscrisuri.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței de fond la data de 5 iunie 2015 sub nr._ . Conform art. 344 din Codul de procedură penală s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului, acesta având la dispoziție un termen de 25 zile pentru a formula cereri și a invoca excepții referitoare la legalitatea sesizării instanței și a administrării probatoriului la urmărirea penală.
Prin încheierea din 7 august 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art.346 alin.2 din Codul de procedură penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, a sesizării instanței și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul L. H. I..
După începerea judecății, acuzatul s-a prezentat la proces unde a fost asistat de avocat ales Ț. Fridolin. Acuzatul a solicitat judecarea cauzei în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art.374 alin.4 din Codul de procedură penală. Acesta a recunoscut fapta ce i se impută și și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dacă va fi găsit vinovat.
Cererea inculpatului a fost admisă de instanța de fond ce a constatat ca fiind îndeplinite cerințele art. 374 alin.4 din Codul de procedură penală; s-au avut în vedere atitudinea procesuală sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă și probatoriul administrat la urmărirea penală, care nu a fost contestat, ce permite stabilirea unei situații de fapt și a răspunderii autorului.
Din analiza probatoriului dosarului instanța de fond a reținut că inculpatul L. H. I. se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Din declarațiile inculpatului, din actele medicale aflate la dosar și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, coroborate cu depozițiile martorilor B. S. F., P. C. rezultă că acuzatul a condus autoturismul pe drumurile publice din mun. B., după ce a consumat băuturi alcoolice. Astfel, la momentul recoltării probelor de sânge inculpatul avea o alcoolemie peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge – valoare minimă impusă de legiuitor pentru existența infracțiunii.
Consumul de băuturi alcoolice a fost dovedit cu buletinul de analiză toxicologică, cu declarațiile martorului B. S.- A. ce l-a însoțit pe inculpat în acea seară și împreună cu care inculpatul a consumat alcool, cu protocolul aparatului etilotest, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului. În ce privește activitatea de conducere a vehiculului pe drumurile publice, rezultă fără nicio îndoială, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care se consemnează împrejurările identificării autoturismului condus de inculpat, declarațiile acestuia și declarațiile martorilor B. S.- A. și P. C., cel din urmă asistând la oprirea în trafic a mașinii inculpatului și testarea conducătorului auto.
S-a reținut că fapta inculpatului de a fi condus autoturismul pe drumurile publice după ce a consumat băuturi alcoolice constituie infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența alcoolului, infracțiune prevăzută și pedepsită de art.336 alin.1 din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest aspect, din probele administrate, instanța constată că inculpatul L. H. I. a condus un vehicul pe drumurile publice din mun. B. respectiv pe una din principalele artere ale orașului - Calea Națională - având o alcoolemie de 1,20 gr. ‰.
Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de o stare de pericol pentru relațiile sociale ocrotite de dispozițiile care stabilesc regimul circulației pe drumurile publice, iar legătura de cauzalitate rezultă din însăși săvârșirea faptei de către inculpat, fiind o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, acesta prevăzând rezultatul faptei și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Deși acuzatul cunoștea că este interzisă de lege conducerea unui vehicul pe drumurile publice de către o persoană ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a nesocotit normele de drept și s-a urcat la volanul vehiculului al cărui utilizator era cu toate că anterior consumase bere alcoolizată. Așadar, vinovăția acuzatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale care se coroborează cu declarația acestuia de recunoaștere a faptei.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului L. H. I. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, pe de o parte, instanța a luat în considerare gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, faptul că inculpatul a nesocotit normele legale conducând pe drumurile publice deși era sub influența alcoolului deși era posesor al permisului de conducere de doar un an, experiența sa în conducere fiind încă redusă dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a dat dovadă de sinceritate și colaborare cu organele judiciare. Se ține seama totodată de valoarea alcoolemiei, de momentul la care s-a efectuat deplasarea când traficul este redus, de aspectul că vehiculul a fost condus pe o distanță mică (aceasta datorită faptului că a fost oprit de organele de poliție, nefiind cunoscută distanța pe care o intenționa să o parcurgă acuzatul în acea noapte)
S-a mai reținut de către instanță că inculpatul a manifestat o atitudine constant sinceră, recunoscând comiterea faptei și împrejurările în care aceasta s-a produs, conduita exemplară a inculpatului în societate atât anterior săvârșirii faptei, reieșită din lipsa antecedentelor penale, din înscrisurile dosarului, cât și ulterior, reliefată prin atitudinea sa procesuală concretizată în prezentarea în fața organelor de urmărire penală și a instanței de judecată, contribuind astfel în mod nemijlocit la soluționarea justă și cu celeritate a cauzei și la aflarea adevărului.
Toate aceste aspecte au fost de natură a genera stabilirea unei pedepse al cărei cuantum a fost orientat spre minimul special prevăzut de lege, in măsură să asigure scopul educativ al pedepselor. Împrejurările enunțate mai sus legate de persoana inculpatului au creat convingerea instanței că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost și va fi un eveniment singular în viața inculpatuluicare, deși este o persoană tânără, are capacitatea de conștientizare a faptei sale și a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor juridice de conviețuire socială. În aceste condiții, instanța de fond s-a orientat spre pedeapsa închisorii dintre pedepsele alternative prevăzute de art. 336 alin. 1 din Codul penal.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat aplicarea unei amenzi penale, sancțiune pe care instanța nu a considerat-o oportună în condițiile în care inculpatul este student, nu are un loc de muncă în prezent și deci nu are posibilități financiare care să-i permită executarea unei sancțiuni pecuniare.
În ce privește solicitarea apărării de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, conform art.80 din Codul penal, instanța a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile acestui text de lege, raportat la natura infracțiunii comisă de inculpat, modalitatea și mijloacele de comitere. De precizat că acuzatul era deținător al permisului de conducere de circa un an de zile, perioadă de timp insuficientă pentru dobândirea unei experiențe în activitatea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice dar cu toate acestea nu a ezitat să se urce la volanul autovehiculului deși tocmai consumase peste un litru de bere. Chiar dacă deplasarea s-a făcut la o oră târzie din noapte, când traficul era redus, pericolul pentru ceilalți participanți la trafic și nu numai a existat din momentul punerii în mișcare a vehiculului, fiind amplificat, așa cum s-a precizat de lipsa de experiență a conducătorului auto.
În concluzie, instanța de fond a dispus stabilirea unei pedepse cu închisoarea, aceasta fiind una din pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea de care se face vinovat inculpatul.
Totodată, având în vedere că la termenul de judecată din data de 29 septembrie 2015 numitul Listari I. H. a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală,arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a dat eficiență acestor dispoziții și a acordat beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. 2, 10 Cod procedură penală, a stabilit o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. 1 din Codul penal, apreciind că pedeapsa astfel stabilită este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
Împotriva sentinței penale sus-menționate, a declarat apel inculpatul L. H. I., pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei.
În esență, inculpatul L. H. I. a solicitat să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, motivat de faptul că este student la medicină, având un program foarte încărcat, iar prin măsurile de supraveghere ce i s-au stabilit, i se crează o . consecințe raportat la statutul său.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417, art. 420 Cod procedură penală, C. constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Inculpatul apelant L. H. I. a comis fapta dedusă judecății în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței instanței de fond, vinovăția sa fiind în mod corect stabilită.
Astfel, din întregul materialul probator administrat în cauză, rezultă că la data de 22.03.2015, orele 02:30, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Calea Națională din municipiul B., polițiștii din cadrul Biroului Rutier - Poliția mun. B., în dreptul stadionului municipal, au efectuat semnal regulamentar de oprire autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ .
A fost identificat conducătorul autovehiculului în persoana lui L. H. I., de 19 ani, din B., căruia i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest tip „Drager”, rezultatul fiind 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B., unde i s-a recoltat o probă biologică de sânge la ora 03:05. Rezultatul analizelor s-a consemnat în buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie nr.211/T1/ din 26 martie 2015 în care se arată că inculpatul avea o alcoolemie de 1,20 g%o alcool pur în sânge.
Cu ocazia audierii de către organele de poliție, inculpatul a precizat că în acea seară consumase băuturi alcoolice, respectiv 1,5 l bere, după care a urcat la volanul autoturismului proprietatea bunicii sale pentru a merge la domiciliu, fiind nevoit să părăsească localul în care fusese împreună cu niște amici întrucât se iscase un scandal, precizând faptul că a condus pe o distanță scurtă, de circa 400- 500 metri, pe . pe Calea Națională.
