Ameninţarea (art. 193 C.p.). Decizia nr. 328/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 13093/320/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 328/A
Ședința publică din 22 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte I. C. B.
Judecător A. O.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către inculpatul D. I. (fiul lui V. și M., născut la data de 1 august 1980, domiciliat în ., ., jud. M.) și de către partea civilă R. I. (domiciliat în ., ., jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 1116 din 17 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 25 mai 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru 08 iunie 2015, apoi pentru 22 iunie 2015. Încheierile amintite fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Prin sentința penală nr. 1116/17.10.2014, Judecătoria Tg. M. a dispus după cum urmează:
În temeiul prevederilor art. 386 Cod de procedură penală respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat prin apărător ales de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul D. I. din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal.
În temeiul prevederilor art. 396 al. 1,2 Cod penal condamnă pe inculpatul D. I., fiul lui V. și M., născut la 01.08.1980 în Sărmașu, jud. M., domiciliat în S. de Câmpie, ., jud. M., fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod Penal 1968 interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod Penal 1968 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal 1968 dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat conform dispozițiilor art. 82 Cod penal 1968.
În temeiul art. 71 alin. 4 Cod Penal 1968 dispune suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza II și b Cod Penal 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1968, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul prevederilor art. 3 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul D. I. după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul prevederilor art. 397 Cod de procedură penală rap la art. 25 Cod de procedură penală și cu aplicarea art. 1381 și art. 1387 cod civil admite în parte cererea formulată de partea civilă R. I., fiul lui V. și A., născut la 19.07.1960 în Sărmașu, jud. M., domiciliat în S. de Câmpie, ., jud. M., fără antecedente penale, posesor al CI, ., nr._, CNP_.
Obligă inculpatul D. I. să plătească părții civile R. I. suma de 5.839 lei reprezentând despăgubiri civile din care suma de 839 lei reprezintă daune materiale și 5.000 lei daune morale.
Respinge în rest pretențiile civile.
În temeiul prevederilor art. 276 al. 1,2 Cod de procedură penală obligă inculpatul D. I. să plătească persoanei vătămate/părții civile R. I. suma de 4029 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de aceasta din urmă.
În temeiul prevederilor art. 274 al. 1 Cod de procedură penală obligă inculpatul să plătească suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivare, prima instanță arată că martora R. A., în calitate de președinte a Asociației Crescătorilor de animale “Avântul Tușinu”, a concesionat și are în administrare pășunile comunale de pe raza comunei S. de Câmpie, printre care se numără și pășunea “H.”, situată în satul Tușinu. Pe această pășune este amplasată o fântână și adăpători folosite pentru adăpatul animalelor de către locuitorii din cătunul H..
În data de 25.06.2012, deoarece martorei R. A. i-a fost solicitat să intervină pentru repararea aducțiunii de apă de la acea fântână, aceasta, după ce a cumpărat materialele necesare, s-a deplasat cu ajutorul unui atelaj hipo, împreună cu soțul ei, R. I., în locul unde se afla situată fântâna. Aici au mai venit și martorii A. Ș., V. I., P. D. și R. E., chemați fiind telefonic de martoră, pentru a ajuta la efectuarea lucrărilor.
La fața locului, deși nu au fost chemați, și-au făcut apariția și frații D., persoane care se află în relații de dușmănie cu familia R.. Inculpatul D. I. avea asupra sa o bâtă ciobănească din lemn de corn, lungă de aproximativ 1 metru și 50 cm și groasă cât încheietura mâinii unui om adult..
Nemulțumiți fiind de faptul că soții R. au demarat lucrările de reparare a aducțiunii de apă și pe fondul unor conflicte mai vechi, frații D. au început să înjure pe soții R., reproșându-le că în urma unui conflict anterior au apelat la serviciul de urgență al poliției 112. Sub pretextul că lucrările la aducțiunea de apă nu sunt de calitate D. I. a lovit cu bâta pe care o avea asupra sa o țeavă din plastic ce tocmai fusese montată.
În acel moment persoana vătămată R. I. a început să strige la inculpat să se oprească însă acesta din urmă a sărit peste adăpătoare și a lovit cu bâta ciobănească calul soților R. ce era înhămat la căruță. În urma loviturii primite (în zona capului) calul s-a speriat și a luat-o la fugă cu tot cu căruță oprindu-se la o distanță de aproximativ 100 metri.
Enervat fiind de atitudinea inculpatului, persoana vătămată R. I. a luat de jos o bucată de țeavă din plastic și a aruncat înspre D. I. reușind să-l lovească în brațul stâng.
Acesta a fost momentul în care părțile s-au încăierat. În primă fază, în momentul în care D. I. se îndrepta amenințător spre R. I., având asupra sa bâta ciobănească, între cei doi a intervenit R. A. cu intenția de a opri atacul inculpatului. a fost lovită de D. I. cu bâta o singură dată în antebrațul mâinii stângi. Cu toate că lovitura a fost primită în mână intenția inculpatului a fost de a lovi pe martoră în zona capului însă aceasta a parat lovitura cu antebrațul în urma loviturii fiind rănită la mână.
După . asupra martorei R. A. inculpatul s-a încăierat cu persoana vătămată pe care, de asemenea a încercat să o lovească în zona capului, însă din pricina faptului că și aceasta s-a apărat de lovitură cu brațul, lovitura s-a oprit în brațul stâng care a fost fracturat. În continuare, între cei doi s-a produs o încăierare, persoana vătămată prinzând de bâtă cu mâna stângă dar întrucât inculpatul a smuls-o cu putere, capătul ascuțit al bâtei l-a tăiat în palmă pe R. I.. În continuare, inculpatul a mai aplicat persoanei vătămate, care între timp se dezechilibrase și căzuse la pământ, mai multe lovituri cu bâta în zona cervicală în zona rinichilor și a picioarelor.
D. I., în acest timp, a intervenit și el în conflict, lovind pe soții R. cu bucata de țeavă din plastic pe care o luase anterior de pe jos.
Pe toată durata altercației, ce a ținut câteva minute, frații D. amenințau în permanență pe soții R. că îi vor da la câini dacă mai îndrăznesc să cheme poliția.
În urma acestei altercații persoana vătămată R. I. a fost diagnosticat cu fractură incompletă condil lateral humerus stâng, contuzie umăr drept, contuzie cot drept, contuzie coloană cervicală, contuzie șold drept, excoriații hemitorace stâng. S-a practicat imobilizarea în guler cervical moale cu recomandarea de a fi purtat 10-14 zile. De asemenea, s-a imobilizat în atelă gipsată brahio-antebrahio palmară cu recomandarea de a fi purtată 2-3 săptămâni.
Medicul legist a concluzionat în certificatul medico-legal nr. 1924 din 26.06.2012 că leziunile traumatice s-au putut produce la data de 25.06.2012 prin lovirea directă repetată cu corp dur contondent, iar pentru vindecare sunt necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Prin completarea la certificatul medico-legal nr. 1924 din data de 03.07.2012 se consideră că pentru leziunile suferite de persoana vătămată R. I. sunt necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce o privește pe martora R. A. potrivit certificatului medico-legal nr. 1923 din 26.06.2013 se constată că aceasta prezenta traumatism prin heteroagresiune. Contuzie 1/3 proximală antebraț stâng. Excoriații antebraț stâng. Contuzie toracică. Aceste leziuni traumatice s-au putut produce la data de 25.06.2012 prin lovire repetată cu corp dur, contondent, iar vindecarea necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale.
D. I. a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1929 din 27.06.2012 potrivit căruia acesta a fost diagnosticat cu traumatism toracic închis afirmativ prin agresiune. Excoriație braț stâng. Echimoză perete anterior hemitorace stâng – fără fracturi costale, fără emfizem subcutanat, fără fluidopneumotorace. Aceste leziuni traumatice s-au putut produce la data de 25.06.2012 prin lovire repetată cu corp dur, contondent, iar vindecarea necesită 8-9 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește leziunile suferite de persoana vătămată R. I. este evident că acestea s-au produs ca urmare a recepționării unor lovituri aplicate cu un corp contondent dur în mod repetat. Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în faza de urmărire penală reiese cu certitudine că loviturile au fost aplicate de inculpatul D. I. și de fratele său D. P.. De asemenea se mai constată cu certitudine că și martora R. A. a fost lovită de ambii frați D..
În ce privește leziunile suferite de inculpat instanța constată că acestea provin, cu certitudine, din învălmășeala creată, loviturile fiind primite de la R. I. care a acționat însă în legitimă apărare pentru a îndepărta atacul inculpatului.
În drept, fapta inculpatului D. I., care în după-masa zilei de 25.06.2012, în jurul orelor 14,00, aflându-se pe pășunea “H.”, situată pe raza satului Tușinu, ., a exercitat violențe asupra părții vătămate R. I. (i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă ciobănească) provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal 1968.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul D. I. și partea civilă R. I..
În motivare, partea civilă solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în tentativă de omor, respinsă de prima instanță la termenul din 2.10.2014, întrucât, deși nu a fost lovită în zona capului, ci și-a ridicat mâna și s-a apărat, acest fapt nu însemnă că inculpatul nu a acționat cu intenție directă, întrucât a vizat capul. Cu privire la forma de vinovăție a faptei precizează că aceasta a fost comisă cu intenție directă. Inculpatul a folosit o bâtă ciobănească, iar în sentința criticată este menționată un băț. Obiectul folosit este apt să producă un rezultat letal și să pună în primejdie viața unei persoane. Referitor la latura civilă a cauzei învederează că instanța de fond nu a acordat daunele materiale solicitate, respectiv contravaloarea medicamentelor prescrise, conform înscrisului de la fila 65 din data de 26 iunie 2012. De asemenea nu s-a acordat în totalitate suma de bani achitată pentru susținerea sarcinilor gospodărești în agricultură, pentru o perioadă de 45 de zile, care a fost dovedită. Referitor la cuantumul daunelor morale învederează că prin sentință s-a acordat o sumă foarte mică, raportat la ceea ce i s-a întâmplat.
Inculpatul solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din prevederile art. 181 alin. 1 vechiul C.pen. în infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. 2 vechiul C.pen., raportat la starea de fapt dovedită și la numărul de zile de îngrijiri medicale. Solicită achitarea în baza art. 396 alin. 1, 5 din noul C.pen., rap. la art. 16 alin. 1 lit. d cu reținerea art. 26 C.pen., existând o cauză de neimputabilitate, respectiv excesul neimputabil. În subsidiar, în cazul în care se constată existența unei abateri de la ordinea publică, solicită aplicarea unei amenzi administrative.
Apelul părții civile este nefondat, iar al inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
În esență, starea de fapt reținută de prima instanță este dovedită de probele dosarului, cu următoarele precizări:
În data de 25.06.2012, pe pășunea H. din ., a avut loc o altercație între două grupuri, unul format din inculpat și fratele său D. P., celălalt din partea civilă R. I. și soția sa, R. A., pornind de la un litigiu cu privire la resursele de apă pe această pășune. În cursul altercației, inculpatul l-a lovit în mod repetat în zona corpului și brațului drept cu o bâtă pe R. I., partea civilă, iar acesta din urmă l-a lovit în mod repetat pe inculpat cu un par în brațul stâng și în piept. De asemenea, părțile s-au îmbrâncit reciproc. Partea civilă a necesitat 11-12 zile de îngrijire medicală, iar inculpatul, 8-9 zile.
Starea de fapt rezultă din declarațiile martorilor neutri, (adică, alții decât cei implicați în conflict), cele mai precise fiind în mod firesc cele din cursul urmăririi penale (f. 77 și urm.), mai apropiate de momentul evenimentelor, coroborate cu constatările medico-legale.
Împrejurarea că ambele părți se consideră în stare de legitimă apărare nu poate înlătura probele certe, reprezentate de declarațiile martorilor și de actele medico-legale, în sensul că ambele s-au implicat în altercație din proprie voință, cu intenția de a se lovi, că s-au îmbrâncit și s-au lovit în mod repetat, cu rezultate cuantificate în numărul de zile de îngrijire medicală apropiate, dar ceva mai serioase în ce privește leziunile părțiii civile.
Cu privire la aceste leziuni, raportul de expertiză medico-legală efectuat în apel confirmă cuantificarea lor la 11-12 zile de îngrijire medicală. În ce privește pretinsele constatări contrare ale medicului curant, acestea nu pot fi luate în considerare pentru înlăturarea raportului de expertiză, din două motive: mai întâi, medicul curant nu are calitatea de medic legist, nici competența de a cuantifica prin număr de zile de îngrijire medicală leziunile produse de fapte penale; în al doilea rând, scopul său este altul decât cel al raportului de expertiză: primul propune un tratament unui pacient, al doilea este chemat să constate în ce măsură există legătură de cauzalitate între fapta unui inculpat și îngrijirile necesitate.
Cu privire la intenția de a ucide care l-ar fi animat pe inculpat potrivit părții civile, aceasta este contrazisă atât de natura leziunilor cauzate cât și de desfășurarea conflictului, relatată de martori și rezumată mai sus.
Ca urmare, încadrarea juridică a faptei inculpatului trebuie să se facă, în raport cu legea mai favorabilă, în dispozițiile art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În funcție de aceste dispoziții, îi va fi aplicată o amendă în limitele speciale, al cărei cuantum va fi determinat de urmările faptei, cuantificate potrivit celor de mai sus, și de contextul acesteia, o altercație între două grupuri pornind de la neînțelegeri patrimoniale, dar și de faptul că, la comiterea faptei, inculpatul s-a folosit de o armă relativ periculoasă – o bâtă de cioban. Ca urmare, amenda va fi aplicată într-un cuantum ceva mai ridicat decât cel ales în mod obișnuit de practica judiciară sub imperiul vechiului Cod penal în cazul acestui gen de fapte.
Aceleași elemente sunt relevante și pentru cuantificarea daunelor morale, în latura civilă a cauzei, alături de împrejurarea că însăși condamnarea inculpatului constituie o reparație parțială a prejudiciului moral suferit de partea civilă, și de faptul că aceasta a contribuit la inițierea altercației în care s-a văzut, în final, agresată.
Cu privire la daunele materiale, instanța de apel le va reduce în mod corespunzător numărului de zile de îngrijire medicală reținut, mai mic decât cel apreciat de prima instanță. Plata făcută martorului R. A. este în legătură directă de cauzalitate cu fapta din cauză doar pentru 12 zile, cărora le revin (plecând de la calculul făcut de prima instanță, de 350 lei pentru 35 de zile) 120 de lei. Dintre cele trei transporturi la Târgu M., la care se referă prima instanță, doar două interesează noua perioadă a îngrijirilor, însemnând 300 de lei. La aceste sume se adaugă 39 lei, contravaloarea certificatului medico-legal, pe care prima instanță a calificat-o drept pagubă materială, dispoziția nefiind contestată. În ce privește contravaloarea medicamentelor necesitate, prima instanță a apreciat în mod corect că nu este probată. Partea civilă a depus la dosar doar o rețetă, la fila 64, fără să depună vreo chitanță privind plata vreunei sume de bani cu acest titlu.
Pentru aceste considerente, instanța de apel va admite în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. apelul declarat de inculpatul D. I.. Va respinge ca nefondat apelul părții civile R. I..
Va desființa parțial sentința atacată și în rejudecare, în conformitate cu art. 386 alin. 1 Cod pr. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal și îl va condamna pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea acestei fapte la pedeapsa de 2000 de lei, amendă penală, pedeapsă care se va executa efectiv. În cazul acestei pedepse, mult mai puțin severă decât cea a închisorii aleasă de prima instanță, suspendarea executării nu ar mai sluji scopului ei preventiv. Oricum, tratamentul sancționator constând în aplicarea efectivă a unei amenzi este mai favorabil inculpatului decât cel al aplicării unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării. Instanța va atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii amenzii cu închisoarea în cazul neplății cu rea credință. Va înlătura dispozițiile primei instanțe referitoare la pedeapsa accesorie, care nu poate fi aplicată pe lângă pedeapsa amenzii.
În baza art. 25, 397 Cod . pr. pen. va reduce cuantumul despăgubirilor la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile la suma de 459 lei, daune materiale, și 1200 de lei, daune morale. Va menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta.
Va respinge ca neîntemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din apel, date fiind soluțiile date apelurilor.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. va obliga partea civilă la plata către stat a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. admite apelul declarat inculpatul D. I. (fiul lui V. și M., născut la 01.08.1980 în Sărmașu, jud. M., domiciliat în S. de Câmpie, ., jud. M., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 1116/17.10.2014 a Judecătoriei Tg. M..
Respinge ca nefondat apelul părții civile R. I. (fiul lui V. și A., născut la 19.07.1960 în Sărmașu, jud. M., domiciliat în S. de Câmpie, ., jud. M., CNP_) împotriva aceleeași sentințe.
Desființează parțial sentința atacată și rejudecă în limitele de mai jos cauza:
În conformitate cu art. 386 alin. 1 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplic. art. 5 Cod penal și condamnă pe inculpatul D. I. pentru săvârșirea acestei fapte la pedeapsa de 2000 de lei, amendă penală, pedeapsă care se va executa efectiv.
Atrage atenția inculpatului asupra înlocuirii amenzii cu închisoarea în cazul neplății cu rea credință.
Înlătură dispozițiile primei instanțe referitoare la pedeapsa accesorie.
În baza art. 25, 397 Cod . pr. pen. reduce cuantumul despăgubirilor la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile la suma de 459 lei, daune materiale, și 1200 de lei, daune morale.
Menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta.
Respinge ca neîntemeiată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare din apel.
În baza art. 275 alin. 2, 3 Cod pr. pen. obligă partea civilă la plata către stat a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2015.
Președinte, pentru Judecător
I. C. B. A. O.
fiind în concediu de odihnă
semnează președintele completului
I. C. B.
Grefier,
K. P.
Red./tehn.red./I.B.18.07.2015
Listat P.K./20.07.2015/2 ex
Jud. fond Cazgarea B.I.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 320/2015. Curtea de Apel TÂRGU... → |
|---|
