Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 905/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 905/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 905/A

Ședința publică de la 24 septembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul T., inculpatul B. C. N. și partea civilă AJFP T. împotriva Sentinței penale nr. 148/PI/25.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

Dată fără citarea părților.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 21.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 24.09.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148/PI/25.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 al. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., condamnarea inculpatului B. C. N., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa de:

- 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b C.pen., pe o durată de 1(un) an după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. b C.pen..

În baza art. 54, art. 65 al. 1 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b C.pen..

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicate inculpatului B. C. N..

În baza art. 92 C.pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 2(doi) ani și 6(șase) luni, pe durata căruia inculpatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce-i revin în condițiile stabilite de instanță.

În baza art.93 C.p., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 C.pen., impune inculpatului să execute următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de calificare profesională;

b) să frecventeze cel puțin două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 93 al. 3 C.pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în locații, puncte de lucru aparținând de Direcția de Sănătate Publică Județeană T. cu sediul în Timișoara, ..

În baza art.404 al. 2 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 C.p., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a dispoz. art.97 C.pen., privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25, 397 C.p.pen., a obligat inculpatul la plata sumelor de_ lei(impozit pe venit pentru anul 2005) și accesoriilor aferente în sumă de_ lei către partea civilă DGRFP Timișoara pentru Agenția de Administrare Fiscală București în reprezentarea Statului Român și la plata sumei de_ lei(impozit pe venit pentru anul 2006) și accesoriilor aferente în sumă de_ lei către partea civilă DGRFP Timișoara pentru Agenția de Administrare Fiscală București în reprezentarea Statului Român.

În baza art. 252 C.p.p., art.11 din Legea nr. 241/2005 a fost menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului proprietatea inculpatului, autoturism marca Peugeot 307, . nr. VF33CRHYB83237263, ._, prin ordonanța Parchetului de pe lângă tribunalul T., nr. 1100/P/2010 din data de 30.09.2013.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii din dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 272 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu parțial pentru avocat din oficiu desemnat pentru inculpat.

În baza art. 273 C.p.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 660 lei reprezentând diferență onorariu expert către expert contabil C. A..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.1100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., înregistrat la Tribunalul T. la data de 01 august 2014 sub număr unic dosar_, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 al. 1 lit. a din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 N.C.pen..

La dosar s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 1100/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., iar din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces verbal încheiat de D. T.-Serviciul de Inspecție Fiscală, raport de expertiză contabilă judiciară, clarificări la expertiză, adresă autorităților fiscale germane, extrase de cont, situația serviciilor prestate și a veniturilor obținute în anul 2005-2006, declarații inculpat și cele administrate în faza de judecată, declarație inculpat, raport de expertiză contabilă judiciară, efectuată de expert ec. C. A., confirmă fapta din rechizitoriu, astfel că prima instanță a reținut următoarele:

La data de 09.11.2010 s-a depus sesizare de către Direcția Generala a Finanțelor Publice T. împotriva inculpatului B. C. N., solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. si ped. de art. 9, al.l lit. a din Legea 241/2005.

Din datele aflate la dosar reiese că inculpatul B. C. N. nu a înregistrat in evidentele fiscale ca persoana fizica autorizata si nu a declarat la organul fiscal teritorial veniturile obținute in nume propriu de la societatea comerciala V2R Gmbh din Germania, prin intermediul cetățeanului german Harald Nickol, pentru perioada aprilie 2005-decembrie 2006. Organele de control fiscal au constatat faptul ca inculpatului B. C. N. i-au fost virate din străinătate, in perioada 12.04._06, diverse sume de bani, acest fapt rezultând in urma studierii extraselor de cont aferente unor conturi bancare deschise pe numele său.

Aceste sume de bani au fost plătite de către cetățeanul german Harald Nickol. În interval de timp menționat, inc. B. C. N. primind de la cetățeanul german, suma totala de 89.851 euro, echivalent 322.124 lei. Aceste sume de bani au fost remise de cetățeanul german in urma prestării de către inc. B. C. N. a unor servicii informatice către societatea germana V2R Gmbh (prin intermediul lui Harald Nickol), fără a se autoriza, conform prevederilor Legii 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice si asociațiilor familiale care desfășoară activități economice in mod independent si fără a se înregistra la Oficiul Registrului Comerțului ca si comerciant persoana fizica.

