Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr. 1217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 1217/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-11-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1217/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpații M. I. F. și F. I. P. împotriva sentinței penale nr. 285/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant M. I. F. în stare de detenție asistat de avocat ales C. C. R., inculpatul apelant F. I. P. în stare de detenție asistat de avocat oficiu B. C., lipsind partea civilă intimată . – Sucursala Telecomunicații Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpaților apelanți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în file separate la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Avocatul ales al inculpatului apelant M. I. F. solicită admiterea apelului astfel cum a fost motivat în scris, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, în principal achitarea inculpatului, iar în subsidiar, în cazul în care se constată totuși că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, solicită să se constate că infracțiunile sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 44/30.01.2014 în dosar nr._ și să se dispună, în urma recontopirii pedepselor conform vechiului cod penal o pedeapsă fără aplicarea vreunui spor raportat la pedeapsa din sentința penală nr. 44/30.01.2014. Arată că inculpatul a recunoscut încă o dată fapta pentru care deja a fost condamnat în celălalt dosar. Cercetările de la fața locului din cele două dosare de urmărire penală sunt practic identice, prezentându-se aceleași gropi din care s-ar fi sustras fier vechi, cabluri de telecomunicații, curent, eventual diferind doar perioada anului relevată prin stadii diferite de vegetație. Așa zisa recunoaștere a faptelor nu este corespunzătoare realității, inculpații fiind în eroare cu privire la faptele recunoscute, ei recunoscând doar faptele săvârșite la data de 29.03.2013. Cu privire la fapta din anul 2011 arată că inculpatul nu a săvârșit-o, cele reținute în rechizitoriu cu privire la această faptă nu corespunde realității, prin ordonanța de clasare din data de 14.04.2014 s-a dispus clasarea cu privire la 4 acte materiale și continuarea pentru alte patru fără a se preciza explicit pentru care s-a dispus clasarea pe motiv de lipsă de probe. Invocă aplicarea principiului non bis in idem arătând că inculpatul a fost condamnat pentru fapta din 29.03.2013 și nu a săvârșit faptele din anul 2011, respectiv tot primăvara-vara 2013 (08.03.2013 și 27.05.2013). Mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de identitatea dintre devizele prezentate în cele două dosare, identitatea cercetărilor la fața locului, lipsa efectivă a corpului delict, acesta fiind în realitate confiscat în dosarul_ . Mai arată că inculpatul este încadrat în gradul II de handicap, are doi copii minori, iar mama acestuia este grav bolnavă depunând în acest sens acte medicale la dosar.

Avocatul din oficiu al inculpatului apelant F. I. P. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului arătând că fapta pentru care este condamnat inculpatul în prezentul dosar aceste aceeași cu aceea din celălalt dosar pentru care deja a fost condamnat.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor inculpaților ca nefondate și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că solicitarea de achitare a inculpaților este neîntemeiată, faptele inculpaților sunt la date diferite, nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat, iar pedeapsa aplicată inculpaților a fost corect individualizată raportat la circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor.

Inculpatul apelant M. I. F. solicită admiterea apelului arătând că este nevinovat.

Inculpatul apelant F. I. P. arată că a mai recunoscut încă o dată aceeași faptă.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 285/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._,

În baza art.386 Cod pr.pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerull Public după cum urmează:

- în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I. F. din infracțiunile prev. de art. art.276 alin.1 cod penal1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969, art.276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal1969, art.209 al.3 lit.h cod penal1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969 și art.41 alin.2 cod penal1969, totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal1969(două acte materiale) în infracțiunile prev. de art.276 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal 1969 (două fapte) și art.20 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969 toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal 1969;

- în ceea ce îl privește pe inculpatul F. I. P. din infracțiunile prev. de art. 276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal1969, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal, art.209 al.3 lit.h cod penal1969, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal1969 (două acte materiale) în infracțiunile prev. de art.276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal1969.

I. În baza art.276 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul M. I.- F., fiul lui C. și M., născut la data de 29.06.1986 în Reșița, jud.C.-S., studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cetățean român, cu antecedente penale, necăsătorit, copii minori în întreținere 3, încadrat în grad de handicap, cu domiciliul în Reșița, ., ., .-S., f.f.l. în Reșița, ., jud. C.-S., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, CNP_, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.

În baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M. I.- F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara este concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză.

În temeiul art.33 lit.a C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b, art.36 al.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare,, pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art.36 al.3 Cod pen.1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată, începând cu data de 08.09.2014 până la zi.

S-a anulat MEPÎ nr.116/2014 emis de Judecătoria Reșița și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.

II. În baza art.276 alin.1 cod penal 1969 aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul F. I. P., fiul lui I. și R., născut la data de 17.10.1982, în Târnăveni, jud. M., studii 8 clase, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cetățean român, cu antecedente penale, necăsătorit, cu domiciliul în Târnăveni, ., jud. M., f.f.l. în Reșița, ., ., .-S., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă.

În baza art. 71 C.pen.1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II-a și lit.b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul F. I. P. la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) închisoare, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara este concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză.

În temeiul art.33 lit.a C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b, art.36 al.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art.36 al.3 Cod pen.1969, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată, începând cu data de 09.09.2014 până la zi.

S-a anulat MEPÎ nr.117/2014 emis de Judecătoria Reșița și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cod pen.1969, s-a dispus confiscarea de la inculpați a următoarelor bunuri a unui târnăcop cu coadă de lemn cu o lungime de 63 cm, depus la camera de corpuri delicate din cadrul IPJ C.-S., conform dovezii . nr._.

