Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 676/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 676/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 16985/55/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._ operator 2711

DECIZIA PENALĂ NR. 676/A

Ședința publică din data de 24 iunie 2015

Completul constituit din:

Președinte: F. M. C. FLORENȚA

Judecător: F. P.

Grefier: I. M. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rolul instanței se află judecarea apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA A., partea civilă O. P. C., garantul B. C. FRANCAIS, prin mandatar B. ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 725 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 725 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 196 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. C. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 335 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 338 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.

În baza art. 38 al. 1, 2, art. 39 al. 1 lit. b Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, i Cod penal pe o durată de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 al. 3 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, i Cod penal.

În baza art. 397 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă O. P. C. și în consecință:

A fost obligat inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata următoarelor sume către partea civilă O. P. C.: 18.709, 35 lei cu titlu de despăgubiri materiale, precum și suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale, ambele cu dobânzi legale de la data pronunțării prezentei hotărâri și respinge în rest pretențiile formulate de partea civilă.

A fost obligat inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 2145, 97 lei despăgubiri civile către partea civilă S. C. Județean de Urgență A..

În baza art. 274 al. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 276 al. 2, 4 Cod procedură penală la plata sumei de 2.249, 92 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 29.09.2014 în dosar nr. 1897/P/2014 și înregistrat la Judecătoria A. la data de 03.10.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. C. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare din culpă prev. de art. 196 al. 1 Cod penal, conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 al. 1 Cod penal și părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia prev. de art. 338 al. 1 Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la data de 19.03.2014, în jurul orelor 06,00, în timp ce conducea autoturismul BMW înmatriculat în Franța cu numărul CE 153 RC pe D.N. 69 dinspre Timișoara spre A., ajungând la km 36+450 m a pătruns pe sensul opus, întrucât manevra casetofonul într-un moment nepotrivit, iar în acel moment a acroșat cu partea stângă față autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ condus de persoana O. P. C.. În aceste condiții autoturismul persoanei vătămate s-a răsucit, ieșind de pe partea carosabilă, izbindu-se de un copac, iar persoana vătămată a necesitat în urma accidentului pentru vindecare un număr de 18 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut în rechizitoriu că inculpatul a părăsit locul accidentului deoarece potrivit declarației sale, cineva care s-a oprit să acorde primul ajutor i-a spus că l-a ucis pe celălalt șofer și, de asemenea că, în urma verificărilor efectuate în evidența informatizată a conducătorilor auto s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere.

În ședința publică din data de 09.12.2014 inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta ce i se reține în sarcină prin rechizitoriu și solicită ca în privința sa judecata să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile art. 396 al. 10 Cod procedură penală.

În cauză persoana vătămată O. P. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 24.523,35 lei daune materiale și cu suma de 100.000 lei daune morale.

S. C. Județean de Urgență A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2145,97 lei.

Văzând probele administrate în cauză:

- în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 13-14), raport de constatare medico-legală (f. 79), declarațiile inculpatului (f. 88-93), declarații persoană vătămată (f. 81), planșa fotografică (f. 16-28) și cazierul judiciar al inculpatului (f. 94)

- în cursul judecății: constituirea de parte civilă (f. 18-27), la care se atașează înscrisuri medicale, chitanțe (f. 28-108), declarația inculpatului (f. 110), adresa BAAR nr. OJ 0015/07.01.2015 (f. 115-118), constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean A. (f. 119-120), declarații martori (f. 125-126, 130), concluzii scrise parte civilă (f. 247-257), note rezumative B. Național Carte V. din Franța (f. 261-267) scrise din partea părții responsabile civilmente Societatea de Asigurare-Reasigurare Astra SA (f. 54-58), practică judiciară (f. 94-151) și declarații martori (f. 152, 153), instanța de fond a reținut starea de fapt din rechizitoriul mai sus menționată.

Vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate la urmărirea penală cu declarația de recunoaștere făcută de inculpat în fața instanței. Astfel, audiat fiind la urmărirea penală la fila 88 dosar u.p., inculpatul a arătat că nu posedă permis de conducere și în dimineața de 19.03.2014 conducea autovehiculul BMW înmatriculat cu număr francez pe D.N. 69 și ajungând pe sectorul de drum între Vinga și Ș. a manevrat casetofonul, așa încât într-un moment de neatenție a intrat pe contrasens, acroșând autoturismul condus de persoana vătămată. Mai menționează inculpatul că l-a întrebat pe șoferul autoturismului cu care a intrat în coliziune dacă este bine, însă, nu și-a putut da seama dacă este conștient sau nu și că s-a speriat deoarece o persoană aflată la fața locului i-a spus că l-a omorât pe celălalt șofer, așa încât a părăsit locul accidentului fugind spre A., s-a urcat într-un microbuz de muncitori, după care s-a deplasat la domiciliul său din A., . sale despre cele petrecute. Împrejurările relatate de inculpat sunt confirmate de declarația martorei C. Garofița D. (f. 83 dosar u.p.), care menționează că inculpatul care este concubinul său i-a relatat despre cele petrecute, inclusiv despre faptul că deoarece s-a speriat „a plecat repede de acolo”.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei întocmit la 18.04.2014 la SJML A. persoana vătămată O. P. C. a prezentat diagnosticul: contuzie cerebrală minoră, contuzie toraco-abdominală, leziunile au putut fi produse la 19.03.2014 prin lovire cu și de corpuri dure și necesită 18 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Se mai arată că nu se prezumă urmări din cele prevăzute la art. 194 al. 1 Cod penal, iar viața persoanei vătămate nu a fost pusă în primejdie.

Potrivit procesului-verbal de verificare în evidența informatizată națională a conducătorilor auto (f. 30 dosar u.p.), inculpatul nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar potrivit adresei de la fila 115 dosar emisă de BAAR și a certificatului de înmatriculare de la fila 44 dosar u.p. autovehiculul implicat în accident era legal înmatriculat în Franța la data producerii accidentului, însă, nu a fost identificată o societate de asigurări la care acesta să fi fost asigurat, așa încât instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de garant a Biroului Național Carte V. din Franța (B. C. Francoise) care a fost reprezentat în cauză de B. Național din România în temeiul prevederilor art. 3 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor.

ÎN D.

Fapta inculpatului C. C. de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 335 al. 1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat de a provoca din culpă un accident de circulație, în urma căruia persoana vătămată O. P. C. a suferit leziuni vindecabile în 18 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 196 al. 1 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, care după producerea accidentului observând că persoana vătămată este rănită a părăsit locul accidentului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 338 al. 1 Cod penal.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările comiterii infracțiunilor, starea de pericol creată, natura și gravitatea rezultatului produs, precum și periculozitatea inculpatului, împrejurarea că acesta deși a mai suferit condamnări în străinătate astfel cum rezultă din certificatul de cazier judiciar de la fila 94 dosar u.p., nu este recidivist, a recunoscut comiterea faptei, astfel că în baza art. 196 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală. În baza art. 335 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere. În baza art. 338 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 al. 10 Cod procedură penală, a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia.

În baza art. 38 al. 1, 2, art. 39 al. 1 lit. b Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând 1(un) an și 8(opt) luni închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, i Cod penal pe o durată de 2 ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 al.3 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al.1 lit.a, b, i Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că faptele comise de către inculpat au un caracter deosebit de grav, reflectat în atitudinea acestuia, împrejurarea că, deși era conștient de posibilitatea producerea unui accident de circulație, întrucât conducea autovehiculul fără a poseda deprinderile necesare exercitării unei asemenea activități și-a asumat riscul de a pune în pericol atât viața sa, cât și pe a celorlalți participanți la trafic și mai mult decât atât după producerea evenimentului a părăsit locul accidentului fără a acorda ajutorul necesar persoanei vătămate, asumându-și această conduită chiar în situația în care acesta ar fi putut deceda. Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că, deși a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, numai executarea pedepsei rezultante în regim de detenție este în măsură să contribuie la realizarea scopului pedepsei și la atragerea pe viitor a atenției inculpatului cu privire la consecințele săvârșirii unor fapte de aceeași natură.

Sub aspectul laturii civile persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.523, 35 lei reprezentând medicamente, consult medical, taxă expertiză medico-legală, transport autoturism, deplasări la spital, contravaloare autoturism, precum și taxă pentru emisii poluante în sumă de 6000,114 lei, cost rovinietă 123 lei și cost expertiză psihologică 30 lei.

Din declarațiile martorului audiat în cauză Zurbău O. R. (f. 125-126) coroborată cu bonurile fiscale, facturile și chitanțele de la filele 45-55 dosar, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită suma totală de 18.709,35 lei, reprezentând costurile medicamentelor – 54,93 lei, consultul medical – 350 lei, taxă expertiză medico-legală – 63 lei, transport autoturism – 800 lei, deplasări la unități medicale – 556,42 lei, precum și contravaloarea autoturismului distrus în accident cu număr de înmatriculare_ în sumă de 16.585 lei, contravaloare care nu a fost contestată de către garant prin mandatar, existând de asemenea la dosar chitanța reprezentând costul expertizei psihologice, costuri reprezentând un total de 18.709,35 lei, sumă pe care inculpatul a fost obligat să o plătească părții civile în solidar cu garantul B. N. Francaise.

În privința sumelor solicitate cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, precum și cost rovinietă, instanța de fond a apreciat că acestea sunt sume percepute drept taxe în considerarea deținerii și utilizării unui bun, propter rem, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate între producerea accidentului și plata acestor sume. De asemenea, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro, respectiv echivalentul în lei la data plății, reprezentând venituri nerealizate pe perioada celor două luni de concediu medical, cu motivarea că partea civilă a avut încheiat un contract cu firma . pe perioada 04.11.2013 – 31.12.2013, stabilindu-se pentru serviciile prestate de partea civilă suma de 1.000 euro/lună, iar în data de 01.01.2014 s-a încheiat un nou contract cu aceeași firmă cu termen de valabilitate 01.01.2014 – 31.03.2014, însă ca urmare a accidentului produs la 19.03.2014, persoana vătămată a fost în concediu medical două luni, respectiv până la 31 mai 2014, așa încât contractul expirase, iar firma . nu a mai încheiat un nou contract cu persoana vătămată, aceasta fiind în incapacitate de muncă, încheind contractul cu altă persoană. S-a mai arătat că aceasta a fost practica firmei beneficiară a serviciilor prestate de persoana vătămată de a încheia contracte pentru perioade de circa trei luni și că dacă nu ar fi survenit accidentul s-ar fi putut încheia un nou contract de prestări servicii.

Instanța de fond a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu acest titlu nu reprezintă un prejudiciu cert, fiind un prejudiciu eventual. Tocmai practica firmei beneficiară de a încheia contractele de prestări servicii pentru perioade atât de scurte semnifică împrejurarea că aceasta nu avea intenția de a încheia un contract pe o durată mai îndelungată cu partea civilă din motive ce țin desigur de aprecierea subiectivă a acestei societăți comerciale, așa încât nu reprezintă o certitudine faptul că în situația în care nu ar fi intervenit accidentul . ar fi încheiat cu siguranță un nou contract de prestări servicii pe o altă perioadă cu partea civilă, motiv pentru care instanța de fond a respins cererea privind acordarea despăgubirilor cu acest titlu.

Sub aspectul prejudiciului moral, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus la fila 42 un raport de expertiză psihologică extrajudiciară întocmit de către psiholog clinician specialist R. P., în care se arată că partea civilă prezintă o tulburare posttraumatică de stres, se dezvoltă semnificativ postraumatic depresie severă, cu discernământ neafectat, precizându-se de asemenea că pacientul nu se afla anterior accidentului în evidență cu probleme, tulburări psihice. Se recomandă evaluare de specialitate psihiatrică, tratament medicamentos, având în vedere depresia grad sever.

Concluziile acestui raport de expertiză extrajudiciară au fost contestate prin notele depuse de garantul B. Național Carte V. din Franța, care a învederat faptul că nu s-a stabilit legătura de cauzalitate între starea evidențiată de persoana vătămată și evenimentul rutier decât prin faptul că anterior acesta nu se afla în evidență cu tulburare posttraumatică de stres și că deși s-a recomandat o evaluare psihiatrică aceasta nu a fost efectuată. Se mai menționează că psihologul nu are competența de a determina aceste afecțiuni, iar în situația în care persoana vătămată ar fi prezentat sechele psihice, acestea ar fi fost reținute în concluziile raportului întocmit de instituția abilitată.

Analizând cererea de obligare la daune morale, instanța de fond a apreciat că spre deosebire de despăgubirile materiale a căror stabilire este posibilă pe baza probelor administrate, despăgubirile pentru daunele morale reprezintă consecințele negative suferite de către persoana vătămată, pe plan fizic și psihic, consecințe ce au fost avute în vedere prin raportare la valorile morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. În materia daunelor morale dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară și literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi și valori nepatrimoniale, ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanțelor de judecată.

Prin urmare, chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.

Trebuie remarcat faptul că la rândul său Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În prezenta cauză, deși raportul de expertiză psihologică extrajudiciară nu are valoarea probatorie a unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică, care să stabilească cu certitudine existența unei legături de cauzalitate între accidentul produs și vreo afecțiune de natură psihică produsă părții civile, afecțiune care desigur ar putea fi stabilită doar de către medici specialiști psihiatrii, ceea ce de altfel i s-a și recomandat persoanei vătămate, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorului audiat în cauză, Zurbău O. R., care a arătat că partea civilă a fost afectată emoțional în urma accidentului, fiind necesar să meargă la psiholog, suferind o stare de depresie, a stat la pat circa două luni și jumătate datorită durerilor de cap, fiindu-i teamă să nu treacă din nou printr-un asemenea eveniment, împrejurări care coroborate cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea părții civile conduc instanța la convingerea că acordarea sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale este în măsură să aline într-o oarecare măsură traumele fizice și psihice încercate de către partea civilă, fără a constitui în egală măsură o îmbogățire fără just temei a acestuia și va respinge în rest pretențiile formulate.

În privința solicitării părții civile de a se acorda dobânzi și penalități de la data producerii accidentului pentru despăgubirile ce au fost acordate, instanța de fond a apreciat pe de-o parte că nu este posibilă o cumulare a acestora, iar pe de altă parte a acordat aceste despăgubiri cu dobânzi legale de la data pronunțării hotărârii de către instanță, deoarece cuantumul sumelor acordate drept daune materiale și daune morale a fost stabilit la această dată, el nefiind cunoscut la data producerii accidentului pentru a se putea acorda începând cu această dată.

Având în vedere că autovehiculul condus de către inculpat, deși nu era asigurat pentru RCA – carte verde, era legal înmatriculat cu numărul CE 153 RT în Franța, instanța de fond, în baza acordului multilateral de garantare la care a aderat și B. Național Carte V. din România începând cu 01.08.2007 și care reglementează garantarea plății despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria de competență a birourilor semnatare și care nu sunt asigurate RCA, a obligat inculpatul la plata sumelor mai sus menționate cu titlu de despăgubiri materiale și morale în solidar cu garantul B. Bațional Carte V. din Franța având denumirea B. N. Francais.

În privința cererii de constituire ca parte civilă formulată de către S. C. Județean de Urgență A. de la fila 119 dosar, în privința sumei de 2145,97 lei, instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită această sumă reprezentând cheltuieli spitalizare ale persoanei vătămate cu decontul de la fila 120 dosar, motiv pentru care a obligat inculpatul în solidar cu garantul la plata acestei sume către unitatea sanitară.

În baza art. 274 al. 1 și 3 Cod procedură penală, având în vedere că inculpatul a fost obligat în solidar cu garantul la despăgubiri civile către partea civilă, instanța de fond l-a obligat pe acesta tot în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat și în baza art. 276 al. 2, 4 Cod procedură penală la plata sumei de 2.249, 92 lei.

Împotriva sentinței penale nr. 725 din 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, au formulat apel P. DE PE L. JUDECĂTORIA A., partea civilă O. P. C., garantul B. C. FRANCAIS prin mandatar B. ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și inculpatul C. C., înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29.04.2015 sub nr._ .

În cuprinsul motivelor de apel formulate, P. de pe lângă Judecătoria A. a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare, ca și în cazul pedepselor accesorii, să se aplice acestea pe lângă pedepsele componente, iar apoi să se aplice rezultanta, conform dispozițiilor art. 45 alin. 5 C.p., pedepsei principale finale. În motivare s-a arătat că, în mod nelegal, prima instanță a aplicat pedepsele complementare și accesorii direct pe lângă pedeapsa principala rezultantă, ignorând dispozițiile art. 45 C.p.

Prin cererea de apel, partea civilă O. P. C. a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., desființarea hotărârii atacate în ceea ce privește latura civilă, în parte, iar ca urmare a rejudecării cauzei, să se admită în totalitate acțiunea civilă promovată de partea civilă, respectiv acordarea în totalitate a despăgubirilor morale în cuantum de 100.000 lei, acordarea în totalitate a despăgubirilor materiale în cuantum de 24.523,35 lei+2.000 euro, echivalentul în lei la data plății, acordarea dobânzii legale și a indicelui de inflație, calculate la despăgubirile materiale și morale de la data producerii accidentului și până la data achitării efective, acordarea penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la despăgubirile morale și materiale începând cu data de 12.10.2014 și până la data plății efective, precum și înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul hotărârii în sensul de a menționa faptul că inculpatul în solidar cu garantul garantul B. C. Francais prin mandatar B. Asiguratorilor de Autovehicule din România, în baza art. 276 alin. 2, 4 C.p.p., sunt obligați la plata sumei de 2.249,92 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă O. P. C..

În motivarea apelului formulat, partea civilă O. P. C. a arătat că se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 100.000 euro, având în vedere leziunile suferite, consecințele negative ale accidentului pe mai multe planuri, traumele psihice suferite, precum și practica judiciară în domeniu.

În privința despăgubirilor materiale, partea civilă a solicitat acordarea sumei de 2.000 euro, echivalentul venitului pe care partea civilă l-ar fi realizat în cele două luni de concediu medical, sumă pe care ar fi primit-o de la . dacă nu ar fi fost victima accidentului de circulație. De asemenea, a solicitat acordarea contravalorii taxei pentru emisiile poluante în sumă de 6.114 lei, precum și contravaloarea rovinietei în sumă de 123 lei, în caz contrar prejudiciul suferit de partea civilă nu ar fi integral reparat, în condițiile în care autoturismul a fost distrus total și nu mai poate fi folosit.

De asemenea, în memoriul aflat la dosar, partea civilă O. P. C. a arătat că prima instanță în mod greșit a concluzionat că dobânda legală și penalitățile de întârziere nu se pot cumula, fără a motiva în vreun mod cum a ajuns la această concluzie și fără a arăta temeiurile de drept. Așadar, concluzia primei instanțe, în opinia părții civile, este greșită, întrucât penalitățile de întârziere prev. de art. 37 din Ordinul 14/2011 reprezintă o sancțiune a asiguratorului care nu și-a îndeplinit obligațiile prev. de art. 36 din același ordin, în timp ce dobânda legală este parte din prejudiciu, iar indicele de inflație asigura acordarea valorii reale a prejudiciului. Este vorba așadar de instituții juridice total diferite, cu temeiuri de drept diferite și cu consecințe juridice diferite inclusiv în cerea ce privește data de la care încep să curgă penalitățile pe de o parte, respectiv dobânda și indicele de inflație pe de altă parte.

Referitor la înlăturarea omisiunii vădite din hotărâre, partea civilă a arătat că în mod evident instanța de fond a omis să menționeze ce reprezintă suma de 2.249,92 lei și către cine trebuie plătită, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței și din opisul de cheltuieli depus la dosar, această sumă reprezentând cheltuielile judiciare efectuate și solicitate de partea civilă O. P. C..

În cuprinsul motivelor de apel formulate, garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat desființarea în parte a hotărârii primei instanțe și, rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile de la suma de 25.000 lei la 9.000 lei, întrucât acestea sunt nejustificat de mari, raportat la urmările suferite de partea civilă, împrejurările cauzei și practica judiciară în spețe similare. A arătat garantul că raportul psihologului ce a fost depus la dosarul cauzei nu poate fi avut în vedere de către instanță, întrucât partea civilă a mers din proprie inițiativă la psiholog pentru ca acesta să îl evalueze, necesitatea consultului unui psiholog fiind necesar să reiasă dintr-o recomandare a medicului de familie sau a unui medic psihiatru, or în această modalitate, consultul psihologic a fost un mijloc de preconstituire a unor probe și nu o necesitate ce a reieșit dintr-o stare de depresie cauzată de evenimentul rutier. De asemenea, a arătat garantul că leziunile suferite de partea civilă O. P. C. au necesitat pentru vindecare 18 zile de îngrijiri medicale, iar acestea nu i-au pus în primejdie viața și nici nu au cauzat sechele psihice părții civile.

Inculpatul C. C. nu a motivat în scris apelul formulat în cauză, motivele fiind formulate oral.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelanți, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 Cod procedură penala, Curtea constată că:

Instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că la data de 19.03.2014, în jurul orelor 06,00, în timp ce conducea autoturismul BMW înmatriculat în Franța cu numărul CE 153 RC pe D.N. 69 dinspre Timișoara spre A., ajungând la km 36+450 m a pătruns pe sensul opus, întrucât manevra casetofonul într-un moment nepotrivit, iar în acel moment a acroșat cu partea stângă față autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ condus de persoana O. P. C.. În aceste condiții autoturismul persoanei vătămate s-a răsucit, ieșind de pe partea carosabilă, izbindu-se de un copac, iar persoana vătămată a necesitat în urma accidentului pentru vindecare un număr de 18 zile îngrijiri medicale. S-a mai reținut în rechizitoriu că inculpatul a părăsit locul accidentului deoarece potrivit declarației sale, cineva care s-a oprit să acorde primul ajutor i-a spus că l-a ucis pe celălalt șofer și, de asemenea că, în urma verificărilor efectuate în evidența informatizată a conducătorilor auto s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere.

Inculpatul C. C. a recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.1968.

Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului, încadrarea în drept a faptei săvârșite, fiind de asemenea corectă.

Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat, Curtea de apel constată că în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 196 al. 1 Cod penal, art. 335 al. 1 Cod penal și 338 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 398 alin. 10 CPP, iar pedepsele aplicate acestuia au fost just individualizate conform criteriilor prevăzute de art. 74 Codul penal.

Raportat la aceste criterii de individualizare, la împrejurările cauzei și față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 396 alin 10 C.pr.pen, pedeapsele aplicate de prima instanță sunt orientate spre minim. Reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în baza art. 396 alin 10 C. pr. pen., nu echivalează cu obligația instanței de a aplica inculpatului o pedeapsă chiar la minimul special rezultat din această reducere, individualizarea judiciară efectuându-se tot prin raportare la minimul și maximul pedepsei.

Criticile cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei nu vor fi primite în condițiile în care circumstanțele legate de persoana inculpatului și conduita sa procesuală au fost deja valorificate în procesul de individualizare a pedepselor aplicate de prima instanță. Simpla stabilire a unei pedepse rezultante de 1 an și 8 luni creează doar o vocație și nu un drept la suspendarea condiționată a executării pedepsei. Împrejurările legate de gravitatea faptelor și de modul de săvârșire nu permit aprecierea că aplicarea pedepsei ar fi suficientă și fără executarea acesteia, scopul pedepsei putând fi în acest caz atins doar prin executarea efectivă a pedepsei aplicate. Un rol deosebit îl are în acest sens faptul că inculpatul în mod asumat s-a urcat la volanul unui autoturism de mare capacitate cilindrică, apt să dezvolte o viteză semnificativă, deși nu dobândise abilitățile necesare pentru a conduce și, deși infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere este una de pericol, în cazul inculpatului pericolul s-a materializat, acesta provocând un accident soldat cu vătămarea corporală a altui participant la trafic. Conduita ulterioară a inculpatului, în condițiile în care, după ce inculpatul a provocat un accident de circulație care, față de imaginile existente la dosar, nu lăsa loc niciunui dubiu cu privire la gravitatea acestuia, a ales să părăsească locul accidentului în ciuda faptului că altă persoană aflată de față i-a atras chiar atenția că celălalt șofer ar putea fi mort, denotă o profundă nesocotire a valorilor protejate de legea penală, ca și a valorilor morale. O asemenea atitudine față de vătămarea unei persoane, nedeterminată de vreo împrejurare minim justificativă, coroborată cu împrejurarea că autoturismul condus de către inculpat nu era înmatriculat în țară pe numele său, demonstrează dorința acestuia de sustragere de la răspunederea penală, ceea ce a și reușit o anumită perioadă, identificarea sa având loc doar la câteva zile după accident. În acest context, trebuie avute în vedere și condamnările suferite în străinătate, cum rezultă din certificatul de cazier judiciar, antecedente penale care conturează o conduită a inculpatului orientată către încălcarea legii.

Față de acest mod de desfășurare a faptelor și față de circumstanțele personale învederate, și având în vedere că, deși infracțiunea de vătămare corporală a fost săvârșită din culpă, infracțiunile de conducere fără permis ca și de părăsire a locului accidentului au fost săvârșite cu intenție, iar rezultatul prevăzut și acceptat de inculpat la momentul urcării la volan s-a produs într-o modalitate dramatică pentru persona vătămată, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni.

Analizând apelul P. de pe lângă Judecătoria A. care vizează pedepsele complementare, se constată că în mod greșit prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, b, i Cod penal și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, i Cod penal, direct pe lângă pedeapsa rezultantă.

Potrivit art. 45 alin 1, alin. 3 lit. a și alin. 5 C.pen., dacă pentru una dintre infracțiunile săvârșite s-a stabilit și o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală. Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același conținut, în caz de concurs de infracțiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea. Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispozițiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Față de aceste dispoziții rezultă că intenția legiuitorului a fost ca pedepsele complementare, ca și cele accesorii, să fie aplicate într-o primă etapă pe lângă fiecare pedeapsă principală în parte, urmând ca într-o a doua etapă acestea să fie contopite conform regulilor prev. de art. 45 alin. 3 și 5 C.pen.

Prin urmare, se va desființa sentința apelată sub acest aspect și în temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale:

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 5 raportat la alin. 3 lit. a) Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea și pe cale de consecință, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), și i) Cod penal.

Analizând apelurile formulate pe latura civilă se constată următoarele:

Criticile garantului B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România vizând greșita stabilire a daunelor materiale nu pot fi primite decât cu privire la suma de 800 lei, contravaloarea transportului autoturismului avariat.

Criticile părții civile O. P. C. vizând greșita stabilire a daunelor materiale nu pot fi primite decât cu privire la suma de 2000 euro cu titlu de venituri nerealizate în concediul medical și cu privire la data de la care se va acorda dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație a sumei reprezentând daună totală autoturism.

În aceste limite, criticile părții civile și ale părții responsabile civilmente cu privire la daunele materiale vor fi analizate împreună.

În acest sens se observă că persoana vătămată O. P. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.523, 35 lei reprezentând medicamente, consult medical, taxă expertiză medico-legală, transport autoturism, deplasări la spital, contravaloare autoturism, precum și taxă pentru emisii poluante în sumă de 6000,114 lei, cost rovinietă 123 lei și cost expertiză psihologică 30 lei.

Potrivit art. 50 pct. 12 lit. a și b din Ordinul CSA 14/2011, despăgubirile nu pot depăși limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul face dovada reparării vehiculului sau limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situația în care păgubitul nu face dovada reparării vehiculului.

Potrivit art. 55 pct. 2 lit. a din Ordinul CSA 14/2011, în cazul vehiculelor avariate care nu se mai pot deplasa prin forța proprie, acoperirea cheltuielilor de transport al vehiculului, cu excepția cazurilor de daună totală.

În urma raportului 4836/2014, costul reparației autoturismului distrus în accident cu număr de înmatriculare_ a fost calculat la suma de 16.585 lei, fiind declarată daună totală în baza art. 50 pct. 12 și 13 din Ordinul CSA 14/2011, aspect necontestat de către părți.

Prin urmare, având în vedere că în privința autoturismul_ s-a constatat daună totală, suma maximă a despăgubirii pentru autoturism este de 16.585 lei, fără a mai putea fi acordate alte daune, respectiv: cheltuielile de transport în cuantum de 800 lei, taxa pentru emisii poluante în cuantum de 6114 lei, sau rovinieta în cuantum de 123 lei, aceste sume excedând limitei de despăgubire în cazul daunei totale.

Cu privire la suma de 2000 euro venit nerealizat de către partea civilă se constată că prima instanță nu a acordat această sumă pe considerentul că prejudiciul nu ar fi cert întrucât având încheiat un contract pe perioadă de o lună, nu reprezintă o certitudine faptul că, în situația în care nu ar fi intervenit accidentul, . ar fi încheiat cu siguranță un nou contract de prestări servicii pe o altă perioadă cu partea civilă.

În dezacord cu prima instanță, în apel se constată că partea civilă a depus înscrisuri, respectiv 8 contracte cu firma . care datează încă anul 2011, contracte în baza cărora partea civilă a prestat neîntrerupt servicii pentru ., fiecare contract încheiat pe perioadă nedeterminată fiind prelungit succesiv pentru o nouă perioadă, până la momentul accidentului.

Prin urmare, având în vedere reînnoirea succesivă a contractelor încheiate de către partea civilă, se poate prezuma (prezumțiile simple fiind incidente pe latura civilă a cauzei) că, în lipsa vătămării contractele s-ar fi succedat în același mod.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 1387 Cciv potrivit cărora „în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condițiile art. 1.388 și 1.389, după caz, echivalentul câștigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacității sale de muncă.

În continuare, art. 1388 C.civ. prevede că „despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă al celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă ori, în lipsă, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregătirii pe care era în curs să o primească. (2) Cu toate acestea, dacă cel păgubit face dovada posibilității obținerii unui venit din muncă mai mare în baza unui contract încheiat în ultimul an, iar acesta nu a fost pus în executare, se va ține seama în stabilirea despăgubirii de aceste venituri. (3) Dacă cel păgubit nu avea o calificare profesională și nici nu era în curs să o primească, despăgubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.”

Rezultă din aceste dispoziții legale că pentru despăgubirile aferente câștigului din muncă nu este obligatorie prezentarea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, legea permițând stabilirea acestui tip de prejudiciu și prin estimare, respectiv pe baza „venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională pe care o avea” sau chiar pe baza calificării pe care ar fi putut-o obține. De asemenea, legea permite raportarea și la posibilitatea obținerii unui venit dintr-un contract chiar nepus în executare și doar în lipsa unor asemenea date, raportarea făcându-se la salariului minim net pe economie. Or, din moment ce partea civilă a dovedit venitul mediu lunar net din muncă din ultimul an înainte de accident, ca și venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, ținându-se seama de calificarea profesională și de contractele pe perioadă determinată de care beneficiase succesiv, prejudiciul în cuantum de 2000 euro, ca venit nerealizat pe perioada concediului medical de 2 luni, este deplin dovedit și se impune a fi reparat în baza art. 1388 C.civ.

Criticile părții civile prin care solicită admiterea în totalitate a acțiunii civile în baza art. 36 alin. 1 și 2 din Ordinul CSA 14/2011 nu pot fi primite.

Potrivit art. 36 Ordinul CSA 14/2011 în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

a) fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în cazul în care se dovedește răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

b) fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.

(2) Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.

(3) Asigurătorul RCA poate desfășura investigații privind producerea accidentului, în condițiile în care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autoritățile publice.

În continuare, se observă că art. 45 din Ordinul CSA 14/2011 prevede că despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

1. se formulează pretenții de despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepția lipsei de folosință a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată își realizează obiectul de activitate și pentru care deține licență și autorizare în acest sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparației pagubelor produse la mijloacele de transport. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosință se determină luându-se în calcul tarifele pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina probei aparține păgubitului și se face cu înscrisuri doveditoare;

2. se formulează pretenții de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre prețioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poștale, timbre, precum și pentru dispariția sau distrugerea banilor;

3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la cauzele și împrejurările producerii accidentului, precum și la cuantumul prejudiciilor produse.

Prin urmare, din moment ce în cauză a fost deschis dosarul penal 1897/P/2014 în vederea stabilirii răspunderii penale a persoanei pentru care BAAR este garant, dispozițiile art. 36 invocate nu mai sunt aplicabile. D. la momentul finalizării „cercetări efectuate de autoritățile publice” în vederea stabilirii răspunderii inculpatului, se poate stabili obligația de despăgubire a garantului.

Dispozițiile art. 36 își găsesc aplicabilitatea în cauze în care despăgubirea ar putea fi stabilită amiabil. Concluzia este întărită de dispozițiile art. 46 din Ordinul CSA 14/2011 care menționează cu titlu de excepție situațiile în care despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, deși accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, respectiv dacă:

1. potrivit legii, acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părților;

2. deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior;

3. deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților:

a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția;

b) sau, din actele încheiate de autoritățile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.

Or, în cauză nu este incidentă niciuna dintre aceste situații, astfel încât stabilirea pe cale amiabilă a despăgubirii era exclusă, negăsindu-și astfel aplicabilitatea art. 36 din Ordinul CSA 14/2011.

Nici criticile privind neacordarea penalităților de 0,2% în baza art. 37 din Ordinul CSA 14/2011 nu pot fi primite.

Potrivit acestui articol, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere că art. 37 prevede aplicarea penalităților prin raportare la nerespectarea disp. art. 36 din Ordinul CSA 14/2011, dispoziții neincidente în cauză, după cum s-a arătat, nu pot fi acordate aceste penalități aferente încălcării obligațiilor prev. de art. 36 din Ordinul CSA 14/2011.

Analizând modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor morale, se constată că partea civilă se plânge de caracterul neadecvat de mic al acestor daune iar partea responsabilă civilmente solicită diminuarea acestora, astfel încât criticile vor fi analizate împreună, motivele pentru admiterea apelului părților civile sub acest aspect constituindu-se în considerente pentru respingerea apelului părții responsabile civilmente.

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

Suferințele părții civile sunt deosebite în condițiile în care, din raportul de expertiză medico-legală, rezultă că în urma accidentului produs din culpa inculpatului acesta a suferit un număr de 18 zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice suferite fiind situate la nivelul capului astfel încât, coroborând aceste concluzii cu declarațiile martorului Zurbău O. R. și cu raportul de expertiză psihologică extrajudiciară care are valoarea probatorie a unui înscris, rezultă că suferințele părții civile nu pot fi apreciate doar prin raportare la cele 18 zile de îngrijire medicală, acestea fiind sporite de inconvenientele și greutățile de recuperare față de zona corpului vizată, aptă să sporească trauma psihică generată de accidentul suferit de către partea civilă. Rezultă astfel că partea civilă suferă un prejudiciu moral important, trauma psihică fiind greu de înlăturat, astfel încât se justifică majorarea daunelor de la suma de 25.000 lei la suma de_ lei, fără a avea caracterul unei îmbogățiri fără justă cauză.

Despăgubirile morale acoperă prejudiciul de natură nepatrimonială suferit de persoana vătămată și se va raporta la împrejurările concrete care caracterizează forma și întinderea prejudiciului, neputându-se face o egalizare a acestor daune întrucât nici suferința nu este egală în fiecare caz.

În același sens sunt și reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra din perioada 21 - 25 iunie 1969, dintre care sunt semnificative următoarele: „1. Dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. Semnificația și conținutul său exact prezintă diferențe nesemnificative în diferite sisteme de drept; 2. Principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut, pe de o parte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte, în caz de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalității umane, ca defăimarea, amestecul în viața privată, sechestrarea ilegală a persoanei; 3. În caz de deces, repararea daunelor morale trebuie acordată rudelor apropiate ale victimei dacă repararea este justificată în mod deosebit…5. Despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacție victimei. În anumite cazuri, cuantumul compensației va putea fi determinat și de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna; 6. Repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare; 7. La acordarea despăgubirilor trebuie să se facă distincție între dauna materială și dauna morală.; 8. În cazurile constatate, reparația poate fi acordată sub formă de vărsăminte periodice. În aceste cazuri este indicat ca beneficiarii să fie protejați împotriva devalorizării monedei; …”

Sumele cuvenite părții civile cu titlu de daune morale și materiale se justifică a fi indexate cu rata inflației la data plății efective pentru ca aceste sume să reprezinte valoarea reală a prejudiciului de la data producerii lui.

În conformitate cu prevederile art. 1381 aliniat 1 cod civil ,, orice prejudiciu dă dreptul la reparație”, iar cu aliniatul 2 ,, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat”.

Pentru repararea integrală a prejudiciului partea civilă este îndreptățită și la acoperirea prețului lipsei de folosință a câștigului nerealizat care se poate cumula cu actualizarea cu indicele de inflație care are doar rolul păstrării valorii reale a prejudiciului. Acoperirea beneficiului nerealizat se poate face prin acordarea dobânzilor legale în baza OG nr. 9/2000 pentru sumele la care partea civilă este îndreptățită.

Întrucât fapta cauzatoare de prejudiciu este una ilicită extracontractuală, în baza art. 1523 aliniat 2 litera e Cod civil, debitorul se află de drept în întârziere de la data nașterii debitului, respectiv de la data producerii accidentului.

Cu toate acestea, doar prejudiciul constând în contravaloarea daunei totale a autoturismului este certă încă de la data 19.03.2014, data producerii accidentului, celelalte daune materiale ca și daunele morale apreciate de către instanță, dobândesc caracter cert doar de la data pronunțării hotărârii judecătorești.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 725/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria A., partea civilă O. P. C. și de către garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva aceleiași sentințe.

Va desființa sentința penală atacată sub aspectul pedepselor complementare, al laturii civile și al cheltuielilor judiciare și rejudecând în aceste limite:

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

Va obliga inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata următoarelor sume către partea civilă O. P. C.:

- 17.909, 35 lei și 2000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, precum și suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale, cu dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație de la data 19.03.2014, pentru suma de_,64 lei (contravaloare daună totală autoturism) și de la data pronunțării hotărârii pentru restul sumelor și respinge în rest pretențiile formulate de partea civilă.

În baza art. 276 al.2, 4 C. pr. pen., va obliga inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către partea civilă O. P. C. a sumei de 2.249, 92 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță și a sumei de 1488 lei cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelantul C. C. să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 725/07.04.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria A., partea civilă O. P. C. și de către garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva aceleiași sentințe.

Desființează sentința penală atacată sub aspectul pedepselor complementare, al laturii civile și al cheltuielilor judiciare și rejudecând în aceste limite:

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale de 1(un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia..

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 3 lit. a) Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), și i) Cod penal, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale:

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 5 raportat la alin. 3 lit. a) Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie cea mai grea și pe cale de consecință, în condițiile prevăzute de art. 65 alin. 3 Cod penal, interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), și i) Cod penal.

Obligă inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, ..40-40 bis, ., la plata următoarelor sume către partea civilă O. P. C.:

În baza art.276 al.2, 4 C. pr. pen. obligă inculpatul în solidar cu garantul B. C. Francais, prin mandatar B. Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata către partea civilă O. P. C. a sumei de 2.249, 92 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță și a sumei de 1488 lei cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă apelantul C. C. să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.

Președinte, Pentru judecător

F. M. C. FLORENȚA F. P.

aflat în concediu de odihnă

semnează președintele completului,

F. M. C. FLORENȚA

Grefier,

I. M. S.

Red. F.F./20.07.2015

Tehnored. I.M.S.- 8 ex./25.06.2015

Primă instanță: Judecătoria A. – jud. M. C.

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 123/2015....		Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 676/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 676/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA