Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 41/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 6404/320/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 41/a
Ședința publică din 29 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier A. M. H.
Pe rol se află apelului declarat de către apelantul-inculpat B. M. - fiul lui M. I. și C., născut la data de 03.01.1996, în Mun. Tg. M., județul M., domiciliat în Mun. Tg. M., ., jud. M., CNP_, împotriva sentinței penale nr. 1255/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 ianuarie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2015.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. sub nr_ la data de 23.12.2014 inculpatul B. M. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1255/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În motivarea apelului, se solicită reducerea duratei măsurii educative stabilită de prima instanță.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de apel.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1255/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., cu privire la inculpat, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 99 Cod penal din 1969, aplicată inculpatului B. M. prin sentința penală cu nr. 778/12.07.2012 în dosarul cu nr._ a Judecătoriei Târgu M. rămasă definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012.
A fost înlocuită pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin sentința penală mai sus menționată cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani.
S-a dispus înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 Cod penal din 1969 cu referire la art. 64 alin. 1 lit. a teza a 2-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În baza art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c) Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 99 și art. 74 alin. 1 lit. a) și 76 alin. 1 lit. b) Cod penal din 1969, aplicată inculpatului B. M. prin sentința penală cu nr. 498/24.05.2013 în dosarul cu nr._ a Judecătoriei Târgu M. rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05.06.2013.
A fost înlocuită pedeapsa de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală mai sus menționată cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an.
S-a dispus înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 71 Cod penal din 1969 cu referire la art. 64 alin. 1 lit. a0 teza a 2-a și lit. b) Cod penal de la 1969.
În temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală cu referire la art. 22 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 114 Cod penal s-a stabilit pentru inculpatul B. M., măsura educativă a internării în centru educativ pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, faptă prevăzută de art. 233-234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 113 Cod penal, art. 44 Cod penal și art. 5 Cod penal.
În baza art. 22 alin. 4 lit. a) din Legea nr. 187/2012 i s-a aplicat inculpatului B. M. măsura educativă cea mai grea, și anume internarea într-un centru educativ pe o perioadă de 3 ani.
A fost dedusă din durata măsurii educative a internării într-un centru educativ perioada reținerii de 24 h din data de 26.03.2012.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală s-a luat act că în cauză nu exista constituire de parte civilă.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul B. M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 200 lei în fața de urmărire penală și 300 lei în faza de judecată).
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe inculpatul F. C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 200 lei în fața de urmărire penală și 300 lei în faza de judecată).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28.12.2013 inculpații B. M. și F. C., împreună cu martorul K. L. și B. Janos Ervin se aflau în incinta stației CFR Târgu M. – Nord, moment în care l-au observat pe S. Z. care se afla în trece prin aceeași zonă. Cei doi inculpați au abordat persoana vătămată, B. M. întrebând cât este ceasul, iar persoana vătămată răspunzând la întrebare, după care același B. M. a cerut suma de 1 leu. Întrucât S. Z. a răspuns că nu are, cei doi inculpați au trecut la acțiuni de intimidare, coinculpatul F. C. punând mâna pe brațul persoanei vătămate, iar B. M. căutând prin buzunarele persoanei vătămate. Cu această ocazie, inculpatul B. M. a luat din posesia persoanei vătămate suma de 9 lei și un telefon marca Nokia, însă la cererea persoanei vătămate, inculpatul B. i-a remis cartela telefonică. În continuare, cei doi inculpați împreună cu B. Janos Ervin și K. L. s-au deplasat la discoteca din cartierul Valea R. unde inculpatul B. M. a vândut telefonul martorului A. Jozsef.
În drept, fapta inculpaților B. M. și F. C. care, la data de 28.12.2013, în jurul orei 20:40, prin acțiuni conjugate (F. C. a ținut-o de haine pe persoana vătămată, iar B. M. a căutat-o prin buzunare), au sustras un telefon mobil marca Nokia și suma de 9 lei, de la persoana vătămată S. Z., s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 233-234 alin. 1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În ceea ce îl privește pe B. M., s-a reținut că acesta a săvârșit fapta în timpul minorității, întrucât acesta este născut la data de 03.01.1996, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 113 Cod penal. Tot cu privire la acest inculpat, instanța a reținut că în actul de sesizare a instanței s-a reținut incidența art. 40 alin. 1 Cod penal din 1968, dar având în vedere decizia nr. 265 a Curții Constituționale a României s-a reținut starea de pluralitate intermediară prevăzută de art. 44 din noul Cod penal raportat la sentința penală nr. 778/12.07.2012 – 2 ani închisoare cu suspendare și sentința penală nr. 498/24.05.2013 – 1 an închisoare cu suspendare.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, aceasta a fost făcută pentru fiecare inculpat în parte astfel: în ceea ce îl privea pe inculpatul B. M., legea penală mai favorabilă era indubitabil legea penală nouă, întrucât acesta mai are două condamnări anterioare cu suspendarea condiționată, iar pe fondul vechii legislații penale, cele două pedepse aplicate ar fi trebuit revocate și cumulate cu pedeapsa stabilită pentru infracțiunea din prezenta cauză. Mai mult, era greu de imaginat aplicabilitatea vechii proceduri penale, de vreme ce minorilor nu li se mai pot aplica pedepse conform noii legislații penale, cadrul măsurilor educative fiind gândit de legiuitor tocmai pentru a facilita acumularea cunoștințelor școlare și pregătire profesională, concomitent cu scoaterea inculpatului din mediul infracțional. De asemenea, cu privire la situația juridică a inculpatului s-a remarcat și dispoziția tranzitorie prevăzută de art. 22 din Legea nr. 187/2012, aplicabilă pe deplin în prezenta cauză. Astfel, cu toate că s-a reținut starea de pluralitate intermediară, nu s-a aplicat tratamentul sancționator cu privire la acesta, ci s-a urmat regimul prevăzut de dispozițiile tranzitorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal și art. 114 Cod penal, precum și împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la aplicarea legii penale mai favorabile atât cu privire la încadrarea juridică a faptelor, cât și cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării celor două pedepse anterioare, la înlăturarea pedepselor accesorii, la înlocuirea celor două pedepse cu închisoarea, aplicate în baza vechilor reglementări, cu măsuri educative în baza actualului C. pen, la stabilirea măsurii educative pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și la aplicarea celei mai grele măsuri educative, ținând seama de dispozițiile tranzitorii, respectiv de disp. art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale în modalitatea descrisă.
În fața instanței de apel, inculpatul nu a propus administrarea altor probe pe fondul cauzei și nici în circumstanțiere care să ducă la convingerea Curții că nu ar fi autorul faptei, sau că măsurile educative privative de libertate stabilite de prima instanță ar fi prea aspre.
Reanalizând probele avute în vedere de judecătorul fondului, și Curtea constată că existența faptei și vinovăția inculpatului apelant sunt dovedite mai presus de orice dubiu.
Avem în vedere probele administrare în cursul urmăririi penale, respectiv:
-proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare – f. 9 d.u.p
-proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto conexă f. 11-21 d.u.p
-declarațiile persoanei vătămate S. Z. – f. 22, 23-24 d.u.p
-declarațiile inculpatului B. M. - f. 26-27, 29-30, 31 d.u.p
-declarațiile inculpatului B. Janos Ervin f. 33-34, 36, 37 d.u.p
-declarațiile inculpatului – f. 39-40, 41-42, 43 d.u.p
-declarațiile martorilor – f. 44-46, 47, 48 d.u.p
-declarațiile martorului A. Jozsef – f. 49, 50 d.u.p
-declarația martorei Feri M. – f. 51 d.u.p
-procese verbale de recunoaștere după planșă foto și planșele foto conexe f. 52-66 d.u.p
-dovezi ridicare-restituire bunuri – f. 67-70 d.u.p
Așa cum a reținut judecătorul fondului, la primul termen de judecată în ședință publică, în conformitate cu prevederile art. 374 al. 2 C.proc.pen., inculpaților le-au fost aduse la cunoștință, în prezența apărătorilor, învinuirea ce li se aducea, precum și drepturile prevăzute de art. 83 Cod penal și obligațiile prevăzute de art. 108 al. 1 și 2 Cod penal.
Totodată, inculpații au arătat la acest termen că nu recunosc fapta de care sunt acuzați și doreau să dea declarații în cauză. Au fost ascultați în condiții de contradictorialitate și în mod nemijlocit de către instanța de judecată, inculpații prezentând o altă versiune a faptei imputate. Ulterior, la data de 21.11.2014, ambii inculpați au revenit asupra declarațiilor și au recunoscut săvârșirea faptei. Întrucât în cauză, inculpații nu au solicitat judecarea cauzei pe baza recunoașterii învinuirii, instanța a recurs la administrarea de probe.
Așa cum s-a stabilit în urma procedurii de cameră preliminară, prin încheierea din data de 13.06.2014, instanța a apreciat că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat.
Asupra cuantumului măsurilor educative stabilite, Curtea constată că instanța de fond a analizat criteriile prevăzute de art. 74 C. pen, a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a acestora, așa cum sunt redate în considerentele sentinței, iar inculpatul nu a adus în apel alte probe care să justifice reducerea duratei măsurii educative.
În lipsa altor circumstanțe atenuante judiciare care să poată fi reținute în favoarea inculpatului, măsurile educative stabilite de prima instanță nu mai pot fi reduse.
Pe lângă modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, Curtea constată că inculpatul se afla în termenul de încercare a două pedepse cu suspendarea condiționată a executării. Pe de altă parte, dispoziția tranzitorie prevăzută de art. 22 din legea nr. 187/2012 era obligatorie pentru instanță și presupunea în mod obligatoriu revocarea pedepselor și transformarea lor în măsuri educative. Ca atare, nu s-a putut lua față de minor măsura asistării zilnice pe care a propus-o S. de Probațiune în referatul întocmit, întrucât pedepsele anterioare trebuiau în mod necesar revocate și înlocuite cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă corespunzătoare. Pe de altă parte, instanța a apreciat că oricum, o măsură a asistării zilnice nu ar avea nici un efect față de inculpat față de care s-a dispus în două rânduri suspendarea executării pedepselor, tot pentru infracțiuni de tâlhărie. Având în vedere că inculpatul nu și-a îndreptat conduita, instanța a apreciat că introducerea acestuia în sistemul de internare educativă este benefică pentru acesta, pentru a acumula cunoștințe școlare și profesionale, și pentru a-l scoate din mediu cu potențial infracțional, întrucât după cum precizează referatul de evaluare, mediul familial nu poate îndrepta comportamentul inculpatului. Mai cu seamă nu trebuie creată impresia inculpatului că ar beneficia de impunitate față de luarea oricărei măsuri restrictive de libertate împotriva sa, întrucât ar fi deja a treia oară când acesta s-ar afla în fața unei instanțe fără ca gradul de coerciție să fie unul corespunzător.
Referitor la durata măsurii educative ce a fost aplicată inculpatului, dată fiind încadrarea juridică, instanța s-a orientat către minimul special, și anume 3 ani, care reprezenta și durata maximă pe care se poate dispune internarea în centru educativ, fără a se reține circumstanțe atenuante inculpatului dată fiind antecedența penală a acestuia, și oricum, chiar dacă s-ar reține circumstanțe atenuante, instanța nu ar putea coborî sub minimul special deja aplicat inculpatului. În final, s-a aplicat o singură măsură educativă cu privire la toate cele trei fapte penale, cea mai grea dintre măsurile educative.
De asemenea, constatăm că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 114 alin. 2 lit. b C. pr. pen privind luarea măsurii educative privative de libertate.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, să respingem ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 1255/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, vom menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, vom obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul-apelant B. M. (fiul lui M. I. și C., născut la data de 03.01.1996, în Mun. Tg. M., județul M., domiciliat în Mun. Tg. M., ., jud. M., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 1255/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
În baza art. 421 alin. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen, obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2015.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
A. M. H.
Red.AO/29.01.2015
Thnred./CC/3 exp./06.02.2015
Jd.fd. I.P.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 80/2015.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 33/2015.... → |
|---|