În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1349 și urm C.civ, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă ., cu sediul în București, ..38, sector 1, având CUI_, înregistrată la ORC sub nr.J40/_/2002 și a obligat pe inculpatul M. I.- F. la plata sumei de 2339,51 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370, art.1349 și urm C.civ, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă ., cu sediul în București, ..38, sector 1, având CUI_, înregistrată la ORC sub nr.J40/_/2002 și a obligat pe inculpatul M. I.- F. în solidar cu inculpatul F. I. P. la plata sumei de 1368,90 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 274 al.1, al.2 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M. I.- F. și pe inculpatul F. I. P. la plata sumei de câte 600 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 27.01.2014, întocmit în dosarul nr. 2533/P/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 30.01.2014, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M. I. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, faptă prev. de art.276 alin.1 cod penal1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969, distrugere și semnalizare falsă și tentativă de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), fapte prev. de art.276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal1969, art.209 al.3 lit.h cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969 și art.41 alin.2 cod penal1969, totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal1969 și F. I. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și tentativă de furt calificat în formă continuată (două acte materiale), fapte prev. de art.276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal1969, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal1969, art.209 al.3 lit.h cod penal1969, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal1969.

Totodată, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților M. I. F. și F. I. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și furt calificat, prev. și ped. de art. 276 alin. 1, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i, C. P.., cu aplic. art. 33 lit. a) C. P.. (fapta înregistrată în data de 27.05.2013), precum și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de învinuiții M. I. F. și F. I. P., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și furt calificat în formă continuată (4 acte materiale), prev. și ped. de art. 276 alin. 1, art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i, C. P.., cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a) C. P.. (faptele înregistrate în datele de 28.02.2013, 04.03.2013, 09.05.2013 și 13.06.2013).

S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că în data de 03.10.2011, inculpatul M. I. F. a dezgropat și secționat, cu ajutorul unui târnăcop și al unui bomfaier, cablul de telecomunicații interurban de 19x4x1,2 mm, la km feroviar 64+149, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, cauzând un prejudiciu de 2.339,51 lei, nerecuperat, iar prin secționarea și sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată.

În data de 08.03.2013, inculpatul M. I. F. împreună cu inculpatul F. I. P., s-au deplasat în zona căii ferate, în zona dintre stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, de unde au dezgropat și secționat fără a-l sustrage, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, pe o distanță de 10 metri, între km. feroviari 63+900 și 63+910, cauzând un prejudiciu de 1.368,90 lei, iar prin sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată.

În data de 27.05.2013, inculpatul M. I. F. împreună cu inculpatul F. I. P., s-au deplasat în zona căii ferate, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750, unde au dezgropat și secționat în vederea sustragerii, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, fără însă ca prin sustragerea cablului să fie pusă în pericol siguranța circulației pe calea ferată întrucât acest cablu nu se afla în funcțiune.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: actele de sesizare întocmite de ..A., Sucursala Regională C. Timișoara, Zona de Întreținere Caransebeș; adresele înaintate de ..A., Sucursala Regională C. Timișoara, prin care se comunică faptul că prin secționarea și sustragerea cablurilor de telecomunicații C. s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, aceste cabluri făcând parte din categoria instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar; procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de lucrătorii de poliție judiciară; declarațiile inculpaților M. I. F. și F. I. P.; procesul verbal de conducere în teren din data de 23.06.2013 și planșa fotografică anexată; declarațiile martorilor B. S. V. și L. T. M.; alte înscrisuri anexate la dosarul cauzei.

În ceea ce privește latura civilă, s-a reținut următoarele:

În faza de urmărire penală, prin adresa nr. SRTc/_ din data de 05.10.2011, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – Sucursala Regională Telecomunicații Timișoara, a precizat că prejudiciul cauzat de către persoane necunoscute în data de 02.10.2011 este de 2339,51 lei (fila 61 dup).

De asemenea, prin adresa nr. SRTc/3/_ din data de 29.03.2013, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. – Sucursala Regională Telecomunicații Timișoara, a precizat că prejudiciul cauzat de către persoane necunoscute în data de 08.03.2013 este de 1368,90 lei (fila 26 dup nr. 737/P/2013).

În cursul judecății, prin adresa nr. Tc/1/929 din data de 18.02.2014, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A., a înțeles să se constituie parte civilă în prezenta cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale în valoare de 27.369,62 lei (f. 16 dosar), depunând în acest sens înscrisuri doveditoare (f. 17-54 dosar).

În cursul judecății, la data de 13.01.2015, prin adresa nr. Tc/1/332 din data de 13.01.2015, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. și-a precizat cererea de constituire parte civilă, indicând în mod defalcat suma cu care a înțeles să se constituie parte civilă în prezenta cauză (f. 130 dosar).

În cursul judecății, la data de 08.05.2015, prin adresa nr. Tc/1/2644 din data de 04.05.2015, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. și-a precizat cererea de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 3708,41 lei, pentru prejudiciul cauzat de aceștia în datele de 02.10.2011 și 08.03.2013 (f. 219 dosar).

În cursul judecății, la data de 02.06.2015, prin adresa nr. Tc/1/3229 din data de 27.05.2015, persoana vătămată S.C. „TELECOMUNICAȚII C.” S.A. și-a precizat cererea de constituire parte civilă, indicând în mod defalcat suma cu care a înțeles să se constituie parte civilă în prezenta cauză, respectiv pentru fapta săvârșită de către inculpați în data de 03.10.2011, prejudiciul cauzat a fost în sumă de 2339,51 lei, iar pentru fapta săvârșită de către inculpați în data de 08.03.2013, prejudiciul cauzat a fost în sumă de 1368,90 lei (f. 236 dosar).

Având în vedere noile modificări legislative, instanța, la termenul de judecată din data de 20.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art.6 al.2 Legea nr.255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev de art.342-348 Cod pr.pen.

În procedura camerei preliminare, prin cererile și excepțiile înregistrate la dosarul cauzei, în data de 10.04.2014, inculpații M. I. F. și F. I. P., au înțeles să conteste legalitatea sesizării instanței, prin Rechizitoriu, în sensul neîndeplinirii cerinței aflării adevărului, conform prevederilor art.5 cod procedură penală (f.71-73, respectiv f.69-70 dosar).

