Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 144/2014

ROMÂNIA

C. DE A. TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr.144/CU

Ședința publică din 9 mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE dr.M. V.

Grefier G. C.

Pe rol pronunțarea asupra contestației formulată de către petentul A. P. R. (fiul lui L. și L., născut la 16.05.1981 în oraș B., județul B., CNP_, cu domiciliul în oraș B., . ., județul Harghita, deținut în Penitenciarul Miercurea C.) împotriva sentinței penale nr.553 din 9 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa petentului, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. V. C. din cadrul P. de pe lângă C. de A. Târgu M..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 25 aprilie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9 mai 2014. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C. DE A.

Asupra căii de atac de față,

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /9 aprilie 2014, petentul A. P. R. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 553/9 decembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .

După . Legii nr. 135/2010, calea de atac împotriva hotărârilor instanței de executare este contestația, astfel că, potrivit art. 3 din Legea nr. 255/2013, cererea petentului este tratată ca fiind una de contestație împotriva sentinței Tribunalului Harghita.

În motivarea căii de atac, petentul contestă temeinicia hotărârii Tribunalului Harghita, susținând că în mod greșit în formula de contopire a intrat și pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B., întrucât el nu figurează în evidențele administrației locului de detenție și cu mandatul de executare a acestei pedepse. Totodată, în raport cu natura infracțiunilor săvârșite și persoana sa, nu se justifică adăugarea sporului de contopire de 6 ani închisoare, fiind prea grea pedeapsa de 16 ani care i-a fost aplicată prin sentința de modificare a pedepselor atacată.

Analizând contestația pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosar în al doilea grad, a susținerilor și concluziilor petentului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 553/9 decembrie 2013, Tribunalul Harghita:

-în baza art. 449 lit. a Cod procedură penală a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de condamnatul A. P. R..

-a repus în individulitatea lor pedepsele aplicate petentului prin sentința penală nr. 46/S/22.10.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și prin sentința penală nr. 869/27.04.2012 a Judecătoriei B..

-a repus în individulitatea lor pedepsele aplicate petentului prin sentința penală nr. 58/S/16.11.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..

-în baza art. 33 lit. a Cod penal a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 58/S/16.11.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., sentința penală nr. 46/S/22.10.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., sentința penală nr. 869/27.04.2012 a Judecătoriei B. și sentința penală nr. 1626/11.08.2010 a Judecătoriei B. sunt concurente.

-în baza art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art. 34 și art. 35 Cod penal a aplicat petentului condamnat pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infracțiunile concurente, respectiv aceea de 10 ani închisoare pe care a sporit-o spre maximul ei special, urmând ca petentul condamnat să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare.

-a aplicat petentului condamnat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d, e pentru 5 ani.

-în cursul executării pedepsei a interzis condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a, b, d și e Cod penal ca pedeapsă accesorie.

-în baza art. 36 alin. 3 Cod penal din pedeapsa principală aplicată a scăzut perioada reținerii și arestării preventive de la data de 23 decembrie 2009 până la 14 mai 2010 precum și ceea ce s-a executat de la 16 iunie 2011 la zi.

-a anulat mandatele de executare emise anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri.

-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut, în urma analizei fișei de cazier judiciar al petentului, că acesta a suferit mai multe condamnări. Având în vedere data săvârșirii faptelor, așa cum rezultă din hotărârile definitive aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 58/S/16.11.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., sentința penală nr. 46/S/22.10.2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., sentința penală nr. 869/27.04.2012 a Judecătoriei B. și sentința penală nr. 1626/11.08.2010 a Judecătoriei B. sunt concurente, în înțelesul art. 33 lit. a Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 449 lit. a Cod procedură penală a procedat la modificarea pedepsei în cazul infracțiunilor concurente.

Ținând seama de multitudinea infracțiunilor săvârșite și de pericolul social deosebit al acestora instanța a constatat că scopul pedepsei nu poate fi atins doar prin executarea pedepsei celei mai grele aplicată pentru infracțiunile aflate în concurs. Potrivit art. 34 Cod penal, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru trafic de persoane a fost astfel sporită spre maximul ei special, urmând ca petentul condamnat să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare.

3. Considerentele instanței de control. Constatăm, pentru început, că sunt la adăpost de critici dispozițiilor sentinței penale contestate, vizând aplicarea pedepselor accesorii și complementare (care se vor executa în conținutul prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a, b, e și f C. pen.); deducerea perioadei deja executate, începând cu data de 23 decembrie 2009 până la data de 14 mai 2010 și începând cu data de 16 iunie 2011 la zi; anularea vechilor mandate de executare a pedepselor și emiterea unuia nou; aplicarea dispozițiilor vizând suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Cu toate acestea, contestația formulată de petent împotriva sentinței nr. 553/9 decembrie 2013 a Tribunalului Harghita este fondată, iar aspectele pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. P. cu referire la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, admiterea căii de atac, cu consecințele desființării hotărârii atacate și rejudecării cauzei în limitele efectului devolutiv.

Prin sentința penală nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 706/R/29 septembrie 2011 a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, b și c cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind comisă la data de 22 decembrie 2009.

Prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 270/R/18 iulie 201 a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare.

Această pedeapsă va fi descontopită în componentele sale, după cum urmează:

  • 2 luni închisoare, în baza art. 180 alin. 2 cu reținerea art. 37 lit. b, art. 73 lit. b și art. 76 lit. e C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în 27 aprilie 2011;
  • 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B..

Mandatul de executare a pedepsei închisorii aplicate prin sentința nr. 869 a fost anulat prin sentința penală nr. 46/S/21 octombrie 2012, de aceea acest mandat nu figurează ca activ în evidențele administrației locului de detenție. Această nu înseamnă însă că este „ștearsă” în vreun fel condamnarea suferită prin sentința nr. 869 și, cum infracțiunea de lovire sau alte violențe este parte a pluralității de infracțiuni săvârșite de petent, pedeapsa stabilită pentru această infracțiune este parte a formulei de contopire la care ne vom opri mai jos.

Prin sentința penală nr. 46/S/21 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., modificată prin decizia penală nr. 19/. a Curții de A. B. și decizia nr. 2285/27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 133 zile închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e C. pen. din 1969.

Pedeapsa principală aplicată prin această hotărâre penală va fi descontopită în componentele sale, după cum urmează:

  • 3 ani, în baza art. 329 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în perioada octombrie-decembrie 2011.
  • 7 ani și 133 zile, pedeapsă rămasă de executat din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B..

Prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă la data de 27 februarie 2013 prin decizia penală nr. 20/. a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e C. pen. din 1969.

Această pedeapsă va fi descontopită în componentele sale, după cum urmează:

  • 4 ani închisoare, în baza art. 329 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în perioada noiembrie-decembrie 2008;
  • 8 ani închisoarea, în baza art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în cursul lunii ianuarie 2011;
  • 10 ani închisoare, în baza art. 13 alin. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în cursul lunii mai 2011.

Infracțiunea de proxenetism pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 46/S/22 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B., prin urmare, contrar celor reținute de prima instanță, constatăm că această infracțiune se află în recidivă postcondamnatorie față de condamnarea suferită de petent prin sentința penală nr. 1626.

În același timp, însă, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., prin sentința penală nr. 46/ S/21 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B. sunt săvârșite anterior pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare pentru vreuna din ele, așadar în condițiile concursului real de infracțiuni.

Totodată, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., prin sentința penală nr. 1626/11 august 201 a Judecătoriei B. și prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B. sunt la rândul lor concurente, fiind comise înainte ca d-l A. P. R. să sufere o condamnare definitivă în privința vreuneia dintre ele.

De la data pronunțării hotărârii de modificare a pedepselor în prim grad și până la soluționarea contestației petentului, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Tratamentul sancționator atât al concursului de infracțiuni, cât și al recidivei este mai sever în legea nouă raportat la Codul penal din 1969 sub imperiul căruia au fost săvârșite toate infracțiunile. Această situație tranzitorie este guvernată de prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României, iar regulile consacrate de acest text relative la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul său, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este și cazul concursului și al recidivei.

Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește, dacă de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este totdeauna legea cea mai favorabilă. Astfel, intervenția unei legi penale care modifică modalitatea de sancționare a concursului și a recidivei, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. 2 din Constituție și în art. 5 alin. 1 din Codul penal, independent de data la care sentințele de condamnare au rămas definitive. Prin urmare, alături de principiul neagravării situației în propria cale de atac, devine incident în cauză și principiul aplicării legii penale mai favorabile, lege care este în cazul petentului Codul penal din 1969, respectiv: dispozițiile art. 34 alin. 1 lit. b, art. 333 lit. a, art. 36 alin. 2 și art. 39 alin. 6 din acest Cod.

În orice caz, nici în Codul penal din 1969 și nici în actualul Cod penal nu este tratat mecanismul de modificare a pedepselor post judicium în situații precum cea în care se află petentul, în care o infracțiune componentă a pluralității este în recidivă față de o altă condamnare și în concurs cu alte infracțiuni, iar acestea din urmă infracțiuni sunt la rândul lor concurente cu cea care a constituit primul termen al recidivei față de infracțiunea săvârșită în stare de recidivă.

În absența unui temei legal expres, vom face aplicarea tuturor dispozițiilor legale pertinente care guvernează pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului și a recidivei postcondamnatorii. Astfel, în conformitate cu art. 597 C. pr. P.. raportat la art. 585 alin. 1 lit. a și b C. pr. P.., coroborate cu art. 36 alin. 2, art. 39 alin. 6, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 33 lit. a C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., vom contopi pedepsele principale stabilite prin sentințele penale menționate mai sus, vom aplica pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, căreia îi vom adăuga un spor de 2 ani închisoare, petentul având de executat pedeapsa principală de 12 ani închisoare. Sporul de 2 ani închisoare este justificat de .-o perioadă scurtă de timp- a petentului în câmpul infracționalității. În același timp, în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite și persoana petentului, un spor de 2 ani închisoare și, corelativ, o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, în locul celei de 16 ani închisoare aplicate prin sentința contestată, sunt proporționale și satisfac în mod concret și eficient nevoile reinserției sociale și a prevenției generale.

4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă contestației, conform art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

1. În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. P., admite contestația formulată de petentul A. P. R. (fiul lui L. și L., născut la data de 16 mai 1981, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.) împotriva sentinței penale nr. 553/9 decembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ și, în consecință:

2. Desființează în parte sentința penală atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:

2.1. În baza art. 585 C. pr. P.., admite cererea de modificare a pedepselor formulată de petentul A. P. R. și în consecință:

Constată că, prin sentința penală nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 706/R/29 septembrie 2011 a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală de 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. a, b și c cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind comisă la data de 22 decembrie 2009.

Constată că, prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 270/R/18 iulie 201 a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare.

Descontopește această pedeapsă în componentele sale, după cum urmează:

  • 2 luni închisoare, în baza art. 180 alin. 2 cu reținerea art. 37 lit. b, art. 73 lit. b și art. 76 lit. e C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în 27 aprilie 2011;
  • 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B..

Constată că, prin sentința penală nr. 46/S/21 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., modificată prin decizia penală nr. 19/. a Curții de A. B. și decizia nr. 2285/27 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 133 zile închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. e C. pen. din 1969.

Dispune descontopirea pedepsei principale în componentele sale, după cum urmează:

  • 3 ani, în baza art. 329 alin. 1 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a și b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în perioada octombrie-decembrie 2011.
  • 7 ani și 133 zile, pedeapsă rămasă de executat din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B..

Constată că, prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., definitivă la data de 27 februarie 2013 prin decizia penală nr. 20/. a Curții de A. B., petentul a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b, d și e C. pen. din 1969..

Dispune descontopirea pedepsei rezultante în componentele sale, după cum urmează:

  • 4 ani închisoare, în baza art. 329 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în perioada noiembrie-decembrie 2008;
  • 8 ani închisoarea, în baza art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în cursul lunii ianuarie 2011;
  • 10 ani închisoare, în baza art. 13 alin. 1 și 3 teza I din Legea nr. 678/2001 cu reținerea art. 37 lit. b C. pen. din 1969, infracțiunea fiind săvârșită în cursul lunii mai 2011.

Constată că infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 46/S/22 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. a fost săvârșită în condițiile recidivei postcondamnatorii față de condamnarea suferită de petent prin sentința penală nr. 1626/11 august 2010 a Judecătoriei B.; că, pe de o parte, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., prin sentința penală nr. 46/ S/21 octombrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B. sunt săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni și că, pe de altă parte, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul prin sentința penală nr. 58/S/16 noiembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., prin sentința penală nr. 1626/11 august 201 a Judecătoriei B. și prin sentința penală nr. 869/27 aprilie 2012 a Judecătoriei B. sunt concurente.

În conformitate cu art. 597 C. pr. P.. raportat la art. 585 alin. 1 lit. a și b C. pr. P.., coroborate cu art. 36 alin. 2, art. 39 alin. 6, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 33 lit. a C. pen. din 1969, cu reținerea art. 5 C. pen., contopește pedepsele principale stabilite prin sentințele penale menționate mai sus, aplică pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, căreia îi adaugă un spor de 2 ani închisoare, petentul având de executat pedeapsa principală de 12 ani închisoare.

2.2. Menține restul dispozițiilor sentinței penale contestate, vizând aplicarea pedepselor accesorii și complementare; deducerea perioadei deja executate, începând cu data de 23 decembrie 2009 până la data de 14 mai 2010 și începând cu data de 16 iunie 2011 la zi; anularea vechilor mandate de executare a pedepselor și emiterea unuia nou; aplicarea dispozițiilor vizând suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

3. În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea contestației rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2014.

Președinte,

dr.M. V.

Grefier,

G. C.

Red./thred.M.V./9.05.2014/3ex.

Jud.trib. C.-I. U.

← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 170/2014. Curtea de...  Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 153/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