La veniturile realizate mai sus menționate a fost calculat un impozit pe venit datorat de inc. B. C. N. bugetului consolidat al statului, de 31.913 lei, pentru anul 2005 si 19.627 lei, pentru anul 2006, la care s-au calculate si accesorii.

Din procesul verbal încheiat la 27.10.2010 de către D. T. reiese că în perioada verificata (2005-2006), inc. B. C. N. a desfășurat fapte de comerț in nume propriu - servicii informatice - ca si activitate continua, obținând venituri care nu au fost declarate organului fiscal. Au fost depuse in fotocopie invoice-urile întocmite de cetățeanul german Harald Nikol pentru B. C. N., in baza cărora au fost virate sumele de bani, extrase de cont s.a.

În adresa nr._ din 07.11.2912, D. T. se face referire la obligația declarării veniturilor obținute de persoanele fizice, respectiv a veniturilor obținute de inculpatul B. C. N.. Astfel, controlul efectuat la persoana fizică B. C. N. a fost declanșat ca urmare a unei solicitări venite din partea Administrației Fiscale din Germania care a transmis informațiile privind veniturile obținute de cetățeanul roman de la societatea V2R Gmbh, pentru care nu s-a reținut impozit in Germania, acesta fiind datorat in România, potrivit art. 14, pct. 1 a Convenției de evitare a dublei impuneri încheiat intre România si R.F.Germania, publicate in M.O. nr. 73/31.01.2002. Veniturile nu au fost plătite cu titlu de salariu, ci au fost facturate (prin întocmire de Invoice-uri), ca si prestări de servicii de către Harald Nickol către B. C. N.. Conform prevederilor legale inculpatul B. C. N. avea obligația sa declare la organul fiscal veniturile realizate, cat si de a plăti impozit pe venit, astfel că prin nedeclararea veniturilor realizate din străinătate, inculpatul B. C. N. s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat.

În faza de urmărire penală în cauza a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară, expertul concluzionând că persoana fizica B. C. N. nu a fost înregistrata ca persoana fizica autorizata, conform Legii 300/2004, acesta având obligația legala de a declara veniturile obținute din străinătate, conform art. 90 din Legea 571/2003, cu aplicabilitate in perioada 2005-2006. Procedura de declarare a veniturilor obținute din străinătate de persoane fizice este prev. de OMFP nr. 2017/2005, respectiv prin depunerea declarației privind veniturile din străinătate, formular 201, pana la data de 25 mai a anului următor celui de realizare a veniturilor.

Inculpatul B. C. N. a obținut venituri totale in suma de 89.831 euro (311.293 lei), de la societatea V2R Gmbh Germania, prin intermediul lui Harald Nickol, pentru perioada aprilie 2005-ianuarie 2006. Prin nedeclararea veniturilor realizate in străinătate, prejudiciul adus bugetului de stat este in suma de 49.807 lei(impozit pe venit). La acesta suma se adaugă penalități de întârziere.

În faza de cercetare judecătorească s-a efectuat expertiză contabilă de către expert ec. C. A., care în concluzii a stabilit un număr de 14 facturi existente la dosar în valoare totală de 84.644 euro, precum și un total al veniturilor obținute în Germania conform extraselor de cont în sumă de 89.831,95 euro. S-a menționat că impozitul pe venit este datorat pentru toate veniturilor obținute din orice sursă conform art.40 al. 1 lit. a Titlul III din Legea nr. 571/2003 cu modificările ulterioare. Prin această expertiză s-a calculat un impozit pe venit în sumă de 31.913 lei - datorat aferent veniturilor obținute în anul 2005 și un impozit pe venit de 19.627 lei - datorat aferent veniturilor obținute în anul 2006. În concluziile expertizei s-a precizat că prejudiciul cauzat este de 51.540 lei reprezentând impozitul pe venit datorat la care se adaugă majorări și penalități de întârziere de 70.919 lei. În aceleași concluzii s-a făcut mențiunea că valoarea facturilor existente la dosar de 84.644 mii euro nu este relevantă pentru stabilirea prejudiciului pentru că impozitul pe venit se calculează la veniturile obținute (încasate).

Inculpatul B. C. N. fiind audiat în faza de urmărire penală a declarat că a crezut ca obligațiile fiscale aferente sumelor primite de el sunt plătite in Germania. În declarația dată în faza de cercetare judecătorească inculpatul a susținut că nu a fost angajat al firmei germane, nu cunoaște valoarea exactă a fiecărei vânzări de licență făcute de firma germană și inculpatul nu a primit facturi, nu a verificat dacă firma germană ori reprezentantul acesteia a plătit taxe și impozite și nu cunoștea că el (inculpatul) trebuia să plătească asemenea taxe pentru banii pe care a recunoscut că i-a primit încă de la prima declarație pe care a făcut-o organelor de control.