Prin Încheierea din data de 26.06.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 342 rap. la art. 35 și art. 41 C.pr.pen, a constatat că Judecătoria Reșița este competentă să soluționeze cauza, a respins excepțiile și cererile invocate de către inculpații F. I. P. și M. I. F., iar în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2533/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița privind pe inculpații M. I. F., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă, faptă prev. de art.276 alin.1 cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal, distrugere și semnalizare falsă și tentativă de furt calificat în formă continuată (2 acte materiale), prev. de art.287 alin.1 cod penal, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal, art.209 alin.1 lit.h cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal și art.41 alin.2 cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal și F. I. P., trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și semnalizare falsă și tentativă de furt calificat în formă continuată, (2 acte materiale), prev. de art.276 alin.1 cod penal, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal, art.209 alin.1 lit.h cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal, dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpații M. I. F. și F. I. P. (f. 78-79 dosar).

Încheierea de cameră preliminară a rămas definitivă ca urmare a neexercitării căii de atac a contestației, astfel încât, instanța, prin rezoluție, a fixat primul termen de judecată pentru data de 20.11.2014.

În faza de cercetare judecătorească, la termenul de judecată din data de 12.02.2015, inculpații M. I. F. și F. I. P. s-au prevalat de dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de judecată, în prezenta cauză.

Totodată, la același termen de judecată, instanța a declarat deschisă cercetarea judecătorească, fiind încuviințată proba testimonială cu audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, numiții B. S. V. și L. T. M., a martorului propus de reprezentantul Ministerului Public, numitul P. M. C., în calitate de gestionar al . – punct de lucru Mociur, a martorului propus de inculpatul M. I. F., prin avocat ales, numita N. D. A. și a martorului propus de inculpatul F. I. P., prin avocat din oficiu, numita M. M..

La același termen de judecată, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică a inculpatului M. I. F., solicitată de avocatul ales al inculpatului.

La termenul de judecată din data de 26.03.2014 au fost audiați martorii L. T. M. (f.187 dosar) și B. S. V. (f.188 dosar).

La termenul de judecată din data de 07.05.2015 au fost audiați martorii P. M. C. (f.208 dosar), M. M. (f.209 dosar) și N. D. A. (f.210 dosar).

La solicitarea inculpatului M. I. F., prin avocatul ales, în cauză a fost efectuată expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului M. I. F., de către Serviciul Județean de Medicină Legală C.-S., fiind depus la dosarul cauzei, în acest sens: raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatului M. I. F., nr. 181/A1/03.04.2015, prin care comisia de expertiză a concluzionat că inculpatul M. I. F. are discernământul diminuat în raport cu faptele pentru care este cercetat (f.199-200).

La termenul de judecată din data de 04.06.2015, reprezentanta Ministerului Public, a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații M. I. F. și F. I. P., respectiv privind pe inculpatul M. I. F., din infracțiunile prev. de art. art.276 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal, art.276 alin.1 cod penal, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal, art.209 lit.h cod penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal și art.41 alin.2 cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a cod penal(două acte materiale) în în infracțiunile prev. de art.276 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal 1969 (două fapte) și art.20 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969 toate cu aplicarea art.33 lit.a cod penal 1969, iar cu privire la inculpatul F. I. P.,dininfracțiunile prev. de art. 276 alin.1 cod penal, art.20 cod penal, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i cod penal, art.209 lit.h cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal (două acte materiale) în în infracțiunile prev. de art.276 alin.1 cod penal1969, art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969, ambele cu aplicarea art.33 lit.a cod penal1969.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penala nr.2533/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Resita, fișele de cazier judiciar actualizat ale inculpaților M. I. F. (f. 161, 222 dosar) și F. I. P. (f. 163, 227 dosar), copia sentinței penale nr. 44/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ (f. 131-136, respectiv 230-235 dosar), copia Ordonanței de clasare din d.u.p. nr. 404/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița (f.137-138 dosar), înscrisuri medicale privind pe inculpatul M. I. F. (f. 139-141, respectiv f. 169-172 dosar).

La termenul de judecată din data de 13.08.2015, la prezenta cauză a fost atașat dosarul Judecătoriei Reșița nr._, privind pe inculpații M. I. F. și F. I. P..

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 03.10.2011, lucrătorii Poliției TF Reșița au fost sesizați telefonic de către reprezentanții zonali ai Sucursalei Regionale Telecomunicații Timișoara din cadrul ., cu privire la secționarea cablului de telecomunicații interurban de 19x4x12 mm, la km. feroviar 64+149, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, prejudiciul cauzat fiind de 2.339,51 lei.

La data de 08.03.2013, lucrătorii Poliției TF Reșița au fost sesizați telefonic de către reprezentanții zonali ai Sucursalei Regionale Telecomunicații Timișoara din cadrul ., cu privire la dezgroparea și secționarea cablului de telecomunicații interurban de 19x4x12 mm, cablul fiind găsit dezgropat pe o lungime de 10 metri între kilometrii feroviar 63+900 și 63+910, prejudiciul cauzat fiind de 1.368,90 lei.

La data de 27.05.2013, lucrătorii Poliției TF Reșița au fost sesizați telefonic de către agentul de pază L. T. M., de la postul de pază nr. 1 din cadrul UCMR SA, cu privire la faptul că a observat 2 tineri de etnie rromă care săpau un șanț în vederea sustragerii de cablu de telecomunicații C., în zona km. feroviar 63+570, între Halta CF Reșița Nouă și Halta Reșița Sud. Astfel, cu ocazia deplasării la fața locului, organele de poliție împreună cu reprezentanții Sucursalei Regionale Telecomunicații Timișoara au constatat sustragerea a 180 ml cablu de telecomunicații C., între km. feroviari 63+625 – 63+685 și 63+900 –_, prejudiciul cauzat fiind de 688 lei, în perioada săvârșirii infracțiunii cablul de telecomunicații nefiind în funcțiune.

În urma activităților de cercetare și investigare efectuate în cauză de organele de poliție judiciară și a probatoriului administrat, au fost identificați autorii faptelor în persoana inculpaților M. I. F. și F. I. P..

Fiind audiați pe declarație olografă de către organele de poliție și de procuror, inculpatul M. I. F. a precizat în detaliu modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina sa (1 faptă în anul 2011 și 6 fapte în anul 2013), amintindu-și uneori aspecte de detaliu, cum ar fi de exemplu sumele de bani primite de la centrul de colectare fier vechi pentru cablurile de cupru predate. Totodată, acest inculpat a precizat și gradul și modul de participare a inculpatului F. I. P. la cele 6 infracțiuni comise împreună în anul 2013.

Inculpatul F. I. P. nu a recunoscut niciuna din infracțiunile reținute în sarcina sa, declarând că nu înțelege de ce M. I. F. susține că au comis faptele împreună.

Ulterior, fiind audiat de către procuror în cursul urmăririi penale, inculpatul M. I. F. a revenit la declarațiile olografe, susținând că el nu a comis decât fapta din luna octombrie 2011, nu și cele 6 infracțiuni din anul 2013 și a afirmat că a recunoscut inițial toate infracțiunile deoarece a fost amenințat de polițiști că, în caz contrar, va fi arestat.

De asemenea, cu ocazia audierii de către procuror în cursul urmăririi penale, inculpatul F. I. P. și-a menținut declarațiile inițiale, negând implicarea sa în săvârșirea celor 6 infracțiuni din anul 2013.

Din probele administrate în ambele faze procesuale, respectiv din declarațiile martorilor B. S. V. (f.72 dup, f.188), L. T. M. (f.73/74 dup, f.187), P. M. C. (f.44 dup, f.208), coroborate cu înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv cu cele consemnate în procesele-verbale de cercetare la fața locului, precum și cu procesul-verbal de conducere în teren a inculpatului M. I. F. a rezultat faptul că, în data de 03.10.2011, inculpatul M. I. F. a dezgropat și secționat parțial, cu ajutorul unui târnăcop și al unui bomfaier, cablul de telecomunicații interurban de 19x4x1,2 mm, la km. feroviar 64+149, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, cauzând un prejudiciu de 2.339,51 lei, nerecuperat. În adresa Sucursalei Regionale Telecomunicații Timișoara aparținând . cu nr. STRc/3/_ /2013, se arată că prin sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată.

Cu privire la fapta înregistrată în data de 08.03.2013, se reține faptul că inculpații M. I. F. și F. I. P. s-au deplasat în zona căii ferate, în aceeași zonă dintre stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, de unde au dezgropat și secționat fără a-l sustrage, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, pe o distanță de 10 metri, între km. feroviari 63+900 și 63+910, cauzând un prejudiciu de 1.368,90 lei, nerecuperat. În adresa Sucursalei Regionale Telecomunicații Timișoara aparținând . cu nr. SRTc/3/_ /2013, se arată că prin sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, acesta făcând parte din categoria instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar.

Totodată, în data de 27.05.2013, inculpații M. I. F. și F. I. P. s-au deplasat pe calea ferată la în aceeași zonă, ocazie cu care au săpat un șanț în vederea sustragerii de cablu de telecomunicații C., au smuls cablul provizoriu UTP din cablul magistral de 19x4x1,2 mm și au decojit teaca de protecție a cablului magistral pe o lungime de aproximativ 20 cm. În acel moment au fost observați de lucrătorii de poliție chemați la fața locului de agentul de pază L. T. M. și au trebuit să fugă. Întrucât în acea perioadă cablul de telecomunicații C. nu se afla în funcțiune, nu a fost pusă în pericol siguranța circulației pe căile ferate. În data respectivă, organele de poliție au găsit la fața locului și un târnăcop cu coada din lemn, abandonat, pe care l-au ridicat în vederea confiscării și l-au depus la camera de corpuri delicte din cadrul IPJ C. S.

În faza de judecată, la termenul din data de 12.02.2015, inculpații M. I. F. și F. I. P. s-au prevalat de dreptul de a nu da nici o declarație în fața instanței de judecată, în prezenta cauză.

Starea de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și readministrate în faza de judecată, si anume: actele de sesizare întocmite de ..A., Sucursala Regională C. Timișoara, Zona de Întreținere Caransebeș; adresele înaintate de ..A., Sucursala Regională C. Timișoara, prin care se comunică faptul că prin secționarea și sustragerea cablurilor de telecomunicații C. s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, aceste cabluri făcând parte din categoria instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar; procesele verbale de cercetare la fața locului întocmite de lucrătorii de poliție judiciară; declarațiile inculpaților M. I. F. și F. I. P.; procesul verbal de conducere în teren din data de 23.06.2013 și planșa fotografică anexată; martorilor B. S. V. (f.72 dup, f.188), L. T. M. (f.73/74 dup, f.187), P. M. C. (f.44 dup, f.208).

În ceea ce privește proba testimonială cu martora N. D. A. (f.22-23 dup, f.210), solicitată de inculpatul M. I. F. în apărare, instanța a înlăturat-o întrucât nu are legătură cu faptele reținute în sarcina inculpaților în rechizitoriu, fiind doar o relatare a unui eveniment din cursul lunii martie 2013, la care a participat doar martora.

În legătură cu proba testimonială cu martora M. M. (f.209), instanța a apreciat că este subiectivă întrucât martora este mama inculpatului M. I. F., astfel încât această probă va fi înlăturată, nefiind susținută de nicio altă probă.

Cu privire la apărarea inculpatului M. I. F., potrivit căreia pentru infracțiunea săvârșită în data de 08.03.2013, acesta a fost condamnat în dosarul Judecătoriei Reșița nr._, sens în care solicită aplicarea principiului „non bis in idem”, instanța a apreciat că este nefondată, întrucât, prin sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea, în data de 29.03.2013, a infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat. Prin urmare, din moment ce, în acest dosar inculpatul M. I. F. este cercetat pentru săvârșirea, în data de 03.10.2011, 08.03.2013 și respectiv 27.05.2013, a unor infracțiuni de distrugere și semnalizare falsă și tentativă la infracțiunea de furt calificat, nu poate fi vorba de o autoritate de lucru judecat, fiind vorba de fapte săvârșite la date diferite.

Totodată, prin rechizitoriu a fost reținută săvârșirea infracțiunilor de către inculpați în formă continuată, prev de art.41 al.2 Cod pen.1969. Având în vedere starea de fapt reținută și modalitatea de desfășurarea a activității infracționale, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile pentru existența formei continuate, întrucât nu există o unitate de conținut a infracțiunii, în speță fiind vorba de două infracțiuni de distrugere și semnalizare falsă și o infracțiune de tentativă de furt calificat. De asemenea, nu este întrunită nici condiția existenței unei unități de rezoluție infracțională prin raportare pe de-o parte, la infracțiunile săvârșite, la participanți, cât și la durata de timp scursă între comiterea celor trei infracțiuni.

Având în vedere stare de fapt reținută, instanța a apreciat întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Ministerului Public, sens în care a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public după cum urmează:

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestor infracțiuni – 03.10.2011, 08.03.2013 și 27.05.2013 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța a analizat prezentele infracțiuni de furt calificat în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr.373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, aceasta era prevăzută de dispozițiile art. 276 alin.1 cod penal 1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 de ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 332 alin.1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat în formă continuată, s-a reținut că, la momentul comiterii faptei, aceasta era prevăzută de dispozițiile art.20 cod penal 1969, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin. 3 lit.h cod penal 1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii 2 ani la 9 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 32 C.pen. raportat art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. d), alin. 3 lit. f Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 an și 6 luni la 5 ani- limite de pedeapsă reduse ca efect al regimului sancționator al tentativei.

Având în vedere că determinarea legii penale se face, în concret, prin raportare la situația inculpatului, instanța a avut în vedere că inculpatul M. I. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiunilor în stare de recidivă, mai exact recidivă post executorie.

Prin urmare, legea penală mai favorabilă a fost analizată și prin prisma regimului sancționator al recidivei postexecutorii, astfel cum este reglementat în cele două coduri penale. Astfel, dispozițiile art.39 al.4 Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea recidivei post executorii se face prin aplicarea unui spor facultativ de până la 10 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.5 Cod pen., prevăd majorarea obligatorie a limitelor speciale de pedeapsă cu jumătate.

Cu toate că limitele de pedeapsă s-au redus în mod semnificativ sub imperiul noului cod penal, instanța la stabilirea legii penale mai favorabile, a avut în vedere și un alt criteriu, apreciat în concret ca fiind unul determinant, respectiv tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în cele două legi penale succesive. Așadar, având în vedere că, potrivit ambelor legi sunt îndeplinite condițiile de existență ale concursului real, fiind săvârșite de către inculpați până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind astfel concurente, instanța a constatat că dispozițiile art.34 al.1 lit. b Cod pen.1969 stabilesc că sancționarea concursului, în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea, se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art.43 al.1 Cod pen., consacră pentru sancționarea acestui tip de concurs cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix.

În considerarea faptului că, determinarea legii penale mai favorabile se face in concreto, analizând infracțiunile deduse judecății și persoana inculpaților, instanța, având în vedere că se orientează spre aplicarea unei pedepse cu executarea acesteia în regim de detenție, a apreciat că, per global, legea penală mai favorabilă este reprezentată de vechiul cod penal, prin raportare la criteriul regimului sancționator al concursului de infracțiuni și, astfel a analizat infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

I. În drept, fapta inculpatuluiM. I.-F. care, în data de 03.10.2011, a dezgropat și secționat, cu ajutorul unui târnăcop și al unui bomfaier, cablul de telecomunicații interurban de 19x4x1,2 mm, la km feroviar 64+149, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, cauzând un prejudiciu de 2.339,51 lei, nerecuperat, iar prin secționarea și sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prev de art. 276 alin.1 cod penal 1969.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 08.03.2013, împreună cu inculpatul F. I. P., s-a deplasat în zona căii ferate, în zona dintre stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, de unde au dezgropat și secționat fără a-l sustrage, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, pe o distanță de 10 metri, între km. feroviari 63+900 și 63+910, cauzând un prejudiciu de 1.368,90 lei, iar prin sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prev de art. 276 alin.1 cod penal 1969.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii comise de inculpat s-a realizat prin acțiunea acestuia de distrugere, de degradare a instalațiilor de cale ferată, respectiv a cablurilor de telecomunicații TTR, cabluri care fac parte din categoria instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar.

Având în vedere că infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă este o infracțiune de pericol, urmarea imediată a faptei sale a constat în producerea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe căile ferate.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, potrivit art. 19 alin. 1, pct.1, lit. a C.pen.1969, în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia, adică crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe căile ferate.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 27.05.2013, împreună cu inculpatul F. I. P., s-a deplasat în zona căii ferate, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750, unde au dezgropat și secționat în vederea sustragerii, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, fără însă ca prin sustragerea cablului să fie pusă în pericol siguranța circulației pe calea ferată întrucât acest cablu nu se afla în funcțiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prev. de art.20 cod penal1969 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului care s-a deplasat între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750, unde au dezgropat și secționat în vederea sustragerii, acțiune de sustragere ce nu a putut fi dusă până la capăt, inculpatul fiind surprins de către organele de poliție.

Urmarea imediata a faptei constă in producerea unei stări de pericol în legătură cu patrimoniul părții vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, fiind dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.p.1969, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia.

Instanța a reținut și elementele circumstanțiale prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a, lit.e, lit.i Cod.pen.1969, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, respectiv, de către două persoane împreună, în loc public - între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750 -, prin efracție, adică prin înlăturarea oricărui obiect sau dispozitiv ce se interpune între făptuitor și bunul ce se urmărește a fi sustras, respectiv prin folosirea târnăcopului în scopul decopertării cablului. Totodată, în raport de obiect material al acțiunii de sustragere, respectiv cablul interurban de telecomunicații, instanța a constatat că acesta se circumscrie categoriei de bunuri prevăzute de dispozițiile art.209 al.3, lit.h Cod pen.1969, motiv pentru care va reține și această circumstanță agravantă.

