Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 498/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 498/2015
Dosar nr._ art. 224 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA Nr. 498
Ședința publică din data de 17 iunie 2015
Președinte M. A.
Judecător F. S.
Grefier I. V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava,
reprezentat prin procuror G. P. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații A. S. și T. N. împotriva sentinței penale nr. 800 din data de 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria Darabani.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 17 iunie 2015.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin sentința penală nr. 800 din 16 decembrie 2014, Judecătoria Darabani în baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul A. S.,
- la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. și ped. de art.253 al 1 Cod penal;
- la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 224 al.2 Cod penal;
- la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 193 al.2 Cod penal.
Constatând că infracțiunile sunt concurente, în baza art.39 al.1, lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare la care s-a adaugat un spor de 3(trei) luni, inculpatul urmând să execute în final 9(nouă) luni închisoare.
În baza art. 396 alin.2 Cod procedură penală și cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a condamnat pe inculpata T. N. la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped . de art. 224 al.2 Cod penal.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. penal.
În baza art. 93 alin. (1) C. penal a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus condamnatei să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Darabani pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În baza art.397 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă formulată de C. F. și a obligat inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpați la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 666/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților A. S., ,pentru săvârșirea infracțiunilor de „distrugere”,prev, de art 253 alin.l Cod penal, „violare de domiciliu", prev. de art. 224 alin.2 Cod penal și „lovire sau alte violențe", prev. de art. 193 alin.2 Cod penal ( persoană vătămată fiind C. F.) cu aplicarea art. 38 al. l, 39 Cod penal și T. N., pentru săvârșirea infracțiunii de „violare de domiciliu", prev. de art. 224 alin.2 Cod penal.
S-a reținut prin actul de sesizare că la data de 26.10.2013, în jurul orelor 01.00 inculpatul A. S. împreună cu concubina sa, T. N., pe fondul consumului de alcool și al conflictelor mai vechi, s-au deplasat la locuința fostei soții a lui A. S., respectiv C. F., unde au bătut puternic în ușă. C. F., cunoscând agresivitatea fostului ei soț și anticipând intențiile acestuia, a încercat să fugă prin intermediul unui geam ce dădea în exteriorul locuinței, însă a fost prinsă de fostul soț, care a tras-o de păr, spărgând geamul pe care victima încerca să îl sară. A. S. împreună cu T. N., au introdus-o în locuință pe numita C. F., după care A. S. a lovit-o peste corp pe aceasta și a tăiat-o superficial la mână cu un cuțit pentru a o determina să renunțe la plângerile penale formulate anterior împotriva lui, atenționând-o să nu reclame nimic organelor de poliție.
În urma loviturilor primite, persoanei vătămate i-a fost eliberat certificatul medico - legal nr.1280/D/2013, care atestă că aceteia i-au fost necesare un număr de 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a arătat în continuare că inculpații, deși au susținut că la data critică au fost la locuința persoanei vătămate pentru a lua o . acte, nu au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați, refuzând în același timp să se supună testării cu aparatul poligraf, fără a invoca vreun motiv.
Inculpatul A. S. a aratat că, împreună cu concubina sa, au intrat în imobilul fostei sale sale soții pentru a lua actele de la o casă pe care au construit-o împreună în timpul căsătoriei. Înainte de a intra în casă, acesta a declarat că a bătut la ușa locuinței fostei sale soții, dar aceasta a refuzat să deschidă după care a ieșit pe geam și a deschis de buna voie ușa de la intrare astfel că au intrat toți trei în casă.
S-a arătat în rechizitoriu că această expunere a faptelor este ilogică și contrazice probatoriul administrat în cauză, precizându-se că nu poate fi credibil ca persoana vătămată, fără nici un motiv să iasă afară din locuință pe geam, la o oră foarte târzie, după care, de bună voie să deschidă ușa și să permită inculpaților să intre în casă, la acea oră înaintată în noapte.
Declarația persoanei vătămate prin care arată că a fost lovită de inculpat și tăiată superficial cu un cuțit este susținută de certificatul medico-legal prin care se arată că leziunile pot data din data de 26.10.2013 și au fost produse prin excoriere cu unghiile și posibil corp tăietor. De asemenea se arată ca persoana vătămată a suferit la pleoapa superioară ochi stâng o plagă în formă de „U" culcat cu crustă sero-hematică.
S-a mai precizat faptul că din planșele foto, rezultă cu certitudine că a fost spart geamul verandei, iar analizând declarația inculpatului, care a arătat că a fost în seara critică agresiv cu persoana vătămată iar inculpata a arătat că în acea seară a auzit zgomotul specific spargerii unui geam și coroborând aceste elemente cu declarația persoanei vătămate, s-a considerat că sunt suficiente probe care dovedesc săvârșirea infracțiunii de distrugere de către inculpatul A. S..
În ceea ce privește inculpata T. N. s-a precizat în rechizitoriu că nu există probe care sa dovedească săvârșirea de către aceasta a infracțiunilor de distrugere și lovire sau alte violențe. Din analiza probelor administrate, reiese că inculpata a pătruns în seara critică fără drept în locuința persoanei vătămate, însă probele nu indică certitudinea în săvârșirea de către aceasta, a celorlalte infracțiuni. Inclusiv persoana vătămată a aratat că a fost prinsă de păr de către inculpată, la finele declarației, fară a arăta aceste elemente în timp ce prezenta derularea faptelor.
S-a precizat în actul de sesizare că simpla declarație a persoanei vătămate, fară ca cele arătate sa se coroboreze cu alte probe din dosar, nu poate constitui o probă verosimilă, care să conducă la stabilirea vinovăției față de inculpată.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile persoanei vătămate Ciubotaiu F. (filele 14, 34-38) ; declarațiile inculpatului A. S. (filele 46 - 50; 55-56) ; declarațiile inculpatei T. N. (filele 52 - 54; 57-58); certificatul medico-legal nr. 1280/D/2013 (fila 42); declarațiile martorilor S. A.(filele63 - 64 dosar), A. V.(fila 65), N. E. B., (fila 66) și T. A.(fila 67) ;proces verbal de cercetare la fața locului (filele18-19 dosar); planșe foto (filele20-35 dosar); proces verbal de evaluare (fila 41 dosar).
Cu privire la situația inculpatului A. S., s-a reținut în rechizitoriu că are vârsta de 35 ani, locuiește în loc.B., oraș Darabani, jud. B., studii 7 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, fiind sancționat admninistrativ de două ori pentru fapte de aceeași natură. În ceea ce privește inculpata T. N., s-a arătat că are vârsta de 39 ani, locuiește în loc.B., oraș Darabani, jud. B., studii 10 clase, casnică, fără antecedente penale.
Pe tot parcursul urmăririi penale inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei și nu au colaborat cu autoritățile judiciare de anchetă.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 03.11.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a consemnat faptul că persoana vătămată se constituie patre civilă în cauză cu suma de 1000 lei reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice produse în urma săvârșirii infracțiunilor și pentru faptul că atât ea cât și copilul său de trei ani au fost foarte speriați.
Inculpații s-au prezentat în fața instanței după ce instanța a emis mandate de aducere și au fost audiați la data de 10.12.2014.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale instanța a reținut că între părți există o stare conflictuală mai veche generată de divorțul părților, finalizat în toamna anului 2012.
Din referatul de terminare a urmăririi penale rezultă că în luna august 2013 persoana vătămată s-a mutat cu un copil minor într-o locuință pe raza satului B. a cărei coproprietară este fosta soacră, mama inculpatului, A. L..
Inculpatul s-a mutat la locuința concubinei sale, T. N., fără a fi însă de acord cu locul în care s-a mutat fosta sa soție.
În declarația olografă dată de inculpat în faza de urmărire penală (fila 49 dos.up) precizează că la data de 25.10.2013 s-a întors din Spania și a mers la locuința concubinei sale T. N., căreia i-a solicitat să aibă grijă de casa bun comun construită în timpul căsătoriei cu persoana vătămată, în perioada în care el este plecat din țară. Relatează în continuare inculpatul că s-a enervat când concubina i-a povestit că fosta sa soție a certat-o în curtea acelui imobil bun comun, spunându-i că nu se justifică prezența ei acolo întrucât nu are acte pe casă, actele de proprietate fiind în posesia sa. În aceste condiții, arată inculpatul că în seara zilei de 25.10.2013 a plecat de la domiciliu împreună cu concubina către barul din localitate pentru a cumpăra bere, abătându-se însă din drum pe la locuința persoanei vătămate pentru a-i cere actele pe casă.
Arată inculpatul în aceeași declarație că a intrat în curtea casei unde locuiește persoana vătămată și a bătut la ușă însă aceasta probabil dormea. ”După un timp s-a trezit, a ieșit în hol iar când m-a văzut a refuzat să deschidă și a început să țipe.” Toate acestea s-au întâmplat la o oră înaintată, inculpatul conștient fiind că locuința persoanei vătămate nu este conectată la rețeaua de energie electrică.
Precizează inculpatul că inițial s-a purtat „ agresiv cu fosta sa soție care la început nu a fost de acord să ne primească în casă și să discute cu noi, motiv pentru care eu am ținut-o cu forța de mâini și de după cap”, arătând însă că nu a lovit-o și nici nu a tăiat-o la mână iar în ceea ce privește lipsa telefonului mobil al persoanei vătămate, arată inculpatul că este posibil ca aceasta să-l fi „pierdut în curte în timpul când aceasta s-a opus să stea la discuție cu noi, iar eu am ținut-o forțat”.
Conținutul acestei declarații vine în contradicție cu poziția adoptată de inculpat în fața instanței unde acesta arată că în jurul orelor 21:00 s-a dus la casa persoanei vătămate împreună cu concubina sa pentru a-i cere actele unei case construită în timpul căsătoriei .
Mai arată inculpatul că nu a agresat în nici un fel persoana vătămată, precizând că zgârieturile și le-a produs singură atunci când a încercat să sară geamul din laterala casei, geam care era deja stricat iar în legătură cu faptul că ar fi intrat fără drept în locuința persoanei vătămate acesta precizează că a avut acceptul persoanei vătămate pentru a intra în casă împreună cu concubina.
Analizând declarația martorei S. A. aflată la fila 63 dosar de urmărire penală, instanța a constatat faptul că martora i-a observat pe cei doi inculpați după orele 23,00 în prejma locuinței persoanei vătămate însă deoarece martora împreună cu două băieți stăteau de vorbă la poartă inculpații și-au continuat deplasarea pe . aceiași martoră că ulterior în jurul orelor 1,00 noaptea a auzit vorbe la locuința persoanei vătămate și cățelul acesteia lătrând o perioadă mai mare de timp.
Despre faptul că incidentul dintre părți s-a petrecut târziu în noapte și nu cum arată inculpatul în jurul orelor 21,00 rezultă și din declarația martorei A. V. îndosariată la fila 65 d.urm.pen.
Planșele foto efectuate cu ocazia urmăririi penale precum și procesul verbal de cercetare la fața locului coroborate cu declarația olografă a inculpatului din faza de urmărire penală, declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor Stahotin A., A. V., N. E. - B., precum și certificatul medico – legal eliberat persoanei vătămate de S.M.L. B. sunt în măsură să conducă la certitudinea comiterii infracțiunilor de distrugere, lovire sau alte violențe și violare de domiciliu așa cum au fost reținute prin rechizitoriu.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu pentru care este trimisă în judecată inculpata T. N., instanța a reținut pe deplin dovedită vinovăția acesteia de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, probatoriul care contrazice declarația dată în fața instanței .
Cum de la momentul săvârșirii faptei și până la momentul judecății a intervenit o lege penală nouă, instanța a analizat legea penală mai favorabilă, în temeiul art.5 Cod penal.
Constatând că pedeapsa pentru infracțiunea de violare de domiciliu potrivit alin.2. este închisoarea de la 3 la 10 ani în vechea reglementare penală și că faptele pentru care inculpatul A. S. este trimis în judecată sunt săvârșite în concurs rezultă că mai favorabilă ambilor inculpați este noua reglementare care prevede pedepse mai mici pentru această infracțiune .
La aprecierea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților instanța a ținut cont de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, contextul în care faptele au fost săvârșite, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților.
Astfel în ceea ce-l privește pe inculpatul A. S. instanța l-a condamnat la pedepsele minime prevăzute de codul penal pentru infracțiunile săvârșite și anume 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere prev. și ped. de art. 253 alin.1.Cod penal; 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. și ped. de art. 224 alin.2. Cod penal și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 193 alin.2. Cod penal.
Constatând că infracțiunile sunt concurente în baza art. 39 alin.1. lit. b Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de trei luni, inculpatul urmând să execute în final 9 luni închisoare .
Instanța a considerat că această pedeapsă este în măsură să asigure atât coerciția inculpatului pentru faptele săvârșite precum și reeducarea acestuia în contextul în care gravitatea faptelor comise este una ridicată.
Instanța a reținut acest lucru prin prisma faptului că persoana vătămată este fosta soție a inculpatului despre care acesta știa foarte bine în ce condiții locuiește precum și faptul că fiul său minor în vârstă de trei ani locuiește împreună cu ea.
Gestul acestuia de a merge împreună cu concubina la locuința persoanei vătămate în jurul orelor 1: 00 conștient fiind de faptul că locuința persoanei vătămate nu este conectată la rețeaua de energie electrică și că în această situație fiul său minor s-ar putea speria foarte tare, conduce la ideea că inculpatul prezintă un pericol social ridicat.
La luarea acestei decizii instanța a avut în vedere și motivul pentru care inculpatul declară că a săvârșit aceste fapte și anume restituirea unor acte de proprietate asupra unei case bun comun construită de el și persoana vătămată în timpul căsătoriei lor .
Subliniază instanța de fond că, în situația refuzului persoanei vătămate de a-i da acele documente, puteau fi obținute de către el în calitate de coproprietar duplicate ale lor sau exista posibilitatea recurgerii la organele competente pentru sancționarea comportamentului persoanei vătămate .
În adoptarea soluției de condamnare la pedeapsa închisorii instanța a avut în vedere și atitudinea procesuală total nesinceră a inculpatului care a încercat să minimizeze pericolul social al faptelor sale prin inducerea în eroare a instanței cu privire la realitatea celor întâmplate .
În acest context nu există nici posibilitatea unei suspendări a executării pedepsei sub supraveghere întrucât potrivit alin.3. al art. 91 din Codul penal, nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere dacă infractorul a încercat zădărnicirea aflării adevărului .
Toate considerentele exprimate mai sus conduc la concluzia că doar executând pedeapsa închisorii aplicată de instanță inculpatul va înțelege consecințele faptelor sale și importanța respectării normelor de conduită socială cu atât mai mult cu cât inculpatul a mai făcut obiectul unor cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „ port fără drept al cuțitului în locuiri publice „ faptă prev. de art. 2 alin.1. pct.l. din legea 61/1991, soluția adoptată fiind de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ prin Ordonanța nr. 167/P/2012 din 26.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani.
În ceea ce privește inculpata T. N. instanța, i-a aplicat acesteia pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev.și ped. de art. 224 alin.2. Cod penal .
Referitor la modalitatea de executare a acestei pedepse, în baza art. 91 Cod penal, instanța, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de doi ani., termen pe durata căruia aceasta va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Totodată în baza art. 93 alin.2. lit. b. Cod penal, condamnata va trebui să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu Instituții din comunitate iar pe parcursul termenului de supraveghere va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Darabani pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin.4. Cod penal, instanța, a atenționat inculpata asupra conduitei sale viitoare și consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere în sensul că în situația în care cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei.
Aceiași sancțiune se aplică potrivit art. 96 alin.2. Cod penal și în situația în care până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre .
Instanța a optat pentru această modalitate de executare întrucât pedeapsa aplicată inculpatei este sub limita de trei ani prev. de art. 91 alin.1. lit.a. Cod penal, inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, aceasta și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și față de persoana acesteia și posibilitățile sale de îndreptare se poate concluziona că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni .
În adoptarea acestei soluții instanța, a reținut atitudinea de regret exprimată în fața instanței cu privire la fapta săvârșită, însă apreciază necesară aplicarea unei pedepse pentru ca inculpata să-și coreleze comportamentul cu normele de conviețuire socială cu atât mai mult cu cât pretinde că se ocupă de educația fiului cel mare al inculpatului și a unui nepot de 10 ani lăsat în grija sa .
Referitor la acțiunea civilă formulată de persoana vătămată instanța a pronunțat o soluție de admitere în parte obligând inculpații în solidar să plătească acesteia suma de 500 de lei reprezentând daune morale.
Modalitatea în care inculpatul, fostul soț, al persoanei vătămate și concubina acestuia au înțeles să săvârșească aceste fapte prin violență, persoana vătămată având nevoie de un număr de 7 – 8 zile de îngrijiri medicale precum și umilința la care aceasta a fost supusă în contextul în care era lipsită de apărare și împreună cu copilul său minor de trei ani, într-o locuință în care nu există energie electrică o îndreptățesc la acordarea de despăgubiri morale de către inculpați în cuantum de 500 lei .
Este evident faptul că persoana vătămată a fost foarte speriată în urma săvârșirii infracțiunii, la care a asistat și copilul său de trei ani, aspect de natură a produce suferințe psihice ce exced suferințelelor psihice obișnuite în situația producerii acestui gen de infracțiuni și este evident și faptul că persoana vătămată a fost pusă într-o situație jenantă în comunitatea în care trăiește atunci când a trebuit să explice că urmele loviturilor provin de la . fostului său soț și a concubinei acestuia .
În baza art. 274 alin.1. Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. S. și T. N., criticând-o pentru nelegalitate, fără însă a indica motivele.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2 și art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Cert este că, în noaptea de 25/26.10.2013, inculpatul A. S. împreună cu concubina sa T. N., s-au deplasat la locuința fostei soții a inculpatului, partea vătămată C. F. și au bătut puternic în ușă. Partea vătămată, cunoscând faptul că fostul său soț este violent, a încercat să fugă printr-un geam însă, în timp ce încerca să sară, a fost prinsă de inculpat, care a tras-o de păr. Ulterior, cei doi inculpați au introdus-o pe partea vătămată în locuință, iar inculpatul A. S. a lovit-o peste corp și a tăiat-o la mână cu un cuțit, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale.
Poziția inculpatului A. S. a fost oscilantă în ce privește desfășurarea evenimentelor.
Astfel, în timp ce în declarația dată în cursul urmăririi penale recunoaște că a manifestat o atitudine agresivă față de fosta soție, ținând-o de mâini și de după cap, în cursul cercetării judecătorești a arătat că nu a agresat-o în niciun fel, zgârieturile producându-și-le singură atunci când a încercat să sară geamul.
Certificatul medico-legal eliberat părții vătămate face însă dovada faptului că aceasta a suferit leziuni produse prin excoriere cu unghiile și posibil corp tăietor.
A susținut inculpatul A. S. că geamul pe care a încercat partea vătămată să părăsească locuința era spart, însă concubina sa, inculpata T. N. a relatat că geamul s-a spart în timp ce partea vătămată încerca să iasă din casă.
Împrejurarea că partea vătămată s-a speriat și că a început să țipe este confirmată de inculpata T. N..
Fără îndoială că partea vătămată cunoștea atitudinea violentă a fostului său soț.
Martorele S. A. și A. V. audiate în cursul urmăririi penale au confirmat că la locuința părții vătămate a avut loc un incident în jurul orelor 1:00 în noaptea de 15/26.10.2013 și nu în jurul orelor 21:00.
Probatoriul la care instanța de fond a făcut referire și pe care Curtea și-l însușește, fără a aprecia necesar a-l relua, confirmă vinovăția celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost condamnați.
Împrejurarea că inculpații au refuzat testarea cu aparatul poligraf și că în fața instanței de apel au solicitat amânarea cauzei pentru a se împăca cu partea vătămată, sunt motive în plus care determină instanța să aprecieze că declarațiile lor au fost nesincere.
Fiind dovedită vinovăția inculpaților, în mod corect s-a procedat la condamnarea lor.
Având în vedere că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, prima instanță a făcut o analiză comparativă a instituțiilor de drept penal substanțial, apreciind corect că mai favirabil este Codul penal nou, pentru considerentele expuse, care vizează cuantumul pedepselor.
În ce privește pedepsele aplicate inculpatului A. S., dată fiind gravitatea faptelor, pericolul social, consecințele produse, respectiv numărul de zile de îngrijiri medicale, dar și împrejurările săvârșirii faptelor la o oră târzie din noapte, în condițiile în care partea vătămată locuia într-un imobil fără curent electric, cu un minor de 3 ani, iar inculpatul este cunoscut cu o atitudine violentă, apreciem că acestea au fost corect individualizate, fiind dealtfel orientate spre minim.
Modalitatea de executare a fost de asemenea, corect stabilită, fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului.
În privința inculpatei T. N. se reține că pedeapsa aplicată acesteia a fost de asemenea corect individualizată și orientată spre minimul prevăzut de lege și că reeducarea sa se poate realiza prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dată fiind atitudinea procesuală și lipsa antecedentelor penale.
Sub aspectul laturii civile, suma stabilită cu titlu de daune morale se justifică pe deplin dată fiind suferința părții vătămate în urma leziunilor produse de actele de violență ale inculpatului A. S., dar și spaima acesteia trezită în miez de noapte de cei doi inculpați în modalitatea mai sus relatată în condițiile în care cunoștea atitudinea violentă a fostului soț și locuia cu un copil de vârstă fragedă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge apelurile inculpaților ca nefondate.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. S. și T. N. împotriva sentinței penale nr. 800 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Darabani în dosar nr._ .
Obligă inculpații apelanți să plătească statului câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.F.S.
Dact.I.V.
2 ex./26.06.2015.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1144/2012. Curtea de... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 118/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
