Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 893/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 893/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 24-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 893/A
Ședința publică de la 24 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelul declarat de partea civilă D. C. P. împotriva Sentinței penale nr. 728/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._, privind pe inculpatul M. L. A..
Dată fără citarea părților.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 21.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 24.09.2015, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 728/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._, în baza art. 386 al. 1 c.p.p. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M. L. A., din infracțiunea prevăzută de art.193 alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 lit.a din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 194 alin. 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. raportat la art. 83 C. pen., cu aplicarea art.5 C.pen. și cu aplicarea art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. a stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului M. L. A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală față de partea vătămată D. C. P..
În baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuind să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul T. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
În baza art.19, art.25 și art.397 alin.1 C.proc.pen., raportat la art. 1357 și urm. din C.civ., s-a admisîn parteacțiunea civilă formulată de partea civilă D. C. P. și în temeiul art. 397 alin.1 obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 lei cu titlul de daune materiale și 3000 euro cu titlul de daune morale.
S-a luat act că S. Județean de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen.a fost atrasă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 276 al.1 și al. 2 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă D. C. P..
În baza art. 4 și 7 alin. 1 din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea, de la inculpatul M. L. A., de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 109 c.p.p. mijlocul material de probă reprezentat de CD inscripționat „D.” aflat la Camera de corpuri delicte, la poziția 639, urmează dosarul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr._/P/2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 14.07.2014 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. L. A. pentru infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. 2 din C.pen. (Legea nr. 286/2009), cu aplicarea art. 5 C.pen. (Legea nr. 286/2009).
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
În data de 14.09.2013, în jurul orelor 22.00, în urma unor discuții contradictorii avute cu agentul de pază D. C. P., în timp ce se afla în fața ușii de acces la salonul de jocuri electronice S.C. Sport Cafe S.R.L., situat Timișoara, .. 36, inculpatul M. L. A. l-a lovit pe acesta cu un pahar în partea stângă a gâtului, după ureche, provocându-i persoanei vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare încheiat de organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, Secția 3 Poliție (f. 8-10); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 11-12); proces verbal de vizionare a înregistrărilor video (f. 17); CD înregistrări video (f. 18); declarațiile persoanei vătămate D. C. P. (f. 20-25); declarațiile martorului B. G. A. (f.13, 14); declarațiile martorei T. E. A. (f.15-16); certificatul medico-legal nr. 1566/19.09.2013 (f. 27); raportul de expertiză medico-legală nr. 2784/27.11.2013 (f. 30); raportul de expertiză medico-legală nr. 452/28.02.2014 (f. 33-34); înscrisuri medicale (f. 35-43); declarațiile inculpatului M. L. A. (f. 62-67), cazier judiciar (f. 60).
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 14.09.2013, în jurul orelor 22.00, inculpatul M. L. A. se afla în calitate de client în salonul de jocuri electronice ce aparține S.C. Sport Cafe S.R.L., situat în Timișoara ., în care persoana vătămată D. C. P. își desfășura activitatea de agent de pază. La un moment dat, persoana vătămată i-a solicitat inculpatului să nu mai țină picioarele pe unul dintre aparatele electronice din bar. Deranjat de atitudinea persoanei vătămate și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul i-a adresat injurii și cuvinte jignitoare acesteia. Având în vedere că persoana vătămată asigura ordinea și liniștea publică în local, i-a solicitat inculpatului să părăsesască incinta salonului de jocuri și l-a însoțit pe acesta până la ieșire. L. ușa de acces în cafe bar, în stradă, inculpatul M. L. A. a aruncat înspre parte vătămată cu un pahar pe care îl avea în mână și a lovit-o pe aceasta în partea stângă a gâtului, după ureche.
După comiterea faptei, inculpatul s-a deplasat în grabă la domiciliul său, iar ulterior s-a prezentat la S. Județean C. de Urgență Timișoara, pentru a solicita îngrijiri medicale, prezentând o plagă tăiată la unul dintre degetele de la mâna stângă. La unitatea medicală respectivă inculpatul a fost identificat de organele de poliție din cadrul Secției 3. Instanța de fond a reținut că după incident, persoana vătămată a fost transportată de urgență la spital pentru a i se acorda îngrijiri medicale, iar ulterior s-a stabilit că leziunile suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a constatat că situația de fapt expusă rezultă din declarația persoanei vătămate D. C. P. (f. 20-25), care se coroborează cu declarațiile martorei T. E. A. (f. 15-16), ale martorului B. G. A. (f. 13-14), cu înregistrările video efectuate de camera de supraveghere, respectiv procesul verbal de vizionare a acestora (f. 17-18), certificatul medico-legal nr. 1566/19.09.2013 (f. 27), raportul de expertiză medico-legală nr. 2784/27.11.2013 (f. 30), raportul de expertiză medico-legală nr. 452/28.02.2014 (f. 33-34), precum și parțial cu declarațiile inculpatului (f. 62-67).