Dar, aceste susțineri nu pot justifica neplata obligațiilor fiscale întrucât inculpatul avea obligația de a verifica daca sumele remise din Germania sunt impozitate in aceasta tara, iar in caz negativ trebuia sa le declare organului fiscal român.

În ceea ce privește persoana inculpatului se reține că este fără antecedente penale, are studii de 12 clase, este fără ocupație.

Fapta mai sus descrisă săvârșită de inculpatul B. C. N. care, în calitate de persoana fizica, în perioada aprilie 2005-decembrie 2006, a realizat venituri în valoare de 89.851 euro, echivalent 322.124 lei, pe care nu le-a declarat organelor fiscale, prejudiciind bugetul statului cu sumele mai sus menționate reprezentând impozit pe venit și accesorii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prevăzute și pedepsite de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr.241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 N.C.pen..

Potrivit art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 constituie infracțiunea de evaziune fiscală fapta săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, constând în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În raport de aceste prevederi legale și datele speței, prima instanță a reținut că inculpatul a efectuat acțiunile pe care textul de lege menționat le prevede reținându-se că sub aspectul laturii obiective această infracțiune de evaziune fiscală în speță constă tocmai în nedeclararea veniturilor mai sus menționate obținute din străinătate în scopul sustragerii de la neîndeplinirea, respectiv neplata obligațiilor fiscale.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenție – formă de vinovăție rezultată din modalitatea de comitere a faptei, această infracțiune presupunând intenție calificată prin scop – sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

În ceea ce privește solicitarea în apărarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. c C.p.p., prima instanță a constatat că această solicitare este nefondată. Argumentele invocate în sensul acestei apărări nu pot fi reținute întrucât s-a apreciat conform considerentelor mai sus descrise că probele dosarului dovedesc neîndoielnic că inculpatul a comis fapta, existând probe de vinovăție a inculpatului în comiterea faptei, relevante în acest sens fiind înscrisurile aflate la dosar, constatările organelor de inspecție fiscală, expertiza efectuată în faza de urmărire penală și expertiza contabil judiciară încuviințată în faza de judecată la cererea inculpatului, probe mai sus analizate în concret și din care reiese în mod cert că inculpatul în perioada 12.04._06 a încasat în mai multe rânduri de la societatea comercială V2R Gmbh din Germania prin intermediul cetățeanului german mai sus menționat diverse sume de bani în valoare total de 89.851 mii euro(echivalentul a 322.124 lei) care nu a fost declarată organelor fiscale și pentru care nu a achitat către stat obligațiile fiscale aferente. Ori, potrivit art. 40 al. 1 lit. a Titlul III din Legea nr. 571/2003 cu modificările ulterioare impozitul pe venit se aplică inclusiv în cazul persoanelor fizice române cu domiciliul în România pentru veniturile obținute din orice sursă atât din România cât și din afara României.

Având în vedere fapta mai sus descrisă,săvârșită de către inculpat, și ținând cont de criteriile de individualizare judiciară prev. de art. 74 C.p., de limitele de pedepse fixate pentru această infracțiune, de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, pericol reliefat și de forma continuată a acțiunii infracționale și valoarea prejudiciului cauzat, precum și de persoana inculpatului care este fără antecedente penale, tribunalul l-a condamnat pe inculpat pentru fapta comisă la pedeapsă care să fie proporțională cu fapta comisă de inculpat, astfel că pentru a se realiza o asemenea proporționalitate ținând cont de conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei relevată delipsa antecedentelor penale, a aplicat inculpatului o pedeapsă mai redusă în cuantum.

În raport de aceste criterii, în baza art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art.41 al. 2 C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen.(aplicarea legii penale mai favorabile), a condamnat inculpatul B. C. N., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, la pedeapsa de: 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară prev. de art. 55 al. 1 lit. a C.pen., art. 67 al. 1, 2 C.pen., a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b C.pen., pe o durată de 1(un) an după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 al. 1 lit. b C.pen..

În baza art. 54, art. 65 al. 1 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a,b C.pen..

