Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Curtea de Apel SUCEAVA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 152/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-02-2016 în dosarul nr. 152/2016

Dosar nr._ - art. 9 din Legea nr. 241/2005 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA Nr. 152

Ședința publică din data de 12 februarie 2016

Președinte B. I.

Judecător N. V.

Grefier I. V.

Ministerul Public reprezentat prin procuror G. P. S.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul B. M. I. împotriva sentinței penale nr. 245 din data de 11 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr._ .

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 29 ianuarie 2016 și apoi pentru astăzi, 12 februarie 2016.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra apelului de față, constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava cu nr.47/P/2011, din data de 13 iulie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale urmată de trimiterea în judecată a învinuitului B. M. I. fiul lui I. și V., născut la data de 07.01.1982 în municipiul Vatra Dornei, județul Suceava, cu domiciliul în ., județul Suceava, CNP_, pentru următoarele infracțiuni:

-înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal și emiterea de CEC fără disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, constând în aceea că, fără nicio calitate la . mai 2008 a emis în favoarea . fila CEC seria BM_ în valoare de 20.133,82 lei, ulterior un bilet la ordin pentru suma de 15.500 lei, ambele fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în contul trăgătorului.(pct. B1 rechizitoriu)

-evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și art. 290 din Cod penal, constând în aceea că la data de 07.03.2007, în calitate de administrator la ., fără a deține permis de exploatare a resurselor minerale și fără a avea înregistrată în contabilitate facturi fiscale de achiziție piatră, a completat în fals factura fiscală SV VFO nr._ în valoare de 500.000 lei, din care_,93 lei TVA, reprezentând vânzare piatră către . administrată de înv. S. I., vânzarea fiind dovedită a fi fost fictivă, operațiunea comercială nefiind înregistrată în contabilitatea . SRL. (pct. A1 rechizitoriu)

- evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005, constând în aceea că, la data de 10.04.2007 . a încasat de la LPC Metal Wood SRL Vatra Dornei suma de 12.500 lei fără a emite factură fiscală, operațiune care a avut ca urmare necolectarea sumei de 1996 lei-reprezentând TVA. .(pct. A2.1 rechizitoriu)

- reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că la data de 30.01.2007, în calitate de administrator la .” SRL a efectuat prin contul bancar deschis la RIB o plată către .” SRL - societate administrată de asemenea de către învinuit, în sumă de 498.360 lei, reprezentând cumpărări material lemnos, în afara OP nr.13 nefiind identificate în evidențele contabile niciun alt document (respectiv trebuia să primească de la .” SRL factura de avans pentru suma plătită sau factura de livrare) care să justifice efectuarea operațiunii, organele de control fiscal apreciind că suma de 498.360 lei reprezintă o plată nejustificată și apreciată ca „plată dividende”, pentru care . trebuia să plătească către bugetul de stat suma de 79.737,6 lei, reprezentând impozit pe dividende. (pct. A3 rechizitoriu)

- evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 constând în aceea că la data de 20.02.2007, conform extras de cont RIB, . a încasat de la ., ambele administrate de către învinuitul B. M. I., suma de 110.000 lei reprezentând contravaloare avans piatră, în condițiile în care prima societate nu deține licență de exploatare piatră, nu are înregistrate în contabilitate intrări piatră, iar în evidența contabilă nu a fost identificat niciun document care să ateste realitatea operațiunii, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 17.563 lei, reprezentând TVA care ar fi trebuit colectat aferent avansului încasat. (pct. A3 rechizitoriu)

- evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, constând în aceea că în luna iunie 2007 . a încasat suma de 150.000 lei de la ., reprezentând avans rezervare mașini, controlul fiscal neidentificând în evidența contabilă documente justificative (de tipul factură fiscală de avans) aferente sumei primite, consecința fiind necolectarea de către . a unui TVA în sumă de 23.949 lei. (pct. A3 rechizitoriu)

- reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr.241/2005, constând în aceea că la data de 23.02.2007 .” SRL achită către .” SRL suma de 100.000 lei reprezentând contravaloare avans factură nr._/31.01.2007, operațiunea în cauză fiind fictivă, în realitate factura în cauză este emisă de . către .” SRL, caz în care prima societate ar fi trebuit să încaseze și nu să plătească suma de 100.000 lei. Din punct de vedere fiscal organele de control au apreciat că această plată poate fi asimilată plății de dividende pentru care . trebuia să rețină impozitul la sursă constând în impozit pe dividende în sumă de 16.000 lei. .(pct. A3 rechizitoriu)

- evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, constând în aceea că la data de 27.03.2007 . a încasat prin contul bancar de la RIB suma de 600.000 lei cu titlu de avans de la .-administrată de S. I., reprezentând c-valoare închirieri auto, fără ca în evidența contabilă să fie identificate documente care să ateste realitatea operațiunii, consecința fiscală fiind necolectarea de către . a TVA în sumă de 95.796 lei. (pct. A3 rechizitoriu)

Valoarea totală a prejudiciilor cauzate prin infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este de 350.507,35 lei (aproximativ 70.000 Euro).

Prin sentința penală nr. 246 din 11 decembrie 2013 Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul B. M. I. pentru săvârșirea următoarelor infracțiunilor și la pedepse după cum urmează:

1. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal constând în aceea că, fără nicio calitate la . SRL, în luna mai 2008 a lăsat drept garanție, în favoarea ., reprezentată de administrator M. (fostă N.) T., fila CEC seria BM_ în valoare de 20.133,82 lei, ulterior fiind emis un bilet la ordin pentru suma de 15.500 lei, ambele fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în contul trăgătorului.

2. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 2 ani, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, constând în aceea că la data de 07.03.2007, în calitate de administrator la ., fără a deține permis de exploatare a resurselor minerale și fără a avea înregistrată în contabilitate facturi fiscale de achiziție piatră, a primit prin virament bancar suma de 500.000 lei (din care 79.831,93 lei TVA), reprezentând contravaloare factură fiscală SV VFO nr._ - vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă, venitul astfel realizat nefiind înregistrat în contabilitatea . SRL.

3. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Cod penal, constând în aceea că a completat în fals factura fiscală SV VFO nr._ în valoare de 500.000 lei (din care_,93 lei TVA), reprezentând vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă.

4. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005, constând în aceea că, la data de 10.04.2007 . a încasat de la LPC Metal Wood SRL Vatra Dornei suma de 12.500 lei fără a emite factură fiscală, operațiune care a avut ca urmare necolectarea sumei de 1996 lei reprezentând TVA.

5. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, sub aspectul infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 cod penal, constând în aceea că la data de 30.01.2007, în calitate de administrator la .” SRL a efectuat prin contul bancar deschis la RIB o plată către .” SRL - societate administrată de asemenea de către inculpat, în sumă de 498.360 lei, reprezentând cumpărări material lemnos, în afara OP nr.13 nefiind identificate în evidențele contabile niciun alt document (respectiv trebuia să primească de la .” SRL factura de avans pentru suma plătită sau factura de livrare) care să justifice efectuarea operațiunii, organele de control fiscal apreciind că suma de 498.360 lei reprezintă o plată nejustificată și apreciată ca „plată dividende”, pentru care . trebuia să plătească către bugetul de stat suma de 79.737,6 lei, reprezentând impozit pe dividende.

6. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 (prin schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005) constând în aceea că la data de 20.02.2007, conform extras de cont RIB, . a încasat de la ., ambele administrate de către inculpatul B. M. I., suma de 110.000 lei reprezentând contravaloare avans piatră, în condițiile în care prima societate nu deține licență de exploatare piatră, nu are înregistrate în contabilitate intrări piatră, iar în evidența contabilă nu a fost identificat niciun document care să ateste realitatea operațiunii, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 17.563 lei, reprezentând TVA care ar fi trebuit colectat aferent avansului încasat.

7. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 (prin schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005), constând în aceea că în luna iunie 2007 . a încasat suma de 150.000 lei de la ., reprezentând avans rezervare mașini, controlul fiscal neidentificând în evidența contabilă documente justificative (de tipul factură fiscală de avans) aferente sumei primite, consecința fiind necolectarea de către . a unui TVA în sumă de 23.949 lei.

8. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, sub aspectul infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 13 cod penal, constând în aceea că la data de 23.02.2007 .” SRL achită către .” SRL suma de 100.000 lei reprezentând contravaloare avans factură nr._/ 31.01.2007, operațiunea în cauză fiind fictivă, în realitate factura în cauză fiind emisă de . către .” SRL, caz în care prima societate ar fi trebuit să încaseze și nu să plătească suma de 100.000 lei; din punct de vedere fiscal organele de control au apreciat că această plată poate fi asimilată plății de dividende pentru care . trebuia să rețină impozitul la sursă constând în impozit pe dividende în sumă de 16.000 lei.

9. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, sub aspectul infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005 (prin schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005) constând în aceea că la data de 27.03.2007 . a încasat prin contul bancar de la RIB suma de 600.000 lei cu titlu de avans de la . - administrată de S. I., reprezentând contravaloare închirieri auto, fără ca în evidența contabilă să fie identificate documente care să ateste realitatea operațiunii, consecința fiscală fiind necolectarea de către . a TVA în sumă de 95.796 lei.

În temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și 35 alin.1 Cod penal, a contopit pedepsele principale mai sus aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. c cod penal pe o perioadă de 2 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 alin. 1 lit. c cod procedură penală, a achitat pe inculpatul B. M. I., sub aspectul infracțiunii de emitere de CEC fără disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934, constând în aceea că în luna mai 2008 a emis în favoarea ., reprezentată de administrator N. T., fila CEC seria BM_ în valoare de 20.133,82 lei, filă CEC refuzată la plată.

În temeiul art.346 alin. 1 raportat la art.14 cod procedură penală, cu aplicarea art.998 cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată – parte civilă M. (fostă N.) T., în calitate de administrator la . și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul B. M. I. la plata către aceasta a sumei de 15.500 lei (prejudiciu cauzat și nereparat ca urmare a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 Cod penal – infracțiunea nr. 1).

În temeiul art.346 alin. 1 raportat la art.14 cod procedură penală, cu aplicarea art.998 cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată – parte civilă S. R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul B. M. I. la plata către aceasta a sumelor după cum urmează:

- 79.831,93 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 2)

- 1996 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 4)

- 79.737,6 lei reprezentând impozit pe dividende, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 5)

- 17.563 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 6)

- 23.949 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 7)

- 16.000 lei reprezentând impozit pe dividende, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 8)

- 95.796 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal (infracțiunea nr. 9)

În temeiul art.170 cod procedură penală, a declarat ca fiind falsă factura fiscală SV VFO nr._/07.03.2007 în valoare de 500.000 lei, emisă de . SRL administrată de inculpatul B. M. I. către . administrată de S. I. – fila 52 volum I dosar urmărire penală cu nr.47/P/2012 al Parchetului de pe lână Curtea de Apel Suceava, și dispune anularea totală a acesteia.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 1250 lui cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (500 lei – faza de urmărire penală și 750 lei – faza de judecată) din care suma de 50 lei – onorariu parțial avocat din oficiu desemnat pentru inculpat în faza de judecată, a cărui delegație a încetat ca urmare a prezentării avocatului ales, a fost avansată prin încheierea din data de 20.02.2013 din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Conform art.13 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, copie de pe dispozitivul acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Raportat la prima infracțiune:

În luna aprilie 2008 B. M. I. s-a prezentat la punctul de lucru al . din Vatra Dornei unde a luat legătura cu gestionarul C. M., solicitând achiziționarea de marfă cu plata la 30 zile. Cosovan M. a discutat cu administratorul . – N. T. care, telefonic, a fost de acord, dacă se lasă o filă CEC garanție. În perioada 08.04._08 L. I., trimis de B. M. I., a achiziționat de la . mărfuri în valoare de 20.133,82 lei. Încă de la prima achiziție L. I. a lăsat lui C. M. fila CEC BM 335_, pe care o primise de la B. M. I..

În realitate fila CEC în cauză era semnată de S. I. și ștampilată cu ștampila .. La data de 22.05.2008 . centralizează mărfurile achiziționate și întocmește facturile fiscale_ în valoare de 1.529,39 lei, nr._ în valoare de 13.607,79 lei și nr._ în valoare de 4.996,64 lei, toate având înscris la rubrica cumpărător ., astfel cum era înscrisă pe fila CEC. La rubrica date privind expediția sunt trecuți B. M. I. și L. I.. La data de 28.05.2008 C. M. completează celelalte rubrici din cuprinsul CEC-ului și îl introduce la plată, fiind refuzat datorită lipsei de disponibil în contul trăgătorului . deschis la RIB.

După primirea refuzului la plată N. T. l-a contactat pe B. M. I., acesta recunoscând că i-a lăsat CEC-ul emis de . întrucât intenționa să recupereze de la această societate unele debite. Tot atunci învinuitul i-a achitat numerar lui N. T. suma de 5000 lei, pentru diferență solicitând o amânare. La data de 11.07.2008 N. T. l-a contactat din nou pe învinuit, acesta fiind de acord să emită un bilet la ordin care a fost completat integral cu suma de 15.500 lei restantă, semnat de B. M. I. și ștampilat cu ștampila .. Introdus la plată la data de 15.08.2008 biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsa disponibilului în cont. De la acea dată N. M. T. nu a mai reușit să ia legătura cu învinuitul, . prin reprezentantul legal formulând plângerea penală fiind prejudiciată cu suma de 15.500 lei. Din adresa nr._ din 24.04.2009 a O.R.C. Suceava rezultă că la data de 27.02.2008, prin hotărârea asociatului unic al . - la acea dată inculpatul, acesta s-a retras din calitatea de unic asociat și administrator, părțile sociale fiind cedate tatălui său - B. I., dată începând cu care inculpatul B. M. I. nemaiavând nicio calitate în această societate. După cedarea părților sociale inculpatul nu a procedat la schimbarea specimenului de semnătură depus la Unicredit Tiriac Bank, la această bancă numai el având declarat și depus specimenul de semnătura. Din adresa Unicredit Ț. nr._ din 16.02.2009 rezultă că ., în perioada 01.07._08, nu a efectuat operațiuni prin contul curent, singurele debitări fiind reprezentate de comisioanele de administrare lunară. În această perioadă nu a existat disponibil pentru achitarea biletului la ordin în sumă de 15.500 lei. În perioada 10.05._08 . s-a aflat în interdicția bancară de a mai emite CEC-uri.

Cât privește cea de-a doua infracțiune reținută de acuzare în sarcina inculpatului, constând în emiterea de CEC fără disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 – în sensul că în luna mai 2008 inculpatul a emis în favoarea ., reprezentată de administrator N. T., fila CEC seria BM_ în valoare de 20.133,82 lei, filă CEC refuzată la plată, în condițiile în care în cauză nu există nici un element de probă în sensul că inculpatul B. M. I. a emis fila CEC în cauză ci din contră, însuși P. reține că: S. I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin.1 pct.3 din Legea nr. 59/1934, respectiv a emis fila CEC . 335_ către ., în alb, fără a completa rubricile cerute de lege, această filă CEC fiind doar semnată de S. I. și ștampilată cu ștampila ., filă CEC care la rândul ei, la data de 28.05.2008, a fost completată la celelalte rubrici de către martorul C. M., instanța a dispus, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 alin. 1 lit. c cod procedură penală, achitarea inculpatului B. M. I. sub aspectul acestei infracțiuni.

2. Raportat la cea de-a doua situație de fapt cu care prezenta instanță a fost sesizată, se reține că inculpatul B. M. I., în calitate de administrator la ., fără a deține permis de exploatare a resurselor minerale și fără a avea înregistrată în contabilitate facturi fiscale de achiziție piatră, a primit la data de 07.03.2007 prin virament bancar suma de 500.000 lei (din care 79.831,93 lei TVA), reprezentând contravaloare factură fiscală SV VFO nr._ - vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă, venitul astfel realizat nefiind înregistrat în contabilitatea . SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005. În acest sens inculpatul a completat în fals factura fiscală SV VFO nr._ în valoare de 500.000 lei (din care_,93 lei TVA), reprezentând vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Cod penal.

Reține prima instanță, că inculpatul, la data de 07.03.2007, în calitate de administrator la ., fără a deține permis de exploatare a resurselor minerale și fără a avea înregistrat în contabilitate facturi fiscale de achiziție piatră, a completat în fals factura fiscală SV VFO nr._ în valoare de 500.000 lei, din care_,93 lei TVA, reprezentând vânzare piatră către . administrată de învinuitul S. I. vânzarea fiind dovedită a fi fost fictivă, operațiunea comercială nefiind înregistrată în contabilitatea . SRL.

Astfel, cu ocazia controlului încrucișat efectuat de Garda Financiara Suceava la . a fost identificată în contabilitatea agentului economic factura fiscală . VFO nr._/07.03.2007, emisă de . SRL, în valoare de 500.000 lei, din care 79.831,94 lei TVA, reprezentând piatră construcție. La data de 27.03.2007 . SRL a încasat de la . suma de 500.000 lei reprezentând contravaloare factură fiscala cu nr._ (prin contul deschis la RIB). Din verificările efectuate în contabilitatea furnizorului s-a stabilit că nu există înregistrată această factură fiscală, iar furnizorul nu deține permis de exploatare piatră, nu a exploatat asemenea bunuri și nu a realizat achiziții de astfel de produse pentru revânzare. Garda Financiara a concluzionat că operațiunea în cauză a fost una fictivă.

Deși inculpatul B. M. I. nu a recunoscut că personal a întocmit factura fiscală în cauză și că nu-și mai amintește dacă vânzarea a avut loc în realitate, Imprimeria N. SA a comunicat că factura fiscală în cauză a fost ridicata la data de 10.02.2006 de . SRL, reprezentată de B. M. I.. Raportul de constatare tehnico-știintifică grafică nr.72.990 din 09.12.2009 a concluzionat de asemenea că scrisul din cuprinsul facturii fiscale a fost executat de B. M. I..

Față de aspectele constatate cu ocazia controlului, Garda Financiară Suceava a stabilit că . a dedus nelegal suma de 79.832 lei aferentă acestei operațiuni fictive de achiziție a pietrei de construcție, fapte care formează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, respectiv evidențierea în acte contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. Actul de control întocmit de Garda Financiară Suceava a fost înaintat către DGFP Suceava - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin adresa nr._ din 27.10.2009, înaintată către I.P.J. Suceava, comunicându-se că verificarea fiscală la . nu s-a putut realiza, întrucât inițial documentele de evidență contabilă au fost ridicate de D.N.A. Secția de Combatere a Corupției București, după care, la data de 24.08.2009, s-a reluat activitatea de inspecție fiscală în baza documentelor puse la dispoziție de I.P.J. Suceava însă, deși a fost invitat la sediul DGFP Suceava, învinuitul S. I. nu s-a prezentat.

Față de neregularitățile constatate de către organele de control fiscal, astfel cum au fost mau sus expuse, în baza cărora s-au demarat cercetările de către organul de urmărire penală sesizat, este atrasă răspunderea penală a inculpatului B. M. I. astfel că, având în vedere că . SRL a încasat suma de 500.000 lei de la ., așa cum rezultă din contul deschis la RIB, suma în cauză reprezentând contravaloare factura fiscală . VFO nr._ (suma în cauză fiind virată în fapt, însă operațiunea de vânzare-cumpărare fiind dovedită a fi fictivă), însă nu a înregistrat factura fiscală în contabilitate și nu a colectat TVA aferent de 79.832 lei, instanța reține că inculpatul B. M. I. - administratorul . SRL se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2009, iar prin completarea în fals a facturii fiscale în cauză, cu date nereale, respectiv că a vândut piatră către ., același inculpat se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 din Codul penal.

Față de soluția de condamnare pe latură penală și de constituire de parte civilă din partea Statului R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava, instanța a admis acțiunea civilă din partea statului și, pe cale de consecință, inculpatul B. M. I. a fost obligat la plata către acesta a sumei de 79.831,93 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal. De asemenea, suplimentar, în temeiul art.170 cod procedură penală, a fost declarată ca fiind falsă factura fiscală SV VFO nr._/07.03.2007 în valoare de 500.000 lei, emisă de . SRL administrată de inculpatul B. M. I. către . administrată de S. I. – fila 52 volum I dosar urmărire penală cu nr.47/P/2012 al Parchetului de pe lână Curtea de Apel Suceava, dispunând anularea totală a acesteia.

3. Raportat la cea de-a treia situație de fapt cu care instanța de fond a fost sesizată, s-a reținut că inculpatul B. M. I., la data de 10.04.2007 a încasat de la LPC Metal Wood SRL Vatra Dornei pentru și în numele . – societate pe care inculpatul o administra, suma de 12.500 lei fără a emite factură fiscală, operațiune care a avut ca urmare necolectarea sumei de 1996 lei reprezentând TVA, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005.

Reține prima instanță, că . a fost inființată la data de 09.05.2002, începând cu data de 22.02.2007 societatea fiind administrată de B. M. I.. La data de 02.11.2008 s-a admis cererea de dizolvare formulata de ONRC, începând cu data de 18.11.2008 fiind deschisă procedura insolvenței. La data de 16.06.2009, prin sentința nr.618 a Tribunalului Suceava s-a dispus radierea societății din evidențele ONRC. La data de 10.04.2007, . a încasat de la . SRL, administrată de Țiganetea Duiliu, suma de 12.500 lei, conform extrasului de cont curent, reprezentând plată factură. Verificarea evidenței contabile a . nu a identificat nici o factură fiscală emisă astfel pentru suma menționată, fapt ce a avut drept consecință neînregistrarea în contabilitate a sumei de 12.500 lei și necolectarea TVA în sumă de 1996 lei. Martorul Țiganetea Duiliu a confirmat că în anul 2007 a virat prin contul deschis la Volksbank către ., administrată de inculpatul B. M. I., suma de 12.500 lei reprezentând un avans pentru achiziția de material lemnos, sumă pentru care nu a primit factură fiscală.

4. Raportat la cea de-a patra situație de fapt cu care prezenta instanță a fost sesizată, s-a reținut că inculpatul B. M. I., la data de 30.01.2007, în calitate de administrator la .” SRL a efectuat prin contul bancar deschis la RIB o plată către .” SRL - societate administrată de asemenea de către inculpat, în sumă de 498.360 lei, reprezentând cumpărări material lemnos, în afara OP nr.13 nefiind identificate în evidențele contabile niciun alt document (respectiv trebuia să primească de la .” SRL factura de avans pentru suma plătită sau factura de livrare) care să justifice efectuarea operațiunii, organele de control fiscal apreciind că suma de 498.360 lei reprezintă o plată nejustificată și apreciată ca „plată dividende”, pentru care . trebuia să plătească către bugetul de stat suma de 79.737,6 lei, reprezentând impozit pe dividende, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Instanța de fond a constatat că prin adresa nr. P/39.774 din 29.06.2009, I.P.J. Suceava - Serviciul de Investigare Fraude a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava să efectueze verificări asupra legalității unor operațiuni financiar-contabile efectuate de . SRL și ., ambele administrate de învinuitul B. M. I.. Din procesul verbal de control înregistrat la DGFP Suceava sub nr._ din 05.11.2009 au rezultat următoarele:

La data de 30.01.2007, în calitate de administrator la . SRL a efectuat prin contul bancar deschis la RIB o plată către . SRL - societate administrată de asemenea de către învinuit, în sumă de 498.360 lei, reprezentând cumpărări material lemnos, în afara OP nr.13 nefiind identificate în evidențele contabile niciun alt document (respectiv trebuia să primeasă de la . SRL factura de avans pentru suma plătită sau factura de livrare) care să justifice efectuarea operațiunii, organele de control fiscal apreciind că suma de 498.360 lei reprezintă o plată nejustificată și apreciată ca ,,plată dividende”, pentru care . trebuia să plătească către bugetul de stat suma de 79.737,6 lei, reprezentând impozit pe dividende.

În evidențele contabile și în soldurile lunilor precedente nu au fost identificate documente care să ateste că . SRL a deținut material lemnos pe care să o revândă către . SRL. Din rulajul contului . deschis la RIB rezultă că unitatea bancară a acordat la data de 30.01.2007 un credit în valoare de 500.000 lei către societatea, după care, la aceeași dată, conform extrasului de cont RIB și op nr.13, . efectuează o plată către . SRL in valoare de 498.360 lei având înscris pe ordinul de plata ,,material lemnos”.

Actul de control a concluzionat că societatea a efectuat înregistrări fictive și eronate (venituri înregistrate si TVA colectat în mod fictiv) ca urmare a înregistrării în contabilitate a unor documente ce nu reflectă operațiuni reale, plătind în același timp către . SRL suma de 498.360 lei fără nici un document care să ateste efectuarea vreunei tranzacții, respectiv fără a justifica modalitatea de utilizare a creditului obținut în sumă de 500.000 lei. Având în vedere aceste aspecte și faptul ca ambele firme erau administrate la aceea dată de către învinuitul B. M. I., controlul fiscal a concluzionat că plata sumei de 498.360 lei este echivalentă cu plata de dividende pentru care trebuia calculat impozitul cu reținere la sursa de 16%, respectiv suma de 79.737,6 lei, datorat la data de 25.02.2007.

5. În continuare, în baza probatoriului enunțat la punctul 4, instanța a reținut că la data de 20.02.2007, conform extras de cont RIB, . a încasat de la ., ambele administrate de către învinuitul Borgomar M. I., suma de 110.000 lei reprezentând contravaloare avans piatră, în condițiile în care prima societate nu deține licență de exploatare piatră, nu are înregistrate în contabilitate intrări piatră, iar în evidența contabilă nu a fost identificat niciun document care să ateste realitatea operațiunii, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de 17.563 lei, reprezentând TVA care ar fi trebuit colectat aferent avansului încasat. La data de 20.02.2007, cu OP nr.36, conform extras de cont RIB . a încasat de la . SRL suma de 110.000 lei, reprezentând contravaloare avans piatră deși, în fapt . trebuia să dețină licența pentru exploatare piatra. Pe lângă faptul că în evidențele contabile s-au făcut înregistrări eronate în ceea ce privește conturile și semnificațiile acestora, în evidențele contabile ale . nu a fost identificat nici un document contabil (respectiv factura avans) aferent sumei primite. De asemenea, din documentele contabile a mai rezultat că societatea nu a deținut piatra pe care sa o revândă, în acest sens neexistând nici o factură care să ateste . gestiune. Aferent avansului încasat . trebuia să colecteze TVA în sumă de 17.563 lei și să procedeze la virarea către bugetul statului a valorii în cauză, suma fiind exigibila la 25.04.2007.

Instanța a apreciat că prin omisiunea înregistrărilor în contabilitate a veniturilor realizate sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, (prin schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, nefiind incident în speță acest text de lege în condițiile în care este vorba de neînregistrarea veniturilor realizate, faptă incriminată de litera b teza finală), cu trimitere la considerațiile de ordin teoretic și legislativ sus menționate.

Dovedită fiind pe bază de probe vinovăția inculpatului s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, sub aspectul aspectul acestei infracțiuni.

De asemenea, față de soluția de condamnare pe latură penală și de constituire de parte civilă din partea Statului R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava, instanța a admis acțiunea civilă din partea statului și, pe cale de consecință, inculpatul B. M. I. a fost obligat la plata către acesta a sumei de 17.563 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal.

6. În baza aceluiași probatoriu enunțat – cu trimitere în special la înscrisurile doveditoare existente la dosarul de u.p., instanța a reținut că în luna iunie 2007 . a încasat suma de 150.000 lei de la ., reprezentând avans rezervare mașini, controlul fiscal neidentificând în evidența contabilă documente justificative (de tipul factură fiscală de avans) aferente sumei primite, consecința fiind necolectarea de către . a unui TVA în sumă de 23.949 lei.

De asemenea, față de soluția de condamnare pe latură penală și de constituire de parte civilă din partea Statului R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava, instanța a admis acțiunea civilă din partea statului și, pe cale de consecință, inculpatul B. M. I. a fost obligat la plata către acesta a sumei de 23.949 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal.

7. Având același fundament probator instanța a reținut, astfel cum circuitul este reflectat de actele existente în disarul u.p și la care s-a făcut referire la punctul 4, că la data de 23.02.2007 . SRL achită către . SRL suma de 100.000 lei reprezentând contravaloare avans factură nr._/31.01.2007, operațiunea în cauză fiind fictivă, în realitate factura în cauză fiind emisă de . către . SRL, caz în care prima societate ar fi trebuit să încaseze și nu să plătească suma de 100.000 lei. Din punct de vedere fiscal organele de control au apreciat că această plată poate fi asimilată plății de dividende pentru care . trebuia să rețină impozitul la sursă constând în impozit pe dividende în sumă de 16.000 lei.

Instanța a apreciat că „reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, constituie infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr.241/2005. Având în vedere modificarea dispozițiilor legale sub aspectul regimului sancționator al acestei infracțiuni, intervenită prin Legea 50/2013, în sensul agravării acestuia: pedeapsa închisorii de la unu la 3 ani devenind pedeapsa închisorii de la unu la 6 ani, prin mărirea limitei maxime, față de data săvârșirii fatei – anterioare agravării regimului sancționator, instanța a făcut aplicarea art.13 cod penal – privind aplicarea legii penale mai favorabile, astfel că a dispus condamnarea inculpatului B. M. I. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, sub aspectul infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 cod penal.

De asemenea, față de soluția de condamnare pe latură penală și de constituire de parte civilă din partea Statului R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava, instanța a admis acțiunea civilă din partea statului și, pe cale de consecință, inculpatul B. M. I. a fost obligat la plata către acesta a sumei de 16.000 lei, reprezentând impozit pe dividende, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal

8. În final, coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut, ca și situație de fapt că, la data de 27.03.2007 . a încasat prin contul bancar de la RIB suma de 600.000 lei cu titlu de avans de la . - administrată de S. I., reprezentând contravaloare închirieri auto, fără ca în evidența contabilă să fie identificate documente care să ateste realitatea operațiunii, consecința fiscală fiind necolectarea de către . a TVA în sumă de 95.796 lei.

De asemenea, față de soluția de condamnare pe latură penală și de constituire de parte civilă din partea Statului R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava, instanța a admis acțiunea civilă din partea statului și, pe cale de consecință, inculpatul B. M. I. a fost obligat la plata către acesta a sumei de 95.796 lei reprezentând TVA, cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal.

Constatând că faptele sus reținute sunt concurente, fiind săvârșite mai înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în temeiul art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b și 35 alin.1 Cod penal, instanța a dispus contopirea pedepselor principale aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. c cod penal pe o perioadă de 2 ani (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Față de pluralitatea infracțiunilor comise, obișnuința inculpatului de a acționa în asemenea manieră ilicită în ceea ce privește relațiile comerciale cu ceilalți parteneri de afaceri precum și obligațiile fiscale față de stat, coroborat și cu atitudinea procesuală a inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din timpul judecății – de tergiversare a procesului penal prin neprezentare și solicitări de amânare a cauzei, în ciuda lipsei de antecedente penale, instanța a apreciat că numai executarea pedepsei rezultante în regim penitenciar va avea efectele preconizate de lege: de constrângere, prevenție și reeducare asupra inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B. M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2016, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 Cod procedură penală, curtea constată apelul întemeiat, însă pentru alte considerente ce vor fi expuse în continuare.

Analizând întregul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, la prima instanță, cât și în faza de apel, curtea reține, în general, aceeași situație de fapt, cu excepția consecințelor pe care le-au produs încheierea de către inculpat a falselor tranzacții cu diferite societăți comerciale, aspect ce va avea impact și în privința încadrării juridice a faptelor.

1. În ce privește infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, infracțiune pe care inculpatul nu o recunoaște, curtea constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă( diferită în parte de aceea reținută în actul de sesizare în legătură cu persoana care a emis fila CEC), fiind dovedită cu probele administrate în cauză, probe din care rezultă în mod cert că acesta a comis respectiva infracțiune, și anume: plângerea penală din partea părții vătămate M. (fostă N.) T. - filele nr.3 și 4, declarația aceleiași părți vătămate - filele nr.5 și 9, declarațiile martorilor, filele nr.26-45, declarațiile învinuiților, filele nr.514-526, 539-545, 562, 582, 583, fila CEC . 335_ - în original, refuzul bancar, filele nr.10-15, bilet la ordin - în original emis de B. M.I., fila nr.18-22, facturi fiscale și înscrisuri sub semnătură privată, filele nr.16, 17,23-25, adresa Unicredit Tiriac nr._ din 16.02.2009 și nr._ din 03.12.2009, fila nr.46-50, extras cont RIB al ., filele nr.1-7 (toate în vol. III dosar u.p.), cu cel administrat nemijlocit în faza de judecată – declarații parte vătămată N. M. T. – fila 78 dosar instanță de fond, precum și martori C. M. – fila 85 dosar instanță de fond și L. I. – fila 101 dosar instanță de fond.

Deși inculpatul nu a recunoscut nici în faza de apel comiterea infracțiunii de înșelăciune, curtea constată că în realitate acesta se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni, fiind pe deplin dovedită pe bază de probe, instanța de fond constatând în mod temeinic ca probată în cauză, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea, de către inculpatul B. M. I. a infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal constând în aceea că, în calitatea sa de administrator de fapt la . SRL( sub acest aspect prima instanță reținând în mod greșit că acesta nu avea nicio calitate), în luna mai 2008 a lăsat drept garanție, în favoarea ., reprezentată de administrator M. (fostă N.) T., fila CEC seria BM_ în valoare de 20.133,82 lei, ulterior fiind emis un bilet la ordin pentru suma de 15.500 lei, ambele fiind refuzate la plată pentru lipsa disponibilului în contul trăgătorului, prin această faptă partea vătămată fiind indusă în eroare, producându-i-se de asemenea și un prejudiciu cu un rest de plată în cuantum de 15.500 lei.

Inculpatul a arătat în concluziile depuse în fața instanței de apel, prin apărător, că nu avea calitatea de administrator la acea vreme la S.C. Borgomar Prod. .., ci tatăl său care îl împuternicise, prin procură notarială, să administreze unele activități ale societății.

Curtea constată că această apărare nu este de natură să-l absolve pe inculpat de vinovăție, întrucât, pe de o parte, chiar dacă acesta nu era administratorul de drept al societății, prin procura dată de administratorul de drept, procură care i-a dat inclusiv dreptul de a avea semnătură în bancă, de a emite bilete la ordin și de a efectua tranzacții( așa după cum el singur recunoaște), a dobândit calitatea de administrator de fapt, calitate în care răspunde pentru faptele sale ca și cel de drept.

Pe de altă parte, chiar dacă inculpatul nu ar fi avut nicio calitate la respectiva societate, nici această împrejurare nu ar fi fost de natură să înlătură răspunderea sa penală, atâta timp cât subiectul activ al infracțiunii de înșelăciune putând fi orice persoană, nefiind vorba despre cerința unui subiect activ calificat.

Mai invocă inculpatul, în legătură cu această infracțiune, faptul că nu el a lăsat fila CEC ca și garanție la ., ci administratorul S.C. „ Cotton Park” S.R.L, care se aprovizionase cu materiale de la acesată firmă, apărare pe care curtea nu o poate primi, fiind contrazise de declarațiile date de către persoana vătămată și de martorii audiați în cauză, respectiv: L. I. și C. M., care au susținut tocmai contrariul.

2. Referitor la cea de a doua situație de fapt, s-a reținut de prima instanță, că inculpatul B. M. I., în calitate de administrator la ., fără a deține permis de exploatare a resurselor minerale și fără a avea înregistrată în contabilitate facturi fiscale de achiziție piatră, a primit la data de 07.03.2007 prin virament bancar suma de 500.000 lei (din care 79.831,93 lei TVA), reprezentând contravaloare factură fiscală SV VFO nr._ - vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă și că venitul astfel realizat nu a fost înregistrat în contabilitatea . SRL, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005. În acest sens inculpatul a completat în fals factura fiscală SV VFO nr._ în valoare de 500.000 lei (din care_,93 lei TVA), reprezentând vânzare piatră către . administrată de S. I., vânzarea fiind fictivă, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din Cod penal.

Coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, respectiv: plângerea penală formulată de Garda Financiară Suceava, filele nr.22-27, procesul verbal de constatare nr._ din 13.05.2008, filele nr.28-35, înscrisuri contabile: NIR din 07.03.2007, notă contabilă din 31.03.2007, balanța contabilă din 31.03.2007 și 30.11.2007 ale ., nota explicativă a lui S. I., notă explicativă a lui B. M. I., factura fiscală . VFO nr._, balanța contabilă la 31.03.2007 a . SRL (filele nr.36-49), adresa Agenției Naționale pentru Resurse Minerale nr._ din 31.03.2008, fila nr.37, raportul de constatare tehnico-științifică grafică nr.72.990 din 09.12.2009, filele nr.50,51-79, adresele DGFP Suceava nr._ din 30.01.2009 și nr._ din 27.10.2009, filele nr.80-96, 104-105, declarațiile învinuiților, filele nr.514-526,539-545, 562, 582-583, rulaje de cont RIB, filele nr.1-71, cu cele din faza de judecată, precum și raportul de expertiză contabilă întocmit în faza apelului, curtea constatată că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă doar în ce privește caracterul fictiv al tranzacției, nu și în ce privește neînregistrarea în contabilitate a așa zisului venit.

Tranzacțiile fictive nu intră sub incidența prevederilor art. 126, 128 și 134 din Codul fiscal, texte de lege care stipulează situațiile în care taxa devine exigibilă în urma faptului generator.

Astfel, articolul 126 definește operațiunile impozabile în România, și anume, operațiunile care, în sensul art. 128-130 din Codul fiscal constituie livrare de bunuri sau prestare de servicii. Articolul 128 din acest act normativ definește livrarea de bunuri ca fiind transferul de drepturi de proprietate.

Prin urmare, taxa pe valoare adăugată se colectează de către furnizorul sau de către prestatorul de servicii, doar atunci când are loc o livrare sau o prestare efectivă de mărfuri sau servicii.

Ori, în cauza de față, tranzacția încheiată între ., al cărei administrator de fapt era inculpatul, și ., administrată de numitul S. I., s-a dovedit a fi una fictivă, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în faza apelului, care în răspunsul la obiectivul nr. 1( fila 329, 330 dosar apel), expertul arată că operațiunile efectuate între cele două societăți cu privire la factura fiscală nr._( vânzare piatră), sunt fictive atâta timp cât nu există documente justificative de achiziție piatră, recepționarea acesteia și revânzare. Mai arată expertul că operațiunea de vânzare piatră este evidențiată doar în contabilitatea . și că doar suma de 500.000 lei este evidențiată în extrasele de cont ale celor două societăți, precum și în contabilitatea acestora, ca încasare și, respectiv, plată.

Prin urmare, atâta timp cât s-a dovedit în mod cert că tranzacția mai sus menționată a fost una fictivă, în sensul că nu a avut loc în realitate nicio vânzare de piatră, așa cum s-a menționat în mod nereal în factura fiscală falsificată, nu se poate reține nici obligația din partea așa zisului furnizor să colecteze TVA, întrucât o astfel de taxă se colectează și se varsă la bugetul statului numai din sumele încasate în urma unor tranzacții reale, altfel ar însemna ca statul să pretindă încasarea unor taxe din tranzacții ilicite( spre exemplu din operațiuni de spălare a banilor), ceea ce ar fi nu doar ilegal ci și imoral.

Acest lucru însă, nu poate conduce la concluzia că falsul furnizor de mărfuri sau servicii nu va răspunde penal pentru fapta sa, ci este responsabil, dar nu pentru infracțiunea de evaziune fiscală în forma prev. de art. 9 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ci pentru aceea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, prin emiterea unei facturi false, în cuprinsul căreia este evidențiată o tranzacție fictivă, îl ajută în fapt pe falsul beneficiar de mărfuri ori servicii să opereze pe costuri o cheltuială care în realitate nu a avut loc, diminuându-și astfel baza impozabilă, și, pe cale de consecință, impozitul pe profit, știut fiind că profitul reprezintă diferența dintre venituri și cheltuieli.

Așa este și în cazul de față, în care inculpatul B. M. I., prin emiterea, în calitate de administrator de fapt al ., a unei facturi false, în al cărei cuprins a fost menționată o tranzacție fictivă, și anume o așa zisă vânzare de piatră către ., a favorizat această din urmă societate, care, deși nu a făcut în realitate nicio achiziție de piatră, a înregistrat în documentele contabile suma de 500.000 lei, ca fiind o pretinsă plată, pe costuri, diminuând astfel în mod artificial profitul cu aceeași sumă, și, pe cale de consecință, impozitul pe profit cu suma de 80.000 lei.

Prin urmare, curtea constată că prima instanță și-a însușit în mod greșit încadrarea juridică a faptei descrise mai sus, în realitate inculpatul comițând infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005, sens în care va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 241/_, cum în mod greșit a fost trimis în judecată inculpatul.

De altfel, este de observat că și Garda Financiară Suceava, cu ocazia controlului, a făcut constatări faptice în sensul reținut de instanța de apel, că . a dedus nelegal suma de 79.832 lei aferentă acestei operațiuni fictive de achiziție a pietrei de construcție, fapte care formează, în sarcina falsului beneficiar, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005, respectiv evidențierea în acte contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, iar în sarcina falsului furnizor complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005.

Este adevărat că parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului ., însă acest lucru nu împiedică instanța să rețină în sarcina inculpatului infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală comisă în modalitatea arătată mai sus, fiind nefiresc ca acesta să scape de rigorile legii penale pe acest considerent.

Referitor la latura civilă în legătură cu această infracțiune, curtea constată că în mod greșit partea civilă a pretins că suma de 79.831,94 lei cu care a fost prejudiciată de inculpat ar reprezenta TVA, deși, așa cum s-a arătat mai sus, chiar organele sale de control au constat că beneficiarul tranzacției fictive a operat pe costuri o cheltuială pe care nu a efectuat-o, sens în care, acesta s-a sustras de la plata impozitului pe profit aferent sumei cu care și-a diminuat baza impozabilă.

Inculpatul B. M. I. nu a recunoscut că personal a întocmit factura fiscală în cauză și că nu-și mai amintește dacă vânzarea a avut loc în realitate.

Ori, Imprimeria N. SA a comunicat că factura fiscală în cauză a fost ridicata la data de 10.02.2006 de . SRL, reprezentată de B. M. I..

De asemenea, raportul de constatare tehnico-știintifică grafică nr.72.990 din 09.12.2009 a concluzionat de asemenea că scrisul din cuprinsul facturii fiscale a fost executat de B. M. I..

La instanța de apel a invocat faptul că el nu era administratorul de drept al societății, având doar o împuternicire de reprezentare, neavând cunoștință dacă respectiva societate avea sau nu permis de exploatare piatră și că vânzarea nu a fost fictivă ci una reală, acesta fiind și motivul pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății beneficiare.

Curtea nu poate primi nici aceste apărări, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, și administratorul de fapt răspunde pentru faptele penale pe care le comite în numele societății, iar faptul că societatea nu avea permis de exploatare piatră prezintă mai puțină relevanță în condițiile în care operațiunea de vânzare-cumpărare, contrar susținerilor inculpatului, nu a avut loc, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă.

Referitor la infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, curtea constată că a intervenit prescripția specială prev. de art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 coroborat cu art. 124 Cod penal 1969, fiind îndeplinit termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni, astfel încât, în baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, va înceta procesul penal față de inculpatul B. M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal.

3. În legătură cu cea de-a treia situație de fapt, curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect faptul că, inculpatul B. M. I., la data de 10.04.2007 a încasat de la LPC Metal Wood SRL Vatra Dornei pentru și în numele . – societate pe care inculpatul o administra, suma de 12.500 lei fără a emite factură fiscală, operațiune care a avut ca urmare necolectarea sumei de 1996 lei reprezentând TVA, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005.

Fapta mai sus menționată a fost dovedită cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală și constând în plângerea penală formulată de Garda Financiară Suceava, filele nr.109-116; procesul verbal de constatare nr._ din 30.04.2008, filele nr.117-127; înscrisuri contabile: Declarația martorului Țiganetea Duiliu, filele nr.224-227, Declarațiile învinuiților, filele nr.514-526, 562, 582-583, Rulaje de cont curent, filele nr.vol. III, filele 1-340, cu cel din faza de judecată, precum și raportul de expertiză contabilă întocmit în faza apelului.

Inculpatul nu a recunoscut nici această infracțiune, arătând în concluziile scrise depuse la dosarul instanței de apel, că potrivit declarației martorei Țiganetea Duiliu, există factură fiscală emisă de către S.C. „ Ambient” S.R.L., iar în contabilitatea S.C. „LPC Metal Wood”. SRL apare ca fiind stinsă datoria.

Curtea nu contestă că inculpatul a emis factura, care a evidențiat de această dată o tranzacție reală, și că societatea beneficiară a înregistrat-o în contabilitate( avea și tot interesul), ci că acesta nu a înregistrat în contabilitatea S.C. „ Ambient” S.R.L., societate pe care o reprezenta, suma pe care a încasat-o de la S.C. „LPC Metal Wood”. SRL, ceea ce înseamnă că nu a colectat T.V.A. –ul aferent pentru a fi vărsat la bugetul statului.

4. Referitor la fapta reținută în sarcina inculpatului, respectiv, că la data de 20.02.2007, conform extras de cont RIB, . a încasat de la ., ambele administrate de către învinuitul Borgomar M. I., suma de 110.000 lei reprezentând contravaloare avans piatră, în condițiile în care prima societate nu deține licență de exploatare piatră, nu are înregistrate în contabilitate intrări piatră, iar în evidența contabilă nu a fost identificat niciun document care să ateste realitatea operațiunii, curtea constată că și în această situație prima instanță a procedat în mod nelegal la schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, reținând în mod greșit că este vorba de neînregistrarea veniturilor realizate, faptă incriminată de litera b) teza finală.

În realitate, fiind vorba despre o tranzacție fictivă, nu se poate reține evaziunea fiscală în forma prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, ci aceea de la lit. c), din considerentele arătate la punctul 2 din motivarea deciziei, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Pe cale de consecință, și prejudiciul cauzat bugetului de stat, în sumă de 17.563 lei, nu reprezintă TVA ci impozit pe profit.

Inculpatul s-a apărat și în acest caz, arătând că livrarea urma să se facă după obținerea autorizației de exploatare și că există factură care confirmă plata avansului, aceasta nefiind fictivă.

Curtea nu poate primi această apărare, întrucât inculpatul nu încearcă decât să se sustragă răspunderii penale, în realitate acesta operând tranzacții fictive, chiar dacă s-a emis o factură, acest lucru făcându-l pentru ca beneficiarul tranzacției fictive, al cărui administrator de fapt tot el era, să-și diminueze baza impozabilă.

5. În ce privește fapta reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, în luna iunie 2007 . a încasat suma de 150.000 lei de la ., reprezentând avans rezervare mașini, controlul fiscal neidentificând în evidența contabilă documente justificative (de tipul factură fiscală de avans) aferente sumei primite, cu consecința necolectării de către . a unui TVA în sumă de 23.949 lei, și în acest caz prima instanță a procedat în mod nelegal la schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, reținând în mod greșit că este vorba de neînregistrarea veniturilor realizate, faptă incriminată de litera b) teza finală, în realitate, fiind vorba despre o tranzacție fictivă, astfel încât nu se poate reține evaziunea fiscală în forma prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, din considerentele arătate anterior.

Fapta este dovedită cu aceluiași probatoriu enunțat – cu trimitere în special la înscrisurile doveditoare existente la dosarul de u.p., precum și cu raportul de expertiză contabilă amintit anterior, expertul concluzionând că tranzacția dintre cele două societăți este una fictivă, neexistând documente justificative pentru o eventuală închiriere( răspuns la obiectivul nr. 3 – fila 341 dosar instanță de apel).

6. În fine, coroborând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și constând în proces verbal de control înregistrat la DGFP Suceava sub nr._ din 05.11.2009, filele nr.228-236, situația dosarelor contabile ale ., file nr.307-472, înscrisuri reprezentând: centralizator facturi emise, factură fiscală nr._ și_ din 30.01.2007, nr._ din 15.01.2007, balanța de verificare la 31.01.2007, note contabile 2, 3, 4 și 5 din 31.01.2007, extras cont, balanța de verificare la 28.02.2007, note contabile 2, 3, 5 și 6 din 28.02.2007, centralizator încasări prin bancă RIB, extras de cont la 20.02.2007, copie centralizator facturi emise, op. 37/23.02.2007, balanța de verificare la 30.06.2007, note contabile nr.2 și 5 din 30.06.2007, copie centralizator încasări prin RIB, extras de cont la 27.03.2007, balanța de verificare la 31.03.2007, note contabile nr.2 și 4 din 31.03.2007, copie centralizator facturi emise, filele nr.237-472, coroborat cu cel din faza de judecată la fond și apel, curtea reține, ca și situație de fapt că, la data de 27.03.2007 . a încasat prin contul bancar de la RIB suma de 600.000 lei cu titlu de avans de la . - administrată de S. I., reprezentând contravaloare închirieri auto, fără ca în evidența contabilă să fie identificate documente care să ateste realitatea operațiunii, consecința fiscală fiind necolectarea de către . a impozitului pe profit în sumă de 95.796 lei( și nu TVA cum în mod greșit s-a reținut).

Cu privire la încadrarea juridică a faptei, curtea constată că atât instanța de fond, care a apreciat că prin omisiunea înregistrărilor în contabilitate a veniturilor realizate sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cât și parchetul care a considerat că este vorba despre infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, au greșit.

Astfel, întrucât și această operațiune a fost una fictivă, așa cum rezultă inclusiv din raportul de expertiză contabile, prin fapta sa, inculpatul i-a înlesnit .- administrată de S. I., să-și diminueze în mod ilegal baza impozabilă, prin înregistrarea pe costuri a unei operațiuni nereale, primul comițând o complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, pentru aceleași considerente reținute la punctul 2, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei.

Și în acest caz inculpatul se apără, susținând că tranzacția nu este fictivă, susținere infirmată cu mijloacele de probă menționate mai sus.

Mai este de menționat că inculpatul în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală analizate mai sus invocă în apărarea sa, în concluziile depuse la instanța de apel și un raport de inspecție fiscală întocmit de ANAF – DGFP Suceava, referitor la activitatea . a vizat perioada 1 ianuarie 2004 – 30 septembrie 2007, raport prin care s-au stabilit sume suplimentare către bugetul statului de 138.954 lei din care TVA în sumă de 42.667 lei (sumă pe care ar fi achitat-o ulterior) și că nu s-ar fi constatat nicio regulă de natură penală.

Curtea va înlătura și această apărare întrucât un raport de inspecție fiscală nu are o valoare probatorie absolută, după cum nicio altă probă nu poate avea o astfel de valoare.

În cauză însă, acel raport de inspecție fiscală invocat de inculpat este contrazis de probele administrate în cauză și care au fost menționate anterior inclusiv raportul de experttiză contabilă întocmit la instanța de apel, probe ce se coroborează și care dovedesc vinovăția inculpatului.

Cât privește cele două infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, curtea constată că prin Decizia nr. 363/2015 Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional acest text de lege, situație în care, decizia fiind obligatorie din momentul publicării în Monitorul Oficial al României, și cum nici legiuitorul nu a intervenit până la această dată pentru a remedia neajunsurile respectivului text de lege, urmează ca, în baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, să-l achite pe inculpat sub aspectul acestor infracțiuni.

Față de argumentele expuse în cele ce preced, curtea va admite apelul inculpatului și va desființa în totalitate sentința apelată, urmând ca în rejudecare, să procedeze la o nouă condamnare a inculpatului, pentru faptele comise și cu încadrările juridice menționate anterior.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, în considerarea art. 5 Cod penal( fiind în prezența unei succesiuni de legi penale), curtea constată că vechiul Cod penal este mai favorabil, sub aspectul regimului executării pedepselor.

La individualizarea fiecărei pedepse, curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute la art. 72 Cod penal 1969, și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete ale fiecărei fapte comise, prejudiciul total cauzat părții civile, care, prin lăsarea nesoluționată a acțiunii civile în cazul infracțiunilor pentru care s-a dispus achitarea, este în sumă de 219.135,93 lei, persoana inculpatului care este tânăr și nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și de conduita sa procesuală nesinceră.

Pe lângă elementele enunțate mai sus, curtea urmează să mai aibă în vedere și vechimea faptelor, acestea fiind comise în perioada 2007-2008, perioadă în care se poate reține că inculpatul a fost tot timpul sub amenințarea unei iminente condamnări, ceea ce, în opinia curții, justifică aplicarea unor pedepse cu închisoarea pe o durată orientată spre minimul prevăzute de textele de lege incriminatorii, după cum și a unor pedepse complementare pe o durată orientată spre minimul prevăzut de lege, urmând ca pedeapsa principală rezultantă cât și aceea accesorie ce va fi stabilită, să fie suspendată condiționat, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 81, 71 alin.(5) Cod penal 1969.

De asemenea, instanța va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83, 84 Cod penal 1969, referitoare la revocarea acestui beneficiu în situația în care inculpatul, în cursul termenului de încercare stabilit conform art. 82, va comite o nouă infracțiune sau nu va achita, cu rea credință, prejudiciul la plata căruia va fi obligat.

Totodată, pentru motivele expuse mai sus, curtea, în baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, îl va achita pe inculpatul B. M. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal, urmând ca, în baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală,va lăsa nesoluționată acțiunea civilă a cauzei, exercitată de partea civilă S. R. – Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în ceea ce privește infracțiunile sus-menționate.

În fine, în baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 coroborat cu art. 124 Cod penal 1969, va înceta procesul penal față de același inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

Referitor la latura civilă a cauzei, curtea va constata că suma stabilită de prima instanță se va diminua cu cele reprezentând prejudiciile cauzate prin infracțiunile pentru care inculpatul a fost achitat.

Cât privește calculul impozitului pe profit făcut de către instanța de apel acesta s-a făcut aplicând cota de 16% corespunzătoare perioadei de referință la sumele ce au făcut obiectul tranzacțiilor fictive, rezultând sume sensibil mai mari decât cele solicitate de partea civilă cu titlu de TVA, dar care nu pot fi acordate decât în cuantumul cerut de partea civilă, pentru a respecta principiul neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art. 418 Cod procedură penală.

Prin urmare, curtea, constatând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 397 și art. 19 Cod procedură penală, rap. la art. 998, 999 din Vechiul Cod civil, obligă pe inculpatul B. M. I. să plătească părții civile M. (fostă N.) T., în calitate de administrator la ., a sumei de 15.500 lei (prejudiciu cauzat și nereparat ca urmare a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1 Cod penal 1969).

De asemenea, același inculpat va fi obligat să plătească părții civile S. R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava suma totală de 219.135,93 lei cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal

În fine, în temeiul art. 580 Cod procedură penală, declară ca fiind falsă factura fiscală SV VFO nr._/07.03.2007 în valoare de 500.000 lei, emisă de . SRL administrată de inculpatul B. M. I. către . administrată de S. I. – fila 52 volum I dosar urmărire penală cu nr.47/P/2012 al Parchetului de pe lână Curtea de Apel Suceava, și dispune anularea totală a acesteia.

Conform art.13 din Legea nr.241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, la data pronunțării prezentei decizii, o copie de pe dispozitivul acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Văzând și disp. art. 275 alin.(2) și (3) Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul B. M. I. împotriva sentinței penale nr. 245/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția penală în dosarul nr._ .

Desființează în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul B. M. I., fiul lui I. și V., născut la data de 07.01.1982 în municipiul Vatra Dornei, județul Suceava, cu domiciliul în ., județul Suceava, CNP_, fără antecedente penale, după cum urmează:

1. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal,

2. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit. c) din Legea nr.241/2005, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 241/_, cu aplic. art. 5 Cod penal,

3. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969, (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal,

4. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 5 Cod penal,

5. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal,

6. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală și la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 1 an, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal, prin schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005.

În temeiul disp. art. 33 lit. a Cod penal 1969, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1, 3 Cod penal 1969, contopește pedepsele principale aplicate prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul B. M. I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare, alături de care va executa pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 71 Cod penal 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția de administrator de societăți comerciale, funcție de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul disp. art. 81 alin. 1 Cod penal 1969, suspendă condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare, stabilită prin prezenta decizie, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit disp. art. 82 alin. 1 Cod penal 1969.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83, 84 Cod penal 1969.

În baza art. 71 al. 1 și 5 Cod penal 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, va fi suspendată și executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. c Cod penal 1969.

În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, achită pe inculpatul B. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În baza art. 25 alin. 5 Cod procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă a cauzei, exercitată de partea civilă S. R. – Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava în ceea ce privește infracțiunea sus-menționată.

În baza art. 396 al. 5 rap. la art. 16 al. 1 lit. b teza I Cod de procedură penală, achită pe inculpatul B. M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 al. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, cu referire la art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal 1969 coroborat cu art. 124 Cod penal 1969, încetează procesul penal față de inculpatul B. M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție specială a răspunderii penale.

În baza art. 397 și art. 19 Cod procedură penală, rap. la art. 998, 999 din Vechiul Cod civil, obligă pe inculpatul B. M. I. să plătească părții civile M. (fostă N.) T., în calitate de administrator la ., a sumei de 15.500 lei (prejudiciu cauzat și nereparat ca urmare a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1 Cod penal 1969).

Obligă pe inculpatul B. M. I. să plătească părții civile

S. R., prin A.N.A.F. – reprezentată de D.G.F.P. Suceava suma totală de 219.135,93 lei cu titlu de debit principal, plus accesoriile aferente calculate până la data plății efective a debitului principal

În temeiul art. 580 Cod procedură penală, declară ca fiind falsă factura fiscală SV VFO nr._/07.03.2007 în valoare de 500.000 lei, emisă de . SRL administrată de inculpatul B. M. I. către . administrată de S. I. – fila 52 volum I dosar urmărire penală cu nr.47/P/2012 al Parchetului de pe lână Curtea de Apel Suceava, și dispune anularea totală a acesteia.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. M. I. la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (500 lei – faza de urmărire penală și 750 lei – faza de judecată) din care suma de 50 lei – onorariu parțial avocat din oficiu desemnat pentru inculpat în faza de judecată, a cărui delegație a încetat ca urmare a prezentării avocatului ales, a fost avansată prin încheierea din data de 20.02.2013 din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat în faza de judecată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare de la instanța de fond, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2016.

Președinte, Judecător,Grefier,

Red.N.V.

Jud. fond C. G.

Dact.I.V.

2 ex./24.02.2016

← Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 128/2016. Curtea de Apel...		Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 163/2016.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2016. Curtea de Apel SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 152/2016. Curtea de Apel SUCEAVA