Această situație de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces- verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de examinare clinică, protocolul aparatului etilotest, buletinul de analiză toxicologică, cazierul rutier al inculpatului și declarațiile martorilor B. S. F., P. C., coroborate cu declarațiile inculpatului.
Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului apelant L. H. I., precum și solicitarea acestuia de la termenul de judecată din data de 29.09.2015 privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii (f 16 – dosar fond), C. constată că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Referitor la sancțiunea aplicată inculpatului, C. apreciază că în mod întemeiat prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor prev. de art. 83 Cod penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
Astfel, printre motivele pentru care s-a impus adoptarea unui nou Cod penal, se regăsesc și cele referitoare la cuantumul sancțiunilor pedepselor prevăzute de Codul penal din 1969, la individualizarea sancțiunilor și la mijloacele de reintegrare a persoanelor care au săvârșit infracțiuni.
În acest sens, în Noul Cod penal a fost introdusă o nouă instituție, prevăzută de art. 83, respectiv amânarea aplicării pedepsei, care la alin. 1 se prevede că:
„(1) Instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.”
Este de observat că în speță, toate condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat sunt îndeplinite, întrucât pedeapsa stabilită este de 8 luni închisoare, inculpatul L. H. I. a avut o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, el nefiind cunoscut cu antecedente penale și a adoptat o atitudine procesuală corectă, astfel încât acesta a conștientizat riscul pe care îl presupune aplicarea unei sancțiuni penale și are capacitatea corespunzătoare de adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora.
În plus, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel încât, în raport de persoana acestuia, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea imediată a unei pedepse nu ar fi fost necesară, impunându-se însă supravegherea conduitei inculpatului L. H. I. pentru o perioadă determinată.
Prin urmare, amânarea aplicării pedepsei stabilite, cu instituirea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, este atât necesară, cât și suficientă față de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului L. H. I., fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare.
În ceea ce privește solicitarea formulată de către inculpat, în sensul de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, C. apreciază că această cerere este neîntemeiată, având în vedere că prin fapta inculpatului apelant, care a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește cu mult limita legală, s-a adus atingere relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, ceea ce denotă că inculpatul a manifestat un real dispreț față de normele sociale și față de siguranța celorlalți participanți la trafic.
Împrejurarea că inculpatul este student într-o altă localitate decât cea de domiciliu, iar măsurile de supraveghere ce i s-au stabilit îi afectează programul foarte încărcat pe care îl are, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru a se aplica o sancțiune mai ușoară, întrucât față de gravitatea infracțiunii reținute în sarcina lui, nu este justificat ca inculpatul să nu fie supus obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. 1 din Codul penal.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât prima instanță a manifestat suficientă clemență, având în vedere faptul că nu i-a impus inculpatului să presteze și muncă neremunerată în folosul comunictății pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile, în conformitate cu disp. art. 85 alin. 2 lit. b Cod penal, deși însuși inculpatul declarase faptul că este de acord cu această obligație (f 15 – dosar fond).
În consecință, C. apreciază că sancțiunea aplicată de prima instanță este atât necesară, cât și suficientă pentru a contribui atât la reeducarea inculpatului apelant, cât și la asigurarea scopului de prevenție generală, nefiind justificată aplicarea unei sancțiuni mai blânde, circumstanțele personale ale inculpatului fiind valorificate pe deplin de către prima instanță, prin amânarea aplicării pedepsei, iar nu prin pronunțarea unei soluții de condamnare.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală apelată este legală și temeinică, criticile formulate fiind neîntemeiate, în conformitate cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L. H. I. împotriva sentinței penale nr. 1959/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, C. îl va obliga pe inculpatul apelant L. H. I. la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L. H. I. împotriva sentinței penale nr. 1959/29.09.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul apelant L. H. I. la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.02.2016.
Președinte, Judecător, Pt. grefier aflat în C.O.,
semnează gref. șef secție
Red.: B.I.
Tehn.:B.I.
Ex.2/07.03.2016
Jud. fond: M. M.
| ← Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 203/2016. Curtea de... → |
|---|
