Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice (art.337 NCP). Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1833/320/2015
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 353/A
Ședința publică din 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. M. V.
Judecător S. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TĂRGU M., împotriva sentinței penale nr. 316 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, lipsă fiind reprezentantul Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 25 iunie 2015, orele 13,00,sala 52.
C.,
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /7 mai 2015, P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 316/21 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
În motivarea apelului, procurorul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Tg.-M., prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare stabilite în cazul inculpatului M. V.-M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen. Subliniază că, prin stabilirea unei pedepse principale cu închisoarea, iar apoi amânarea aplicării acesteia în privința inculpatului, care a săvârșit o infracțiune gravă, cauzatoare de un pericol evident pentru toți participanții la traficul rutier și pentru pietoni, în cauză s-a adus atingere funcțiilor elementare ale pedepsei: funcția de constrângere, funcția de reeducare și mai cu seamă funcția de exemplaritate. În plus, amânarea aplicării pedepsei nu constituie un motiv pentru anularea, pe cale administrativă, a permisului de conducere, or o asemenea sancțiune este deosibit de importantă în condițiile în care s-a comis infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice, ea având un important rol preventiv, atrăgând atenția asupra gravității și periculozității faptei.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Judecătoriei Tg.-M., a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 316/21 aprilie 2015, Judecătoria Tg.-M.:
-în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului M. V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, prev. de art. 337 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod de procedură penală și a art. 5 Cod penal.
-în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
-în baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune M., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
-în baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune M..
-în baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
-în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (200 lei din faza de urmărire penală și 100 lei din faza de judecată).
-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, să rămână în sarcina statului.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, în data de 1 noiembrie 2013, în jurul orelor 03.18, organele de poliție rutieră din cadrul IPJ M. au oprit pentru control în stația de carburanți “Lukoil”, de pe .. M., autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_, care circula dinspre clubul “Jazz”, către stația respectivă de carburanți.
Conducătorul acestui autoturism a fost identificat în persoana inculpatului M. V.-M., iar în autoturism se mai aflau numitul Sarosi I. L., pe locul dreapta față, și G. Ș. A., pe bancheta din spate.
După legitimare, întrucât emana miros de alcool, conducătorul auto M. V.-M. a fost testat cu un aparat etilotest, rezultatul fiind de 0,53 mg./l. alcool pur în aerul expirat. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul a fost condus la SMURD Tg. M., în vederea recoltării de probe biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
La sediul SMURD însă, inculpatul M. V. M. a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, astfel că a fost întocmită de personalul SMURD “Fișa de examinare a persoanei, în caz de refuz de prelevare”
Instanța a stabilit această stare de fapt pe baza declarațiilor inculpatului M. V. M., care se coroborează cu declarațiile martorei P. N.-R., cu conținutul procesului-verbal de examinare în caz de refuz de prelevare, conținutul fișei alcool-test.
Din probele administrate în cauză rezultă în mod evident că inculpatul M. V.-M. a condus autoturismul BMW cu nr._ în momentul opririi de către polițiști, și că acesta se afla sub influența alcoolului. De asemenea rezultă că inculpatul a refuzat să se supună prelevării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Instanța a reținut că inculpatul a arătat că motivul pentru care a refuzat recoltarea de probe biologice a fost afecțiunea de care suferea – epilepsie, fără însă să producă documente medicale de actualitate cu privire la această apărare ci doar documente medicale din cursul anului 2010.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată există și a fost săvârșită de acesta cu vinovăție sub forma intenției directe, îi este imputabilă acestuia și nu este justificată.
Instanța a mai constatat că la data săvârșirii fapta inculpatului era prevăzută de art. 87 alin. 5din OUG 195/2002 Republicată, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și că în prezent aceasta este sancționată de art. 337 Cod penal cu pedeapsa de la 1 an la 5 ani închisoare.
Având în vedere prevederile art. 5 Noul Cod Penal potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă”, constatând că sub aspectul conținutului infracțiunii, existenței unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau al existenței unor cauze de nepedepsire nu au intervenit modificări, instanța a apreciat asupra legii penale mai favorabile având în vedere natura și limitele pedepselor prevăzute precum și eventualele circumstanțele atenuante legale și efectele date acestora în cele două legi penale succesive.
Având în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, instanța a notat că trebuie să aibă în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.
Aceste elemente de analiză au vizat în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. Luând în considerare toate aceste criterii, instanța a apreciat că prevederile noului cod penal constituie legea penală mai favorabilă în privința infracțiunii pentru care inculpatul a fost găsit vinovat.
La stabilirea pedepsei instanța a avut în vedere prevederile art. 374 alin. 4 și art. 396 alin. 10 Cod Procedura Penală.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod Penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În privința inculpatului M. V. M., instanța a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și că nici nu a fost sancționat pentru săvârșirea de contravenții la regimul circulației pe drumurile publice.
Având în vedere aceste considerente, instanța a stabilit în sarcina inculpatului M. V. M. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 337 alin. 1 Cod Penal cu reținerea art. 5 Cod Penal și aplicarea art. 396 alin. 10 Cod Procedură Penală.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod Penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod Penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) Cod Penal instanța de prim grad a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 Cod Penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.
3. Considerentele instanței de apel. Constatăm, pentru început, că hotărârea în discuție este la adăpost de critici în ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; constatarea existenței faptei deduse judecății, a săvârșirii ei de către inculpatul M. V.-M. și a împrejurării că aceasta constituie infracțiunea de refuz de la prelevarea de mostre biologice, încadrarea juridică reținută; determinarea legii penale mai favorabile; durata pedepsei principale stabilite în raport cu criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen.; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli. De altfel, aceste aspecte nici nu au fost contestate în cauză.
Cu toate acestea, apelul promovat de procuror împotriva sentinței penale nr. 316/21 aprilie 2015 a Judecătoriei Tg.-M. este fondat și argumentele prezentate în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării parțiale a hotărârii atacate și rejudecării pricinii, în următoarele limite:
Amintim că alternativa la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 83 C. pen. nu a fost gândită de legiuitor ca un drept, ci ca o vocație a infractorului ca, în prezența anumitor condiții, să i se amâne temporar aplicarea pedepsei stabilite în sarcina sa. Altfel spus, chiar dacă formal sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 C. pen., infractorul nu beneficiază în mod automat de această măsură, iar instanța nu este ținută să amâne fără vreo rezervă aplicarea pedepsei, ci, dimpotrivă, trebuie să evalueze pe lângă aceste condiții și alte repere în funcție de care să stabilească dacă, în raport cu gravitatea concretă a infracțiunii și personalitatea subiectului activ, amânarea aplicării pedepsei este sau nu suficientă pentru îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
În prezenta cauză, nu contestăm cele reținute de către instanța de prim grad ca circumstanțe care sunt în beneficiul inculpatului: absența antecedentelor penale, atitudinea sinceră pe durata procedurilor, faptul că este bine integrat în societate –a avut un loc de muncă stabil. Aceste date care pledează în favoare inculpatului, precum și îndeplinirea celorlalte condiții de ordin obiectiv prevăzute de art. 83 C. pen. nu sunt însă suficiente pentru a trage concluzia că aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară în cauză, aceasta întrucât gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite imprimă tocmai necesitatea ca pedeapsa stabilită în prim grad să fie aplicată, numai în acest fel putându-se realiza reinserția socială a inculpatului și prevenția generală.
Cu toate că refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice în sine nu a cauzat vreun prejudiciu și nu a avut vreo victimă, nu putem ignora nici împrejurările anterioare faptei (inculpatul, șofer profesionist fiind și astfel un bun cunoscător al riscurilor la care se expune și la care îi expune pe ceilalți participanți în trafic, deși a consumat băuturi alcoolice, a condus totuși autoturismul pe drumurile publice) și nici scopul real urmărit de inculpat -tocmai împiedicarea organelor de poliție să afle gradul de alcoolemie sub influența căruia s-a realizat procesul de conducere. În plus, subliniem că, similar celorlalte infracțiuni contra siguranței circulației pe drumurile publice și fapta penală comisă de inculpat constituie o infracțiune –obstacol, al cărui pericol social este dat nu de urmările pe care săvârșirea ei în mod concret le-a avut, ci de urmările pe care omisiunea prevenirii unor asemenea infracțiuni le-ar putea avea asupra unor valori sociale mai importante decât desfășurarea în sine a traficului rutier.
În prezența acestor realități, aplicarea pedepsei în cauză este indispensabilă pentru îndeplinirea funcțiilor sancțiunii penale, în particular a funcției de reeducarea și a celei de exemplaritate. Este adevărat că o soluție de condamnare atrage după sine anularea pe cale administrativă a permisului de conducere, fapt care îl va împiedica pe inculpat să își practice pentru o perioadă de timp meseria pentru care este pregătit și realizeze astfel venituri din exercitarea acesteia, dar această consecință inculpatul a cunoscut-o și și-a asumat-o când a săvârșit infracțiunea și doar evitarea producerii acesteia nu constituie un temei suficient pentru a accepta soluția pronunțată de către instanța de prim grad.
În schimb, în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatului, așa cum au fost expuse mai sus, constatăm că aplicarea pedepsei în cazul d-lui M. V.-M. este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiunii, însă este necesară supravegherea conduitei acestuia pe perioada unui termen de supraveghere. În acest context și îndeplinite fiind cumulativ condițiile prevăzute de art. 91 C. pen., în rejudecare vom dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani. Gravitarea infracțiunii săvârșite, precum și perspectivele de resocializare a inculpatului sunt criterii în funcție de care am determinat măsurile și obligațiile în sarcina inculpatului, precum și durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune M.;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe Serviciul de Probațiune M., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;
- Să comunice acestui Serviciu informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarea obligație:
- Să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta un număr total de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Tg.-M. sau al Primăriei comunei Corunca, jud. M..
Serviciul de Probațiune M. în circumscripția căruia locuiește inculpatul, va fi desemnat pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite prin prezenta decizie.
Vom atenționa inculpatul asupra conduitei sale viitoare, care trebuie să fie conformă normelor de conviețuire socială. În plus, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte măsurile și obligațiile impuse de instanță. Aceasta, întrucât, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului sau al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, d-l M. V.-M. riscă să i se revoce suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., vor rămâne în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tg.-M. împotriva sentinței penale nr. 316/21 aprilie 2015 pronunțate de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând cauza:
2.1. În temeiul art. 396 alin. 1 și 2 C. pr. P.. cu referire la art. 396 alin. 10 C. pr. P.., condamnă pe inculpatul M. V.-M. fiul lui M. și E.-D., născut la data de 18.04.1990 în Tg. M., jud. M., domiciliat în Tg. M., ., apt. 12, jud. M., CNP:_ la:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen., cu reținerea art. 5 C. pen.
Potrivit art. 91 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.
În temeiul art. 93 alin. 1 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- Să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune M.;
- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- Să anunțe Serviciul de Probațiune M., în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- Să comunice acestui Serviciu schimbarea locului de muncă;
- Să comunice acestui Serviciu informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarea obligație:
- Să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. 3 C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta un număr total de 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Tg.-M. sau al Primăriei comunei Corunca, jud. M..
Desemnează Serviciul de Probațiune M. pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse inculpatului, precum și al comiterii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.
2.2. Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vizând obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză și cuantumul acestor cheltuieli.
3. Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
dr. M. V. S. A. M.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./25.06.2015/4ex.
Jud.fond. T. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 299/2015. Curtea de... | Accesul ilegal la un sistem informatic (art.360 NCP). Decizia... → |
|---|
