Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250 NCP. Decizia nr. 214/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 214/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 214/2016

Dosar nr._ - art. 360 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL S.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA NR. 214

Ședința publică din 29 februarie 2016

Președinte M. A.

Judecător F. S.

Grefier T. L.

Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. S.,

reprezentat de procuror S. O.

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 181 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29 februarie 2016, când,

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din data de 19.10.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R. C. C. a fost trimis în judecată din infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal.

Inculpatul R. C. C., a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu reținerea art.35 alin.1 Cod penal, art. 38 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Același inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, cu reținerea art. 38 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Conform art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal s-au contopit pedepsele principale, mai sus stabilite, și s-a aplicat inculpatului R. C. C. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare la care s-a adaugat un spor de o treime în cuantum de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare, durata reținerii din data de 13.05.2015.

Potrivit art. 91 alin. 1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 Cod penal s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune S., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere,s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile.

Potrivit art.404 alin. 3 Cod procedură penală, obligația de a executa muncă neremunerată în folosul comunității se va executa la Primăria mun. S. - Sector cimitir P., județul S. sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S..

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art. 91 alin. 4 Cod penal și art. 96 Cod penal, inculpatului i s-a atras atenția că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, precum și dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârșește o nouă infracțiune, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Potrivit art. 274 alin. 1 teza a II-a, s-a stabilit ca onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale pentru avocat S. I. B., în cuantum de 200 lei conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1575 din data de 13.05.2015, precum și onorarul parțial al apărătorului din oficiu al inculpatului din cursul judecății, avocat F. M., în cuantum de 50 lei, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 1647 din data de 22.05.2015, să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în contul Baroului S..

S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 183D/P/2015 al Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. S. din data de 18.05.2015, a fost trimis în judecată inculpatul R. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „acces ilegal la un sistem informatic”, prev. de art.360 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal constând în aceea că la data de 27.04.2015, a accesat, fără drept, în două rânduri, sisteme informatice, la care accesul era restricționat, prin folosirea cardului cu numărul_-8973, emis pe numele M. M., administrator al .. S., pe care anterior l-a sustras, la ATM-uri aparținând Băncii Transilvania, aflate pe raza municipiului S., mai întâi pentru interogarea soldului contului aferent și apoi pentru a efectua o operațiune financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3200 lei, și

- „efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos”, prev. de art.250 al.1 Cod penal, constând în aceea că la data de 27.04.2015, a efectuat o operațiune financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3200 lei, folosind fără drept cardul cu numărul_-8973, emis pe numele M. M., administrator al S.C.”S.” S.R.L. S., pe care anterior l-a sustras, ambele infracțiuni cu aplicarea art.38 al.1 Cod penal,

Prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de furt, prevăzută de art.228 al.1 Cod penal, întrucât a intervenit împăcarea.

În fapt, în actul de sesizare a instanței, s-au reținut următoarele:

Inculpatul R. C. C. lucrează în calitate de conducător auto în cadrul .. S., societate care deține trei camioane cu care se efectuează transport internațional de mărfuri.

La data de 27.04.2015, numitul C. I. G., reprezentantul .. S. i-a solicitat inculpatului să se deplaseze în unitatea service aparținând S.C. Celsy Prod S.R.L. S., situată pe ., din municipiul S. pentru a verifica dacă au fost demarate reparațiile la unul din camioanele societății, cu numărul de înmatriculare_ . Acest camion fusese folosit de numitul R. S. C., angajat la rândul său al .., și fusese parcat de acesta în curtea unității service la data de 26.04.2015, la întoarcerea dintr-o cursă efectuată în Belgia. Ulterior mașina a fost mutată de reprezentanții serviciului auto în curtea stației ITP aflată în aceeași locație. Ușile camionului nu au fost asigurate iar cheia a rămas în contact, având în vedere necesitatea ca reprezentanții serviciului să mute și să parcheze mașina respectivă în funcție de spațiul disponibil.

În ultima perioadă, respectiv de circa un an de zile, inculpatul nu a fost desemnat să utilizeze camionul cu numărul de înmatriculare_, acesta desfășurându-și activitatea pe un alt camion al societății care la data de 27.04.2015 se afla la reparații la un service auto din municipiul Câmpulung Moldovenesc.