Întrucât instanța de fond, prin raportare la coordonatele ce caracterizează persoana inculpatului, atitudinea manifestată de inculpat anterior și ulterior comiterii faptei, precum și posibilitățile inculpatului de îndreptare, a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite infracțiuni, urmează ca în baza art. 91 C.pen., să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2(doi) ani închisoare aplicate inculpatului B. C. N..

În baza art.93 C.p., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul T., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 al. 2 C.pen., au fost impuse inculpatului să execute următoarele obligații: a) să urmeze un curs de calificare profesională; b) să frecventeze cel puțin două programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate de acesta în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art.404 al. 2 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.96 C.p., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a dispoz. art.97 C.pen., privind anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că D. T. s-a constituit parte civilă cu suma de 122.459 lei. Din constatările organelor de control rezultă că inculpatul a obținut venituri de 89.851 mii euro și pentru venitul impozabil suplimentar se datorează următoarele sume pentru anul 2005: impozit pe venit în sumă de 31.913 lei și accesorii în sumă de 48.348 lei, iar pentru anul 2006 impozitul pe venit a fost stabilit la suma de 19.627 lei iar accesoriile au fost stabilite la suma de 22.571 lei. Expertiza contabilă efectuată în cauză în faza de urmărire penală a stabilit aceleași venituri obținute de inculpat în sumă de 89.831 euro (311.293 lei), de la societatea V2R Gmbh Germania, prin intermediul lui Harald Nickol, pentru perioada aprilie 2005-ianuarie 2006 prin nedeclararea cărora s-a cauzat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 49.807 lei(impozit pe venit), la care se adaugă penalități de întârziere.

Având în vedere modul de calcul al prejudiciului stabilit de către organele de inspecție fiscală și expertiza contabilă efectuată de expert ec. Aster D. S., prima instanță a reținut că prin fapta inculpatului de a nu declara veniturile de 89.831 euro menționate, s-a cauzat un prejudiciu adus bugetului de stat constând în impozitul pe venit și accesorii pentru anii 2005-2006 astfel că, în baza art. 25, 397 C.p.pen., a obligat inculpatul la plata sumelor de_ lei(impozit pe venit pentru anul 2005) și accesoriilor aferente în sumă de 48.348 lei către partea civilă DGRFP Timișoara pentru Agenția de Administrare Fiscală București în reprezentarea Statului Român și la plata sumei de 19.627 lei(impozit pe venit pentru anul 2006) și accesoriilor aferente în sumă de 22.571 lei către partea civilă DGRFP Timișoara pentru Agenția de Administrare Fiscală București în reprezentarea Statului Român.

Având în vedere că în cauză a fost instituit sechestru asupra autoturismului inculpatului prin ordonanța din data de 30.09.2013, instanța de fond, în baza art. 252 C.p.p., art.11 din Legea nr. 241/2005 a menținut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului proprietatea inculpatului, autoturism marca Peugeot 307, . nr. VF33CRHYB83237263, ._, prin ordonanța Parchetului de pe lângă tribunalul T., nr. 1100/P/2010 din data de 30.09.2013.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p., a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare față de stat. În baza art. 272 C.p.p., s-a dispus plata sumei de 100 lei din fondul Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu parțial pentru avocat din oficiu desemnat pentru inculpat. În baza art. 273 C.p.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 660 lei reprezentând diferență onorariu expert către expert contabil C. A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Tribunalul T., inculpatul B. C. N. și partea civilă AJFP T..

1). Apelul declarat de parchet - procurorul a criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 Cod penal referitoare la legea penală mai favorabilă, respectiv combinarea dispozițiilor a două legi.

Textul de incriminare – art. 9 alin. (1) lit. a) din legea nr. 241/2005 – nu a suferit modificări din momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat (decembrie 2006) și până în prezent, astfel încât, din acest punct de vedere, nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

În același timp, infracțiunea săvârșită de inculpat îmbracă forma continuată atât în raport de dispozițiile vechiului Cod penal - art. 41 alin. (2), cât și în raport de prevederile noului Cod penal (art. 35 alin. (1) - existând un singur subiect pasiv, și anume Statul). Deși există o diferență de tratament sancționator sub aspectul cuantumului sporului facultativ ce poate fi aplicat (maxim 5 ani potrivit vechiului Cod penal, respectiv maxim 3 ani conform noului Cod penal) aceasta este irelevantă întrucât în speță nu se pune problema aplicării sporului prevăzut de lege pentru infracțiunea continuată. Prin urmare, nici din această perspectivă nu se pune problema determinării legii penale mai favorabile.