Prima instanță a reținut că, fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora T. E. A. (f. 15-16), care își desfășura activitatea în incinta localului ca supraveghetor de jocuri, a confirmat faptul că, la solicitatea agentului de pază de a-și da jos picioarele de pe unul din aparate, inculpatul aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, a reacționat prin a-i adresa injurii și cuvinte jignitoare persoanei vătămate, care i-a solicitat să părăsească unitatea. Totodată, martora a precizat că inculpatul a ieșit din local având în mână un pahar din care consuma băuturi alcoolice, motiv pentru care s-a îndreptat după acesta să-i solicite să returneze paharul. Când a ajuns la ușa de acces martora a auzit o bubuitură și a văzut cioburi de sticlă răspândindu-se pe jos. De asemenea, martora a observat că agentul de pază prezenta o rană deschisă în zona gâtului, sângerând abundent.
Fiind audiat, martorul B. G. A. (f. 13-14) a declarat că imediat după producerea incidentului, l-a observat pe inculpat în timp ce traversa în grabă . salonul de jocuri electronice.
Instanța de fond a constatat, în urma vizionării acestora, că pe înregistrările efectuate de camerele de supraveghere video montate pe zidul exterior al S.C. Sport Cafe S.R.L. și în interiorul localului, se observă momentul când inculpatul aruncă cu un pahar de sticlă înspre persoana vătămată (f. 17-18).
Prin certificatul medico-legal nr. 1566/19.09.2013 s-a stabilit că persoana vătămată D. C. P. a suferit leziuni care pot avea vechimea din data de 14.09.2013, pot fi rezultatul lovirii cu un corp dur cu marginile ascuțite și necesită 8 zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii acestora, dacă nu survin alte complicații (f. 27).
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2784/27.11.2013 (f. 30) s-a stabilit că persoana vătămată a prezentat urme ale agresiunii din data de 14.09.2014, respectiv plăgi tăiate multiple retroauricular și laterocervical, pentru care sunt necesare 14 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere documentele medicale emise persoanei vătămată și complicațiile survenite, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 452/28.02.2014 (f. 33-34) s-a concluzionat că aceasta prezintă o leziune nervoasă ca urmare a traumatismului din data de 14.09.2013, motiv pentru care au fost necesare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale. Totodată s-a stabilit că leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei.
În cursul judecății instanța de fond, în raport de înscrisurile depuse de parte vătămată la dosarul cauzei, a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză al IML Timișoara cu nr. 452/28.02.2014.
Prin suplimentul nr. 250/20.02.2015 s-a stabilit că leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, stabilindu-se că: numitul D. C. P. a suferit leziuni traumatice la data de 14.09.2013, urmare a cărora prezintă în momentul de față pareză facială stânga, frustra periferica sechelar și sechele cicatriciale postraumatice regiune laterocervicală stg. Și retroauricular stg. S-a opinat că leziunile nervoase deja instalate sunt permanente, ceea ce reprezintă infirmitate fizică permanentă.
În raport de aceste constatări, prima instanță, în baza art. 386 al. 1 c.p.p. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. L. A., din infracțiunea prevăzută de art.193 alin. 2 din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 194 alin. 1 lit.a din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
În fața primei instanțe, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei în modalitatea reținută în rechizitoriu și că solicită să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală(f. 74).
În drept, fapta inculpatului M. L. A. care,în data de 14.09.2013, în jurul orelor 22.00, în urma unor discuții contradictorii avute cu agentul de pază D. C. P., în timp ce se afla în fața ușii de acces la salonul de jocuri electronice S.C. Sport Cafe S.R.L., situat Timișoara, .. 36, l-a lovit pe acesta cu un pahar în partea stângă a gâtului, după ureche, provocându-i persoanei vătămate leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale și pareză facială stânga, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 194 alin. 1 lit.a din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.
Elementul material al infracțiunii de vătămare corporalăconstă în acțiunea de a pricinui unei persoane leziuni traumatice prin exercitarea de acte de violență. În speță elementul material a fost săvârșit de inculpat prin lovirea persoanei vătămate cu un pahar în zona gâtului.
Urmarea imediată constă în cauzarea unor leziuni persoanei vătămate care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 25 de zile de îngrijiri medicale, precum și a unei pareze faciale stânga.
Raportul de cauzalitate presupune ca acțiunea inculpatului să genereze urmarea imediată, să existe între cele două elemente raportul cauză-efect. În speță, s-a determinat că lovitura aplicată de inculpat a cauzat leziuni ale integrității fizice a persoanei vătămate D. C. P..
În ceea ce privește latura subiectivă, infracțiunea de vătămare corporalăse săvârșește numai cu intenție, directă sau indirectă, prin acest lucru înțelegându-se, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a) și b) C.pen. (Legea nr. 286/2009), că făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale și, fie a urmărit producerea acestuia, fie a acceptat producerea lui.
În cauză inculpatul a prevăzut că prin lovirea persoanei vătămate un pahar în zona gâtului îi va cauza acesteia o vătămare fizică și a acceptat producerea acestui rezultat.
La individualizarea pedepseice a fost aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, raportate în cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și împrejurările care agravează și cele care atenuează răspunderea penală. Astfel, pe de o parte, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate – integritatea fizică a persoanei, urmările acesteia – leziunile traumatice suferite de partea vătămată, precum și faptul că inculpatul a contribui la soluționarea cauzei și la aflarea adevărului, cu respectarea exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 194 alin. 1 lit. a din C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen. raportat la art. 83 C. pen., cu aplicarea art.5 C.pen. și cu aplicarea art. 375 C.p.p. raportat la art. 396 al. 10 C.p.p. prima instanță a stabilitpedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatului M. L. A., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală față de partea vătămată D. C. P..
Conform art. 83 C.pen., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: pedeapsa stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 42 lit. a și b, și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și în raport de persona acestuia, de conduita avută anterior și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Constatând că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ aceste condiții, respectiv condamnarea prin sentință fiind de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul nefiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii, și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar față de circumstanțele personale ale acestuia menționate mai sus, instanța de fond a considerat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, motiv pentru care în baza art. 83 alin. 1, alin.3 C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2(doi) ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, stabilit în condițiile art. 84 C. pen.
În baza art. 85 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă tribunalul T. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1, lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen., rap.la art. 88 C.pen. prima instanță a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 lei daune materiale și 25.000 euro daune morale(f.46).
În motivarea în fapt a cererii partea civilă a arătat că daunele morale constau în suferințele pricinuite prin raportare la cele 25 de zile de îngrijiri medicale precum și prin raportare la urmările faptei iar daunele morale sunt dovedite cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosar(f.53-65, 98,99,104,105)
În dovedirea despăgubirilor cerute, partea civilă a solicitat, iar instanța de fond a încuviințat, audierea martorilor O. G. G. și B. I.(f. 110, 101).
Prima instanță a reținut că potrivit art. 1357 și urm. din C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit literaturii și practicii judiciare în materie, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciul produs ca urmare a faptei ilicite, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Cu privire la fapta ilicită, așa cum s-a arătat pe parcursul considerentelor, aceasta a constat în lovirea părții civile de către inculpat. Vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției indirecte, astfel cum a fost precizat mai sus.
Urmarea imediată constă în vătămarea părții civile.
Raportul de cauzalitate a fost dovedit prin certificatul medico-legal coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate. Așadar, instanța reține că sunt îndeplinite toate cele patru condiții.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială și o componentă morală – ce constă în suferințele pricinuite părții civile de respectivul incident. Din situația de fapt mai sus-prezentată a reieșit că, urmarea imediată a faptei inculpatului a fost vătămarea numitului D. C. P..
Cât privește solicitarea părților civile de obligare a inculpatului la plata de daune materiale, instanța de fond a reținut că din înscrisurile depuse la dosar reiese că partea civilă a efectuat cheltuieli în cuantum total de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, de expertizare la IML, cheltuieli cu tratamentul și analize medicale.
Cu privire la înscrisurile doveditoare depuse la dosar, s-a constatat că partea civilă nu a arătat care sunt deplasările în scopuri medicale pentru care s-au depus aceste bonuri fiscale de transport.
Prima instanță a reținut că partea civilă s-a mulțumit să scrie pe lateralul fiecărei pagini că bonurile reprezintă „cheltuieli cu deplasarea efectuate în scop medical și tratament medical”, aceasta în condițiile în care instanța a pus în vedere expres părții civile, asistată de apărător ales, să arate în scris ce reprezintă fiecare bon în parte pentru a fi avut în vedere în probațiune(f.106 verso).
S-a constatat de instanța de fond că multe dintre bonurile depuse reprezintă cheltuieli efectuate la mai mult de un an de la data faptei, că unele bonuri de transport sunt pentru călătorii efectuate în mijlocul nopții sau seara târziu.
Mai mult decât atât, partea civilă a depus și o chitanță de plată a unei radiografii a gleznei drepte(fila 55), aceasta în condițiile în care vătămarea a fost suferită în parte stângă a gâtului(!?!).
Astfel, s-a constatat că partea civilă a dat dovadă de rea credință atunci când a depus o parte din înscrisurile de care a înțeles să se folosească în probațiune, urmărind să inducă în eroare instanța cu privire la cuantumul cheltuielilor efectuate în legătură cu vătămarea suferită.
În raport de toate aceste împrejurări și înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat că suma de 2.000 lei reprezintă o justă despăgubire cu titlul de daune materiale.
Cu privire la solicitarea părții civile de obligare a inculpatului la plata de daune morale, prima instanță a reținut următoarele:
Prin săvârșirea infracțiunii, acestei părți civile i-au fost produse de către inculpat prejudicii morale constând în suferințele cauzate de vătămările suferite. În acest sens s-a avut în vedere declarațiile celor doi martori audiați în cauză pe latura civilă.
Înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct și nemijlocit integritatea psihică a părții civile.
În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de daune morale, instanța de fond a reținut că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferințelor părților civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoțional, având în vedere și vârsta acesteia. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.
Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, prima instanță a apreciat, în raport cu împrejurările comiterii faptei și urmările acesteia, reținând și practica judiciară în domeniu, că suma solicitată de cu titlul de daune morale este exagerată și astfel ar deturna, în opinia instanței, rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză.
Având în vedere cele mai sus reținute, prima instanță, în baza art. 19, art.25 și art.397 alin.1 C.proc.pen., raportat la art. 1357 și urm. din C.civ., a admis în parteacțiunea civilă formulată de partea civilă D. C. P. și în temeiul art. 397 alin.1 a obligat inculpatul la plata către această parte civilă a sumei de 2.000 lei cu titlul de daune materiale și 3000 euro cu titlul de daune morale.
Prima instanță a apreciat că acordarea acestor sume pentru partea civilă reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de aceasta.
Prima instanță a luat act că S. Județean de Urgență Timișoara nu și-a precizat, în temeiul art.14 din C.p.pen. și art.313 din Legea nr.95/2006, costul cheltuielilor de spitalizare suportate și nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 276 al.1 și al. 2 C.proc.pen., având în vedere soluția pronunțată în cauză, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă D. C. P..
În baza art. 4 și 7 alin. 1 din Legea 76/2008, prima instanță a dispus prelevarea de la inculpatul M. L. A., de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art.274 alin.1 C. proc. pen., reținând culpa acestuia în declanșarea prezentului proces, a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 109 c.p.p. mijlocul material de probă reprezentat de CD inscripționat „D.” aflat la Camera de corpuri delicte, la poziția 639, va urma dosarul până la soluționarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, partea civilă D. C. P., aceasta solicitând, pe latura penală, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, iar, pe latura civilă, acordarea daunelor morale în cuantumul pretins prin constituirea de parte civilă.
Apelul este fondat, în parte, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
1). Critica vizând latura penală.
Prima instanță a stabilit o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, în condițiile în care limitele speciale (reduse cu 1/3, în baza art. 396 alin. (10) Cpp) ale infracțiunii săvârșite de inculpat (prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. a) Cod penal) sunt de 1 an și 4 luni - 4 ani și 8 luni.
Orientarea primei instanțe spre o pedeapsă la nivelul minimului special redus și forma de individualizare a sancțiunii (amânarea aplicării pedepsei) sunt justificate în raport de datele speței (aplicarea de către inculpat a unei singure lovituri; infirmitatea constatată la persoana vătămată – pareză facială stânga periferică) și elementele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, cu atitudine sinceră în fața instanțelor de judecată, tatăl unui copil minor, întreținător al familiei) – date din coroborarea cărora rezultă că incidentul în care a fost implicat inculpatul este expresia unui comportament izolat, întâmplător. Prin urmare, critica persoanei vătămate (și parte civilă) cu privire la latura penală este nefondată.
2). Critica vizând cuantumul daunelor morale.
Curtea apreciază, în raport de urmarea produsă de fapta inculpatului (infirmitate) și de noua încadrare juridică – agravată, stabilită în mod corect de către prima instanță, că se impune majorarea daunelor morale la suma de 5000 euro, sumă ce reprezintă o compensație echitabilă în raport de trauma fizică și psihică suferită de partea civilă (avându-se în vedere, în principal: perioada de internare medicală – 6 zile; împrejurarea că persoana vătămată a suferit o intervenție chirurgicală; existența unor sechele posttraumatice – cicatrice în regiunea laterocervicală stânga; vârsta părții civile la momentul agresiunii – 35 de ani). În consecință, va fi admis apelul părții civile sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de partea civilă D. C. P. împotriva Sentinței penale nr. 728/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile – apelante.
Rejudecând în aceste limite:
Va majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile D. C. P. de la 3.000 euro la 5.000 (cinci mii) euro.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă D. C. P. împotriva Sentinței penale nr. 728/08.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate părții civile – apelante.
Rejudecând în aceste limite:
Majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile D. C. P. de la 3.000 euro la 5.000 (cinci mii) euro.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red.F.I./21.10.2015
Tehnored. A.S./06.10.2015/5ex
Judecătoria Timișoara: N. B.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 905/2015. Curtea... → |
|---|
