Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 471/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 20141/55/2014
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 471/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Completul constituit din
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul B. D. A. împotriva sentinței penale nr. 359 din 18.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 22.04.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a stabilit termen în vederea deliberării și pronunțării, la data de 29.04.2015, când:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 359 din data de 18 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A., în temeiul dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul B. D. A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe;
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani de la rămânerea definitivă a hotărârii date: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule.
În temeiul dispozițiilor art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii date, stabilit în condițiile art. 92 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit că pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune A., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, judecătoria a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. 1 lit. c) - e) Cod penal, să fie comunicate Serviciului de Probațiune A..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune A..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin. 3 Cod penal, a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului Local al Comunei V. sau a Consiliului Local al Orașului Sântana, pe o perioadă de 80 (optzeci) de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis în dosar nr.6150/P/2014 la data de 12.11.2014, înregistrat la Judecătoria A. la data de 02.12.2014 a fost trimis în judecată inculpatul B. D. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 al.1 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 27.09.2014, în jurul orei 20.00, în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe . A., inculpatul B. D.-A. a fost oprit pentru control de către o patrulă a poliției.
Cu această ocazie, organele de poliție au constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, acesta declarând, totodată, că a consumat băuturi alcoolice. În urma testării cu aparatul Etilotest, acesta a indicat o valoare de 0,99 mg/l alcool pur în aerul expirat, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare încheiat cu această ocazie. (file 9-10, 11)
Ca urmare a acestui fapt, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean A. în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei.
În urma analizei probelor de sânge recoltate, s-a stabilit că inculpatul B. D.-A. avea la ora 2035 o îmbibație alcoolică de 1,65 gr ‰ alcool pur în sânge, așa cum rezulta din buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. 992/03.10.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală A.. (fila 13).
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că, în intervalul orar 17.20-19.30, a consumat aproximativ 1,5 litri de bere, după care, în jurul orei 19.45, s-a urcat la volanul autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a condus de pe Calea A. V. până pe ..A., unde a fost oprit de către organele de poliție (file 19, 21).
Văzând probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare (fila 9-10); declarație inculpat (file 19, 21); proces-verbal de recoltare a probelor biologice (fila 15); buletin de analiza toxicologica alcoolemie (fila 13); cazier judiciar (fila 24) precum și în cursul judecății: declarație inculpat (f.13), prima instanță a reținut în fapt că, la termenul de judecată din data de 18 februarie 2015 inculpatul B. D. A. s-a prevalat de dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care a precizat că le cunoaște și le însușește.
Instanța de fond și-a însușit în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, reprodusă în aliniatele precedente, având în vedere poziția inculpatului de recunoaștere integrală a faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanței.
Astfel, s-a constatat că vinovăția inculpatului rezultă din procesul-verbal de constatare de la filele 9-10 dosar urmărire penală coroborat cu procesul-verbal de recoltare a probelor biologice de la fila 15 dosar urmărire penală și buletinul de analiză toxicologică alcoolemie de la fila 13 dosar urmărire penală, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului atât din faza de urmărire penală cât și din faza de judecată.
Instanța de fond a reținut, de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 24 dosar urmărire penală.
În drept, s-a apreciat că, fapta inculpatului de a conduce la data de 27 septembrie 2014, în jurul orei 2000, autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, pe . A., având o îmbibație alcoolică de 1,65 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Astfel, instanța de fond, în favoarea inculpatului, a ținut cont de atitudinea sinceră a acestuia în fața instanței și organelor de urmărire penală, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe de altă parte, prima instanță a reținut în defavoarea inculpatului valoare foarte mare a alcoolemiei, valoare peste dublul celei prevăzute în norma de incriminare.
Față de considerentele arătate, prima instanță a apreciat că pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, este de natură a realiza scopul pedepsei.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută art. 336 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, apreciind că inculpatul nu mai poate oferi garanțiile de onestitate și corectitudine asociate cu o funcție electivă publică sau care implică exercițiul autorității de stat. De asemenea, a apreciat că prin conduita sa inculpatul a dovedit un total dezinteres pentru normele ce reglementează circulația pe drumurile publice. În formarea acestei convingeri, instanța de fond a avut în vedere că, deși știa că a consumat o cantitate însemnată de băuturi alcoolice, inculpatul nu a avut nicio reținere în a se urca la volan, cu intenția de a conduce o distanță apreciabilă, la o oră de trafic relativ intens. În consecință, s-a apreciat de către prima instanță că inculpatul, în situația în care i s-ar permite că conducă în viitorul apropiat autovehicule, ar putea constitui un factor de potențial pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanța de fond a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 91 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, dar că se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
De asemenea, constatând faptul că inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 4 (patru) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, instanța de fond a dispus astfel cum s-a arătat mai sus.
Reținând că inculpatul a fost condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale, precum și dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul B. D. A., criticând-o numai cu privire la durata termenului de supraveghere și obligația de a presta muncă în folosul comunității. Astfel, inculpatul solicită desființarea sentinței penale apelate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care instanța de apel să dispună reducerea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce vehicule de la 4 ani, astfel cum a aplicat instanța de fond, la 1 an și înlăturarea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile lucrătoare.
În motivare, inculpatul a arătat că are probleme de sănătate din cauza cărora nu poate presta muncă care presupune efort fizic. De asemenea, arată că este curator pentru fratele său internat într-un spital dintr-o altă localitate iar acest fapt precum și faptul că a primit o ofertă de angajare condiționat de dreptul de a conduce autovehicule categoria B a înțeles să solicite reducerea duratei pedepsei complementare prevăzută de art. 66 al. 1 lit. i C.pen.
În plus, arată că textul incriminator al faptei comise nu prevede aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce - în mod obligatoriu -, iar obligarea sa la prestarea de muncă în folosul comunității nu este obligatorie având în vedere starea sa de sănătate.
În drept, invocă diposzițiile art. 408 și urm., art. 421 al. 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen., art. 93 al. 3 C.pen.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate în raport de actele și lucrările dosarului, dar și în raport de criticile invocate de apelant, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.417 Cod procedură penala, Curtea constată că apelul inculpatului este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut starea de fapt dedusă judecăți, respectiv aceea că la data de 27.09.2014, în jurul orei 20.00, în timp ce conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe . A., inculpatul B. D.-A. a fost oprit pentru control de către o patrulă a poliției iar din buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei nr. 992/03.10.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală A. rezultă că avea o îmbibație alcoolică de 1,65 gr ‰ alcool pur în sânge.
Inculpatul B. D. A. recunoscut săvârșirea faptei în fața instanței de judecată unde a solicitat ca judecata să aibă loc în baza art. 375 C. pr. pen.
Raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel constată că în mod corect prima instanța a reținut vinovăția inculpatului și a constatat incidența dispozițiilor privind procedura simplificată prevăzute art.375 Cod procedură penală, încadrarea în drept a faptelor săvârșite, fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art.74 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 67 Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării următoarelor drepturi prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) Cod penal, pe o perioadă de 4 (patru) ani de la rămânerea definitivă a hotărârii date: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule.
Critica privind durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art.66 lit. a,b și i C.pen este justificată. Prima instanță a făcut o corectă apreciere a necesității aplicării pedepsei complementare, alegând aplicarea pedepsei complementare în conținutul prevăzut de art.66 lit. a, b și i C.pen, constând în interzicerea dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule. Această pedeapsă cu acest conținut corespunde pe deplin funcției de reeducare și convingere pe care o are pedeapsa complementară, ca pedeapsă restrictivă de drepturi, avându-se în vedere natura infracțiunii obiect al judecății, respectiv o infracțiune contra siguranței circulației rutiere.
Cu toate acestea, dozarea acestei pedepse complementare la 4 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii date este una excesivă, având în vedere că este orientată spre maximul perioadei prevăzute de art. 66 alin 1 C.pen., situat între 1 și 5 ani. În acest sens, deși aplicarea pedepsei complementare în acest conținut este deplin justificată, cum s-a arătat deja, durata acestei pedepse se impune a fi proporțională circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta, urmărilor produse și circumstanțelor personale ale inculpatului, având în vedere mai ales efectul restrângerii dreptului de a conduce autovehicule asupra situației inculpatului. În atare condiții, nu poate fi omis faptul că, deși nivelul alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul a fost mare 1,65 %o, inculpatul nu are antecedente penale, incidentul fiind unul izolat, nu s-au produs alte urmări mai grave, iar atitudinea inculpatului a fost una de recunoaștere și regret. Toate aceste elemente permit aprecierea în sensul că aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. a, b și i C.pen pe o perioadă mai restrânsă decât cea de 4 ani, care coincide și cu durata termenului de încercare, este suficientă pentru corijarea comportamentului inculpatului raportat la valorile sociale încălcate.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., se va admite apelul declarat de inculpatul B. D. A. împotriva sentinței penale nr. 359 din 18.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .
În consecință, va desființa sentința penală numai sub aspectul pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. a, b, i C.pen și va reduce durata pedepsei complementarea aplicate în baza art. 67 C.pen la 2 ani
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2, lit. a C.pr.pen., admite apelul declarat de inculpatul B. D. A. împotriva sentinței penale nr. 359 din 18.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ .
Desființează sentința penală numai sub aspectul pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. a, b, i C.pen
Reduce durata pedepsei complementarea aplicate în baza art. 67 C.pen la 2 ani
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. P. F. M. C. FLORENȚA
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.M.F/ 18.05.2015
Tehnored.O.I. 4 ex/ 08.05.2015
Prima instanță– Judecătoria A., jud. L. B.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 65/2015. Curtea de... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 464/2015. Curtea de... → |
|---|