Sub aspectul individualizării modalității de executare a pedepsei principale aplicate (2 ani închisoare) prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor noului Cod penal, respectiv art. 91 – care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Totodată, pedepsele complementară și accesorie au fost stabilite în conținutul prevăzut de noul Cod penal.

Combinarea nepermisă, între vechea și noua legislație penală, intervine atunci când prima instanță face aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 și, în același timp, dispune asupra suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a pedepselor complementară și accesorie în temeiul noului Cod penal.

Procedând la reindividualizarea modalității de executare a pedepsei principale aplicate (2 ani închisoare), prin compararea vechiului Cod penal cu noile dispoziții penale, Curtea apreciază că suspendarea condiționată a executării pedepsei (prevăzută de art. 81 din Codul penal din 1969) este, pe de o parte, justificată în raport de datele ce caracterizează fapta (săvârșită cu mult timp în urmă – decembrie 2006; fapta are un caracter izolat, întâmplător) și persoana inculpatului (fără antecedente penale; în vârstă de 25 ani la data comiterii faptei; acesta s-a prezentat în fața organelor judiciare pe parcursul întregului proces penal; posibilitățile de reintegrare socială sunt mari, având în vedere mediul familial și profesional) și, în același timp, mai favorabilă inculpatului din perspectiva art. 5 Cod penal.

În consecință, va fi admis apelul declarat de procuror, se va face aplicarea art. 5 Cod penal și se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

2). Apelul declarat de inculpat – acesta solicită, în principal, să se dispună achitarea sa întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege și nu există probe că a săvârșit fapta; în subsidiar a solicitat reevaluarea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 Cod penal din 1969.

Apelul este fondat, în parte, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Inculpatul B. C. N. este acuzat că în perioada 12.04.2005 – 21.12.2006 a obținut în nume propriu (fără a se autoriza ca și comerciant persoană fizică), în urma prestării unor servicii informatice, venituri în sumă totală de 89.851 euro de la societatea comercială V2R Gmbh din Germania, prin intermediul cetățeanului german Harald Nickol, venituri pe care nu le-a declarat organelor fiscale din România, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit în sumă de 31.913 lei (pentru anul 2005) și 19.627 lei (pentru anul 2006).

Inculpatul nu contestă că a încasat în conturi personale (RO96 CBIT_ 041 000, respectiv RO36 BACX_ 6847 000), în perioada 25.04.2005 – 20.12.2006, sume de bani trimise de cetățeanul german Harald Nickol, precum și faptul că aceste viramente bancare reprezentau plăți pentru servicii informatice puse la dispoziția cetățeanului german, cu care, de altfel, inculpatul a avut o societate comercială în România (V2R Mobile Solutions SRL, cu sediul în Timișoara) cu obiect de activitate dezvoltarea și comercializarea de produse software – societate din care Harald Nickol a ieșit la un moment dat iar inculpatul i-a cumpărat părțile sociale (aspecte ce rezultă din declarațiile date de inculpat în faza actelor premergătoare – f. 170 dup, în faza de urmărire penală – f. 161 – 164 dup și în faza de judecată – f. 32 – 33 dosar fond).

Aceste declarații se coroborează cu procesul verbal încheiat de inspectorii fiscali (f. 14 – 17 dup), facturile emise de cetățeanul german pentru a justifica plățile și extrasele de cont (f. 18 – 120 dup), raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de urmărire penală (f. 130 – 135 dup), raportul de expertiză contabilă efectuat în primă instanță (f. 62 – 66 dosar fond).

Legea nr. 571/2003, în forma în vigoare la momentul epuizării activității infracționale (15 mai 2007 – când a expirat termenul prevăzut de lege pentru declararea veniturilor obținute în anul 2006), conținea următoarele prevederi în materia impozitului pe venit:

„ART. 40

Sfera de cuprindere a impozitului

(1) Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri:

a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României;

ART. 90

Venituri obținute din străinătate

(1) Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) și cele care îndeplinesc condiția prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obținute din străinătate.

(2) Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcție de natura acestuia.

(3) Contribuabilii care obțin venituri din străinătate conform alin. (1) au obligația să le declare, potrivit declarației specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului”.

Rezultă că, în temeiul art. 90 alin. (3) raportat la art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003, inculpatul avea obligația de a declara (în forma prevăzută de lege – declarația specifică) veniturile obținute în anul 2005 (cel mai târziu până la 15 mai 2006) și cele obținute în anul 2006 (cel mai târziu până la 15 mai 2007), obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o.

