Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 422/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 12274/55/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 422/A
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul F. L. F. și partea responsabilă civilmente . - Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.241 din 5.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant personal, asistat de avocat ales T. O., pentru persoana vătămată intimată lipsă, avocat ales G. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, admiterea apelului, pentru motivele arătate în scris prin memoriul depus la dosar. Arată că instanța de fond trebuia să stabilească o pedeapsă cu amenda, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a încercat soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor civile, iar partea vătămată a cunoscut faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar instanța a aplicat o pedeapsă mai mare decât minimul special, neținând cont de vârsta inculpatului, că aceasta este angajat în muncă și că nu este cunoscut cu antecedente penale. Mai arătă că în speța de față se impune ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, chiar și în ipoteza în care instanța nu înlocuiește pedeapsa închisorii cu amenda.
De asemenea, mai susține că în mod greșit instanța de fond a stabilit o răspundere solidară cu toate că în cauză există o răspundere exclusivă a asigurătorului, reglementată de art.50 din Legea nr.136/1995, actualizată, având în vedere că inculpatul a avut o poliță de asigurare validă, iar cuantumul pretențiilor nu excede pragul maxim de dezdăunare acoperit de asigurător în cazul polițelor RCA.
Cu privire la apelul părții responsabile – civilmente, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Apărătorul ales al persoanei vătămată arată că, lasă la aprecierea instanței soluționarea laturii penale a cauzei.
Cu privire la latura civilă, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, acesta trebuia obligat în solidar cu partea responsabilă – civilmente la plata despăgubirilor; solicită respingerea apelului declarat de partea responsabilă civilmente, sentința penală atacată fiind temeinică și legală. Cu privire la persoana vătămată solicită a se avea în vedere vârsta acestuia, faptul că era sportiv de performanță, fiind afectat și psihic, iar cuantumul despăgubirilor morale nu este exagerat, având în vedere suferințele fizice și psihice ale acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, având în vedere gravitatea faptei comise, împrejurările comiterii acesteia, astfel că nu se impune aplicarea unei pedepse cu amenda și nici renunțarea la pedeapsă, urmând a se aplica dispozițiile legii vechi, care îi este mai favorabilă inculpatului, prima instanță procedând corect la soluționarea cauzei.
Pune concluzii de respingere a apelului declarat de partea responsabilă – civilmente.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.241/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în temeiul art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal și în condițiile la art. 375 și art. 396 alin.2 și 10 Cod de procedură penală a fost condamnat inculpatul F. L. F. la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă;
În temeiul art.71 C.pen., 1969 i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen.
În temeiul art.81 și art. 82 C.pen., 1969 a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
În temeiul art.71 al. 5 C.pen., a fost suspendată pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară și art. 84 Cod penal 1969 cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În temeiul art. 19, art. 21 și art. 397 alin. 1 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 din C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă B. R., în solidar cu partea responsabile civilmente .- REASIGURARE SA., în limitele contractului de asigurare, la plata către partea civilă a sumei de 186 lei, reprezentând daune materiale, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, și suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, fiind respinse în rest pretențiile civile solicitate ca neîntemeiate.
A fost respinsă ca tardivă acțiunea civilă exercitată de S. C. Județean de Urgență Timișoara.
S-a constatat că S. C. de Urgență A., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 5 alin.5 și art. 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul F. L. F., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr.76/2008.
În temeiul art.274 alin.1 și 3 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul F. L. F. în solidar cu partea responsabile civilmente SC E. R. ASIGURARE- REASIGURARE SA, la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 276 alin. 1 și 4 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul F. L. F. în solidar cu cu partea responsabile civilmente .- REASIGURARE SA, la plata, către partea civilă B. R., a sumei de 1.120,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 03.07.2014 în dosar nr.2569/P/2013 și înregistrat la prima instanță la data de 11.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F. L.-F., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2,4 Cod Penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că, la data de 01.03.2013, inculpatul F. L.-F. a condus, fiind sub influența alcoolului, autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare spaniol SG-8359, pe D.J. 792/C, pe direcția C. - D., răsturnându-se din pricina neadaptării vitezei într-o curbă la dreapta, presemnalizată, cauzându-i victimei B. R., pasager pe bancheta din spate, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale.
Pe celălalt loc din față se afla martora A. A.-D., prietena inculpatului, care înainte de accident i-a atras atenția că viteza e prea mare, în jur de 120km/h. Aceasta a suferit la rândul său leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se o valoare de 0,44 mg/l alcool în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică nr.225/07.03.2013 al S.J.M.L.A, rezultă că, în data de 01/02.03.2013, la ora 2300, inculpatul a avut o alcoolemie de 0,70 gr/l alcool pur în sânge iar la ora 000, a avut o alcoolemie de 0,55 gr/l alcool pur în sânge.
Inculpatul prezent în fața instanței a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală (f.35 dosar).
Văzând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut starea de fapt din rechizitoriul mai sus menționată.
În drept, fapta săvârșită de inculpatul F. L. F. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal., constând în aceea că, în data de 01.03.2013, în jurul orelor 21.20, a condus pe drum public, respectiv pe DJ 792/C autoturism Volkswagen Passat având numărul de înmatriculare SG 8359 sub influența băuturilor alcoolice, și nesocotind regulile conduitei preventiv in trafic, în curba periculoasa la dreapta, presemnalizată, nu adaptează viteza la condițiile de drum, carosabil acoperit cu mâzgă, umed, derapează, pierde controlul volanului și se răstoarnă în afara părții carosabile.
În urma evenimentului rutier este vătămat corporal grav numitul Bajau R., pasager pe banchetă din spate a autoturismului VW Passat cu număr SG 8659 care a beneficiat de un număr de 100 de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării.
Vinovăția inculpatului rezultă din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv, proces – verbal de constatare, raporturi medico – legale, declarația părții civile, și declarația martorei A. A. D., probe care pot fi coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului acordată în fața instanței.
Față de cele expuse, prima instanță a procedat la condamnarea inculpatului conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a constatat că, partea civilă B. R. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumă totală de 206.000 lei, din care suma de 6000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 200.000 lei reprezintă daune morale.
Daunele materiale se acordă în măsura dovedirii efective a acestora, sens în care instanța constată faptul că, partea civilă a dovedit efectiv prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei cheltuieli în valoare de 186 lei (fila 186 dosar instanță)
Martorii audiați pe latura civilă propuși de partea civilă și încuviințat de instanță, respectiv, B. M. V. și G. L. A. au făcut referire la o operație pe care o va suporta partea civilă, pentru remedierea stării sănătății sale, însă aceste cheltuieli sunt posibile și viitoare, iar cuantumul acestora nu pot fi determinat in acest moment, de instanță motiv pentru care nu vor fi acordate.
Partea civilă deși a făcut referire la costul operaților suportate prin înscrisurile depuse, nu a făcut dovada faptului că, a suportat cheltuieli materiale cu privire la aceste operații (fila 56 dosar instanță), iar martorii audiați nu au făcut referire la o sumă certă pe care ar fi suportat partea civilă în acest sens.
În ceea ce privește daunele morale solicitate în cuantum de 200.000 lei, prima instanță a constatat că acestea sunt parțial întemeiate.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de partea civilă B. R. s-a reținut că, fără îndoială, termenul „prejudiciu” folosit în textul art. 1357 Noul C. civ. trebuie avut în vedere atât în înțelesul său patrimonial, cât și în cel nepatrimonial.
Fără îndoială că în cauză este vorba despre o astfel de pagubă nepatrimonială, decurgând din suferința părții civile determinată de leziunile produse ca urmare a faptei comise de inculpata însă, s-a avut în vedere și faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, nu este supus unor criterii legale de determinare, astfel că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor astfel de criterii de evaluare referitoare la producerea unor suferințe morale, consecințele negative ale vătămării suferite de partea civilă în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, etc.
Totodată, în evaluarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs care rezultă din ansamblul probelor dosarului.
Prima instanță a reținut că, după producerea accidentului partea vătămată/civilă B. R. a rămas cu dureri în zona capului și încheietura de la mâna dreaptă este blocată parțial, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați pe latură civilă, iar pentru leziunile traumatice suferite la data de 01.03.2013 au totalizat 100 zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii lor, în care este inclusă și perioada de fizioterapie și recuperare medicală precum și cea de tratament medico-chirurgical de extragere a materialului de osteosinteza, pentru diagnosticul: Sechele post . epifiza distala radius drept consolidată cu material restant de osteosinteza, așa cum rezultă din raportul de prima expertiza medico-legală cu examinarea persoanei completat, nr. 158/A1 din 03.04.2014.
Prima instanță a avut în vedere atât suferința fizică cât și cea psihică la care a fost supusă partea vătămată/civilă, și a apreciat că suma totala de 50.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, este suficientă dar și necesara pentru repararea prejudiciului moral suferit.
În cauză prima instanță a obligat pe inculpatul F. L. F., în temeiul răspunderii civile delictuale instituție prevăzută de art. 1357 Cod Civil, iar în temeiul poliței de asigurare aflată la dosarul cauzei (fila 81 dosar u.p.) pe asigurătorul S.C E. România Asigurare-Reasigurare S.A, poliță valabilă la data producerii accidentului, prin care asigurătorul s-a obligat să preia toate riscurile și daunele rezultate din evenimentele rutiere, astfel că a procedat la soluționarea laturii civile, conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul F. L. F. și partea responsabilă - civilmente . – Reasigurare SA.
În motivarea apelului declarat de către inculpat s-a arătat că instanța de fond trebuia să stabilească o pedeapsă cu amenda, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, a încercat soluționarea pe cale amiabilă a pretențiilor civile, iar partea vătămată a cunoscut faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar instanța a aplicat o pedeapsă mai mare decât minimul special, neținând cont de vârsta inculpatului, că aceasta este angajat în muncă și că nu este cunoscut cu antecedente penale. S-a mai arătat că în speța de față se impune ca instanța să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei, chiar și în ipoteza în care instanța nu înlocuiește pedeapsa închisorii cu amenda.
În final, a fost criticat faptul că în mod greșit instanța de fond a stabilit o răspundere solidară cu toate că în cauză există o răspundere exclusivă a asigurătorului, reglementată de art.50 din Legea nr.136/1995, actualizată, având în vedere că inculpatul a avut o poliță de asigurare validă, iar cuantumul pretențiilor nu excede pragul maxim de dezdăunare acoperit de asigurător în cazul polițelor RCA.
În ceea ce privește apelul declarat de către partea responsabilă - civilmente . – Reasigurare SA, aceasta a solicitat, în esență, reducerea cuantumului daunelor morale acordate, în raport cu jurisprudența în materie, pentru ca a cest cuantum al prejudiciului acordat de prima instanță să nu constituie o îmbogățire fără justă cauză pentru partea civilă.
Examinând sentința penală apelată, prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelurile formulat de către inculpatul F. L. F. și partea responsabilă - civilmente . – Reasigurare SA, sunt nefondate, hotărârea Judecătoriei A. fiind temeinică și legală.
Instanța de fond, pe baza întregului material probator existent în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății respectiv acea că inculpatul F. L. F., la data de 01.03.2013, în jurul orelor 21,00, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare SG-8359, pe drumul județean 792/C, pe direcția C. – D., sub influența băuturilor alcoolice, iar datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum ( carosabil acoperit cu mâzgă, umed) a derapat într-o curbă presemnalizată, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în afară părții carosabile, în urma evenimentului rutier pasagerul de pe bancheta din spate, victima B. R. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. de 100 zile îngrijiri medicale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.184 alin.2,4 V C.p., legea veche cea favorabilă în ansamblu din punctul de vedere al inculpatului.
Infracțiunea arătată mai sus a fost dovedită din ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului din cursul judecății, care a optat pentru procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, prev. de art.396 alin.10 C.p.p., astfel că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată în speța de față, iar sancționarea penală a inculpatului a intervenit într-o manieră temeinică și legală.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunii, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, și a adoptat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, optând pentru procedura recunoașterii învinuirii, prev. de art.396 alin.10 C.p.p., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, iar în raport cu toate aceste elemente pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului apare ca fiind una corect dozată.
Instanța de control judiciar apreciază că în speța de față nu se impune aplicarea unei amenzi penale, așa cum a solicitat inculpatul, raportat la toate elementele cauzei, respectiv faptul că prin fapta socialmente periculoasă a inculpatului s-a creat un prejudiciu grav părții civile, respectiv leziuni pentru a căror vindecare s-a impus acordarea unui nr. de 100 zile îngrijiri medicale, sănătatea acestuia fiind grav afectată, iar instanța nu poate face abstracție de la faptul că a condus autoturismul în cauză având în sânge o alcoolemie de 0,70 gr/l alcool pus în sânge ( prima recoltare), respectiv 0,55 gr/l alcool pur în sânge ( a doua recoltare), aspecte care potențează gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază că nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei, solicitată de către inculpat, întrucât cele două elemente menționate mai sus sunt deosebit de esențiale pentru respingerea solicitărilor inculpatului, atât cu privire la aplicarea unei amenzi penale cât și în ceea ce privește la cea a renunțării aplicării unei pedepse, fiind corect aplicată o pedeapsă cu închisoarea în cuantum de 5 luni, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat, conform dispozițiilor art.81 V C.p., fiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile impuse de acest text de lege. Cu privire la cuantumul efectiv al pedepsei aplicate, lipsa unei condamnării cu închisoarea mai mare de 6 luni, respectiv existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, fiind corect aplicată legea penală veche, întrucât dispozițiile acesteia sunt mai favorabile, per ansamblu, decât dispozițiile legii noi, în condițiile în care nu se impune aplicarea amenzii penale sau renunțarea la aplicarea pedepsei.
Criticile formulate cu privire la faptul că instanța de fond nu ar fi valorificat anumite elemente cum ar fi vârsta inculpatului, că este încadrat în câmpul muncii, că persoana vătămată ar fi cunoscut că inculpatul ar fi consumat băuturi alcoolice, sunt nefondate, întrucât în speță au fost luate în calcul toate elementele speței, iar în funcție de analiza acestora a fost pronunțată pedeapsa, respectiv modalitatea de executare a pedepsei și nu există elemente de natură să conducă la ideea modificării pedepsei sau a modalității de executare a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei criticată atât de către inculpat cât și de către partea responsabilă – civilmente, se poate observa că aceasta a fost corect soluționată de către Judecătoria A. care a avut în vedere toate elementele dosarului.
Astfel, se poate observa că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 lei, cu titlu de daune morale, însă raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale ( 100 zile în care a fost inclusă și perioada de fizioterapie și recuperare medicală) natura leziunilor suferite, concluziile raportului de primă expertiză medico – legală, dar și practica judiciară în materie, Judecătoria A. în mod corect a dispus obligarea inculpatului F. L. F., în solidar cu partea responsabilă – civilmente . – Reasigurare SA, la suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, întrucât în speță sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu cert, existența unei fapte cauzatoare de prejudicii, comise cu vinovăție de către inculpat, respectiv legătura de cauzalitate între acestea, fiind în mod corect respinse celelalte pretenții derivând din prejudiciul moral.
De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că sunt nefondate criticile în legătură cu cuantumul daunelor morale acordate de către prima instanță formulate de către partea responsabilă – civilmente, cuantumul acordat fiind în consonanță cu jurisprudența în materie dar și cu criteriile analizate deja mai sus, respectiv natura leziunilor suferite de victimă, numărul de zile de îngrijiri medicale și în general toate elementele specifice prezentei cauze.
Criticile formulate de către inculpat sunt nefondate, în ceea ce privește obligarea în solidar, a inculpatului cu partea responsabilă - civilmente . – Reasigurare SA, întrucât în speța de față este vorba de atât de o răspundere civilă delictuală cât și o răspundere contractuală, impunându-se obligarea ambelor părți ( inculpat și partea responsabilă - civilmente ) la plata prejudiciului moral, partea civilă având libertatea de a se îndrepta împotriva persoanei de la care dorește să recupereze prejudiciul suferit.
Pentru toate aceste considerente, văzând că hotărârea Judecătoriei A. este temeinică și legală, nefiind motive de desființare a acesteia, urmează să respingă ca nefondate apelurile declarate de inculpatul F. L. F. și partea responsabilă - civilmente . – Reasigurare SA.
Având în vedere că partea civilă B. R. a efectuat cheltuieli cu privire la apelul declarat de către inculpat și partea responsabilă - civilmente, în cuantum de 2000 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei, instanța urmează să oblige cele două părți, inculpat respectiv parte responsabilă-civilmente, fiind în culpă procesuală, să plătească părții civile câte 1000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, în baza prevederilor art.276 C.p.p.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul F. L. F. și partea responsabilă civilmente . - Reasigurare SA împotriva sentinței penale nr.241 din 5.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare apelant la plata sumei de 100 lei cheltuielile judiciare avansate de stat .
În baza art.276 C.p.p. obligă inculpatul și partea responsabilă civilmente să-i plătească părții civile B. R. câte 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/20.04.2015
Dact: A.B. 2 exempl/ 20 Aprilie 2015
Primă instanță: Judecătoria A.
Jud: L. V.
| ← Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 58/2015. Curtea de... → |
|---|