Urmare a solicitării numitului C. I. G., reprezentantul .. S., la data de 27.04.2015, în jurul orelor 14.00, inculpatul R. C. C. s-a deplasat la unitatea service aparținând S.C. Celsy Prod S.R.L., pentru a verifica stadiul reparațiilor la camionul cu numărul de înmatriculare_ . Ajuns în acest loc a pătruns în mașină, pe ușa neîncuiată, și din interior a sustras card-ul bancar tip V. Business Card cu numărul_-8973, emis pe numele M. M., administrator al .. S.. De asemenea din interior a luat și hârtia pe care era consemnat codul de pin de acces, aferent card-ului menționat.

În aceeași zi, la ora 15.38, inculpatul s-a deplasat la Sucursala S. a Băncii Transilvania, situată în zona centrală a orașului, a introdus cardul arătat anterior în bancomat-atm, și folosind codul PIN, a accesat în mod ilegal sistemul informatic, interogând soldul contului cu numărul RO39BTRLRONVBSG0J11221602, la ora 15.40, scopul acestei operațiuni fiind acela de a verifica care este suma pe care poate să o retragă în mod fraudulos.

În continuare, inculpatul s-a deplasat la agenția Băncii Transilvania, situată pe bulevardul G. E., iar în intervalul orar 15.52-15.54, a folosit card-ul și codul de acces pin la bancomatul-atm, amplasat în acest loc, retrăgând în mod fraudulos, suma existentă în contul bancar aferent card-ului, respectiv 3200 lei. Ulterior a revenit în service-ul auto aparținând S.C. Celsy Prod S.R.L. și a pus cardul precum și hârtia pe care era consemnat codul pin în camionul cu numărul de înmatriculare_, în locul de unde le luase anterior.

Momentele în care inculpatul a mers la bancomatele aflate la Sucursala S. și Agenția „G. E.” ale Băncii Transilvania au fost surprinse de camerele de luat vederi amplasate în interiorul și exteriorul acestor unității bancare. De altfel, s-a stabilit că reperele orare în care au fost surprinse aceste imagini corespund cu cele consemnate pe fișa istoricului contului, referitoare la operațiunile efectuate cu card-ul V. menționat, documentul fiind pus la dispoziție de reprezentanții societății păgubite.

Numitul C. I. G., reprezentantul .. S. a declarat că fiecărui camion de transport îi sunt atribuite două carduri, respectiv un card „Shell” pentru alimentarea cu combustibil și un card V. pentru plata altor cheltuieli în interesul firmei. Aceste card-uri însoțesc mașina și de regulă rămân într-o mapă în care se află documentele referitoare la autovehicul și cele de transport. Angajaților li s-a comunicat faptul că aceste card-uri nu pot fi utilizate în interes personal. R. C. C. nu avut dreptul și nici consimțământul vreunuia dintre asociații, administratorii sau reprezentanții .. pentru ca la data de 27.04.2015 să ia card-ul V. Business Card cu numărul_-8973, să-l folosească, să verifice soldul contului sau să retragă sume de bani. Acesta a adăugat că a fost recuperat prejudiciul cauzat societății pe care o reprezintă și că la data de 14.05.2015 s-a împăcat cu inculpatul în ceea ce privește infracțiunea de furt.

Deși inițial s-a folosit de dreptul de a nu face declarații în cauză, fiind audiat în calitate de inculpat, ulterior R. C. C. a recunoscut comiterea faptelor menționând că suma de bani a fost folosită pentru a achita o datorie pe care o avea la o persoană de la care cumpărase o mașină. A adăugat că la data de 14.05.2015 s-a împăcat cu reprezentantul .. în ceea ce privește infracțiunea de furt.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu (f.4); sesizare .. (f.5); declarații reprezentant .. (f.54-57,61-66); înscris-extras(istoric)cont (f.70); proces verbal de ridicare înscris-extras(istoric)cont (f.69); proces verbal de ridicare card și înscris (f.22); procese verbale de ridicare imagini (f.23,24,48) și proces verbal de vizionare imagini, CD-uri (f.25-36,49-53), declarație martor D. A. (f.44-46); proces verbal de examinare criminalistică (f.39-42) și declarații inculpatului (f.75,91,92);

Prin încheierea de ședință a camerei de consiliu din data de 01 iulie 2015, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 183D/P/2015 din data 18.05.2015 al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S. T. S. privind pe inculpatul R. C. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 al.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 al.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 al.1 Cod penal, și a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul R. C. C. și a fixat termen de judecată pe fondul cauzei la data de 18.09.2015, complet C2F.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin 4 Cod procedură penală raportat la art. 396 alin 10 Cod procedură penală, privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul R. C. C. a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. De asemenea, a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cazul în care va fi găsit vinovat.