Apărarea invocată de inculpat (în faza de urmărire penală, în fața primei instanțe și în apel) trebuie analizată din perspectiva cauzei de neimputabilitate a erorii de drept extrapenal (a legislației fiscale care instituia obligația de declarare a impozitului pe venitul obținut din străinătate, indiferent de sursa acestuia) întrucât acesta susține, în esență, că a avut reprezentarea faptului că sumele primite de el au fost impozitate în Germania (țara de origine) și că nu mai este necesară plata unui nou impozit în România.

În contextul în care Legea nr. 571/2003 era clară (previzibilă) în ce privește obligația de declarare a oricăror venituri din străinătate și era publicată în Monitorul Oficial – inculpatul, în calitate de contribuabil, nu poate susține că nu cunoștea norma extrapenală, cu atât mai mult cu cât anterior (2003 – 2004) a fost asociatul unei firme care a comercializat în străinătate (chiar în Germania, prin intermediul aceluiași cetățean german) produse informatice similare, astfel încât operațiunile comerciale și implicațiile fiscale ale acestora (în relație cu Germania) îi erau cunoscute. Prin urmare, această apărare este nefondată.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din legea nr. 241/2005 „Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile”;

În speță, omisiunea inculpatului de a declara în termenul și forma prevăzute de lege, veniturile totale încasate (89.851 euro) de la societatea comercială V2R Gmbh din Germania, în perioada 12.04.2005 – 21.12.2006, s-a făcut în scopul sustragerii de la plata impozitului pe venit, fiind îndeplinite elementele constitutive (inclusiv sub aspectul laturii subiective) ale infracțiunii de evaziune fiscală menționată. În concluzie, este nefondată solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea.

În ce privește critica formulată în subsidiar (reevaluarea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 Cod penal din 1969) aceasta este fondată pentru considerentele expuse cu ocazia analizării apelului declarat de procuror. Din acest punct de vedere apelul inculpatului este fondat, urmând a fi admis.

3). Apelul declarat de partea civilă – aceasta critică omisiunea primei instanțe de a dispune obligarea inculpatului la plata creanțelor accesorii (dobânzi și penalități).

Din verificarea sesizării penale (f. 10 – 12 dup) care cuprinde referiri și la prejudiciu, rezultă că partea civilă a solicitat doar accesoriile calculate până la data de 26.10.2010 (f. 11, alineatul 7 dup), sume care au fost acordate de prima instanță prin sentință. Tribunalul nu se putea pronunța pe latura civilă decât în limitele învestirii sale prin constituirea de parte civilă, astfel încât, în lipsa unor precizări exprese, în mod corect prima instanță a hotărât doar asupra a ceea ce i s-a solicitat. Prin urmare, critica formulată de partea civilă este nefondată.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul T. și inculpatul B. C. N. împotriva Sentinței penale nr. 148/PI/25.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

Va desființa parțial sentința apelată, numai sub aspectul laturii penale.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., îl va condamna pe inculpatul B. C. N., pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa principală de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. din 1969, pe o durată de 1(un) an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art.71 C. pen. din 1969, va interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969.

În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969 va suspenda pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 C.pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate.

Va menține în rest sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă AJFP T. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de procuror și inculpat vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cod procedură penală obligă partea civilă – apelantă la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul T. și inculpatul B. C. N. împotriva Sentinței penale nr. 148/PI/25.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

Desființează parțial sentința apelată, numai sub aspectul laturii penale.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen. din 1969 și art. 5 C.pen., condamnă inculpatul B. C. N., fiul lui N. și D. I., născut la data de 15.04.1981 în mun. Oradea, jud. Bihor, cu domiciliul în Timișoara, .. 11, ., ., CNP –_, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, la pedeapsa principală de 2(doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. din 1969, pe o durată de 1(un) an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art.71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. din 1969, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 alin.2 C.pen. din 1969.

În temeiul art.81 și art. 82 C.pen. din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, suspendă pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 C.pen. din 1969, referitoare la revocarea suspendării condiționate.

Menține în rest sentința apelată.

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă AJFP T. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelurilor declarate de procuror și inculpat rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cod procedură penală obligă partea civilă – apelantă la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.09.2015.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. F.I./22.10.2015

Tehnored. A.S./07.10.2015/5ex

Tribunalul T.: A. P.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 893/2015....		Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 878/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 905/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 905/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA