Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 172/2016. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 172/2016
Dosar nr._ - art. 337 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 172
Ședința publică din data de 16 februarie 2016
Președinte G. I. A.
Judecător B. I.
Grefier D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava – reprezentat prin
procuror C. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul C. S., împotriva sentinței penale nr. 2129 din data de 28 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 1 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 16 februarie 2016.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2129 din data de 28 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza disp. art. 337 Cod penal cu aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. S. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, conform dispozițiilor art. 92 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal inculpatului i s-a impus să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal i s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei mun. B. sau în cadrul Direcției Județene de Drumuri și Poduri B..
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse.
În baza art. 67 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b, i Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar obținerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a, b, i Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar obținerea permisului de conducere categoria B.
În baza art. 114 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive, sentința să se comunice la I.P.J. B. – Serviciul Poliției Rutiere.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fot obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 5999/P/2014 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria B. la data de 17 martie 2015 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. S. pentru comiterea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 alin.1 din Codul penal.
S-a reținut în rechizitoriu că la data de 04.09.2014, orele 22:18, inculpatul C. S. a fost depistat pe . mun. B., în timp ce conducea autoturismul marca „Nissan", cu numărul de înmatriculare_ . Acesta a refuzat testarea cu aparatul etilotest, iar în timpul controlului s-a sustras de la recoltarea mostrelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, fugind de la locul depistării, abandonând atât autoturismul condus cât și permisul de conducere.
La stabilirea răspunderii inculpatului au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f. 6-7); declarațiile inculpatului C. S. (f. 12,14); declarația martorului Z. M. (f. 16); declarația martorului G. C.-G. (f. 18-19); ordonanța de clasare nr. 581 l/P/2014 din data de 21.11.2014 (f. 21-22).
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 17 aprilie 2015 sub nr._ .
În conformitate cu prevederile art. 344 alin. 2 Cod procedură penală, s-a comunicat inculpatului copia certificată a rechizitoriului, acesta având posibilitatea formulării de cereri sau invocării de excepții în termen de 30 zile. De asemenea, acuzatului i s-a adus la cunoștință obiectul procedurii în cameră preliminară și posibilitatea angajării unui avocat.
Prin încheierea din 30 iunie 2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art.346 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanței cu privire la rechizitoriul nr. 5999/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. S. și a dispus începerea judecății.
Inculpatul s-a prezentat la proces și a fost asistat de avocat ales M. V. L.. Acesta a solicitat judecarea cauzei în baza probatoriului administrat la urmărirea penală, conform art.374 alin.4 din Codul de procedură penală.
Cererea inculpatului a fost pusă în discuția părților și a fost admisă de instanța de judecată ce a constatat ca fiind îndeplinite cerințele art. 374 alin.4 din Codul de procedură penală; s-au avut în vedere atitudinea procesuală sinceră a acuzatului care a recunoscut și regretat fapta comisă.
Din examinarea materialului probator aflat la dosarul de urmărire penală instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 04.09.2014, în jurul orelor 22:18, lucrătorii Biroului Rutier din cadrul Poliției Municipiului B., aflați în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în municipiul B., pe . dreptul Școlii nr. 8, au efectuat semnalul regulamentar de oprire a autoturismului, marca „Nissan", cu numărul de înmatriculare_ .
Procedând la legitimarea conducătorului auto, acesta a fost identificat în persoana inculpatului C. S., de 32 de ani, din municipiul B., acesta fiind posesor al permisului de conducere, categoria „B", din anul 2000.
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, tip „Drager", în vederea stabilirii concentrației de alcool pur în aer expirat, însă acesta a refuzat, solicitând să i se recolteze probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a recunoscut verbal că a condus autoturismul menționat pe drumurile publice și că anterior acestui fapt consumase băuturi alcoolice, respectiv o bere la Pensiunea „Boema".
La un moment dat, în mod cu totul neașteptat, inculpatul C. S. și-a schimbat atitudinea și a luat-o brusc la fugă, spre Parcul Tineretului din apropiere, abandonându-și atât autoturismul în cauză, cât și permisul de conducere prezentat pentru control. Deși s-a procedat la urmărirea pedestră a inculpatului, pe o distanță de circa 400 de metri, fiind și somat să se oprească, lucrătorii de poliție nu au reușit prinderea și imobilizarea acestuia la data respectivă în vederea conducerii inculpatului pentru recoltarea mostrelor biologice.
S-a reținut că nu a putut fi folosit armamentul din dotarea poliției în vederea opririi inculpatului C. S., din cauza faptului că în zona Parcului Tineretului se aflau mai multe persoane, legea uzului de armă interzicând în acest caz folosirea armamentului de foc.
În cursul urmăririi penale inculpatul C. S., asistat de către avocatul ales, a uzat de dreptul procesual la tăcere, rezervându-și facultatea de a da declarații pentru o dată ulterioară, neprecizată, numai după consultarea dosarului.
La dosar se află declarația martorului-asistent Z. M., care a asistat la controlul efectuat de către organele de poliție cu prilejul depistării în trafic a inculpatului C. S., la refuzul acestuia de a se supune testării cu aparatul etilotest, precum și la sustragerea sa de la prelevarea de mostre bioloigice, prin fuga de la locul depistării.
De asemenea, s-a procedat și la audierea în calitate de martor a agentului de poliție G. C., agentul constatator, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. 4 Cod de procedură penală rap. la art. 61 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală, care a relatat în mod detaliat toate activitățile pe care le-a desfășurat la data de 04.09.2014, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu prilejul depistării inculpatului C. S., precum și celelalte proceduri specifice constatării infracțiunii flagrante.
De asemenea, la data de 21.11.2014, P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus în dosarul nr. 5811/P/2014 clasarea cauzei privind sesizarea formulată de numitul C. S. sub aspectul săvârșirii de către agentul constatator G. C., a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, apreciindu-se că fapta nu exista. Soluția procurorului nu a fost atacată.
S-a arătat că, în drept, fapta comisă de inculpatul C. S. a fost comisă cu intenție, cunoscând consecințele faptei sale, astfel că infracțiunea prevăzută de art. 337 alin.1 din Codul penal există atât din punct de vedere obiectiv cât și sub aspect subiectiv.
La individualizarea judecătorească a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal. Astfel, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în timpul nopții, pe o stradă circulată din mun. B., inculpatul aflându-se sub influența alcoolului și refuzând prelevarea de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei, punând astfel în pericol siguranța celorlalți participanți în trafic. Mai mult, inculpatul a adoptat un comportament necorespunzător, respectiv după ce a fost legitimat de către organele de poliție, și după ce a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta a abandonat autoturismul condus cât și permisul de conducere, procedându-se la urmărirea pedestră a acestuia, însă nefiind posibilă prinderea și imobilizarea inculpatului, întrucât și-a pierdut urma într-un parc de agrement din apropiere.
Instanța de fond a reținut și că în cursul urmăririi penale, inculpatul a uzat de dreptul procesual la tăcere și nu a dat nicio declarație, însă a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul adoptând o atitudine corespunzătoare, asumându-și consecințele faptei sale și manifestând o atitudine de regret.
Față de circumstanțele reale și personale reținute mai sus, instanța de fond, după reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală, ca urmare a admiterii cererii de judecare în procedura simplificată, i-a aplicat inculpatului C. S. pentru săvârșirea infracțiunii de „refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice”, prev. de art. 337 Cod Penal pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
Pentru infracțiunea comisă instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere împrejurările în care a fost comisă infracțiunea (ora la care s-a efectuat deplasarea, distanța parcursă, aspectul că după legitimarea în fața organelor de poliție a fugit de către acestea nemaifiind posibilă prinderea și imobilizarea acestuia), gravitatea faptei comise, circumstanțele personale ale autorului și prevederile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală
S-a reținut că numitul C. S. este în vârstă de 34 ani, nu are antecedente penale, are studii medii, este căsătorit și lucrează la S.C. Sorgente F. S.R.L. B. în calitate de persoană desemnată cu transportul. Inculpatul a avut inițial o conduită procesuală necorespunzătoare, prin prisma modalității de a acționa față de situația creată, care în fața instanței s-a concretizat cu recunoașterea și regretul sincer al faptei comise.
Raportat la toate aceste criterii enunțate instanța de fond a apreciat că pentru reeducarea inculpatului se impune aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată spre limita minimă prevăzută de lege (limită redusă cu o treime conform art. 396 alin.10 din Codul de procedură penală) respectiv 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.
Apărarea a solicitat amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din Codul penal însă instanța de fond a apreciat că o asemenea modalitate de stabilire a pedepsei nu poate fi dispusă în cauză raportat la circumstanțele comiterii infracțiunii și la urmările acțiunii inculpatului de a refuza și da a se sustrage de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la acel moment.
Pe de altă parte, s-a reținut că stabilirea unei pedepse privative de libertate nu este necesară luând în considerare comportamentul preinfracțional al inculpatului, poziția sa procesuală care denotă că acesta a înțeles în final gravitatea faptei comise.
Instanța de fond a apreciat că îndreptarea comportamentală a inculpatului se poate realiza și în condițiile în care va fi lăsat în libertate dar va fi supus unor măsuri de supraveghere care să asigure o reeducare efectivă a inculpatului.
În consecință, instanța a dispus, în baza art. 91 din Codul penal, suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. 2 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 93 alin.1 Cod penal inculpatul C. S. a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a Cod penal inculpatului i s-a impus să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal i s-a impus inculpatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei mun. B., jud. B. sau în cadrul Direcției Județene de Drumuri și Poduri B..
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligațiilor impuse.
Deoarece fapta comisă de inculpat a avut drept consecință imposibilitatea stabilirii cuantumului de alcool pur în sânge la momentul când a fost oprit de organele de poliție, instanța de fond a apreciat că este necesar ca față de inculpat să se dispună și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1, lit. a, b, i Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar obținerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, conform art. 68 lit. b Cod penal.
În baza art. 65 raportat la art. 66 alin. 1, lit. a, b, i Cod penal, i s-a impus inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar obținerea permisului de conducere categoria B, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, conform art. 65 alin. 3 Cod penal.
În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 2129/28.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în termen legal, a declarat apel inculpatul C. S., criticând-o ca netemeinică, pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la termenul din 1 februarie 2016, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Examinând apelul se constă că este nefondat.
Analizând lucrările dosarului, Curtea reține aceeași situație de fapt și de drept precum prima instanță, motiv pentru care nu o va mai reitera, cu atât mai mult cu cât inculpatul și-a recunoscut pe deplin vinovăția, solicitând să fie judecat potrivit procedurii simplificate, prev. de art. 374-396 alin. 10 Cod procedură penală.
Pornind de la criticile făcute de inculpat, instanța de apel constată că potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal, una dintre condițiile amânării aplicării pedepsei este ca instanța să aprecieze că aplicarea imediată a unei pedepse nu mai este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Ori, prezenta faptă a fost comisă la data de 04.09.2014, orele 22,18 deci pe timpul nopții, pe o stradă circulată din mun. B., inculpatul aflându-se sub influența alcoolului și refuzând prelevarea de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei, punând astfel în pericol siguranța celorlalți participanți în trafic. Mai mult, inculpatul a adoptat un comportament necorespunzător, respectiv după ce a fost legitimat de către organele de poliție și după ce a refuzat să se supună testării cu aparatul etilotest, acesta a abandonat autoturismul condus cât și permisul de conducere, procedându-se la urmărirea pedestră a acestuia, însă nefiind posibilă prinderea și imobilizarea inculpatului, întrucât și-a pierdut urma într-un parc de agrement din apropiere.
În aceste împrejurări, Curtea nu poate ajunge la concluzia că aplicarea imediată a unei pedepse nu ar fi necesară, astfel încât solicitarea făcută de apărare în acest sens este neîntemeiată.
Argumentele invocate de inculpat, respectiv că era însoțit de soția sa care era însărcinată, fiind iminentă pierderea sarcinii, că s-a impus a face deplasarea cu autoturismul în considerarea stării de sănătate a soției, că și-a asumat riscul de a fi anchetat pentru a fi aproape de soția sa nu au nicio relevanță sub aspectul comiterii infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Că este așa, o dovedește și afirmația apărării că la momentul opririi în trafic, inculpatul a trimis-o pe soția sa cu un taxi la domiciliu și nicidecum la un spital, cum s-ar fi cuvenit dacă starea de sănătate a soției era precară iar sarcina în faza iminentă de a fi pierdută.
În ce privește poziția procesuală de recunoaștere și regret a faptei, inculpatul solicitând să die judecat conform procedurii simplificate, se constată că prima instanță a dat efecte dispozițiilor legale de reducere cu 1/3 a limitelor speciale a pedepsei.
În aceste împrejurări, instanța de fond a făcut o legală individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, fiind respectate criteriile cerute de art. 74 Cod penal.
De asemenea, cum fapta comisă de inculpat a avut drept consecință imposibilitatea stabilirii gradului de alcoolemie avut în sânge la momentul opririi în trafic de către organele de poliție, având în vedere și celelalte împrejurări ale comiterii faptei, se constată că prima instanță a făcut o corectă individualizare și a pedepselor complementare, inclusiv cu privire la cea prev. de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal – dreptul de a conduce autovehicule pentru care este necesară obținerea permisului de conducere categoria B, pe o perioadă de 1 an și 6 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței.
Așa fiind, în baza art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr. 2129/28.10.2015 a Judecătoriei B..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. S. împotriva sentinței penale nr. 2129/28.10.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul C. S. la plata către stat a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.02.2016.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red: G.I.A.
Dact: D.S.
Jud. fond: L. A.G.
Nr. ex. 4/22.02.2016
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 154/2016.... → |
|---|