Întrucât, din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 222), rezultă că, în trecut, acesta a fost condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea (ultima fiind dispusă prin sentința penală 155/17.02.2006 pronunțată de către Judecătoria Reșița, definitivă, la data de 20.06.2006, prin Decizia nr.153/20.06.2006 a Tribunalului C.-S., în cuantum de 4 ani și executarea căreia a început la data de 03.08.2006 și expiră la 02.08.2010), condamnări care nu se circumscriu în vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, astfel, instanța a reținut că, faptele pentru care este cercetat au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 alin.1 lit. b C.pen. 1969

În consecință, instanța a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunilor, a săvârșirii acestora, cu vinovăție de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 345 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare.

II. În drept, fapta inculpatului F. I.-P. care, în data de 08.03.2013, împreună cu inculpatul M. I. F., s-a deplasat în zona căii ferate, în zona dintre stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, de unde au dezgropat și secționat fără a-l sustrage, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, pe o distanță de 10 metri, între km. feroviari 63+900 și 63+910, cauzând un prejudiciu de 1.368,90 lei, iar prin sustragerea cablului s-ar fi putut pune în pericol siguranța circulației pe calea ferată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prev de art. 276 alin.1 cod penal 1969.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din matrialitatea faptelor.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 27.05.2013, împreună cu inculpatul M. I. F., s-a deplasat în zona căii ferate, între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750, unde au dezgropat și secționat în vederea sustragerii, cablu de telecomunicații C. de 19x4x1,2 mm, fără însă ca prin sustragerea cablului să fie pusă în pericol siguranța circulației pe calea ferată întrucât acest cablu nu se afla în funcțiune, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, faptă prev. de art.20 cod penal raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunea inculpatului care s-a deplasat între stațiile CF Reșița Nord și Reșița Sud, la km. feroviar 63+750, cu intenția de a sustrage cablu de telecomunicații, acțiune ce nu a putut fi dusă până la capăt, inculpatul fiind surprins de către organele de poliție.

Urmarea imediata a faptei constă in producerea unei stări de pericol în legătură cu patrimoniul părții vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei, fiind dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, conform art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.p., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia.

La individualizarea judiciară a pedepselor, ce au fost aplicate inculpaților instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C.pen.1969, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru această infracțiune, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În acest sens, instanța a reținut următoarele: gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, concretizat în valorile sociale care au fost puse în pericol - patrimoniul persoanei vătămate și siguranța circulației pe căile ferate -, obiectul material al infracțiunii - cabluri de telecomunicații -, modul de săvârșire a acestuia - de două persoane împreună, în loc public și prin folosirea unui târnăcop și a unui bomfaier.

În raport de modalitatea de comitere și frecvența activității infracționale, s-a constatat că inculpații au dezvoltat un mod de operare, efectuând și anumite acte de pregătire în scopul punerii în executare a activității infracționale, respectiv procurarea de ustensile pentru efectuarea activității de săpare, dezgropare și secționare a cablurilor. Aceste aspecte sunt de natură să imprime atât faptelor cât și inculpaților un grad ridicat de periculozitate.

La dozarea pedepselor, instanța a avut în vedere și scopul comiterii acestor infracțiuni, respectiv pentru procurarea mijloacelor financiare, necesare pentru traiul cotidian, inculpații neavând nici un fel de calificare sau pregătire și nici loc de muncă. Prin urmare, s-a remarcat că, săvârșirea acestui gen de infracțiuni reprezintă singura modalitate de asigurare a mijloacelor de subzistență.

În ceea ce privește urmările faptelor săvârșite de către inculpate, instanța a avut în vedere faptul că prejudiciul total cauzat s-a ridicat la suma totală de 3708,41 lei, nerecuperat.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului M. I. F., instanța, analizând fișa de cazier judiciar (f.222 dosar), a constatat că acesta a mai fost condamnat în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, precum și infracțiuni la legea circulației, fiind condamnat la pedepse cu închisoarea ce variază între 1 an și 3 ani, aspect care denotă faptul că inculpatul staruie pe calea infractionala, demonstrind o evidenta incorigibilitate si un inalt grad de inraire, aspect care a obligat instanța sa aplice o pedeapsa care sa reflecte cu adevarat periculozitatea sa sociala. Mai mult decât atât, s-a constatat că față de inculpat au mai fot pronunțate și soluții de scoateri de sub urmărire penală și neîncepere a urmăririi penale pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt calificat și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fiindu-i aplicate o . amenzi administrative, al căror cuantum variază între 200 lei și 900 lei.

În legătură cu antecedența penală a inculpatului F. I. P., instanța, analizând fișa de cazier judiciar (f.227), a constatat că acesta a mai fost condamnat în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni de distrugere și semnalizare falsă și furt calificat, fiind condamnat la pedepse cu închisoarea, ce variază între 1 an și 8 luni și 3 ani, aspect care denotă o perseverență infracțională din partea sa și o atitudine refractară față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială

Cu privire la inculpatul M. I. F., instanța a reținut că este diagnosticat cu retardare mentală ușoară și tulburare de personalitatea de tip emoțional labil, iar, în raport de faptele pentru care sete cercetat în prezenta cauză, acesta are discernământul diminuat, relevant fiind în acest sens raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f.199-200)

În ceea ce privește conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, respectiv atitudinea de nerecunoaștere pe care a manifestat-o atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, relevă faptul că aceștia nu conștientizează gravitatea faptelor lor și a urmărilor.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere faptul că, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, astfel încât atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

În această ordine de idei, instanța a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre maximul special, apreciate ca fiind apte să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 72 C.pen.1969.

Pentru toate aceste considerente, instanța:

I. În baza art.276 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul M. I.- F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, apreciind că pedeapsă, în acest cuantum corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

În baza art.276 alin.1 cod penal 1969 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b cod penal1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul M. I.- F., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, pedeapsă corect individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității, în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta săvârșită și persoana inculpatului.

În baza art.20 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969 cu aplicarea art.37 lit.b cod penal 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul M. I.- F., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, pedeapsă consideratăadecvată și proporțională cu pericolul social concret al infracțiunii precum și cu toate criteriile de individualizare prezentate.

În ceea ce privește pedepsele complementare și accesorii, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Codul Penal 1969, instanța a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.

Având în vedere cele prezentate, precum și necesitatea realizării scopului preventiv al pedepsei, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cod pen.1969, cu referire la art. 64 alin 1 lit. a teza a 2-a și lit. b Cod pen.1969, interzicând pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului de a fi ales în funcții publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în ceea ce privește infracțiunea.

Astfel, la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci a analizat în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care este obligatorie, urmând astfel că instanța să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit.a C. pen.1969, toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente s-au contopit, în temeiul art.34 lit.b Cod pen.1969.

Totodată, instanța a reținut că, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea, la data de 29.03.2013 a unei infracțiuni de tentativă la furt calificat.

Astfel, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul M. I.- F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara este concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză.

Prin urmare, în temeiul art.33 lit.a C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b, art.36 al.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În considerarea antecedenței penale a inculpatului, care a mai fost cercetat și sancționat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, precum și a faptului că în prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unui număr de trei infracțiuni, a atitudinii sale procesuale, instanța a constatat că, inculpatul denotă o atitudine de perseverență în comportamentul antisocial, motiv pentru care a sporit pedeapsa aplicată inculpatului cu 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art.36 al.3 Cod pen.1969, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată, începând cu data de 08.09.2014 până la zi.

A anulat MEPÎ nr.116/2014 emis de Judecătoria Reșița și a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că, în raport de valorile lezate prin comiterea infracțiunii - patrimoniul, și siguranța circulației pe căile ferate -, de modalitatea efectivă de comitere a faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, antecedența penală a inculpatului, scopul coercitiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin privare de liberate, respectiv prin executarea pedepsei în regim de detenție. Aplicarea unei pedepse ferme fata de inculpat se va face si in vederea respectarii functiilor acesteia.

In ceea ce priveste functia educativa, instanta a apreciat ca se va indeplini in speta prin aplicarea unei pedepse care sa implice o perioada mai mare de detentie, deoarece in aceasta perioada inculpatul va avea suficient timp sa-si insuseasca in mod temeinic, fara superficialitate, elementele educative invederate de factorii de pregatire din mediul penitenciar.( psihologi, consilieri etc.).

Functia de exemplaritate este satisfacuta prin prezenta pedeapsa și modalitate de excutare, dindu-se un bun exemplu potentialilor faptuitori despre consecintele care urmeaza in urma savirsirii unor astfel de infractiuni, întrucât, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.

II. În baza art.276 alin.1 cod penal 1969 aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul F. I. P., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, pedeapsă corect individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității, în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta săvârșită și persoana inculpatului.

În baza art.20 raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, e și i, alin.3 lit.h cod penal 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a condamnat pe inculpatul F. I. P., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, apreciind că pedeapsă, în acest cuantum corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal1969, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal1969.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauză în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen.1969, ci a analizat în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, instanța a reținut că, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea, la data de 29.03.2013 a unei infracțiuni de tentativă la furt calificat.

Astfel, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul F. I. P. la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) închisoare, prin Sentința penală nr.44/30.01.2014, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, definitivă la data de 04.09.2014, prin Decizia penală nr.670/A/04.09.2014 a Curții de Apel Timișoara este concurentă cu cele deduse judecății în prezenta cauză.

În considerarea antecedenței penale a inculpatului, care a mai fost cercetat și sancționat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, precum și a faptului că în prezenta cauză este cercetat pentru săvârșirea unui număr de două infracțiuni, de atitudinea sa procesuală, instanța a constatat că, inculpatul denotă o atitudine de perseverență în comportamentul antisocial, motiv pentru care a sporit pedeapsa aplicată inculpatului cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 C.pen. 1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art.36 al.3 Cod pen.1969, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată, începând cu data de 09.09.2014 până la zi.

A anulat MEPÎ nr.117/2014 emis de Judecătoria Reșița și a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință.

În considerarea faptului că inculpații, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat s-au folosit de un târnăcop cu coadă de lemn cu o lungime de 63 cm, instanța, în baza art.118 alin.1 lit.b Cod pen., a dispus confiscarea de la inculpați a acestui bun, depus la camera de corpuri delicate din cadrul IPJ C.-S., conform dovezii . nr._.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 C.pr.pen., obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită persoanei vătămate, iar potrivit art. 1357 C.civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Instanța a constatat că sunt întrunite in mod cumulativ condițiile reglementate de art. 1357 C.civ. pentru a opera răspunderea civilă delictuală a inculpaților pentru prejudiciul material produs parților civile, acest prejudiciu nefiind reparat.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, instanța a constatat că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.17-20, 29-31, f.219), partea civila a făcut dovada existenței și al cuantumului pretențiilor solicitate în ceea ce privește infracțiunile săvârșite în data de 03.10.2011 și 08.03.2013. Cu privire la restul pretențiilor solicitate, instanța a constatat că, pe de-o parte în privința acestora nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale în persoana inculpaților, iar, pe de altă parte nu fac obiectul prezentului dosar, motiv pentru care s-au apreciat ca neîntemeiate și au fost respinse.

Având în vedere că la infracțiunea din data de 03.10.2011 a participat doar inculpatul M. I. F., în baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1349 și urm C.civ, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă ., și a obligat pe inculpatul M. I.- F. la plata sumei de 2339,51 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În considerarea faptului că la săvârșirea infracțiunii din data de 08.03.2013 au participat ambii inculpați, instanța, în baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art.1357, art.1370, art.1349 și urm C.civ, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă ., și a obligat pe inculpatul M. I.- F. în solidar cu inculpatul F. I. P. la plata sumei de 1368,90 lei către această partea civilă, reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 274 al.1, al.2 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M. I.- F. și pe inculpatul F. I. P. la plata sumei de câte 600 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M. I. F. și F. I. P..

