Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 1279/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1279/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 132/2014
ROMÂNIA
C. DE A. T. M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 132/A
Ședința publică din 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelurilor promovate împotriva sentinței penale nr. 1279/10 decembrie 2013 a Judecătoriei T. M., de către inculpatul L. R. (fiul lui T. și O., născut la data de 14.08.1987, domiciliat în Reghin, ., jud. M., f.f.l. în D., ., județul M.) și de către P. de pe lângă Judecătoria T. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. T. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 14 aprilie 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
C. DE A.
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 10.12.2013, Judecătoria Tg.M. a pronunțat sentința penală nr.1279 prin care în temeiul art. 345 alin.1 și 2 Cod procedură penală l-a condamnat pe inculpatul L. R., la următoarele pedepse:
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal și reținerea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală;
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 li. g și f Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal și reținerea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală .
În temeiul art. 61 Cod penal a revocat liberarea condiționată, a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1188/04.10.2010 a Judecătoriei Bistrița și a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 425 zile închisoare, cu pedepsele de 8 luni, respectiv 2 ani închisoare și a aplicat pedepsele parțiale de 425 zile închisoare și 2 ani închisoare.
În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal raportat la art. 33 lit. a Cod penal a contopit pedepsele aplicate și a aplicat pedeapsa rezultante de 425 zile închisoare și 2 ani închisoare și a aplicat pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență T.-M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 3.324,31 lei, plus dobânzile legale, începând de la data de 06.12.2011 și până la data plății efective.
În temeiul art. 346 Cod procedură penală, art. 14 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă K. I. și a obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul art. 349 Cod procedură penală coroborat cu art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Instanța de fond, la adoptarea acestei soluții în cauză, a reținut că prin rechizitoriului din 30.09.2013 în Dosar nr. 6786/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tîrgu-M. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și f Cod penal și vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a și b Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului, în esență, faptul că, în data de 29.11.2011, în jurul orei 20:10, în timp ce călătorea cu trenul, din direcția D.-T. M., în urma unor discuții contradictorii, apărute între acesta și partea vătămată K. I., inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură, cu pumnul, în zona feței, cauzându-i o vătămare care a necesitat 24-26 zile de îngrijiri medicale, iar apoi, întrucât în aceste împrejurări părții vătămate i-a căzut, din buzunar, suma de 100 lei, pe care inculpatul și-a însușit-o.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: referat de terminare a urmăririi penale, ordonanța din 23.08.2013, ordonanța din 19.06.2013, referat cu propunere de schimbare a încadrării juridice din 10.06.2013, ordonanța din 10.01.2013, rezoluție din 30.11.2011, rezoluție de începere a urmăririi penale, referat cu propunere de punere în mișcare a acțiunii penale, proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare, proces verbal de consemnare a plângeri sau a denunțului oral, declarația parte vătămată K. I., declarație învinuit L. R., fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarație martor R. G., declarație martor P. M., declarație martor M. M. D., proces verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșă fotografică, proces verbal de depistare și conducere la sediul postului, proces verbal de vizionare cameră supraveghere video, raport din 01.07.2013, proces verbal de confruntare, raport medico – legal de constatare nr. 469 din 13.02.2013, constituire de parte civilă formulată de către S. C. Județean de Urgență Tg. M. și acte medicale, proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În fața instanței, inculpatul s-a prevalat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunoștea, în totalitate, săvârșirea faptelor pentru care era trimis în judecată și a solicitat a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a se face aplicarea prevederilor articolului 3201 alin. 7 Cod Procedura Penală.
Analizând probele administrate instanța a constatat următoarea stare de fapt:
În data de 29.11.2011, în jurul orelor 16:20, partea vătămată K. I. a plecat cu trenul, din stația Șieu, cu intenția de a ajunge în localitatea de domiciliu Gornești.
Ajuns în stația CFR D. de unde trebuia să urce în trenul de legătură, cum mai era de așteptat, până la sosirea acestuia, partea vătămată a intrat în barul amplasat, în zona gării.
Aici, partea vătămată s-a așezat, singur, la o masă, iar la scurt timp la masa sa a venit inculpatul L. R., care a intrat în vorbă cu partea vătămată și au consumat împreună băuturi alcoolice. Aceasta a rezultat din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, precum și a martorei P. M. - barmana, care fusese de serviciu la barul respectiv.
Aceste aspecte s-au coroborat și cu procesul verbal de vizionare, a camerei de supraveghere video, din incinta barului.
La sosirea trenului, cei doi au urcat în același compartiment, unde au consumat bere, dintr-un flacon pe care îl cumpăraseră.
La un moment dat, în jurul orelor 20:10 apropiindu-se de gara CFR Reghin între partea vătămată și inculpat au apărut unele discuții contradictorii, motiv pentru care, inculpatul i-a aplicat părții vătămate lovituri, cu pumnul, în zona feței, după care a urmat o altercație între cei doi.
În aceste împrejurări, părții vătămate i-a căzut din buzunar suma de 100 lei, bani pe care inculpatul i-a luat și a fugit spre ieșirea din vagon.
Această situație de fapt a rezultat din declarația inculpatului, care s-a coroborat cu relatarea martorului M. M., cât și cu concluziile raportului de constatare medico-legal, conform căruia partea vătămată a prezentat mai multe leziuni, la nivelul feței, leziuni care s-au putut produce la data de 29.11.2011, prin mecanismul de loviri directe, repetate, cu corp dur contondent, iar pentru vindecare a necesitat 24-26 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privea împrejurarea în care inculpatul i-a sustras părții vătămate suma de bani, a rezultat că, afirmația părții vătămate în sensul că aceasta i-a fost sustrasă, din buzunar, în timp ce dormea, fiind lovită la momentul trezirii sale, acesta nu s-a coroborat cu restul materialului probator, administrat în cauză.
Întrucât cu prilejul opririi trenului în gara CFR Reghin, de pe peron, martorul M. M. a observat existența altercației, între părți, acesta a sesizat un lucrător de poliție, din cadrul PPTF Reghin.
Polițistul a urcat în tren, observându-l pe inculpat, în timp alerga înspre coborâre, reușind a-l imobiliza și a-l conduce la postul de poliție, unde inculpatul L. R. a fost identificat, în prezența martorului M. M..
Asupra inculpatului a fost găsită suma de 109 lei, din care suma de 100 lei a fost ridicată și restituită părții vătămate K. I..
În cauză s-a apelat și la procedeul probatoriu al recunoașterii de pe planșă fotografică, în urma căruia partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat, ca fiind autorul faptei comise.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Având în vedere starea de fapt reținută, instanța a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată existau și au fost săvârșite de acesta, cu vinovăție, sub forma intenției directe.
În drept faptele inculpatului L. R. care, în data de 29.11.2011, în jurul orei 20:10 în timp ce călătorea cu trenul, din direcția D.-T. M., în urma unor discuții contradictorii apărute între acesta și partea vătămată K. I., inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură, cu pumnul, în zona feței, cauzându-i o vătămare care a necesitat 24-26 zile de îngrijiri medicale, iar apoi, întrucât în aceste împrejurări părții vătămate i-a căzut, din buzunar, suma de 100 lei, pe care inculpatul și-a însușit-o s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 din Cod penal și furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.g,f din Cod penal.
Astfel, faptele inculpatului erau prevăzute de legea penală, au fost săvârșite cu vinovăție de acesta și fiecare prezentau gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind întrunite toate cele 3 trăsături esențiale, ale infracțiunii, prevăzute de art. 17 Cod penal.
În ceea ce privea elementele constitutive ale infracțiunii, instanța a constatat că, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului s-au realizat, fiecare, printr-o acțiune de luare a unor bunuri mobile ce aparținea părții vătămate sus menționate, deci din posesia acestora, fără consimțământul lor, respectiv de lovire a acesteia, urmarea produsă a constat în atingerea adusă patrimoniului părții vătămate, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate, iar raportul de cauzalitate între acțiune și urmare a rezultat ex re, adică din însăși materialitatea faptei. De asemenea, a fost pe deplin dovedit și scopul special cerut de lege pentru existența infracțiunii de furt calificat – acela al însușirii bunurilor pe nedrept. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă: astfel, el a prevăzut rezultatul faptei sale – prejudiciul material pe care l-a cauzat părții vătămate prin sustragere, respectiv vătămarea integritărții sale corporale – și a urmărit producerea acestor rezultate.
Instanța a constatat că, în cazul acestui inculpat, erau întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale, sub forma recidivei mari postcondamnatorii și postexecutorii, în raport cu mențiunile existente în cazierul judiciar al acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, ce a fost aplicată inculpatului L. R. în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunile săvârșite și a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, aplicând inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 181 alin. 1 Cod penal și de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g și f Cod penal.
Instanța a dispus contopirea celor două pedepse aplicate și a aplicat, ca pedeapsă rezultantă, pe cea mai grea dintre ele, cea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 și lit. b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
Instanța nu a interzis drepturile inculpatului de a alege, având în vedere dispozițiile art. 3 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate prin hotărârea pronunțată de C. Europeană a Drepturilor Omului în data de 6.1o.2oo5 în cauza Hirst contra Regatului Unit, prevederi incidente în baza art. 2o din Constituția României.
Art. 3 din Protocolul 1 garantează atât dreptul de a vota, în cadrul alegerilor legislative, cât și dreptul de a participa, în calitate de candidat, în cadrul acestora.
În ce privea dreptul de a participa în calitate de alegător, instanța nu a considerat că pedeapsa accesorie, a interzicerii exercițiului acestuia, era justificată în cauza de față de un scop legitim, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite de către inculpat, acestea nefiind apte să atragă o nedemnitate a acestuia de a participa la viața socială, prin exercitarea dreptului de vot în alegerile legislative, iar statul având obligația pozitivă de a organiza infrastructura necesară exercitării acestui drept de către deținuți.
În ce privea cealaltă componentă a dreptului la alegeri libere, prevăzut de art. 3 din Protocolul 1, constând în dreptul de a participa în calitate de candidat, și care în cuprinsul art. 64 alin. 1 lit. a teza 2 Cod penal era inclus în dreptul de a fi ales în funcții elective publice, instanța a apreciat că exercitarea acestui drept era incompatibilă nu numai de iure, dar și de facto cu executarea pedepsei penale, în regim penitenciar. Astfel, având în vedere imposibilitatea obiectivă de exercitare, instanța a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului menționat, pe durata executării pedepsei principale, era justificată de un scop obiectiv și legitim și proporțională într-o societate democratică.
Referitor la celelalte drepturi prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a și b, instanța a interzis exercițiul acestora de drept, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 2 C.p., având în vedere că aceste dispoziții nu contraveneau, conform art. 2o din Constituția României, altor dispoziții din pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere antecedența penală a inculpatului, instanța a apreciat că reeducarea acestuia, în spiritul respectării legilor, nu se putea obține decât prin executarea pedepsei rezultante aplicate în penitenciar. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul a suferit, în trecut, o condamnare definitivă, pentru o infracțiune de tâlhărie, săvârșită în minorat, fiind liberat condiționat din executarea pedepsei aplicate. În loc să dovedească că s-a îndreptat și că a meritat șansa acordată, prin liberarea condiționată, inculpatul a perseverat pe calea infracțională, săvârșind infracțiunile din prezentul dosar, dovedind că timpul petrecut în penitenciar, în baza vechii condamnări, nu a fost suficient pentru înțelegerea necesității respectării normelor penale și a celor de conviețuire socială și că nu se putea reeduca în libertate.
Cu privire la acțiunile civile formulate, instanța a constatat că partea vătămată K. Ioasif s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2000 lei cu titlul de daune morale.
În ceea ce privea daunele morale solicitate, instanța a constatat că urmare a accidentului, partea civilă a suferit leziuni ale integrității corporale, care au necesitat pentru vindecare o lungă perioadă de timp, respectiv de 24-26 de zile de îngrijiri medicale, ce au fost însoțite de suferințele psihice (rezultat direct al leziunilor suferite).
Ca atare, instanța a apreciat că, în această privință, condițiile răspunderii civile delictuale erau îndeplinite și a apreciat că suma de 2.000 lei constituia un echivalent proporțional al suferințelor psihice pricinuite (inclusiv prin necesitatea de a depune un efort suplimentar în desfășurarea activităților curente).
În consecință, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 1357 cod civil (în vigoare din 1 octombrie 2011), a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă K. I. și, pe cale de consecință, a obligat inculpatul L. R. la plata către partea civilă a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța a admis și acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență T.-M. și a obligat inculpatul la plata sumei de 3.324,31 lei plus dobânzile legale începând de la data de 06.12.2011 și până la data plății efective.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedura penală, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cum inculpatul Hajdu I.-Jozsef a fost condamnat prin prezenta sentință, în baza art. 349 Cod procedura penală raportat la art. 189 și art. 191 alin. 1 Cod procedura penală, instanța l-a obligat la plata sumei de 700 lei.
Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de:
a) P. de pe lângă Judecătoria Tg.M. care a solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel exercitate și a reformării hotărârii pronunțate, să se procedeze la deducerea din cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului, a perioadei reținerii din data de 30.11.2011 și să se dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat. S-a invederat că sentința penală criticată este netemeinică, deoarece: instanța a omis deducerea celor 24 de ore de reținere din data de 30.11.2011 (f.11 dosar), încălcând astfel preved.art.88 Cod penal și nu a dispus asupra prelevării de probe biologice, de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ, potrivit cu prevederilor legii nr.76/2008 și Anexei 1 la aceeași lege, care menționa infracțiunea de vătămare corporală ca fiind una pentru care puteau fi prelevate probe biologice.
b) inculpatul L. R., ce criticând nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri judecătorești, a solicitat reducerea pedepselor inițial aplicare ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Analizând apelurile astfel declarate cu stricta respectare a disp.art.412, 416-419 Cod procedură penală, se constată că acestea au caracter fondat pentru considerentele ce se cor expune în continuare:
La prim grad jurisdicțional, pe baza probatoriului administrat, în cauză, în faza urmăririi penale și însușit fără rezerve de către inculpat, care a înțeles, în mod expres, să solicite să beneficieze de preved.art.3201 Cod procedură penală, s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, că acesta, cu forma de vinovăție a intenției directe, în condițiile concursului real de infracțiuni, a săvârșit infracțiunea de furt calificat, dar și pe cea de vătămare corporală. Pentru faptele astfel comise inculpatul apelant a fost condamnat de prima instanță, în modalitatea anterior expusă. De la data pronunțării acestei hotărâri judecătorești, au intrat în vigoare noul Cod penal și legea nr.187/2012, de punere în aplicare a acestei legi organice, care prin prevederile ce le conțin, instituie limite de pedeapsă cu mult reduse, pentru infracțiunile comise de inculpat. Ca urmare a acestui fapt și luând în considerare nu doar disp.art.13 din noul Cod de procedură penală, dar și dispozitivul deciziei nr.2 din dosarul nr._ /P al Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și disp.art.386 Cod procedură penală, s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant, astfel:
- din infracțiunea prev.și ped. de disp.art.181 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 lit.a, b Cod penal în infracțiunea incriminată de disp.art.193 ali.1 din noul Cod penal cu aplic.art.37 lit.a, b Cod penal;
- din infracțiunea incriminată de disp.art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.g și f Cod penal cu aplic.art.37 alin.1 lit.a, b Cod penal în infracțiunea incriminată de disp.art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.a, b Cod penal cu aplic.art.37 lit.a și b din vechiul Cod penal.
Astfel cum s-a mai arătat inculpatul apelant, însușindu-și complet și necondiționat, probele administrate, împotriva sa, în faza urmăririi penale, a recunoscut fără rezerve comiterea celor două infracțiuni ce i-au fost reținute în sarcină și pe care le-a comis cu forma de vinovăție, a intenției directe. Si sub imperiul noul Cod penal faptele săvârșite sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii, dar în cuantum mai redus decât pedepsele inițial prevăzute în vechiul Cod penal. Evaluând care dintre dispozițiile penale sunt mai favorabile inculpatului, dând deci eficiență în cauză, preved.art.5 din noul Cod penal, se constată că, în cauză, se impune ca inculpatul să fie condamnat pentru cele două infracțiuni comise, potrivit incriminărilor din noul Cod penal, menținându-se disp.art.33 lit.a, 34 lit.b, 37 lit.a și b, art.61, 88 din vechiul Cod penal, precum și cele ale art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală. Cum faptele imputate inculpatului există, au fost comise cu intenție directă de acesta, sunt infracțiuni de rezultat și au adus atingere efectivă și directă unor valori sociale expres ocrotite de legiuitorul român, (patrimoniul persoanei, integritate fizică a persoanei) și cum acesta a continuat să se plaseze în sfera ilicitului penal, acesta va fi condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (prev.și ped.de art.193 alin.2 din noul Cod penal cu aplic.art.37 lti.a, b Cod penal cu reținerea art.3201 alin.7 din vechiul Cod procedură penală cu referire la art.5 Cod penal), respectiv la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, incriminată de disp.art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.a, b Cod penal cu aplic.art.37 lit.a și b din vechiul Cod penal cu reținerea art.3201 alin.7 din vechiul Cod de procedură penală cu referire la art.5 Cod penal. Dată fiind antecedența penală, bogată, prezentată de inculpat, după efectuarea operațiunilor tehnico-juridice necesare a fi realizate, se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă în regim privativ de libertate, pentru a se putea asigura reeducarea și resocializarea acestuia.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală se vor admite, apelurile formulate împotriva sentinței penale nr. 1279/10 decembrie 2013 a Judecătoriei T. M., de către inculpatul L. R. și de către P. de pe lângă Judecătoria T. M..
Se va desființa parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
În baza disp. art. 386 Cod procedură penală cu referire la art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant, astfel:
- din infracțiunea prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal;
- din infracțiunea incriminată de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și f Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal în infracțiunea incriminată de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b din vechiul Cod penal.
În baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal cu reținerea art. 3201 alin. 7 din vechiul Cod de procedură penală și cu referire la art. 5 Cod penal îl va condamna pe inculpatul L. R. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Potrivit art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b din vechiul Cod penal cu reținerea art. 3201 alin. 7 din vechiul Cod de procedură penală și cu referire la art. 5 Cod penal îl va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 61 Cod penal vechi cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal, va revoca liberarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1188/4.10.2010 a Judecătoriei Bistrița și va dispune contopirea acestui rest de pedeapsă, de 425 zile închisoare, cu cele două pedepse aplicate prin prezenta, stabilind ca, în final, cu stricta aplicare a prevederilor art. 34 lit. b, 33 lit. a Cod penal acesta, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Va menține toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată referitoare la pedeapsa accesorie, soluționarea laturii civile a cauzei și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 din vechiul Cod penal cu referire la art. 5 din noul Cod penal va deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, astfel aplicată, durata reținerii executată de apelant în data de 30.11.2011.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul apelant și introducerea profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului, potrivit disp.art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 1279/10 decembrie 2013 a Judecătoriei T. M., de către inculpatul L. R. (fiul lui T. și O., născut la data de 14.08.1987, domiciliat în Reghin, ., jud. M., f.f.l. în D., ., județul M.) și de către P. de pe lângă Judecătoria T. M..
Desființează parțial sentința penală criticată și rejudecând cauza în următoarele limite:
În baza disp. art. 386 Cod procedură penală cu referire la art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului apelant, astfel:
- din infracțiunea prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal în infracțiunea prev. și ped. de art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal;
- din infracțiunea incriminată de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și f Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal în infracțiunea incriminată de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b din vechiul Cod penal.
În baza art. 193 alin. 2 din noul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal cu reținerea art. 3201 alin. 7 din vechiul Cod de procedură penală și cu referire la art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul L. R. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Potrivit art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. a și b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b din vechiul Cod penal cu reținerea art. 3201 alin. 7 din vechiul Cod de procedură penală și cu referire la art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 61 Cod penal vechi cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal revocă liberarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1188/4.10.2010 a Judecătoriei Bistrița și dispune contopirea acestui rest de pedeapsă de 425 zile închisoare, cu cele două pedepse aplicate prin prezenta, stabilind ca în final, cu stricta aplicare a prevederilor art. 34 lit. b, 33 lit. a Cod penal acesta, să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
Menține toate celelalte dispoziții din hotărârea judecătorească criticată referitoare la pedeapsa accesorie, soluționarea laturii civile a cauzei și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Potrivit art. 88 din vechiul Cod penal cu referire la art. 5 din noul Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, astfel aplicată, durata reținerii executată de apelant în data de 30.11.2011.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul apelant și introducerea profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama inculpatului urmând a fi avansată Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2014.
Președinte Judecător M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red.MRC/29.04.2014
Thnred./CC/2 exp./15.05.2014
Jd.fd. T.A.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