Instanța a pus în discuția părților cererea formulată de inculpatul R. C. C. de aplicare a procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 Cod procedură penală, raportat la poziția procesuală adoptată de acesta cu privire la presupusele fapte pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța, după ce a ascultat concluziile procurorului și a celorlalte părți, a admis cererea formulată de inculpatul R. C. C. de aplicare a procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin 4 Cod procedură penală, raportat la poziția procesuală adoptată de acesta, în sensul că a recunoscut faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosar (f. 52-53 ds. fond).

La cererea inculpatului R. C. C., prin apărătorul său ales, a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

În cursul cercetării judecătorești, persoana vătămată . S., prin administratorii săi legali C. I. G., M. M. P. și C. L. –N. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul cauzat acesteia fiind recuperat în cursul urmăririi penale, ca urmare a împăcării acestora cu inculpatul, sub aspectul săvârșirii faptei de furt.

La termenul din data de 18.09.2015, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R. C. C. a fost trimis în judecată din infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal.

Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 27.04.2015 reprezentantul .. S. C. I. G., persoană vătămată în prezenta cauză, i-a solicitat inculpatului R. C. C., angajat în calitate de șofer la aceasta, să se deplaseze la unitatea service aparținând S.C. Celsy Prod S.R.L. S., situată pe ., din municipiul S. pentru a verifica dacă au fost demarate reparațiile la unul din camioanele societății, cu numărul de înmatriculare_ . Acest camion era folosit la data respectivă de R. S. C., angajat al aceleiași societăți, fiind parcat de acesta în curtea unității service din data de 26.04.2015, după întoarcerea dintr-o cursă efectuată în Belgia. Ulterior, în baza convenției dintre .. S. și a S.C. Celsy Prod S.R.L., camionul a fost mutat de reprezentanții service-ului auto în curtea stației ITP aflată în aceeași locație. Ușile camionului nu au fost asigurate iar cheia a rămas în contact, pentru ca angajații service-ului să poată repara camionul.

La data respectivă, inculpatul nu a fost desemnat să utilizeze camionul cu numărul de înmatriculare_, acesta desfășurându-și activitatea pe un alt camion al societății cu numărul de înmatriculare_, care la data de 27.04.2015 se afla la reparații la un service auto din municipiul Cîmpulung Moldovenesc.

În aceeași zi, la ora 15.38, inculpatul s-a deplasat la Sucursala S. a Băncii Transilvania, situată în zona centrală a orașului, a introdus card-ul arătat anterior în bancomat-atm, și folosind codul PIN, a accesat în mod ilegal sistemul informatic, interogând soldul contului cu numărul RO39BTRLRONVBSG0J11221602, scopul acestei operațiuni fiind acela de a verifica care este suma pe care poate să o retragă.

În continuare, inculpatul s-a deplasat la agenția Băncii Transilvania, situată pe bulevardul G. E., iar în intervalul orar 15.52-15.54, a folosit card-ul și codul de acces pin la bancomatul-atm, amplasat în acest loc, retrăgând suma existentă în contul bancar aferent card-ului, respectiv 3200 lei. Ulterior a revenit în service-ul auto aparținând S.C. Celsy Prod S.R.L. și a pus cardul și hârtia pe care era consemnat codul pin în camionul cu numărul de înmatriculare_, în locul de unde le luase anterior.

Inculpatul s-a împăcat cu reprezentantul .. S. în privința infracțiunii de furt, restituind acestuia suma de bani.

Pentru reținerea situației de fapt anterior prezentate, instanța a avut în vedere declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și declarația dată în cursul judecății potrivit art. 375 Cod procedură penală, care se coroborează cu declarațiile date de persoana vătămată și de martorul audiat în cursul urmăririi penale, precum și cu înscrisurile din cuprinsul întregului dosar, în limitele prevăzute de art. 103 Cod procedură penală.

Din cuprinsul declarațiilor date inculpatul R. C. C., rezultă că acesta a recunoscut comiterea presupuselor fapte de care este acuzat, menționând că suma de bani a fost folosită pentru a achita o datorie pe care o avea la o persoană de la care cumpărase o mașină. A adăugat că la data de 14.05.2015 s-a împăcat cu reprezentantul .. în ceea ce privește infracțiunea de furt (f. 91 dosar u.p.). Deși inițial s-a folosit de dreptul de a nu face declarații în cauză, fiind audiat în calitate de inculpat, ulterior R. C. C. a recunoscut comiterea faptelor, menționând că suma de bani a fost folosită pentru a achita o datorie pe care o avea la o persoană de la care cumpărase o mașină. A adăugat că la data de 14.05.2015 s-a împăcat cu reprezentantul .. în ceea ce privește infracțiunea de furt.

În cursul judecății, R. C. C. a declarat că recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu. Inculpatul a recunoscut că a luat un card împreună cu pin-ul aferent acestuia, din interiorul unui camion aparținând .. pe care l-a folosit de două ori la ATM-ul Băncii Transilvania, inițial pentru interogarea soldului și ulterior pentru a efectua o retragere a sumei de 3200 lei (f. 53, dosar instanță).

Săvârșirea faptei de către inculpatul R. C. C., rezultă și din cuprinsul înscrisurilor depuse în cadrul dosarului de urmărire penală, respectiv planșa fotografică ce conține capturi de imagini ale camerelor video ale ATM-ului amplasat la sediul Băncii Transilvania, Sucursala S., din zona Autogara S. (f. 22 – 35 dosar u.p.). Din cuprinsul acestor planșe foto, rezultă momentele în care inculpatul a mers la bancomatele aflate la Sucursala S. și Agenția „G. E.” ale Băncii Transilvania. Totodată, din cuprinsul fișei istoricului contului referitoare la operațiunile efectuate cu card-ul V. menționat, rezultă sumele de bani sustrase la data și ora care rezultă din cuprinsul planșelor fotografice (f. 70 dosar u.p.).

Reprezentantul .. S., C. I. G., a declarat că fiecărui camion de transport îi sunt atribuite două carduri, respectiv un card „Shell” pentru alimentarea cu combustibil și un card V. pentru plata altor cheltuieli în interesul firmei. Aceste card-uri însoțesc mașina și de regulă rămân într-o mapă în care se află documentele referitoare la autovehicul și cele de transport. Angajaților li s-a comunicat faptul că aceste card-uri nu pot fi utilizate în interes personal. R. C. C. nu avut dreptul și nici consimțământul vreunuia dintre asociații, administratorii sau reprezentanții .. pentru ca la data de 27.04.2015 să ia card-ul V. Business Card cu numărul_-8973, să-l folosească, să verifice soldul contului sau să retragă sume de bani. Acesta a adăugat că a fost recuperat prejudiciul cauzat societății pe care o reprezintă și că la data de 14.05.2015 s-a împăcat cu inculpatul în ceea ce privește infracțiunea de furt (f. 64 dosar u.p.).

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul R. C. C. a fost trimis în judecată din infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 38 Cod penal:

(1) - Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.

(2) - Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.

Instanța a apreciat că decizia în interesul legii nr. 15/2013 a I.C.C.J. își păstrează valabilitatea, decizie care prevede: „2. Folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003.”

Pe cale de consecință, instanța în baza art. 386 alin.1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul R. C. C. a fost trimis în judecată din infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, în infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.2 Cod penal.

În drept, s-au reținut următoarele:

1. Fapta inculpatului R. C. C., constând în aceea că, la data de 27.04.2015, a accesat, fără drept, în două rânduri, sisteme informatice la care accesul era restricționat, prin folosirea cardului cu numărul_-8973, emis pe numele M. M., administrator al .. S., pe care anterior l-a sustras, la ATM-ul aparținând Băncii Transilvania, aflată pe raza municipiului S., mai întâi pentru interogarea soldului contului aferent și apoi pentru a efectua o operațiune financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal

Accesul ilegal la un sistem informatic, fiind o infracțiune de pericol, se consumă în momentul realizării acțiunii incriminate, urmarea imediată fiind inerentă comiterii acesteia. Fapta penală analizată poate îmbracă, în concret, o forma continuă sau continuată de săvârșire, situație în a se avea în vedere și un moment al epuizării ce va interveni, după caz, la data încetării acțiunii ilicite sau la data comiterii ultimei acțiuni.

Elementul material constă în accesul, fără drept, într-un sistem sau rețea informatică. Accesarea sistemului constituie, în principiu, acea operațiune prin care se realizează o interacțiune funcțională cu sistemul informatic.

Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru valoarea socială pe care legea penală o apară, respectiv securitatea sistemelor informatice.

Legătura de cauzalitate între activitatea făptuitorului și urmarea produsă trebuie să existe și rezultă din materialitatea faptei.

Forma de vinovăție. Accesul ilegal la un sistem informatic, în variantele prevăzute în art. 360 alin. (1) și (3) se comite cu intenție directă sau indirectă. În cazul variantelor prevăzute în alin. (2) și (3) teza a II-a, forma de vinovăție specifică este intenția directă calificată prin scop. Cerința esențială referitoare la scop constă în obținerea de date informatice. Fiind o condiție esențială care afectează latura subiectivă a infracțiunii, pentru consumarea acesteia nu este necesar să se realizeze, prin acțiunea ilicită a făptuitorului, obținerea de date informatice. Pentru existența elementului subiectiv, în această ipoteză de incriminare, este suficient să se constate că făptuitorul, prevăzând rezultatul faptei sale (punerea în pericol a sistemului informatic) a urmărit obținerea unor date informatice. Mobilul determinant și scopul urmărit de făptuitor, cu excepția arătată, nu interesează pentru existența elementului subiectiv și implicit a infracțiunii însăși. Acestea au fost avute, însa, în vedere la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise de agent și deci la individualizarea pedepsei.

Forma agravată a infracțiunii prevăzută de alin. 3 al art. 360 Cod penal, prevede că: „Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

În cauză s-a reținut forma agravată a acestei infracțiuni motivat de aspectul că, inculpatul chiar dacă a folosit date reale, acestea au fost obținute în mod nelegitim, respectiv la momentul folosirii card-ului și a pin-ului aferent, el nu avea dreptul să le folosească. Astfel, nici nu era șofer al camionului din care a luat card-ul și pin-ul și nici nu avea dreptul de a le folosi în interes personal.

Aspectul invocat de apărare, care a solicitat achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni, că ar fi existat o practică între angajați să folosească card-urile societății în interes personal, fapta care face obiectul prezentei cauze fiind singura urmare a căreia patronii societății ar fi reclamat lipsa banilor, nu a fost primită, din moment ce inculpatul, personal a precizat în fața instanței, poziție consemnată în încheierea de ședință din data de 18.09.2015, f. 55 dosar u.p., că patronii societății la care era angajat i-a adus la cunoștință verbal că respectivele card-uri și pin-uri nu pot fi folosite în interes personal.

Aceleași rațiuni sunt avute în vedere și în privința reținerii formei agravate a acestei infracțiuni, respectiv că angajatorul inculpatului i-a adus la cunoștință, verbal, că nu poate folosi în interes personal, card-ul și pin-ul aferent. Susținerea apărării că aceste aspect, al nefolosirii card-ului și pin-ului în interes personal, nu au fost aduse la cunoștința angajaților prin regulament de ordine interioară ori printr-un înscris, nu prezintă relevanță, din moment ce inculpatul avea cunoștință de obligațiile ce-i incumbă. Nu se poate susține, că infracțiunea ar fi mai puțin gravă, ori nici nu ar exista din cauză că angajatorul nu a adus la cunoștință o . obligații în scris, din moment ce textul de lege nu face distincție, făcând vorbire de „proceduri”. Instanța a reținut, că inculpatul avea cunoștință de obligația care îi incumbă, aceea de a nu folosi card-ul în interes personal, obligație pe care nu a respectat-o, motiv pentru care a reținut și forma mai gravă a infracțiunii prevăzută de alin. 3 a art. 360 Cod penal.

Referitor la apărările invocate de inculpat, că în privința sa nu ar trebui reținută și această infracțiune, instanța a apreciat că decizia în interesul legii nr. 15/2013 a I.C.C.J. își păstrează valabilitatea, decizie care prevede: „2. Folosirea la bancomat a unui card bancar autentic, fără acordul titularului său, în scopul efectuării unor retrageri de numerar, constituie infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în concurs ideal cu infracțiunea de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003.”

Infracțiunea prevăzută de art. 360 Cod penal, este în principiu o infracțiune – mijloc; scopul accesării unui sistem informatic fiind, în cele mai multe situații, comiterea unei alte infracțiuni.

În cauză s-au reținut și dispozițiile art.35 alin.1 Cod penal, respectiv forma continuată de săvârșire a infracțiunii, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege. Astfel, în cauză, în ceea ce privește unitatea subiectului pasiv, condiția este dată, fiind vorba de aceeași persoana vătămată - reprezentantul .. S., C. I. G., inculpatul săvârșind două acțiuni, o dată interogarea soldului, iar a doua oră extragerea sumelor de bani, fapte care întrunesc conținutul infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal.

