Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 891/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 891/A

Ședința publică de la 24 septembrie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Group SA împotriva Sentinței penale nr. 112/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, privind pe inculpatul C. N..

Dată fără citarea părților.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 21.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 24.09.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112 pronunțată la data de 26.03.2015 de Judecătoria Reșița în dosar nr._, în baza art.184 al.2, al.4 Cod pen.1969 cu aplicarea art.74 al.1 lit.a, art.76 al.1 lit.e Cod pen. 1969, totul cu aplicarea art.5 Cod pen. și cu aplicarea art.374 al.4 art. 375 rap la art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. N., la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.71 alin.1 C.pen.1969 cu aplicarea art.5 Cod pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.81 Cod Penal 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit în conformitate cu art.82 Cod Penal 1969.

În baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei in cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, in interiorul termenului de încercare si asupra consecințelor acestor revocări.

În temeiul art.397 al.1 și art.19 al.5, art.25 alin 1, 86 C.pr.pen, raportat la art.1357 rap la art.1349 și urm Cod civ., art.49, art.50 alin.1 si 2 si art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Saplonțai A. L., sens în care a obligat partea responsabilă civilmente-asigurător . Group SA să plătească părții civile suma de 33.500 lei, reprezentând despăgubiri materiale și suma de 25.000 euro, reprezentând despăgubiri morale.

În temeiul art.397 al.1 și art.19 al.5, art.25 alin 1 C.pr.pen, raportat la art.1357 rap la art.1349 și urm Cod civ., art.313 din Legea nr.95/2006, a obligat inculpatul la plata către S. Clinic Județean de Urgență A. a sumei de 1001,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art.397 Cod pr.pen., s-a luat că S. Județean de Urgență Reșița nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art.275 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la sumei 750 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 20.06.2014, întocmit în dosarul nr. 2356/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 25.06.2014, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art.196 alin.2 și 3 cod penal raportat la art.194 alin.1 lit.b cod penal.

S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că inculpatul, în data de 10.08.2012, în jurul orelor 09⁰⁵, a condus autovehiculul marca Ford cu număr de înmatriculare_, pe DN 58B, între localitățile Măureni și Gherteniș, iar la km 35+900, fără a se asigura corespunzător, a efectuat o manevră de viraj la stânga spre un drum agricol, moment în care a fost acroșat de autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, condus de Saplonțai L. A., care se afla în depășirea sa, provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: proces – verbal de cercetare la fața locului din data de 10.08.2012 și planșa fotografică; rapoartele de primă expertiză medico – legală nr.439/A1/12.09.2012, nr.439/A1/04.12.2012, nr.440/A1/12.09.2012 și nr.440/A1/04.12.2012, întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală A.; rapoartele de nouă expertiză medico – legală nr.980/23.05.2013 și nr.980bis/23.05.2013 întocmite de Institutul de Medicină Legală Timișoara; declarațiile martorilor F. A. S. și C. C.; declarațiile părților vătămate Saplonțai L. A. și Saplonțai V.; declarațiile inculpatului C. N.; raportul de expertiză tehnică judiciară auto nr.413/22.01.2014 întocmit de expertul inginer Gonczi A. I.; alte înscrisuri depuse la dosar.

Prin Încheierea din data de 13.08.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 2356/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev de art.196 alin.2 și alin.2 cod penal raportat la art.194 alin.1 lit.b cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul C. N., fixându-se termen de judecată la data de 09.10.2014.

La termenul de judecată din data de 29.01.2015, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al.4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al.1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 174 din dosar.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-au reținut următoarele:

În faza de urmărire penală, prin declarația din data de 04.03.2013 (filele 59-60 dup) persoana vătămată Saplonțai L. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal, urmând a indica suma pretențiilor civile până la citirea actului de sesizare a instanței.

De asemenea, S. Clinic Județean de Urgență A., prin adresa nr._/20.06.2014 s-a constituit parte civilă cu suma de 1.001,96 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Saplonțai L. A. (filele 203-205 dup).

În faza de judecată, partea civilă Saplonțai L. A., prin cererea depusă la dosarul cauzei, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 33.500 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 60.000 euro reprezentând daune morale (f.25-26). Partea civilă S. Clinic Județean de Urgență A. prin cererea depusă la dosarul cauzei a învederat că își menține constituirea de parte civilă, solicitând în continuare obligarea inculpatului la plata sumei de 1.001,96 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate Saplonțai L. A., solicitând totodată ca această sumă să fie calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a cheltuielilor de spitalizare (f.12-14, 40).

Prin adresa nr._/31.10.2014, unitatea sanitară S. Județean de Urgență Reșița prin adresa depusă a comunicat instanței că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză (f.39).

Pentru termenul de judecată din data de 29.01.2015, partea civilă Saplonțai A. L. a depus la dosar, note de ședință prin care a solicitat admiterea probei cu înscrisurile doveditoare ale daunelor materiale în total de 33.500 lei (f.68-173).

La termenul de judecată din data de 12.03.2015 au fost audiați pe latură civilă martorii propuși de partea civilă Saplonțai L. A., respectiv numiții M. L. A. și Gaboran S. A..

La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.56-57), fiind anexat și dosarul nr.2356/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt :

La data de 10.08.2012, în jurul orelor 09⁰⁵, Poliția Orașului B. a fost sesizată cu privire la faptul că, pe DN 58B, în afara localității Gherteniș, s-a produs un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a 2 persoane.

Cu ocazia deplasării la fața locului, polițiștii rutieri au constatat producerea unui accident de circulație în care au fost implicate un autoturism Ford Escort cu număr de înmatriculare_, condus de C. N. și un autoturism BMW cu număr de înmatriculare_, condus de Saplonțai L. A.. Din primele cercetări a rezultat că autoturismul marca Ford, condus de C. N., circula din direcția Timișoara în direcția Reșița, iar în autoturism, în calitate de pasager pe scaunul din dreapta față, se afla fiul acestuia, C. C.. Ajungând la km 35+900, între localitățile Măureni și Gherteniș, C. N. a virat stânga pentru a intra pe un drum agricol, pentru a merge la pescuit, moment în care a fost lovit din spate de autoturismul BMW, condus de partea vătămată Saplonțai L. A., care circula în aceeași direcție de mers.

În autoturismul BMW, în calitate de pasager pe scaunul din dreapta față, se afla și numitul Saplonțai V..

Cu ocazia cercetării la fața locului, pe partea carosabilă au fost identificate autoturismul marca Ford care se afla pe contrasens orientat cu fața în direcția Reșița – Timișoara, precum și autoturismul marca BMW, care era căzut într-un canal sub podul din partea stângă a șoselei pe direcția de mers Timișoara – Reșița, la o adâncime de 2,80 metri față de partea carosabilă.

Pe sectorul de drum respectiv nu erau impuse restricții speciale de circulație, ci doar cele general obligatorii privind viteza de deplasare a autovehiculelor.

La fața locului s-au efectuat fotografii judiciare, întocmindu-se planșă fotografică.

În data de 28.08.2012, numitul Saplonțai V. și partea vătămată Saplonțai L. A., prin avocat ales au formulat plângere penală prealabilă împotriva lui C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 2 cod penal.

În urma accidentului, autoturismul Ford Escort a suferit avarii în partea stângă față, aripă stânga față îndoită, far semnalizator stânga spart, spoiler față rupt, jantă stânga față îndoită. Autoturismul BMW a suferit avarii privind portbagajul care era îndoit, triple spate stânga-dreapta sparte, lunetă spate spartă, parbriz spart, aripă față stânga îndoită, capotă față îndoită, spoiler față spart, faruri semnalizatoare față stânga-dreapta sparte, mască față spartă, aripă dreapta înfundată, portieră dreapta față îndoită, jante față stânga – dreapta îndoite.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, C. N. a declarat că a semnalizat manevra de viraj la stânga și s-a asigurat din față și din spate, fără să observe venind alte autovehicule, cu excepția mai multor mașini aflate în spatele său, care încetiniseră.

Din declarațiile persoanei vătămate Saplonțai L. A. și a numitului Saplonțai V., coroborate cu cele ale martorului ocular F. A. S., a rezultat că, în timp ce se deplasau pe sectorul de drum indicat, F. A. S., care conducea un autoturism VW Golf, a fost depășită în trafic, mai întâi de către autoturismul Ford, iar apoi de către autoturismul BMW. După ce au reintrat pe sensul de mers, autoturismul BMW s-a angajat în depășirea autoturismului Ford, iar în timp ce aceste două autovehicule circulau aproape în paralel, autoturismul Ford a virat brusc stânga, provocând producerea accidentului.

Inculpatul C. N. și fiul acestuia C. C. nu au suferit leziuni corporale în urma accidentului.

Numitul Saplonțai V. și persoana vătămată Saplonțai L. A. au suferit vătămări corporale grave. Astfel, persoana vătămată Saplonțai L. A. a fost internată la S. Clinic Județean de Urgență A. – Secția Ortopedie și Traumatologie, în perioada 11.08.2012 – 16.08.2012, cu diagnosticul de traumatism gambă, gleznă și picior bilateral cu fracturi calcaneu stâng, maleolă internă gambă dreaptă, entorsă coloană cervicală, contuzii și excoriații multiple. După externare a urmat mai multe ședințe de tratament și recuperare specifice. Conform raportului de primă expertiză medico – legală cu examinarea persoanei nr.439/A1/12.09.2012 eliberat de SJML A., raportului de primă expertiză medico – legală cu examinarea persoanei completat nr.439/A1/04.12.2012 eliberat de SJML A. și raportului de nouă expertiză medico – legală nr.980/23.05.2013 eliberat de IML Timișoara, leziunile suferite de partea vătămată Saplonțai L. A. au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile de îngrijiri medicale.

Numitul Saplonțai V. a suferit, de asemenea, mai multe leziuni, iar conform raportului de primă expertiză medico – legală cu examinarea persoanei nr.440/A1/12.09.2012 eliberat de SJML A., raportului de primă expertiză medico – legală a persoanei completat nr.440/A1/04.12.2012 eliberat de SJML A. și raportului de nouă expertiză medico – legală nr.980 bis/23.05.2013 eliberat de IML Timișoara, leziunile suferite de numitul Saplonțai V. au necesitat pentru vindecare un număr de 80 zile îngrijiri medicale.

În cauză nu s-a efectuat constatarea tehnică privind cele două autovehicule implicate în accident, inspectorul tehnic din cadrul S.C. B. B., precizând că autoturismul marca Ford are sistemul de direcție avariat și nu a putut fi verificat tehnic, iar autoturismul marca BMW nu a putut fi deplasat pentru verificarea tehnică.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare auto, pentru stabilirea și clarificarea împrejurărilor producerii accidentului, iar din raportul de expertiză întocmit de inginer Gonczi A. I. a rezultat că, din punct de vedere tehnic, cauza principală a producerii accidentului a fost efectuarea de către inculpatul C. N. a virajului la stânga, de pe un drum național pe un drum agricol, cu o probabilitate foarte mare fără a se asigura în prealabil, și fără a semnaliza în prealabil sau cu semnalizare foarte târzie. Expertul a apreciat că persoana vătămată Saplonțai L. A. ar fi putut opri autovehiculul pe care îl conducea doar dacă ar fi circulat cu o viteză mai mică de 54,3 km/h, însă această limită de viteză nu îi era impusă în mod special pe sectorul de drum pe care circula.

În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, astfel cum acestea sunt descrise în actul de sesizare al instanței, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art.374 al.4, rap la art.375, art.377, art.396 al.10 Cod pr.pen. (fila 174).

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: proces – verbal de cercetare la fața locului din data de 10.08.2012 și planșa fotografică; rapoartele de primă expertiză medico – legală nr.439/A1/12.09.2012, nr.439/A1/04.12.2012, nr.440/A1/12.09.2012 și nr.440/A1/04.12.2012, întocmite de Serviciul Județean de Medicină Legală A.; rapoartele de nouă expertiză medico – legală nr.980/23.05.2013 și nr.980bis/23.05.2013 întocmite de Institutul de Medicină Legală Timișoara; declarațiile martorilor F. A. S. și C. C.; declarațiile părților vătămate Saplonțai L. A. și Saplonțai V.; declarațiile inculpatului C. N.; raportul de expertiză tehnică judiciară auto nr.413/22.01.2014 întocmit de expertul inginer Gonczi A. I.; alte înscrisuri depuse la dosar.

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că, de la săvârșirea acestei infracțiuni – 10.08.2012 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța urmează să analizeze infracțiunea de vătămare corporală din culpă în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art.5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă a avut în vedere, în primul rând regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, s-a observat faptul că, la momentul comiterii faptei de vătămare corporală din culpă, aceasta era prevăzută de art. 184 al. 2 și alin.4 cod penal 1969, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art.196 al.2, al.3 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al celor două infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, prima instanță a avut în vedere acel criteriu care ar conduce la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, mai exact circumstanțele atenuante, criteriu în raport de care, apreciază că legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod Penal, întrucât, potrivit acestei reglementări, există posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante, avându-se în vedere totodată și efectul reținerii unor astfel de circumstanțe atenuante-coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, efect care nu se mai regăsește în cuprinsul dispozițiilor art.76 Cod pen., potrivit cărora, în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

De asemenea, analizarea legii penale mai favorabile s-a făcut, în concret, și prin raportare la modalitatea de executare a pedepsei, motiv pentru care, raportat la starea de fapt și la persoana infractorului, care permit aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia, prima instanță a determinat legea penală mai favorabilă și prin compararea dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din Codul Penal 1969 cu cele referitoare la amânarea aplicării pedepsei, prevăzută de Noul Cod Penal. Astfel, prin prisma condițiilor de acordare, care sunt mai permisive în vechiul cod penal și a obligațiilor impuse pe durata termenului de încercare, respectiv lipsa lor din reglementarea vechiului cod penal, instanța de fond a apreciat ca fiind mai favorabilă instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art.81 Cod pen.1969, durata termenului de încercare, care potrivit noii reglementări este mai mică, fiind insuficientă pentru calificarea noului cod penal ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și de situația personală a inculpatului, prima instanță a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel va analiza infracțiunea dedusă judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

În drept, fapta inculpatului C. N. care, în data de 10.08.2012, în jurul orelor 09⁰⁵, a condus autovehiculul marca Ford cu număr de înmatriculare_, pe DN 58B, între localitățile Măureni și Gherteniș, iar la km 35+900, fără a se asigura corespunzător, a efectuat o manevră de viraj la stânga spre un drum agricol, moment în care a fost acroșat de autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, condus de Saplonțai L. A., care se afla în depășirea sa, provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev de art.184 alin.2 și 4 C.pen.1969.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în vătămare a integrității corporale și sănătății persoanei-vătămată Saplonțai L. A.-conducătorul autoturismului marca BMW-, de către inculpatul C. N. care, datorită nerespectării dispozițiilor legale prev. de art.54 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora „conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei”, a produs un accident rutier. Astfel, inculpatul fără a se asigura corespunzător, a efectuat o manevră de viraj la stânga spre un drum agricol, moment în care a fost acroșat de autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, condus de Saplonțai L. A., care se afla în depășirea sa.

Urmarea imediată constă în vătămarea integrității corporale și sănătății persoanei-vătămate Saplonțai L. A., care a necesitat pentru vindecare 180 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate constă în relația cauză-efect dată de acțiunea inculpatului și rezultatul produs, astfel cum reiese din material probator.

În ceea ce privește latura subiectivă s-a reținut vinovăția inculpatului sub forma culpei fără prevedere, prev. de art.19 al.1, pct.2, lit.b C.pen.1969, întrucât inculpatul nu a avut reprezentarea faptei și a consecințelor acesteia, deși trebuia și putea să le prevadă. Obligația de prevedere a rezultatului este cuprinsă în OUG nr.195/2002 și constă în obligația participanților la trafic să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

În consecință, prima instanță a apreciat că, s-a făcut dovada existenței infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2, al.4 Cod pen.1969, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.p.p., a pronunțat o soluție de condamnare față de aceasta.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal1969, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în codul penal pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art.396 al.10 C.pr.pen, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, la dozarea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere în primul rând împrejurările și modul de comitere al faptelor, reținând în acest sens că inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN 58B, între localitățile Măureni și Gherteniș, iar la km 35+900 a efectuat, fără a se asigura corespunzător, o manevră de viraj la stânga spre un drum agricol, moment în care a fost acroșat de autoturismul BMW cu număr de înmatriculare_, condus de Saplonțai L. A., care se afla în depășirea sa, provocându-i acesteia leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 180 zile îngrijiri medicale.

În al doilea rând, în legătură cu modul de comitere al faptei, s-a avut în vedere faptul că infracțiunea a fost comisă la ora 09⁰⁵, într-o zonă intens circulată, pe un sector de drum național, pe timp de zi, în condițiile unui carosabil uscat, din culpa exclusivă a inculpatului.

Lipsa de considerație a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața și integritatea fizică a persoanelor, rezultă și din faptul că inculpatul a pus în pericol imediat și concret viața și integritatea corporală și a celorlalți participanți la trafic, dând dovadă de o totală nonșalanță, la limită cu indiferența față de rezultatul produs.

În legătură cu gravitatea rezultatului produs, s-a reținut faptul că, accidentul de circulație cauzat de către inculpat a fost deosebit de violent, provocându-i victimei leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 180 de zile de îngrijiri medicale, respectiv persoana vătămată a suferit un traumatism gambă, gleznă și picior bilateral cu fracturi calcaneu stâng, maleolă internă gambă dreaptă, entorsă coloană cervicală, contuzii și excoriații multiple.

Atitudinea procesuală reprezintă o componentă semnificativă pentru determinarea periculozității inculpatului, atitudine care a fost analizată în cadrul circumstanțelor personale, ce conturează profilul de personalitate al inculpatului, care la rândul său, se examinează în mod plural, cu celelalte criterii legale adecvate în contextul cauzei, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanțele reale efective în care au fost comise. Astfel, inculpatul în faza de urmărire penală a dat dovadă de o atitudine procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor și, mai mult decât atât, prin declarațiile sale a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la dinamica producerii accidentului, fapt care denotă că, inculpatul nu conștientizează gravitatea urmărilor acțiunilor sale și, de asemenea nu își asumă responsabilitatea totală a acestora, aspect de natură să imprimă inculpatului un grad ridicat de periculozitate.

Totodată, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele prev de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen.1969 întrucât, din fișa de cazier, rezultă că nu a mai fost sancționat penal, constatându-se, astfel, că inculpatul oferă suficiente garanții cu privire la buna conduită, care să permită o astfel de individualizare judiciară a pedepsei. Având în vedere toate aceste considerente, în baza art.76 al.1 lit.e Cod pen.1969, a aplicat o pedeapsă a închisorii orientată înspre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 al.1 lit.c Cod pen.1969, instanța de fond, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al.4, art.396 al.10 C.pr.pen., rezultă că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței, nu a fost în intenția legiuitorului, a respins această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile existenței acordului de vinovăție al inculpatului, art. 396 al.10 C.pr.pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al.10 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se vor aplica în consecință.

Prima instanță a mai reținut că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată înspre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 52 C.pen.1969.

Pentru toate aceste considerente, în baza art.184 alin.2 și alin.4 cod penal 1969 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.e cod penal 1969, totul cu aplicarea art.5 cod penal și cu aplicarea art.374 al.4, art.375 raportat la art.396 al.10 Cod pr.pen., a condamnat pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că, în raport de infracțiunea comisă, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal din 1969, instanța de fond a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, s-a reținut că, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci va analiza în ce măsură, în prezența cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, prima instanță a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care, este obligatorie, urmând, astfel, să îi dea deplină eficiență juridică în soluționarea cauze.

Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, prima instanță a apreciat că, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 81 Cod pen.1969, potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 CP; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Astfel, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate și de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptei, a situației sale personale, precum și faptul că este la primul conflict cu legea penală, prima instanță a apreciat că, pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru acesta, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 C. Pen1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod pen.1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Totodată, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal 1969 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestor revocări.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a reținut că pentru a fi admisibilă acțiunea civilă trebuiesc întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 1349 și următoarele Cod Civil, și anume să existe dovada prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.

Potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p., obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită persoanei vătămate, iar potrivit art. 1349 și urm. C.civ., răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției.

Prin adresa nr._/31.10.2014, unitatea sanitară S. Județean de Urgență Reșița prin adresa depusă a comunicat instanței că nu se constituie parte civilă în prezenta cauză (f.39).

Probele administrate în cauză (toate cele arătate în expunerea laturii penale a cauzei), relevă cu prisosință îndeplinirea tuturor acestor condiții în cauza dedusă judecății. D. urmare, s-a reținut că fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a cauzat părții civile Saplonțai L. A. atât prejudicii morale cât și prejudicii materiale, fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, astfel încât, în temeiul art. 1357.C.civ,. se impune obligarea inculpatului la plata de despăgubiri materiale și, respectiv morale, pentru o justă și integrală reparație a prejudiciilor cauzate.

Prima instanță a constatat că, autoturismul condus de către inculpat, marca Ford cu număr de înmatriculare_, la momentul incidentului rutier-10.08.2012- era asigurat RCA la . Group SA, prin polița de asigurare ./10/U4/CA nr._/27.11.2011, având o valabilitate de la 28.11.2011 până la 27.11.2012.

În conformitate cu dispozițiile art.86 Cod pr.pen., societatea de asigurare . Group SA, prima instanță a constatat că aceasta are calitatea de parte responsabilă civilmente și, în virtutea acestei calități, are obligația de a repara, în totalitate sau în întregime, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii.

Potrivit art. 49 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule”, iar la art. 50 alin.1 din același act normativ se prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

Astfel, prin contractul de asigurare de răspundere civilă auto, asigurătorul preia riscurile accidentelor de autovehicule, constând în prejudiciile directe cauzate terților prin fapta asiguratului. Prin „ prejudiciu asigurat „ se înțeleg toate consecințele vătămătoare produse asupra victimelor accidentate. De aceea, în mod corect asigurătorul urmează să suporte, daunele materiale și morale acordate părții civile, pentru prejudiciile patrimoniale și nepatrimoniale suferite de acestea, în urma accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile Saplonțai L. A..

Astfel, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor materiale solicitate, existența și cuantumul acestora a rezultat cu certitudine din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.70-173), precum și din declarația martorilor audiați în cauză.

De asemenea, și valoarea despăgubirilor morale solicitate s-au constatat a fi justificată având în vedere vârsta persoanei vătămate, tipul leziunilor suferite, numărul mare de zile îngrijiri medicale de care a avut nevoie pentru a se vindeca, gravitatea vătămărilor suferite.

În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală sub forma acordării de despăgubiri pentru daune morale, prima instanță a avut în vedere o . criterii care au fost constant evidențiate în practica judiciară. Astfel, evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă, nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate ca daune morale, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret, care să asigure o repare deplină a acestora și prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc. În acest sens, Înalta Curte a arătat că, pentru a putea fi cuantificat prejudiciul moral este nevoie de un criteriu sigur de referință, de un reper față de care judecătorul să poată aprecia mărimea daunelor morale pe care le poate acorda reclamantului.

Spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Chiar daca este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi: consecințele negative suferite de cel in cauză pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familiala, profesionala si sociala.

În același sens sunt și reglementările Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra din perioada 21 - 25 iunie 1969, dintre care sunt semnificative următoarele: „1. Dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare. Semnificația și conținutul său exact prezintă diferențe nesemnificative în diferite sisteme de drept; 2. Principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut, pe de o parte, în cazul leziunilor corporale, pe de altă parte, în caz de atingeri grave aduse altor drepturi ale personalității umane, ca defăimarea, amestecul în viața privată, sechestrarea ilegală a persoanei; ..5. Despăgubirea are ca scop de a da o compensare sau satisfacție victimei. În anumite cazuri, cuantumul compensației va putea fi determinat și de gravitatea faptei autorului care a cauzat dauna; 6. Repararea trebuie să cuprindă, în afară de despăgubirea bănească și măsuri care să împiedice realizarea, continuarea sau repetarea faptelor dăunătoare; 7. La acordarea despăgubirilor trebuie să se facă distincție între dauna materială și dauna morală.; …”

Dintr-o astfel de perspectivă redată mai sus, prima instanță a reținut că, în privința persoanei vătămate Saplonțai L. A., cuantumul despăgubirilor morale va fi apreciat în funcție de tipul traumatismelor suferite, numărul zilelor de îngrijiri medicale și de suferințele psihice ce au fost cauzate ca urmare a vătămărilor.

Referitor la despăgubirile morale ce au fost acordate părții civile pentru vătămarea corporală suferită, instanța de fond a apreciat că, acestea trebuie să reflecte, cât de mult posibil, suferința pricinuită de leziuni traumatice, tratamentele medicale și intervențiile la care partea civilă a fost supusă, repercursiunile pe care aceste leziuni le-au avut și încă le au asupra vieții cotidiene ale părții civile, prin prisma vieții de familiei. Trebuie avut în vedere că suferința pricinuită de aceste vătămări nu poate fi compensată prin nici o valoare materială, iar posibilitățile materiale ale inculpatului sau sancțiunea penală aplicată acestuia nu au relevanță sub aspectul evaluării daunelor morale, nefiind criterii în această privință.

Pentru aceste considerente, prima instanță, în temeiul art.397 al.1 și art.19 al.5, art.25 alin 1, 86 C.pr.pen, raportat la art.1357 rap la art.1349 și urm Cod civ., art.49, art.50 alin.1 si 2 si art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Saplonțai A. L., sens în care a obligat partea responsabilă civilmente-asigurător . Group SA să plătească părții civile suma de 33.500 lei, reprezentând despăgubiri materiale și suma de 25.000 euro, reprezentând despăgubiri morale.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă S. Clinic Județean de Urgență A. s-a reținut că, din situația de fapt mai sus-prezentată, reiese că, urmare a faptei inculpatului a rezultat vătămarea părții civile care a fost internată în cadrul unității medicale menționate, aceasta necesitând îngrijiri medicale care au ocazionat cheltuieli suportate de către furnizorul de servicii medicale constituit ca parte civilă, cheltuieli dovedite prin decontul de plată, în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului privitoare la faptă, prejudiciu, raportul de cauzalitate și vinovăția acestuia.

Astfel, în temeiul art.397 alin.1 si art.19 alin.5, art.25 alin.1 cod procedură penală, raportat la art.1357 raportat la art.1349 și urm. cod civil, art.313 din Legea nr.95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de S. Clinic Județean de Urgență A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 1001,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

În baza art.397 Cod pr.pen., a luat act că S. Județean de Urgență Reșița nu se constituie parte civilă în cauză.

În temeiul art.275 alin.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la sumei 750 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, partea responsabilă civilmente . Group SA, aceasta solicitând reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile Saplonțai L. A..

Apelul este nefondat.

Prima instanță a acordat părții civile Saplonțai L. A., cu titlu de daune morale, suma de 25.000 euro.

În baza propriului examen, Curtea apreciază că suma menționată reprezintă o compensație echitabilă pentru suferințele fizice și psihice resimțite de partea civilă urmare a traumelor provocate de accidentul de circulație. În evaluarea cuantumului compensației, instanța de apel are în vedere, în principal, următoarele elemente: culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație; numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale necesitate de partea civilă (180 de zile) – cu precizarea că tratamentul recuperator nu este finalizat, partea civilă urmând în continuare indicațiile terapeutice; suferințele fizice și psihice generate de gravitatea leziunilor (fracturi), de natura tratamentului medical (intervenție chirurgicală, imobilizare la pat, imobilizarea membrelor, complicațiile apărute în evoluția leziunilor ca urmare a complexității și localizării acestora la ambele membre inferioare, ceea ce a întârziat mobilizarea părții civile și procesul vindecării), sechelele posttraumatice decelate până în prezent (dificultate la mers, evitarea ortostatismului și a poziției șezând pe o perioadă îndelungată); incertitudinea unei vindecări complete (potrivit raportului de nouă expertiză medico – legală, f. 111 verso dup – doar după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice se poate formula o concluzie finală sub acest aspect); vârsta tânără a părții civile la data accidentului (23 de ani) – care resimte mult mai intens acest gen de suferință fizică și psihică; consecințele negative asupra vieții sociale și profesionale a părții civile.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Group SA împotriva Sentinței penale nr. 112/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Va menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelanta să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Group SA împotriva Sentinței penale nr. 112/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Menține sentința apelată.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelanta să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 24.09.2015.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. F.I./21.10.2015

Tehnored. A.S./06.10.2015/7ex

Judecătoria Reșița: Hodorca L. F.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 893/2015.... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 891/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA