Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 406/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 406/2012 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 406/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr. 406/R

Ședința publică din 21 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. V.

Judecător D. C. U.

Judecător A. O.

Grefier D. B.

Pe rol judecarea recursurilor promovate de Ministerul Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A – Serviciul teritorial Târgu M. și de recurenții-inculpați T. L. și T. M., împotriva sentinței nr.130 din data de 01.02.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a d-nei procuror V. O. din cadrul Ministerul Public P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A – Serviciul teritorial Târgu M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 mai 2012, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 17 mai 2012 și ulterior la data de 21 mai 2012, încheieri care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg - M. la data de 24.02.2012 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DNA – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU-M. și inculpații T. L. și T. MIKOS au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 130/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..

În motivarea recursului, P. de pe lângă ÎCCJ – DNA – Serviciul Teritorial Târgu-M. susține că în cazul fiecărui inculpat, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective, iar instanța de fond în mod greșit a pronunțat o soluție de achitare a inculpaților. Se solicită condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 C. pen. De asemenea, se solicită majorarea cuantumului pedepselor aplicate de prima instanță inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18¹ alin. 1 din legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, raportat la gravitatea faptelor, la incidența art. 42 C. pen și la faptul că prejudiciul nu a fost recuperat. P. cere și aplicarea pedepselor complementare.

Inculpații au solicitat în principal pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate infracțiunile, fie în baza art. 10 lit. d C. pr. pen, fie pentru lipsa pericolului social al faptelor, invocând art. 18¹ C. pen, iar în secundar acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor, ca și exonerarea de la plata despăgubirilor civile sau reducerea acestora.

A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.

Inculpații nu au dorit să facă noi declarații în fața instanței de recurs.

Curtea a invocat din oficiu schimbarea încadrării juridice.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de control retine urmatoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 130/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., prima instanță a hotărât următoarele:

În baza art. 11 alin.2) lit.a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala a dispus achitarea inculpaților T. L. și T. M. pentru săvârșirea infracțiunii „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată, prev. și ped de art. 290 alin.1) C.pen.cu aplicarea disp. art. 41 alin.2) C.pen.

În baza art. 18 ind.1 alin.1) din legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin.2) C.pen a condamnat pe fiecare dintre inculpații T. L. și T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de „folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete” în formă continuată la pedeapsa de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare

În baza art. 71 s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin.1) lit.a) teza a II-a și b C.pen.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru ambii inculpați, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executării pedepsei accesorii.

S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal.

S-a constatat că Agenția de Plăți și Intervenție în A. Centru Județean Harghita s-a constituit parte civilă.

S-a admis acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție în A. Centru Județean Harghita, așa cum a fost precizată și pe cale de consecință:

A fost obligat inculpatul T. L. la plata în favoarea părții civile a sumei de_,86 lei iar inculpatul T. M. la plata în favoarea aceleiași părți civile a sumei de_,59 lei.

În baza art. 357 alin.2) s-a menținut sechestru dispus în faza de urmărire penală asupra bunurilor aparținând inculpaților.

În baza art.191 alin.1 Cod pr. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei de 850 lei din care 500 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 350 lei cheltuieli judiciare în faza de judecată.

Prin încheierea de rectificare dată în camera de consiliu din 06.02.2012, au fost îndreptate erorile materiale strecurate în dispozitivul sentinței, în sensul că alin. 9 din dispozitiv va avea conținutul „Obligă inculpatul T. L. la plata în favoarea părții civile a sumei de_,86 lei și pe inculpatul T. M. la plata în favoarea aceleiași părți civile a sumei de_,59 lei”.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 mai 2008 Asociația Composesorală Casinul Nou a formulat cerere la A.P.I.A. - Centru Județean Harghita pentru acordarea sprijinului financiar aferent anului 2008 pentru o suprafață totală de 291,56 ha, cerere înregistrată sub nr._/12.05.2008.

În vederea soluționării cererii, în perioada 18.11._08 s-a efectuat un control din partea A.P.I.A. în urma căruia s-a constatat că suprafața eligibilă este de doar 89, 34 ha, cu 202,22 ha mai mică decât suprafața declarată de către Asociație.

În raport de cele constatate, a fost emisă Decizia nr._ din 25 iunie 2009 prin care se aplică sancțiuni multianuale în cuantum de 93.814,15 lei Asociației Composesorale Casinul Nou, respectiv aceasta era exceptată de la acordarea sprijinului financiar pentru o perioadă de 3 ani.

Conținutul deciziei a fost adus la cunoștința conducerii Asociației Composesorale Casinul Nou, ambii inculpați, președintele Asociației T. L. și vicepreședintele T. M. recunoscând în faza urmării penale și în cea de judecată acest lucru.

S-a reținut că inculpatul T. L. a recunoscut în fața instanței că excluderea Asociației Composesorale Casinul Nou de la acordarea sprijinului financiar pentru o perioadă de 3 ani s-a datorat unei erori de drept în care s-a aflat, acesta neavând cunoștință de faptul că terenurile împădurite nu erau eligibile. Din această cauză, în documentația depusă au fost incluse și asemenea terenuri, rezultând în final suprafața totală de 291,56 ha.

S-a reținut că în raport de refuzul APIA de a aloca fonduri către Asociația Composesorale Casinul Nou și mai ales în raport de excluderea de la acordarea sprijinului financiar pentru o perioadă de 3 ani, inculpații au hotărât, de comun acord să solicite aceste fonduri prin intermediul altor persoane juridice.

Astfel, din declarația inculpatului T. M. a rezultat că acesta ar fi auzit la o întrunire care ar fi avut loc în S. cum se pot obține subvenții, în cazul în care s-ar fi aplicat o pedeapsă.

Ca atare, s-a reținut de către instanță, intenția inițială a inculpaților de eludare a legii, în sensul de a întocmi o nouă documentație pentru a accesa fondurile ce ar fi trebuit să fie obținute de către Asociația Composesorală pe care o conduceau. Elocvente în acest sens sunt și declarațiile inculpatului T. L. în care se arată că „contractele au fost semnate doar pentru a primi bani de la APIA, în formă de subvenție”

S-a reținut de asemenea că în vederea atingerii scopului propus, inculpații, pe de o parte în calitate de președinte, respectiv vicepreședinte ai Asociației Composesorale Casinul Nou, și pe de altă parte, în calitate de administratori ai . SRL; .; . SRL au semnat contractele de arendare nr.51/06.03.2009 și 52 și 53/09.03.2009.

Contractele în cauză au fost înregistrate la Primăria Plăieșii de Jos sub nr. 746, 763 și 783/2009.

S-a mai arătat că potrivit acestor contracte Asociația Composesorale Casinul Nou dădea în arendă celor 3 societăți comerciale terenurile declarate eligibile de APIA, pentru o perioadă de un an, începând cu data de 01.03.2009, prețul fiind stabilit la valoarea subvenției primite de la APIA.

S-a reeținut că ulterior încheierii contractelor de arendare, cele 3 societăți comerciale, prin reprezentanții lor legali, respectiv inculpații din prezenta cauză au solicitat de la APIA subvenții pentru campania din 2009 respectiv 2010, subvenții pe care de altfel le-au și primit, în baza contractelor și a documentației încheiate pe baza acestora.

Revenind asupra instituției arendei, instanța a reținut că potrivit art. 1143 raportat la art. 1141 C.civ., arendarea, ca locațiune a fondurilor rurale este un contract prin care una din părțile contractante se îndatorește a asigura celeilalte folosința unui lucru pentru un timp determinat, drept un preț determinat.

Fiind o convenție, arendarea este supusă regulilor generale edictate de art. 948, 966 și urm. C.civ. Printre condițiile esențiale pentru validitatea contractului, legea enumeră și cauza licită, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, neputând avea nici un efect.

Cauza, sau scopul actului juridic, inclusiv al celor sinalagmatice, cazul arendei, o reprezintă obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.

În cazul de față, instanța a reținut, pe baza declarațiilor inculpaților, în primul rând, dar și a restului de probe administrate (depunerea cererilor la APIA, vărsarea unei părți din subvenții în conturile Composesoratului, stabilirea chiriei la nivelul subvențiilor, etc..), că scopul încheierii contractelor de arendare a fost de accesare a subvențiilor – scopul imediat și transmiterea lor către Asociația Composesorală Casinu Nou –scopul mediat.

În raport de sancțiunea primită de către Asociația Composesorală Casinu Nou din partea A.P.I.A. de excluderea de la acordarea sprijinului financiar pentru o perioadă de 3 ani, scopul mediat al convențiilor este evident unul ilicit.

S-a reținut că, mai mult, la art. 8 din contracte erau enunțate printre obligațiile arendașului, în speță cele 3 societăți comerciale –să mențină potențialul de producție, să nu degradeze terenul și să întrebuințeze terenul ca un bun proprietar.

S-a arătat că dacă părțile ar fi urmărit darea, respectiv primirea în arendă, se prezumă că în perioada de 1 an, de valabilitate a contractelor (încheiate în anul 2009) să fie efectuate acte materiale în îndeplinirea drepturilor și obligațiilor legate de obiectul arendei. Ori, asemenea acte, respectiv lucrări de exploatare, întreținere, etc.. nu au fost probate că ar fi existat. În condițiile în care actele juridice au ca finalitate producerea de efecte juridice și cazul în care nu s-ar produce nici unul (art.978 C.civ.), instanța nu poate concluziona decât că părțile contractante nu au vizat la încheierea convenției operațiunea propriu-zisă ci dimpotrivă, un mijloc de a-și atinge scopurile enunțate anterior.

Așadar și prin prisma obiectului contractului, a modului de executare a lui nu se poate reține valabilitatea acestuia.

În concluzie, s-a reținut că starea de fapt enunțată în cuprinsul contractelor de arendare, încheiate în anul 2009, precum și în cele încheiate în cursul anului 2010 este una nereală.

Privitor la infracțiunile imputate a fi fost săvârșite de către inculpați se reține următoarele:

Potrivit art. 290 C.pen. falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește …, iar potrivit disp. art. 288 C.pen falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

La prima vedere rezultă că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1) C.pen. consta așadar în falsificarea unui înscris sub semnătura privată în unul din modurile arătate la art. 288 C.pen. (nu și în modalitățile prevăzute de art. 289 C.pen.) adică doar prin alterarea sau contrafacerea înscrisului nu și în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a însera unele date sau împrejurări.

Înscrisurile care au aptitudinea de a produce consecințe juridice au un rol foarte important în desfășurarea vieții sociale. Ca atare, de încrederea ce li se acorda depinde formarea și desfășurarea normala a relațiilor sociale în cadrul cărora ele sunt uzitate. Pe de altă parte, alterare a adevărului cu privire la conținutul lor este de natură a zdruncina încrederea de care trebuie sa se bucure aceste înscrisuri.

Pe cale de consecință, legiuitorul a înțeles să incrimineze asemenea alterări ale adevărului, ca infracțiuni în cuprinsul disp. art. 288-290 C.pen.

Însă din punct de vedere al modalităților de alterare a conținutului, în funcție de împrejurarea dacă denaturarea adevărului s-a realizat cu prilejul întocmirii înscrisului sau ulterior, legiuitorul a înțeles sa incrimineze distinct falsul material de cel falsul intelectual.

Falsul intelectual prevăzut de art. 289 din Codul penal presupune, din punct de vedere al elementului material, o falsificare a înscrisului oficial comisă cu prilejul întocmirii înscrisului de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Pe de altă parte, latura obiectivă a falsului material în înscrisuri oficiale, prevăzut ca infracțiune de art. 288 din Codul penal, se caracterizează printr-o acțiune de alterare a adevărului probat printr-un înscris oficial preexistent, acțiune materializată prin „contrafacerea scrierii’’, ,,contrafacerea subscrierii” sau „alterarea lui în orice mod”.

Falsul în înscrisuri sub semnătura privată prevăzut la art. 290 din Codul penal, este sancționat penal, doar dacă se caracterizează prin alterarea adevărului atestat printr-un înscris ce emană de la o persoana particulară, doar realizată într-una din modalitățile prevăzute la art. 288 din Codul penal.

Ca atare, în cazul înscrisurilor sub semnătură privată trebuie distins în ce măsură adevărul a fost alterat chiar de la momentul încheierii actului sau ulterior, printr-una din modalitățile prevăzute la art. 288 C.pen.

Interpretând restrictiv trimiterea făcută la norma ce incriminează falsul material în înscrisuri oficiale, s-a constatat că, sub rezerva îndeplinirii si a celorlalte condiții de incriminare, se află în sfera ilicitului penal orice alterare a unui înscris preexistent si, per a contrario, în afara acestui ilicit, orice faptă de alterare a conținutului unui înscris sub semnătură privată, realizata prin atestarea unei împrejurări nereale cu prilejul întocmirii actului.

S-a reținut că potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române „a contraface” înseamnă a reproduce un document și este sinonim cu „a falsifica” iar „a falsifica” înseamnă a alcătui, a plăsmui în mod fraudulos un document care nu exista înainte, însă această interpretare a textului de lege este nepermisă fiind contrară chiar intenției legiuitorului, a cărui voință trebuie respectată întotdeauna. Situația de față nu este una neclară și puțin probabil o omisiune, având în vedere conținutul articolului imediat următor, ci mai degrabă se caracterizează prin dorința legiuitorului de a lăsa în afara ilicitului faptele despre care se discuta.

Este incontestabil, după cum s-a subliniat anterior, rolul înscrisurilor care au aptitudinea de a produce consecințe juridice în desfășurarea vieții sociale, însa în situația de fata, sancționând fapta dedusă judecății s-ar ajunge să se facă o adăugare nepermisa la lege.

Pe cale de consecința, instanța a observat că modalitatea de contrafacere a contractelor de arendare nu se circumscrie modalităților inserate în art. 288 din Codul penal, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. si ped. de art. 290 din Codul penal, motiv pentru care va dispune achitarea inculpaților în baza art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala.

S-a reținut că potrivit art. 18 ind.1 alin.1) din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție „folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea presupune în primul rând acțiunile de folosire sau prezentare (de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete).

Această condiție s-a reținut a fi întrunită, inculpații recunoscând că au depus, în cadrul documentației înaintate APIA și contractele de arendare. Mai mult, aceste contracte se regăsesc în cuprinsul documentației înaintate, coroborarea acestor probe fiind de natură a demonstra săvârșirea acțiunii de prezentare și folosire.

În plan secund documentele prezentate sau folosite trebuie să fie false, inexacte sau incomplete.

S-a reținut faptul că aceste contracte, deși nu sunt false, atestă o stare de fapt inexistentă, respectiv operațiunea de arendare.

În condițiile în care convențiile în cauză atestă o stare de fapt inexactă, instanța a constatat ca îndeplinită și această condiție presupusă de textul legal.

În sfârșit ultima condiție presupune existența unei finalități, a obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea.

Din probele administrate – declarațiile inculpaților coroborate cu extrasele de cont ale celor 3 societăți a rezultat că fondurile în cauză au fost obținute.

Privitor la caracterul „nedrept” al obținerii de fonduri, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 7 din OUG nr. 125/2006, în forma în vigoare la data primei solicitări, pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să depună cerere de solicitare a plăților și să îndeplinească printre altele și condițiile:

c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea;

S-a reținut că inculpații au inserat în suprafața totală a terenurilor pentru care au solicitat subvenții și terenurile aparținând Asociației Composesorale Casinul Nou. Pentru aceste terenuri, în raport de cauza ilicită și lipsa obiectului nu se poate pune în discuție existența vreunui drept în sensul celui solicitat de lege.

Nefiind îndeplinite cel puțin 2 dintre condițiile generale, prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de plăți, instanța a constatat îndeplinită și ultima cerință legată de latura obiectivă a infracțiunii.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că fapta a fost săvârșită sub forma intenției directe, calificată prin scop, inculpații, cunoscând faptul că Asociația Composesorală Casinu Nou nu mai avea dreptul de a primi aceste subvenții și de asemenea încheind contractele fictive de arendare în scopul lipsirii de efecte a deciziei de sancționare.

Fapta săvârșită de inculpați s-a arătat că întrunea așadar condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii penale prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped de art. 18 ind. 1 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

La stabilirea sancțiunii s-a avut în vedere în primul rând parte limitele pedepsei, așa cum sunt prevăzute de lege, respectiv închisoarea de la 3 la 15 ani.

În plan secund s-a avut în vedere faptul că inculpații au săvârșit infracțiunea în formă continuată, solicitarea lor de accesare a subvențiilor fiind depusă atât în cursul anului 2009 cât și în cursul anului 2010.

Pentru aceste considerente s-a dat eficiență disp. art. 42 C.pen

Tot în scopul individualizării pedepsei, instanța a reținut comportamentul pozitiv al inculpaților, înainte de săvârșirea infracțiunii dar și în timpul urmăririi penale și a judecății cauzei.

Astfel, aceștia se aflau la primul conflict cu legea penală, iar din înscrisurile depuse la dosar și prin prisma funcțiilor de conducere pe care le ocupau în cadrul Asociației Composesorale aq rezultat că se bucurau de o bună reputație și încredere în colectivitate.

Totodată, s-a avut în vedere, chiar dacă se neagă săvârșirea vreunei fapte penale, faptul că aceștia au colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța, s-au prezentat la termenele pentru care au fost citați și au dat declarații cu privire la aspectele solicitate.

Tot în circumstanțiere s-a reținut faptul că inculpații nu au urmărit o îmbogățire a lor, neaccesând fondurile în cauză în folosul propriu, ci dimpotrivă, au dorit a aduce subvențiile respective în patrimoniul Asociației Composesorale a cărei conducere o exercitau.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut incidența prevederilor art. 74 lit. a) și c) și pe cale de consecință a da eficiență disp. art. 76 lit.c).

Privitor la acțiunea civilă formulată de Agenția de Plăți și Intervenție în A. Centru Județean Harghita, s-au reținut următoarele:

Urmare solicitărilor inculpaților, în cursul anilor 2010-2011 au fost acordate celor 3 societăți comerciale, sume de bani pentru campaniile din anii 2009-2010, reprezentând subvenții pentru terenurile ce aparțineau Asociației Composesorale, după cum urmează:

. SRL a primit pentru campania din 2009 pentru suprafața arendată_,93 lei, iar pentru campania din 2010_,66 lei, în total suma de:_,59 lei

. a primit pentru campania din 2009 pentru suprafața arendată_,01 lei, iar pentru campania din 2010 -_,26 lei, în total suma de:_,27 lei

. SRL a primit pentru campania din 2009 pentru suprafața arendată_,28 lei, iar pentru campania din 2010_,31 lei, în total suma de:_,59 lei.

S-a reținut așadar de către instanța, existența unei fapte ilicite, respectiv solicitarea de subvenții, în mod nelegal, săvârșită cu intenție, existența unui prejudiciu în patrimoniul părții civile și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat.

Fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii delictuale civile, instanța a admis acțiunea civilă.

La stabilirea obligațiilor de plată s-a avut în vedere faptul că fiecare dintre inculpați a solicitat sume de bani, reprezentând subvenții, pentru firmele al cărui administrator este. Ca atare, instanța a obligat inculpatul T. L. la restituirea sumelor încasate de . SRL și ., respectiv_,86 lei iar pe inculpatul T. M. la restituirea sumelor încasate de . SRL respectiv_,59 lei.

Obligația de restituirea prejudiciului s-a impus a fi stabilită în sarcina autorilor faptei ilicite, potrivit disp. art. 998 și urm C.civ. și nu a persoanelor care s-au îmbogățit fără just temei, respectiv societățile comerciale și Asociația Composesorală, în limita plăților făcute acesteia, inculpații având posibilitatea de a se îndrepta împotriva lor pe cale civilă.

Examinând recursurile promovate de P. și de inculpați, din prisma dispozițiilor art. 385⁶ alin. 3, art. 385⁸alin. 1, art. 385⁹ pct. 14, 17 și 18 rap. la art. 5² și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește fondate, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul stării de fapt, aceasta a fost corect reținută de către judecătorie – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal.

Astfel, cei doi inculpați, în calitatea lor de președinte, respectiv vicepreședinte ai Asociației Composesorale Casinul Nou, pe de o parte și de administratori la trei societăți comerciale, pe de altă parte, au încheiat contracte în care au atestat în mod nereal că societățile comerciale au luat în arendă terenuri aparținând asociației, contracte care ulterior au fost depuse la APIA Harghita, reușind astfel să obțină pentru cele trei societăți sume de bani aferente anilor 2009 și 2010, pe care ulterior le-au virat în contul Asociației Composesorale, cu toate că aceasta nu avea dreptul să acceseze fonduri europene, lucru cunoscut de către inculpați.

Așa cum s-a reținut, fiecare dintre inculpați a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și art. 290 alin. 1 C. pen, ambele cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a C. pen.

Față de soluția de achitare a inculpaților dispusă de prima instanță sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 290 C. pen, Curtea constată că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infacațiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv modalitatea de contrafacere a contractelor de arendare nu s-ar circumscrie modalităților inserate în art. 288 C. pen. Chiar judecătorul fondului reține că starea de fapt enunțată în cuprinsul contractelor de arendare este una nereală.

Art. 290 C. pen face trimitere la art. 288 C. pen, potrivit căruia infracțiunea de fals poate fi săvârșită prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Prin modalitatea în care au acționat inculpații, aceștia au reprodus în mod fraudulos, au plăsmuit, au ticluit fiecare contract de arendă, atribuindu-i aparența unui înscris autentic, adevărat. Fostul Tribunal Suprem a statuat prin Decizia dată în plen, nr. 1/1970, că există contrafacere și atunci când făptuitorul plăsmuiește în întregime un înscris sau completează fără drept un formular care, astfel, devine original.

Așadar, inculpații au săvârșit infracțiunea în modalitatea contrafacerii scrierii contractelor de arendă.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice, avem în vedere că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. 1 C. pen se pedepsește doar dacă “…făptuitorul folosește înscrisul falsificat…în vederea producerii unei consecințe juridice…”.

În același timp, inculpații sunt trimiși în judecată și au fost condamnați și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, care incriminează “folosirea sau prezentarea de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul consolidat…..”.

Această din urmă infracțiune este o infracțiune complexă, care prin “…folosirea documentului fals…care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul consolidate…” (ceea ce au făcut inculpații), absoarbe “ folosirea înscrisului falsificat în vederea producerii unei consecințe juridice…”, cum prevede art. 290 alin. 1 C. pen.

Pentru aceste considerente, încadrarea juridică a faptei pentru fiecare dintre cei doi inculpați este cea prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în formă continuată, urmând să dispunem în acest sens.

Analizând motivele de recurs invocate de inculpați, nu se poate reține autenticitatea contractelor de arendare, atâta vreme cât, așa cum am arătat mai sus, acestea au fost plăsmuite în întregime pentru a li se da aparența unor înscrisuri lega întocmite, tocmai în vederea obținerii pe nedrept a fondurilor bănești pe numele societăților comerciale și virarea lor în conturile asociației composesoratului, eludând interdicția impusă composesoratului de la obținerea fondurilor europene. Faptul că au fost înregistrate la primărie, nu înlătură caracterul fals al contractelor de arendare.

Nu se poate dispune achitarea inculpaților nici pentru pretinsa lipsă de pericol social al faptelor, deoarece vinovăția inculpaților a fost una calificată, sub forma intenției prin scop, aceștia au acționat în deplină cunoștință a interdicției impuse de APIA, au întocmit documentațiile după ce au aflat la o întrunire despre “modul” în care se pot obține fondurile. Infracțiunea este în formă continuată, inculpații au încheiat un număr mare de contracte de arendă, au ridicat șase tranșe de bani pentru cele trei societăți, activitatea infracțională s-a desfășurat pe parcursul a doi ani, iar cuantumul de 161.169,45 lei a fondurilor bănești obținute pe nedrept, este unul ridicat.

Recursurile inculpaților vor fi admise însă pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor, din două infracțiuni întruna singură, precum și pentru reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, c C. pen, despre care deși face vorbire în considerentele hotărârii, prima instanță a omis să le rețină în dispozitivul sentinței.

În drept, faptele inculpatului T. L. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitatea sa de președinte al Asociației Composesoratului Casinul Nou, pentru a lipsi de efecte Decizia nr._/25.06.2009 emisă de APIA Harghita, a încheiat contractuale de arendă fictive nr. 51/06.03.2009 și nr. 490/19.02.2010 cu . SRL și în calitate de administrator al . și . SRL a încheiat contractele de arendă fictive nr. 52, 53/09.03.2009, nr. 563/01.03.2010 și 512/22.02.2010cu Asociației Composesoratului Casinul Nou, contracte prin care se atestă în mod nereal că societățile comerciale au luat în arendă terenurile asociației și care ulterior au fost depuse la APIA Harghita, reușind astfel să obțină pentru cele trei societăți sumele de bani aferente anilor 2009 – martie 2011, bani pe care i-a virat în contul asociației, care nu mai avea dreptul să acceseze fonduri europene, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul consolidate al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

Faptele inculpatului T. M. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitatea sa de administrator al . SRL și de membru al consiliului de administrație al Asociației Composesoratului Casinul Nou, pentru a lipsi de efecte Decizia nr._/25.06.2009 emisă de APIA Harghita, a încheiat contractele de arendă fictive nr. 51/06.03.2009 și nr. 490/19.02.2010 cu Asociația Composesoratului Casinul Nou și în calitate de reprezentant al acestei asociații a încheiat contractele de arendă fictive nr. 52, 53/09.03.2009, nr. 563/01.03.2010 și 512/22.02.2010 cu . și . SRL, contracte prin care se atestă în mod nereal că societățile comerciale au luat în arendă terenurile asociației și care ulterior au fost depuse la APIA Harghita, reușind astfel să obțină pentru cele trei societăți sumele de bani aferente anilor 2009 - martie 2011, bani pe care i-a virat în contul asociației, care nu mai avea dreptul să acceseze fonduri europene, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul consolidate al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen, pe lângă criteriile reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că pericolul social al faptelor este unul relative ridicat, dat de forma de vinovăție cu care au acționat inculpații, fiind una calificată, sub forma intenției prin scop, aceștia având cunoștință de interdicția impusă de APIA ca asociația să mai obțină fonduri, au întocmit documentațiile după ce au aflat la o întrunire despre “modul” în care se pot obține fondurile. Infracțiunea este în formă continuată, inculpații au încheiat un număr mare de contracte de arendă, în calități încrucișate de reprezentanți ai asociației/societăților comerciale, au ridicat șase tranșe de bani pentru cele trei societăți, activitatea infracțională s-a desfășurat pe parcursul a doi ani, iar cuantumul de 161.169,45 lei a fondurilor bănești obținute pe nedrept, este unul ridicat.

Vor fi reținute și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c C. pen pentru considerentele arătate de prima instanță. Este adevărat că forma continuată a infracțiunii prev. de art. 41 alin. 2 C. pen este o cauză generală de agravare a răspunderii penale, potrivit art. 42 C. pen, reținerea circumstanțelor atenuante duce lșa coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special.

Pentru fiecare inculpat, pedeapsa va fi stabilită de 2,6 ani închisoare, pedeapsă care este necesară dar și suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Executarea acesteia va fi suspendată condiționat, tot pentru considerentele reținute în sentința atacată, pe care instanța de control judiciar și le însușește.

Vom admite și motivul de recurs invocat de procuror, respectiv aplicarea pedepsei accesorii și complementare prev. de art. 64 lit. c C. pen, deoarece inculpații s-au folosit la săvârșirea infracțiunii de funcțiile ocupate, acelea de președinte/vicepreședinte al asociației composesorale și de administratori/reprezentați ai societăților comerciale.

Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DNA – SERVICIU TERITORIAL TÂRGU-M. și inculpații T. L. și T. M. împotriva sentinței penale nr. 130/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..

Vom casa parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza pe latura penală:

În baza art. 334 C. pr. pen, vom schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați din infracțiunile de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. pen, într-o singură infracțiune de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom condamna pe inculpatul T. L. la pedeapsa de 2,6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a, c C. pen și cu aplic. art. 76 lit c C. pen.

În baza art. 18¹ alin. 1 teza finală din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 65 C. pen, vom aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de reprezentant al unei asociații composesorale și de administrator al unei societăți comerciale, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen.

Vom menține aplicarea disp art. 81-83 C. pen, cu stabilirea termenului de încercare de 4,6 ani.

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom condamna pe inculpatul T. M. la pedeapsa de 2,6 ani (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a, c C. pen și cu aplic. art. 76 lit c C. pen.

Vom menține aplicarea disp art. 81-83 C. pen, cu stabilirea termenului de încercare de 4,6 ani.

Vom menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385¹⁵ alin. 2 lit. d C. pr. pen, admite recursurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ – DNA – SERVICIU TERITORIAL TÂRGU-M. și inculpații T. L.(fiul lui M. și A., născut la data de 19.11.1967, în mun. București, dom. în ., .. 194, jud. Harghita, posesor CI . nr._, CNP._) și T. M.(fiul lui N. și I., născut la data de 01.07.1971 în mun. Miercurea C., dom. în ., .. 202, jud. Harghita, posesor CI . nr._, CNP._) împotriva sentinței penale nr. 130/01.02.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..

Casează parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza pe latura penală:

În baza art. 334 C. pr. pen, schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina fiecăruia dintre cei doi inculpați din infracțiunile de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C. pen, întro singură infracțiune de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, condamnă pe inculpatul T. L. la pedeapsa de 2,6 ani (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a, c C. pen și cu aplic. art. 76 lit c C. pen.

În baza art. 18¹ alin. 1 teza finală din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 65 C. pen, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de reprezentant al unei asociații composesorale și de administrator al unei societăți comerciale, prev. de art. 64 alin. 1 lit. c C. pen.

Menține aplicarea disp art. 81-83 C. pen, cu stabilirea termenului de încercare de 4,6 ani.

În baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, condamnă pe inculpatul T. M. la pedeapsa de 2,6 ani (doi ani și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general consolidat al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, prev. de art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, cu reținerea art. 74 lit. a, c C. pen și cu aplic. art. 76 lit c C. pen.

Menține aplicarea disp art. 81-83 C. pen, cu stabilirea termenului de încercare de 4,6 ani.

Menține restul dispozițiilor din hotărârea atacată care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2012.

Președinte, Judecători, M. V. D. C. U.

A. O.

Grefier,

D. B.

Red. A.O.

Tehnored. A.P/2 ex

Data concept.25.05.2012

Data tehnored.30.05.2012

Jud.fond.C.A.S.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 41/2012. Curtea de...		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 406/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 406/2012. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