2. Fapta inculpatului R. C. C., constând în aceea că la data de 27.04.2015, a efectuat o operațiune financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3200 lei, folosind fără drept cardul cu numărul_-8973, emis pe numele M. M., administrator al .. S., pe care anterior l-a sustras, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal.

Elementul material constă în varianta tip a infracțiunii fie în utilizarea în mod nemijlocit de către făptuitor a unui instrument de plată electronică, fie în recursul nemijlocit al făptuitorului la datele de identificare ce permit utilizarea instrumentului. Retragerea de numerar este modalitatea cea mai frecventă de utilizare frauduloasă a unui instrument de plată electronică, constând în folosirea unui card bancar la un ATM.

Urmarea imediată raportat la valoarea protejată, respectiv patrimoniul, infracțiunea fiind una de pericol, fiind irelevant pentru consumarea ei dacă s-a produs vreo pagubă.

Legătura de cauzalitate între activitatea făptuitorului și urmarea produsă trebuie să existe și rezultă din materialitatea faptei.

Forma de vinovăție. Infracțiunea se poate comite, în toate modalitățile, numai cu intenție, directă sau indirectă.

Solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, motivat de aspectul că acesta consideră că faptele sale nu reprezintă infracțiuni, apreciind că dacă societatea angajatoare nu i-a comunicat în scris ci doar verbal faptul că nu are voie să folosească card-urile în interes personal, fapta sa nu reprezintă o infracțiune, nu a fost reținută de instanță, apreciindu-se că operațiunea efectuată de inculpat a fost făcută în mod fraudulos, acesta neavând dreptul de a folosi card-ul în interes personal.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, tribunalul a constatat că în cauză nu există niciun dubiu privind activitatea infracțională a inculpatului fiind întrunite elementele constitutive atât ale infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, cât și ale infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, fiind dată vinovăția acestuia, respectiv intenția de a accesa, fără drept, în două rânduri cardul administratorului părții vătămate . S., respectiv M. M., pe care anterior l-a sustras (urmărind astfel obținerea unor date informatice care nu-i aparțineau), la ATM.-uri aparținând Băncii Transilvania, mai întâi pentru interogarea soldului contului aferent și apoi pentru a efectua o operațiune financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3.200 lei.

S-a reținut că, individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

Inculpatul, prin apărător, a solicitat aplicarea circumstanțelor atenuante, prev. de art. 75 lit. d rap. la art. 76 alin. 1 Cod penal, precum și amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 Cod penal.

În privința aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 lit. d Cod penal, care prevede că: „ acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanță într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanța atenuantă nu se aplică în cazul săvârșirii următoarelor infracțiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, (...)”, în opinia apărării fiind incident acest text de lege, instanța a apreciat că nu poate primi aplicabilitate în cauză. Astfel, textul de lege în discuție prevede clar că în cazul infracțiunilor comise prin sisteme informatice, precum cele din cauză, nu este aplicabilă. Pe de altă parte, instanța reține, că și în cazul în care nu era precizat expres, textul nu devenea aplicabil, din moment ce inculpatul a restituit suma pe care a sustras-o, pentru o infracțiune ce nu face obiectul judecății, deoarece s-a împăcat cu persoana vătămată. Astfel, nu s-ar putea aplica o circumstanță atenuantă într-o cauză, când circumstanța atenuantă respectivă nu se referă la o faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată (acoperirea prejudiciului având loc pentru infracțiunea de furt).

Instanța reține însă că, față de gravitatea faptei, modalitatea și consecințele săvârșirii acestora, nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, iar pe de altă parte, împrejurările săvârșirii acesteia, astfel cum s-a arătat anterior, scopul urmărit, respectiv vătămarea patrimoniului părții vătămate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar (deși o conduită socială corectă manifestată anterior momentelor de referință, nu se constituie într-un „titlu de glorie”, atâta timp cât starea de normalitate este ca fiecare individ să aibă un comportament ordonat raportat la ordinea de drept, iar nu unul mai presus de lege, fiind obligat să se conformeze modelelor legale edictate de legiuitor) și a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere și regret a faptei. De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 38 alin. 2 Cod penal cu aplic. art.374 alin.4 rap. la art.396 alin.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă menționate în partea specială.

Pe cale de consecință, tribunalul a condamnat pe inculpatul R. C. C. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art.360 alin.1, 3 Cod penal, cu reținerea art.35 alin.1 Cod penal, art. 38 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și la o la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art.250 alin.1 Cod penal, cu reținerea art. 38 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Având în vedere că inculpatul a comis faptele mai înainte de a fi condamnat definitiv, s-a reținut în sarcina sa incidența concursului de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 2 Cod penal, care prevede că: „Există concurs formal de infracțiuni când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.”

Conform art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele principale, mai sus stabilite, și a aplicat inculpatului R. C. C. pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime în cuantum de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare.

Constatând că inculpatul a fost reținut pentru o durată de 24 de ore în prezenta cauză, potrivit ordonanței de reținere (f. 76 dosar u.p.), în baza art.72 alin.1 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare, durata reținerii din data de 13.05.2015.

Prin urmare, punând în balanță toate criteriile legale prezentate mai sus, Tribunalul a concluzionat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare la care se adăugă sporul obligatoriu, cu suspendarea sub supraveghere, este de natură a constitui un avertisment ferm al autorităților și este aptă a conduce la formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de valorile sociale, muncă și ordinea de drept. Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile de acordare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, că săvârșirea faptelor a fost un accident în viața sa, că reeducarea, reinserția sa socială poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale. S-a reținut că art. 83 Cod penal, nu poate fi aplicat, din moment ce art. 360 alin. 3 Cod penal prevede o pedeapsă de până la 7 ani, iar dispozițiile art. 83 alin.2 Cod penal, prevăd că instituția nu se aplică dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 și urm. Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, respectiv închisoarea sub 3 ani, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (f. 53 dosar instanță), precum și aprecierea instanței că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, s-a apreciat însă, că este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, astfel că în baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Ca atare, potrivit art. 91 alin. 1 Cod penal, instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 Cod penal a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune S., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile.

Potrivit art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, obligația de a executa muncă neremunerată în folosul comunității se va executa la Primăria mun. S. - Sector cimitir P., județul S. sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S..

S-a făcut aplicarea art. 274 alin. 1 Cod procedură penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. C. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiind expuse pe larg atât în scris cât și în partea introductivă a încheierii prin care s-a amânat pronunțarea.

În motivarea apelului a arătat că instanța a reținut în mod eronat că ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art. 360 alin. 1 și 3 Cod penal în condițiile în care societatea a pus la dispoziția angajaților atât cardurile cât și codurile PIN, aceștia având posibilitatea de a cunoaște sumele existente pe card. A arătat astfel că sintagma „folosite în interes personal” poate fi interpretată în sensul că nu se pot retrage bani de pe card în interes personal nu că angajații nu ar avea voie să interogheze soldul contului. A apreciat inculpatul că s-a făcut o interpretare greșită a probelor în sensul că nu rezultă din actele dosarului că doar șoferul camionului respectiv poate avea acces la card și la codul PIN, în realitate oricare dintre șoferi având acces la întreg parcul auto.

Mai mult, angajaților li se permitea și retragerea sumelor în avans, cu condiția de a deconta banii după întoarcerea din cursă.

De altfel, nu există reguli scrise foarte clare cu privire la utilizarea cardurilor societății.

În al doilea rând a invocat inculpatul că instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, în condițiile în care a restituit suma de 3200 lei iar fapta a fost comisă într-o împrejurare specială, la nivelul societății existând o practică a șoferilor de a retrage bani în avans.

În al treilea rând inculpatul a arătat că s-a făcut o aplicare greșită a art. 74 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind exagerat de mare.

În al patrulea rând a arătat inculpatul că poate fi aplicată instituția amânării aplicării pedepsei.

În al cincilea rând, a arătat inculpatul că în mod eronat s-a fixat în sarcina sa obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, suferind de afecțiuni care nu îi permit efortul fizic și lucrând ca șofer pe un camion, fiind nevoit să se deplaseze des în afara țării.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

În mod corect a reținut instanța de fond situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în faza de urmărire penală, având în vedere că acesta s-a prevalat de procedura de judecată privind recunoașterea vinovăției, prev. de art. 374, 375 Cod procedură penală, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.

Curtea își însușește pe deplin motivarea primei instanțe sub aspectul situației de fapt care nu a fost vizată de criticile inculpatului.

Inculpatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 360 alin. 1 și 3 Cod penal. Faptul că societatea la care inculpatul era angajat punea la dispoziția șoferilor de camion două carduri, unul pentru alimentarea cu combustibil și unul pentru plata cheltuielilor făcute în interesul firmei, nu poate constitui un motiv de natură a înlătura răspunderea inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 360 alin. 1 și 3 Cod penal. La data săvârșirii faptei inculpatul nu era desemnat să folosească camionul în care se afla cardul utilizat.

Reprezentantul .. S. i-a solicitat inculpatului să se deplaseze la unitatea service în care se afla camionul pentru a verifica stadiul lucrărilor de reparație a camionului. Cu ocazia acestei deplasări inculpatul a sustras din camion cardul respectiv. De menționat este faptul că angajaților societății li s-a comunicat faptul că nu pot utiliza cardurile în interes personal, aspect relatat de reprezentantul societății C. I. G. în declarația sa și confirmat de inculpat la termenul din 18.09.2015 (f. 55 dosar fond). Acesta a relatat că putea scoate bani de pe cardul aparținând societății în interes de serviciu și că i s-a comunicat verbal că nu poate folosi cardul în interes personal.

În condițiile în care atât reprezentantul societății cât și inculpatul au confirmat acest aspect, nu apreciem că se impunea prezentarea unor documente scrise din care să rezulte modalitatea de luare la cunoștință a regulilor de utilizare a cardurilor.

Este evident că verificarea soldului contului curent a fost urmată de operațiunea financiară frauduloasă de retragere a sumei de 3200 lei. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, infracțiunea prev. de art. 360 Cod penal este în principiu o infracțiune – mijloc, scopul fiind, de cele mai multe ori, ca și în cazul de față, comiterea altei infracțiuni. Referitor la acest aspect, Curtea își însușește în totalitate argumentele prezentate de prima instanță privind valabilitatea deciziei în interesul legii nr. 15/13 a Î.C.C.J.

În ce privește solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal, având în vedere că a achitat suma de 3200 lei, apreciem că aceasta nu este întemeiată. Suma de bani menționată a constituit prejudiciul creat prin săvârșirea altei infracțiuni sub aspectul căreia părțile s-au împăcat.

Pe de altă parte, inculpatul, în fața instanței de fond, și-a întemeiat pe aceleași considerente solicitarea de a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă prev. de art. 75 lit. d Cod penal, Curtea însușindu-și și sub acest aspect argumentele prezentate în considerentele hotărârii atacate. În ce privește împrejurările săvârșirii faptei, apreciate de inculpat ca fiind „speciale” și de natură a atrage incidența art. 75 alin. 2 Cod penal, nu s-a făcut dovada existenței unei practici a șoferilor angajați la . S. de a folosi cardurile aflate în mașini așa cum susține inculpatul.

În ce privește individualizarea pedepselor, instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență, aplicând inculpatului pedepse orientate spre minim, deși fapta comisă, prin natura, modalitatea de săvârșire și consecințele produse prezintă un grad de pericol social ridicat. Au fost astfel respectate criteriile prev. de art. 74 Cod penal, elementele favorabile inculpatului fiind valorificate de către instanța de fond prin stabilirea unor pedepse minime, coborârea acestora presupunând reținerea de circumstanțe atenuante care, așa cum s-a arătat, nu au justificare.

A solicitat inculpatul aplicarea disp. art. 83 Cod penal.

Potrivit art. 83 alin. 2 Cod penal, „nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare …”.

Atât art. 360 alin. 3 Cod penal, cât și art. 250 alin. 1 Cod penal prevăd pedepse de la 2 la 7 ani așa încât instituția prev. de art. 83 Cod penal nu-și găsește aplicabilitate.

Obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității a fost fixată în sarcina inculpatului cu acordul acestuia (f. 52), aceasta fiind de altfel una din condițiile aplicării instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Art. 93 alin. 3 Cod penal prevede că „pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60-120 zile, în condițiile stabilite de instanță, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă”.

Din adeverința medicală depusă de inculpat la dosar (f. 33) rezultă că i s-a recomandat evitarea eforturilor mari și medii. Acest aspect poate avea relevanță cu ocazia punerii în executare a obligației impuse, la stabilirea tipului de activitate pe care va trebui să o presteze.

Împrejurarea că inculpatul se deplasează des în străinătate lucrând ca șofer pe camion nu are relevanță la stabilirea măsurii criticate care de altfel este obligatorie potrivit textului menționat în situația în care instanța stabilește această modalitate de executare.

Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R. C. C. împotriva sentinței penale nr. 181 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .

Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 februarie 2016.

Președinte,Judecător,Grefier,

Red. F.S.

Dact. T.L.

Ex. 7/15.03.2016

Jud. fond – M. E.

#Jurisprudență Acces Ilegal La Un Sistem Informatic

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250 NCP. Decizia nr. 214/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos. Art.250 NCP. Decizia nr. 214/2016. Curtea de Apel SUCEAVA