Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 359/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 149/251/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 359/A
Ședința publică din 01 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M.-R. C.
Grefier K. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de către partea civilă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., împotriva sentinței penale nr. 27 din 09.03.2015, pronunțată de către Judecătoria Luduș, în dosarul nr._, privind pe inculpatul T. C. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. V. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de Apel Tg. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 22 iunie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru 01 iulie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
În data de 9.03 a.c., Judecătoria Luduș a pronunțat sentința penală nr. 27, prin care, în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, a condamnat-o pe inculpata T. C. D., la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 41 al. (2) C. P., raportat la art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal 1968, cu aplicarea art. 396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală, art. 5 din Noul Codul penal, art. 74 alin. 1 literele a, art. 76 lit. e și art. 80 din Codul penal din 1968 și i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 din Codul penal.
În temeiul art. 397 din Codul de procedură penală, raportat prevederile Codului civil, s-a admis acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de ANAF și de D.G.F.P. M., constituită parte civilă pentru recuperarea prejudiciului total de 15. 941 lei și a obligat inculpata la plata sumei 9.387 lei, reprezentând prejudiciul fiscal cauzat bugetului consolidat al statului, neachitat la care s-au adăugat accesoriile, până la achitarea efectivă a debitelor.
În temeiul art. 398 și art. 272 din Codul de procedură penală, a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză, în cuantum total de 700 lei.
Instanța de fond, pentru a adopta această soluție în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș din data de 27 ianuarie 2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei T. C. D., cercetată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. (2) C. pen.
În ceea ce privea starea de fapt, s-a reținut că inculpata T. C. D. era administrator al S.C. Len MS S.R.L. Zau de Câmpie, începând cu data de 14.09.2011.
Din cercetările efectuate în cauză în cursul urmăririi penale, a rezultat că, în perioada ianuarie 2013 – septembrie 2013, acesta a declarat, calculat și reținut de la angajații societății impozite și contribuții cu reținere la sursă, în cuantum total de 15.941 lei, respectiv impozit pe veniturile din salarii în cuantum de 15.198 lei și contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, în cuantum de 743 lei, pe care nu le-a virat la bugetul consolidat al statului în termenul de 30 de zile de la scadență.
Potrivit adresei nr._/03.12.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice Luduș, societatea administrată de inculpată nu a achitat nici o sumă din totalul de 15.941 lei.
Conform statelor de plată existente la dosarul cauzei, în această perioadă societatea, reprezentată de către inculpată, a avut un număr de 12 angajați în luna ianuarie, 18 angajați în lunile februarie și martie, 23 de angajați în luna aprilie, 20 în lunile mai și iunie și 14 angajați în perioada iulie - septembrie.
Existența și cuantumul obligațiilor bugetare, înregistrate la societatea administrată de inculpată, au fost constatate în cursul procedurii de recuperare a creanțelor, către bugetul general consolidat al statului, prin măsuri de executare silită inițiate de Administrația Finanțelor Publice Luduș, după cum rezulta din procesul-verbal nr._/10.06.2013, pe baza fișei sintetice a societății din programul de evidență.
Calitatea de administrator al . a inculpatei a rezultat din istoricul societății, transmis prin adresa nr._/14.08.2013 de către O.R.C. M.. Inculpata a recunoscut comiterea faptei, precizând că nu a achitat sumele susmenționate din cauza unor dificultăți financiare ale societății.
La data de 23.09.2013, s-a dispus de către Secția 13 Poliție Rurală Zau de Câmpie începerea urmăririi penale față de inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C. pen., în perioada ianuarie 2013 – martie 2013, măsură confirmată prin Rezoluția din aceeași dată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș.
Prin Ordonanța din data de 08.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș s-a dispus extinderea cercetărilor penale față de inculpată și pentru perioada aprilie 2013 – septembrie 2013.
Potrivit art. 6 și art. 171 din C.p.p. precum și art. 70 alin.(2) și (4) din C.p.p., referitoare la dreptul la apărare, inculpatei i s-au adus la cunoștință garanțiile procesuale: fapta pentru care era cercetată și încadrarea juridică, dreptul de a fi asistată de un apărător ales sau din oficiu precum și dreptul la tăcere.
Inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, conform procesului-verbal din data de 21.01.2014, aceasta declarând că a luat cunoștință de materialul de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptei, nemaiavând nici o probă nouă de propus.
S-a apreciat că, fapta inculpatei T. C. D. care, în calitate de administrator al S.C. Len MS S.R.L. Zau de Câmpie, în perioada ianuarie – septembrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut de la angajații societății suma de 15.941 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, pe care nu a virat-o la bugetul statului în termenul prevăzut de lege, întruneșa elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. (2) C. pen.
De asemenea, s-a reținut că, prin comiterea faptei, inculpata a produs părții vătămate Direcția G. a Finanțelor Publice M. un prejudiciu în valoare totală de 15.941 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizare penală a D. G. F. P. M. - A. F. P. Luduș (f.10 - 11), proces-verbal al D. G. F. P. M. - A. F. P. Luduș (f. 12-13), fișă sintetică totală (f. 14 - 19), adresa nr._/14.08.2013 a O.R.C. M. și furnizarea de informații cu privire la S.C. Len MS S.R.L. (f. 34,35), adresele A. F. P. Luduș (f. 6,31,32), state de plată (f. 70-89), declarațiile învinuitei de recunoaștere a comiterii faptei (f. 25-26,29,38,146), proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 23).
Inculpata T. C. D. a absolvit studii profesionale, era administrator la S.C. Len MS S.R.L. Zau de Câmpie, avea doi copii minori în întreținere și nu poseda antecedente penale.
Pe parcursul urmăririi penale a recunoscut comiterea faptei, precizând că a săvârșit-o din cauza unor dificultăți financiare ale societății.
Pentru cele mai sus expuse s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei T. C. D., pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. (2) C. pen.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpata T. C. D. a recunoscut săvârșirea faptei, dar a susținut că fapta pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul dat în dosarul 655/P/2013 reprezentau acte materiale ale infracțiunii pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 106 din 17 decembrie 2013, dată de Judecătoria Luduș, în dosarul_ .
În probațiune, s-a acvirat dosarul penal nr._, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 106/17 decembrie 2013.
La termenul din data de 15 ianuarie 2015, instanța a admis cererea inculpatei privind desfășurarea procesului penal în condițiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.
Instanța a procedat la pronunțarea unei hotărâri, prin care a sancționat fapta de prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, privind activitatea desfășurată în perioada iulie 2012 - septembrie 2013, faptă reținută în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș și fiind legal sesizată.
Prin sentința penală nr. 106 din 17 decembrie 2013, inculpata a fost condamnată la o amendă penală de 400 lei, care a achitat-o (fiind depusă chitanța la dosar).
Instanța a reținut faptul că nevirarea sumelor, datorate bugetului public, s-a datorat dificultăților financiare, generate de neplata de către . a lucrărilor efectuate în beneficiul acesteia în anul 2012, în sumă de 340.853 lei.
Inculpata a continuat să execute lucrările contractate, a plătit salariile angajaților, însă nu a avut bani pentru plata impozitului și contribuțiilor la ajutorul de șomaj (organele de urmărire penală constatând că s-au declarat, calculat și reținut impozite pe salariu și contribuții pentru șomaj de la angajați și nu au fost virate la bugetul public). In realitate, aceste sume erau doar înscrise în actele contabile, existând obligativitatea legală de a fi evidențiate, în caz contrar, neputând fii efectuată plata salariilor.
În cursul urmăririi penale inculpata a achitat suma de 2.254 lei (echivalentul prejudiciului cauzat în perioada ianuarie-martie 2013). Insă, organele fiscale au imputat suma în contul datoriei mai vechi (4.306 lei restantă pentru perioada iulie 2012 - ianuarie 2013).
În urma analizării probelor administrate s-a constatat că vinovăția inculpatei este stabilită cu certitudine.
Astfel, instanța a apreciat că fapta inculpatei T. C. D. care, în calitate de administrator al S.C. Len MS S.R.L. Zau de Câmpie, în perioada ianuarie – septembrie 2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reținut de la angajații societății suma de 15.941 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, pe care nu a virat-o la bugetul statului în termenul prevăzut de lege, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. (2) C. pen.
De asemenea, s-a reținut că, prin comiterea faptei, inculpata a produs părții vătămate Direcția G. a Finanțelor Publice M. un prejudiciu în valoare totală de 15.941 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatei, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Noul Cod penal și anume:
- limitele pedepselor fixate de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei, care se reduceau cu o treime, în cazul aplicării prev. art.396 alin.10 din Noul Codul de procedură penală;
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Din acest punct de vedere trebuia reținut faptul că infracțiunea a fost săvârșită de inculpată, în formă continuată, că, după săvârșirea faptei, pedepsele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii s-au majorat, că inculpata a avut un comportamentul sincer, cu privire la comiterea faptei, în tot cursul procesului penal și la greutățile și motivele obiective care au determinat-o să comită fapta.
În opinia instanței, aspectele menționate mai sus erau de natură a atrage reținerea, în privința inculpatei, a dispozițiilor prevăzute de art. 41 alin.2 Vechiul Cod penal, a dispozițiilor art. 5 din Noul Codul Penal privind aplicarea legii penale mai favorabile, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 litera a, Vechiul Codul penal, astfel încât să determine coborârea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 lit. e și art. 80 din Codul penal din 1968.
Având în vedere că legea prevedea, pentru infracțiunea săvârșită, pedepse alternative, instanța ținând seama de cele arătate mai sus, la alegerea pedepsei s-a oprit asupra pedepsei amenzii, considerând că aceasta era în măsură să satisfacă scopul acesteia.
Ținând seama de cele arătate și făcând aplicarea prevederilor art. 63 alin. 3 teza a II-a din Codul penal 1968, instanța a condamnat-o pe inculpata T. C. D. la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, „evaziune fiscală” în formă continuată și i-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 631 din Codul penal.
Persoana juridică vătămată prin comiterea faptei, respectiv Ministerul Finanțelor Publice prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. M., s-a constituit parte civilă în cauză în cursul judecății, solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 15.941 lei și la plata accesoriilor, până la achitarea efectivă a debitelor. Având în vedere că, în cauză, erau îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ale exercitării acțiunii civile, alăturate acțiunii penale, instanța a admis acțiunea civilă a părții civile, a luat act de plata parțială a prejudiciului și a obligat inculpata la plata către partea civilă a sumei de 9.387 lei, reprezentând prejudiciul fiscal cauzat bugetului consolidat al statului, neachitat la care s-a adăugat accesoriile, până la achitarea efectivă a debitelor.
În temeiul art. 398 și art. 272 din Codul de procedură penală, a mai obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză, în cuantum total de 700 lei.
Soluția astfel pronunțată, de către Judecătoria Luduș, în data de 9.03 a.c., în dosarul nr._, în termen legal, a fost apelată de către partea civilă D.G.F.P. B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel exercitate, desființându-se parțial sentința penală criticată să se pronunțe o nouă hotărâre prin care inculpata să fie obligată la repararea integrală a pagubei materiale cauzată Statului Român și care era în cuantum de 15.941 lei. S-a învederat faptul că: în cuprinsul rechizitoriului din data de 27.01.2014, emis în dosarul nr. 655/P/2013 al parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, s-a reținut la latura civilă, faptul că prin comiterea faptei inculpata a produs părții vătămate D.G.F.P. M., un prejudiciu în valoare totală de 15.941 lei, sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, din Adresa nr. 4917/19.03.2015, emisă de Serviciul Fiscal Orășenesc Luduș, rezulta că prejudiciul nu a fost încasat, script anexat în copie certificată, pentru conformitate.
Prin urmare, s-a solicitat obligarea inculpatei la repararea integrală a pagubei materiale cauzată Statului Român.
Analizând apelul astfel declarat, cu stricta respectare a dispozițiilor art. 412, 416-419 Cod procedură penală, se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece:
Apelul exercitat în cauză privește exclusiv latura civilă a cauzei, partea vătămată, constituită parte civilă în speță, fiind nemulțumită de cuantumul despăgubiri materiale determinat de către instanța de fond. La momentul sesizării instanței – Judecătoria Luduș – cu rechizitoriul emis în dosarul nr. 655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș, inculpata T. C. D. datora bugetului consolidat al statului suma de 15.941 lei (reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, dar și accesoriile aferente acestora). După declanșarea urmăririi penale, inculpata a achitat suma de 2379 lei, împrejurare dovedită de înscrisul aflat la fila 45 din dosarul de urmărire penală nr. 655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș. Prin urmare, în prima etapă a procesului penal, declanșat împotriva inculpatei, pentru activitatea infracțională desfășurată de aceasta, în intervalul ianuarie – septembrie 2013, inculpata, până la întocmirea rechizitoriului în cauza sa, a achitat o parte a efectivului prejudiciu material, cauzat bugetului consolidat al Statului Român.
Având în vedere constituirea de parte civilă operată în cauză, plata parțială realizată de inculpată în faza procesuală a urmăririi penale și prevederile art. 19, 20 Cod procedură penală, coroborate cu dispozițiile art. 1357, 1381, 1385, 1386 Cod civil, acțiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată a primit dezlegarea necesară.
Prin urmare, critica expusă în apelul părții civile este nefondată, deoarece la prim grad jurisdicțional a fost corect determinat cuantumul despăgubirilor pe care această parte este îndrituită a le obține de la inculpata T. C. D..
Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat apelul promovat de către partea civilă DGRFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către partea civilă DGRFP B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. (cu sediul în Tg-M., .. 1-3, județul M.), împotriva sentinței penale nr. 27/09.03.2015 a Judecătoriei Luduș.
Obligă partea civilă apelantă să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 100 Ron.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2015.
Președinte, Judecător,
I. C. B. M.-R. C.
Grefier
K. P.
Red. M.R.C./28.07.2015
Thnred./A.B.F./2 exp./29.07.2015
Jd.fd. A. – C. H.
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Ameninţarea (art. 193 C.p.). Decizia nr. 328/2015. Curtea de... → |
|---|