Prin memoriul depus la data de 10.09.2015 inculpatul F. I. a solicitat ca în urma admiterii apelului, să se dispună achitarea sa având în vedere faptul că pentru faptele din prezentul dosar a fost condamnat în dosarul nr,_, dosar în care a și recunoscut săvârșirea faptelor.

Inculpatul mai arată și faptul că acesta a comis o singură tentativă de furt pe care a recunoscut-o și pentru care a și fost condamnat, iar organele de poliție i-au luat mai multe declarații în legătură cu această faptă, declarații care le-au folosit în mai multe dosare. În subsidiar se solicită a se avea în vedere că sporul aplicat la pedeapsă este prea mare.

Prin memoriul depus la data de 18.09.2015 inculpatul M. a solicitat în principal să se dispună achitarea sa iar în subsidiar să se constate faptul că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu faptele din dosarul nr._ și în urma recontopirii pedepselor în baza dispozițiilor vechiului cod penal să-i fie aplicată pedeapsa cea mai mare fără adăugarea unui spor.

La capătul de cerere privind achitarea se solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a recunoscut încă o dată fapta pentru care deja a fost condamnat în celălalt dosar. Cercetările de la fața locului din cele două dosare de urmărire penală sunt practic identice, prezentându-se aceleași gropi din care s-ar fi sustras fier vechi, cabluri de telecomunicații, curent, eventual diferind doar perioada anului relevată prin stadii diferite de vegetație. Așa zisa recunoaștere a faptelor nu este corespunzătoare realității, inculpații fiind în eroare cu privire la faptele recunoscute, ei recunoscând doar faptele săvârșite la data de 29.03.2013. Cu privire la fapta din anul 2011 arată că inculpatul nu a săvârșit-o, cele reținute în rechizitoriu cu privire la această faptă nu corespunde realității, prin ordonanța de clasare din data de 14.04.2014 s-a dispus clasarea cu privire la 4 acte materiale și continuarea pentru alte patru fără a se preciza explicit pentru care s-a dispus clasarea pe motiv de lipsă de probe. Invocă aplicarea principiului non bis in idem arătând că inculpatul a fost condamnat pentru fapta din 29.03.2013 și nu a săvârșit faptele din anul 2011, respectiv tot primăvara-vara 2013 (08.03.2013 și 27.05.2013). Mai arată că instanța de fond nu a ținut cont de identitatea dintre devizele prezentate în cele două dosare, identitatea cercetărilor la fața locului, lipsa efectivă a corpului delict, acesta fiind în realitate confiscat în dosarul_ . Mai arată că inculpatul este încadrat în gradul II de handicap, are doi copii minori, iar mama acestuia este grav bolnavă depunând în acest sens acte medicale la dosar.

Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel formulate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea găsește întemeiate numai în parte apelurile declarate urmând a le admite pentru următoarele considerente:

În apărarea lor inculpații au arătat faptul că pentru faptele comise în prezentul dosar au fost condamnați anterior prin sentința penală nr.44/30.01.2014 de către Judecătoria Reșița.

La fila 257 verso din dosarul primei instanțe judecătorul fondului a analizat această apărare a inculpaților și a constatat în mod justificat faptul că inculpatul M. a fost într-adevăr condamnat în dosarul nr._ însă pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat comisă la data de 29.03.2013.

În prezentul dosar inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea faptelor din datele de 03.11.2011, 08.03.2013 și 27.05.2013, adică pentru săvârșirea altor fapte decât cele pentru care a fost condamnat în dosarul mai sus arătat, astfel că în speță nu se poate reține nici autoritatea de lucru judecat și nici aplicabilitatea principiului non bis in idem.

În același sens Curtea reține și pentru inculpatul F. faptul că acesta a recunoscut săvârșirea faptelor în dosarul nr._ iar în prezentul dosar deși în faza de urmărire penală a dat declarații ample prin care a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor, fiind audiat de către instanță acesta a negat comiterea faptelor arătând că a fost indus în eroare de către organele de poliție cu privire la fapta pentru care dă declarație și a negat săvârșirea faptelor din prezentul dosar.

Curtea nu va putea reține această apărare a inculpatului F. atâta timp cât din probatorul administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței (declarație martori P. C. M. – fila 208, N. A. – fila 210) rezultă faptul că inculpații F. și M. au comis faptele de care sunt acuzați.

Mai mult decât atât, în cadrul hotărârii penale apelate judecătorul fondului a procedat la analizarea în parte a infracțiunilor comise de către inculpați constatând întrunirea cumulativă a elementelor constitutive pentru fiecare dintre infracțiunile comise și a stabilit în mod corect în temeiul art. 72 din vechiul cod penal câte o pedeapsă orientată către minim și motivată judicios.

Cu toate acestea Curtea reține faptul că în urma efectuării operațiunilor de contopire și a constatării concursului de infracțiuni cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 44/30.01.2014, judecătorul fondului a aplicat un spor de pedeapsă prea ridicat raportat atât la cuantumul pedepselor aplicate cât și la numărul acestora.

Ca urmare Curtea apreciază întemeiat capătul de cerere prin care inculpații au solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat, astfel că în urma admiterii apelului ca urmare a rejudecării cauzei se va proceda la desființarea sentinței penale atacate și procedând la rejudecarea cauzei va înlătura sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului M. I. F. în urma contopirii pedepselor inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Va înlătura sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatului F. I. P. în urma contopirii pedepselor inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpații M. I. F. și F. I. P. împotriva sentinței penale nr. 285/03.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:

Înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului M. I. F. în urma contopirii pedepselor inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:

- 4 ani închisoare.

Înlătură sporul de 6 luni închisoare aplicat inculpatului F. I. P. în urma contopirii pedepselor inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:

- 3 ani și 6 luni închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În temeiul art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și dispune plata sumei de 260 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul Avocați T. onorariu av. oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 23.11.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./ 23.12.2015

Tehnored. C.P./2 ex/23.12.2015

Primă instanță: Jud..Reșița – jud. L.F.H.

← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr....		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1218/2015.... →

Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr. 1217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr. 1217/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA