Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 464/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 161/55/2015
Dosar nr._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 464/A
Ședința publică din data de 29.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. P.
JUDECĂTOR: F. M. C. FLORENȚA
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror M. V..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de revizuientul M. I. M., împotriva sentinței penale nr. 184/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Dezbaterile și susținerile se află consemnate în încheierea de ședință din 22.04.2015 care face parte integrantă din prezenta și prin care, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a stabilit termen în vederea deliberării și pronunțării, la data de 29.04.2015, când:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din data de 28 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A., în baza art. 459 alineat 5 Cod Procedură Penală, a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 22/2014 a Judecătoriei A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 275/A/2014 a Curții de Apel Timișoara, formulată de către revizuentul M. I. M. iar în baza art. 275 alin. 2 Cod Procedură Penală a obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 08.01.2015, revizuientul M. I. M. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 22/14.01,2014 pronunțată de Judecătoria A., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 275/A/2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr._/55/2013.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că fapta pentru care a fost condamnat, nu a săvârșit-o singur, ci împreună cu numitul L. M., susținând în acest sens că, în momentul în care a spart acel magazin, acesta a venit cu mașina și împreună au transportat marfa în Piața M. Viteazul, unde a vândut-o. De asemenea, a mai arătat că în ceea ce privește incendiul, acesta a avut ideea de a da foc magazinului să nu mai rămână amprente.
În vederea soluționării cauzei, prima instanță a dispus atașarea dosarului cu nr._/55/2013 al Judecătoriei A..
Prima instanță a reținut în primul rând că potrivit art. 453 al. 1 Noul Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Față de aceste prevederi legale, a concluzionat că situația invocată de către petent nu se încadrează în vreuna din situațiile descrise mai sus, nici măcar la cazul prevăzut de art. 453 litera a) Cod Procedură Penală, apreciind că faptul că ar mai fi existat o altă persoană participantă la comiterea faptei alături de petent nu este de natură a dovedi netemeinicia hotărârii referitor la petent. Totodată a reținut prima instanță că revizuientul poate formula un denunț penal în ce îl privește pe numitul L. M. însă nu poate solicita revizuirea sentinței deoarece în ceea ce îl privește pe el aceasta este temeinică și legală, chiar prin cererea de revizuire petentul admițând că ar fi participat la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, chiar dacă nu singur, așa cum au reținut organele judiciare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, apreciind că în prezenta cauză nu este incident nici un alt motiv de casare din cele expres și limitativ prevăzute la art.453 Cod procedură penală, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, revizuientul M. I. M., arătând că motivele le va prezenta în fața instanței.
La termenul de judecată din data de 22.04.2015, avocatul din oficiu al revizuientului a solicitat admiterea apelului cu consecința admiterii cererii de revizuire pentru motivele invocate de revizuient prin cererea depusă în fața primei instanțe, respectiv împrejurarea că fapta pentru care a fost condamnat a comis-o împreună cu alte persoane.
Analizând apelul declarat de revizuent prin prisma motivelor de apel și din oficiu conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a verificat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art. 459 C.pr.pen. Curtea reține ca revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate este în mod strict circumstanțiată cazurilor de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 453 lit. a - f C.pr.pen. Instanța investită cu judecarea cererii de revizuire nu poate proceda la rejudecarea fondului pricinii decât în măsura în care găsește admisibilă în principiu calea de atac, iar aceasta se realizează doar în situația existenței vreunuia din cazurile de revizuire. Nici o alta împrejurare de fapt, oricât relevanță ar avea, și nici un alt considerent invocat în motivarea cererii de revizuire nu ar putea conduce la rejudecarea pricinii, nefiind permis a se aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârea atacată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătorești definitive ce conțin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C.pr.pen.
Primul caz cuprins în art.453 al.1 lit. a C.pr.pen. prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei .
Dispoziția se conjuga cu prevederile al. 4 din care rezultă că împrejurările noi, necunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea, trebuie să poată duce la nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv la achitarea revizuentului, adică la o soluție diametral opusă, ceea ce nu este cazul în speță.
Constatându-se astfel că situația invocată de revizuient nu se regăsește în cazurile prevăzute de art. 453 C.pr.pen. se apreciază că soluția primei instanța este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul M. I. M., împotriva sentinței penale nr. 184 din 28.01.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ /2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat revizuientul apelant să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare.
De asemenea va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., având în vedere faptul că revizuientul a fost asistat de avocat desemnat din avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge apelul declarat de revizuientul M. I. M., împotriva sentinței penale nr. 184 din 28.01.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosar_ /2014.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
F. P. FLORENȚA F. M. C.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.P./22.05.2015
Tehnored. O.I./5 ex. – 13.05.2015
Prima instanță– Judecătoria A.- jud. R. E. M.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... | Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).... → |
|---|
