Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 279/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 58/268/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 279/A
Ședința publică din 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier A. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către P. de pe lângă Judecătoria O. S., apelantul-inculpat I. F. – fiul lui F. și I. M., născut la data de 26 ianuarie 1972 în mun. O. S., județul Harghita, cetățenia română, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, domiciliat în comuna Brădești ., județul Harghita, posesorul C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP O. S., CNP:_ și apelantul-persoană vătămată C. T. – domiciliat în com. Brădești, ., jud. Harghita, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP O. S., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 180/03.11.2014, pronunțată de Judecătoria O. S., în dosarul nr._ ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2015, apoi pentru data de astăzi, 2 iunie 2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 23.03.2015 sub nr._ P. DE PE L. JUDECĂTORIA O. S., inculpatul I. F. și persoana vătămată C. T. au declarat apel împotriva sentinței penale nr. 180/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria O. S..
În motivarea apelului, procurorul critică soluția de renunțare la aplicarea pedepsei dispusă de prima instanță, ca și omisiunea de a se pronunța asupra acțiunii civile formulate de S. M. O. S. și solicită condamnarea inculpatului și admiterea acțiunii civile.
Inculpatul solicită achitarea sa, pentru existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate.
Persoana vătămată solicită condamnarea inculpatului.
Inculpatul nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
S-a asigurat asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 180/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria O. S., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 396 al.3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal, s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul I. F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 noul Cod penal .
În baza art. 81 Cod penal a aplicat inculpatului un „avertisment”.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 24 februarie 2013 inculpatul I. F. și partea vătămată C. T. au participat la adunarea crescătorilor de animale din satul Târnovița, adunare care a fost ținută la barul Sebok, condusă de inculpat în calitate de președinte. În tot cursul ședinței adunării, partea vătămată fiind sub influența băuturilor alcoolice s-a comportat necivilizat, gălăgios, a jignit persoanele care au participat la ședință, majoritatea provocărilor și expresiilor jignitoare fiind adresate inculpatului. Acest aspect a fost confirmat de martorii care au participat la ședință: K. Geza, P. Vince, G. M., P. Geza și G. I. (f.121-123, 124-126, 127-128, 130-133, 134-135).
După terminarea adunării o parte din membrii asociației au rămas în bar, într-un spațiu alăturat discutând și consumând băuturi alcoolice (bere și coniac). Partea vătămată a stat la masa de lângă masa inculpatului, iar la un moment dat, s-a ridicat de la masă, s-a dus la masa inculpatului și a început din nou să-l jignească într-un mod foarte agresiv. Acest aspect a fost confirmat de martorii G. M., G. I. și Sebok Marton. Inculpatul s-a ridicat de lângă masă cerând părții vătămate să meargă acasă.
În acest moment partea vătămată l-a prins de braț pe inculpat și a încercat să-i aplice o lovitură cu capul în zona feței. Inculpatul ferindu-se a fost nimerit în zona pieptului, după care cei doi s-au îmbrâncit și s-au împins, recunoscând că la un moment dat s-au lovit în mod reciproc, aspect dovedit prin declarația martorului Sebok M. (f.121-123).
Inculpatul în declarația dată în fața instanței a recunoscut că l-a agresat pe partea vătămată în timpul altercației cu o mână încercând să-l țină departe de el, iar cu celălalt în timp ce se apăra i-a aplicat lovituri în zona feței. (f.108).
La un moment dat cei doi și-au pierdut echilibrul și au căzut jos amândoi pe pământ, C. T. cu spatele pe jos, iar inculpatul pe deasupra. În urma căderii partea vătămată s-a lovit de mobilier, parapet și podea. Faptul că ulterior, ce au căzut, inculpatul nu l-a mai agresat pe partea vătămată a rezultat din declarațiile martorilor audiați, cu excepția lui Sebok M., care a susținut că și ulterior căderii inculpatul a aplicat lovituri cu pumnul în zona capului și a toracelui - coroborat cu concluziile Avizului medico-legal, a Raportului de nouă expertiză, potrivit căruia leziunile traumatice suferite s-au produs prin mecanismul de loviri directe cu corp dur contondent pe de o parte și lovire de suprafețe dure în condițiile unei căderi de la același nivel. (f.46).
Fapta inculpatului de a aplica părții vătămate lovituri în urma căreia aceasta a suferit leziuni traumatice vindecarea cărora a necesitat cu nr. de 16-18 zile întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 al. 2 Cod penal.
În urma administrării probatoriului în cauză cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei apărătorul inculpatului a invocat starea de legitimă apărare reglementată de art. 44 al. 2 Cod penal din 1968 „este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, indirect și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Instanța reține că chiar dacă a existat un atac direct și injust din partea părții vătămate la adresa inculpatului riposta acestuia nu este proporțională cu atacul suferit – inculpatul suferind leziuni vindecarea cărora a necesitat 5 zile de îngrijiri medicale, iar părții vătămate erau necesare 16-18 zile pentru vindecare, proporționalitatea fiind o condiție a reținerii stării de legitimă apărare. Astfel fapta inculpatului de a se apăra datorită intensității depășește limitele unei apărări proporțional cu gravitatea atacului.
Inculpatul cu ocazia dezbaterii pe fond a susținut că dintre cele două legi penale succesive în timp dispoziția art. 180 al. 2 din vechiul Cod penal (limita de pedeapsă fiind de la 3 la 2 ani sau amendă față de limitele de la 6 luni la 5 ani sau amendă prev. de art. 193 al.2 noul Cod penal ) îi este mai favorabilă astfel în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul Cod penal a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile – art. 180 al. 2 vechiul Cod penal.
Analizând solicitarea de aplicare a legii penale mai favorabile instanța a reținut că potrivit art. 13 al. 1 Cod penal 1968 „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă”. Aceleași dispoziții au fost preluate și de art. 5 Cod penal 2009, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, iar Decizia CCP nr. 265/6 mai 2014 a constatat că dispozițiile art. 5 Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Având în vedere aceste dispoziții procedând la analizarea legii penale mai favorabile în ansamblu atât cu privire la limitele de pedeapsă cât și regimul sancționator și stabilește incidența noului Cod penal.
Pentru considerentele de mai sus, având în vedere modul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, motivul și scopul urmărit, natura și întinderea urmărilor produse, instanța a apreciat că fapta inculpatului a prezentat o gravitate redusă.
S-a mai reținut și circumstanțele personale ale inculpatului, el neavând antecedente penale până la acest incident, nu a avut tangență cu legea penală și este cunoscut ca un om respectabil în comunitate.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate pe cele declarate de procuror și de persoana vătămată și nefondat pe cel declarat de inculpat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost relativ corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond este însă criticabilă sub aspectul greșitei renunțări la aplicarea pedepsei și a omisiunii de a se pronunța asupra acțiunii civile formulate de S. M. O. S..
Reanalizând materialul probator administrat, Curtea constată că judecătorul fondului nu a ținut seama de declarațiile martorului Sebok M., potrivit cărora inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnul persoanei vătămate și ulterior căderii, în zona capului și a toracelui. Martorul a fost prezent la întreaga altercație dintre inculpat și persoana vătămată, iar declarațiile sale corespund cu declarațiile celorlalți martori, precum și cu constatările medico-legale. De altfel, chiar inculpatul recunoaște că acest martor a încercat să intervină, însă nu a reușit să-i despartă.
Majoritatea martorilor audiați în fața instanței au arătat că nu au fost prezenți pe tot parcursul incidentului. Declarația martorului G. M. urmează a fi înlăturată, deoarece, deși acesta arată că inculpatul nu a lovit persoana vătămată, declarația nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului, nici cu ale celorlalți martori.
Pe de altă parte, în mod corect a reținut judecătorul fondului că datorită intensității, fapta inculpatului de a se apăra, depășește limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului.
Inculpatul susține prin motivele de apel că persoana vătămată era sub influența alcoolului, s-a comportat necivilizat, gălăgios, a jignit și l-a provocat, apoi l-a ținut de brațe, l-a lovit cu capul în piept, iar inculpatul l-a împins ca să se apere și au căzut amândoi pe pământ, ocazie cu care persoana vătămată s-a lovit de mobilier și a început să sângereze, astfel încât leziunile persoanei vătămate s-au produs fără contribuția inculpatului. Inculpatul mai susține că între el și martorul C. D. există relații de dușmănie, iar ceilalți martori îi sunt adversari politici.
În privința situației de fapt, chiar inculpatul a recunoscut în fața instanței de fond că i-a aplicat persoanei vătămate lovituri în zona feței (pag. 108).
Însă, din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor G. Janos și Sebok Marton, rezultă că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri, leziunile cauzate fiind confirmate atât prin Certificatul medico-legal, prin Raportul de expertiză medico-legală, cât și prin Avizul medico-legal, probe din coroborarea cărora Curtea nu poate primi susținerea inculpatului potrivit căreia acțiunile lui ar fi fost doar de apărare față de atacul persoanei vătămate, constând în împingerea și căderea acesteia, ori în aplicarea unei singure lovituri, deoarece leziunile suferite sunt rezultatul loviturilor multiple cu pumnii și picioarele aplicate de inculpat persoanei vătămate în zona capului, toracelui și picioarelor.
Din probele administrate, Curtea nu va reține existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate pentru a pronunța o soluție de achitare, așa cum a solicitat inculpatul.
De asemenea, pretinsa nesinceritate a martorilor invocată de inculpat, datorită gradului de rudenie dintre aceștia și persoana vătămată, ori starea de dușmănie dintre inculpat și martorul C. D. sau apartenența la partide politice diferite, nu vor fi reținute de instanță, deoarece din interpretarea coroborată a acestor declarații cu declarațiile persoanei vătămate, cu concluziile actelor medicale și chiar cu parte din declarațiile inculpatului, rezultă starea de fapt care corespunde realității și nicidecum caracterul subiectiv sau nesincer al martorilor.
Fapta inculpatului I. F. care, la data de 24.02.2013, în timp ce se afla împreună cu mai multe persoane și cu persoana vătămată C. T. în barul Sebok din localitatea Târnovița jud Harghita, pe fondul unor discuții care au generat o altercație între cei doi, i-a aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului, toracelui și picioarelor, în urma cărora persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Având în vedere că de la data săvârșirii faptei și până în prezent au intervenit două legi penale, constatând că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului, ținând seama de Decizia nr. 265/2014 pronunțată de CCR privind interpretarea art. 5 alin. 1 C. pen pentru aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că, în mod global, legea veche – art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen este legea penală mai favorabilă față de legea nouă – art. 193 alin. 2 C. pen.
Analizând criteriile prev. de art. 72 din vechiul C. pen, față de modul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, de scopul urmărit și de urmările produse, precum și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 1.000 lei este în măsură să ducă la atingerea scopului prev. de art. 52 din vechiul C. pen, toate cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Pornind de la soluția pronunțată pe latura penală, se impune a fi admisă și acțiunea civilă formulată de S. M. O. S., prin admiterea pretențiilor așa cum au fost formulate.
De asemenea, vom obliga inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare efectuate pe persoana vătămată în faza judecății în prim grad.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. S. și persoana vătămată C. T. împotriva sentinței penale nr. 180/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria O. S..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, vom schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen, în aceeași infracțiune, prev. de art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Vom respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen vom dispune condamnarea inculpatului I. F. la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen, cu aplic. art. 63 alin. 3 teza finală din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Vom atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 631 din vechiul C. pen privind înlocuirea pedepsei amenzii.
Vom înlătura din sentința atacată aplicarea disp. art. 80 și urm. C. pen privind renunțarea la aplicarea pedepsei.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 19 și urm. C. pr. pen admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. municipal O. S..
Vom obliga inculpatul la 906,25 lei despăgubiri civile către partea civilă S. municipal O. S..
În baza art. 276 alin. 1 C. pr. pen vom obliga inculpatul la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli judiciare către persoana vătămată C. T. cu titlu de cheltuieli judiciare aferente judecății în primă instanță.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii, respectiv obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen vom respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. F. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria O. S. și persoana vătămată C. T. (domiciliat în com. Brădești, ., jud. Harghita, posesor al CI . nr._ eliberată de SPCLEP O. S., CNP_) împotriva sentinței penale nr. 180/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria O. S..
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C. pen, în aceeași infracțiune, prev. de art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen, cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptei.
În baza art. 396 alin. 1, 2 C. pr. pen condamnă pe inculpatul I. F. (fiul lui F. și I. M., născut la data de 26 ianuarie 1972 în mun. O. S., județul Harghita, cetățenia română, studii liceale, stagiul militar satisfăcut, agricultor, căsătorit, domiciliat în comuna Brădești ., județul Harghita, posesorul C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP O. S., CNP:_) la pedeapsa de 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 din vechiul C. pen, cu aplic. art. 63 alin. 3 teza finală din vechiul C. pen și cu reținerea art. 5 alin. 1 C. pen.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 631 din vechiul C. pen privind înlocuirea pedepsei amenzii.
Înlătură din sentința atacată aplicarea disp. art. 80 și urm. C. pen privind renunțarea la aplicarea pedepsei.
În baza art. 397 alin. 1 rap. la art. 19 și urm. C. pr. pen admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. municipal O. S. (cu sediul în O. secuiesc, .. 72, jud. Harghita).
Obligă inculpatul la 906,25 lei despăgubiri civile către partea civilă S. municipal O. S..
În baza art. 276 alin. 1 C. pr. pen obligă inculpatul la plata sumei de 1.240 lei cheltuieli judiciare către persoana vătămată C. T. cu titlu de cheltuieli judiciare aferente judecății în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii, respectiv obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. F. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2015.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
A. M. H.
Red.AO/12.06.2015
Thnred./CC/3 exp./12.06.2015
Jd.fd. I. Ib.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 295/2015.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
