Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 565/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.565/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 mai 2015
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelului.
Avocatul ales al inculpatului apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și de menținere a sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică arătând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._,
În temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968 și a art. 5 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, a condamnat inculpatul M. P., cetățean român, fiul lui P. și E., născut la data de 26.11.1970 în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., jud. T., cu reședința în Timișoara, ., ., ., CNP_, recidivist, cercetat în stare de libertate, la pedeapsa de:
- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat ;
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. B) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 83 CP din 1968, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 și suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009.
A constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 (data faptei 13.07.2007) este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009 (fapte la data de 06.04.2008).
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009, și, în consecință, a repus pedepsele în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 36 alin. 2, art. 33 lit. b), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, a contopit:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009;
- pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. B) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 83 CP din 1968, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 a dispus executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenție conform prevederilor art. 57 CP din 1968.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 313/P/2014 din 22.01.2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 02.02.2015 sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere după ce permisul i-a fost anulat faptă prev. de art. 335 al.2 teza a III a CP.
În fapt s-a reținut în că la data de 28.09.2011, în jurul orei 17:35, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier, au oprit în trafic pentru control în zona Calea A. din mun. Timișoara, autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul M. P. care, la acel moment, nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, permisul de conducere fiindu-i anulat, întrucât la data de 13.07.2007, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Mijloacele de probă din dosarul de urmărire penală au fost: proces verbal de constatare a infracțiunii – f.3, adrese verificare la IPJ – f.5,6, declarații inculpat – f.13, 15, declarație martor – f.11-12, fișă cazier judiciar – f.7-10).
La termenul de judecată din 09.04.2015, inculpatul învederează instanței faptul că solicită aplicarea disp. art. 396 alin 10 CPP având în vedere că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea expusă prin actul de inculpare și înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală (f. 42 – dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut situația de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv:
La data de 28.09.2011, în jurul orei 17:35, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier, au oprit în trafic pentru control în zona Calea A. din mun. Timișoara, autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpatul M. P. care, la acel moment, nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, permisul de conducere fiindu-i anulat, întrucât la data de 13.07.2007, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii încheiat la data de 28.09.201, inculpatul M. P., aflat la volanul autoturismului marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit pentru un control de rutină de către agenții de poliție, în zona Calea A. din Timișoara, în urma controlului, reieșind că acesta avea permisul de conducere anulat, după cum a recunoscut chiar inculpatul în prezența martorului asistent P. D. I..
Declarațiile inculpatului precum și ale martorului asistent, date în faza de urmărire penală, se coroborează cu cele consemnate în adresa nr._/28.11.2011 emisă de Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier, respectiv faptul că inculpatul la data de_ nu avea drept de a conduce autovehicule pe drumurile publice întrucât la data de 13.07.2007, acesta a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 republicată.
Ca urmare a celor menționate anterior dar și conform declarației inculpatului dată în fața instanței, reiese fără echivoc că acesta se face vinovat de infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.
Legea penală aplicabilă: În cauză, între data săvârșirii infracțiunii și data judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Potrivit art. 5 alin. 1 CP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu limitele de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. 2 CP instanța constată că, atât potrivit dispozițiilor vechii legi, cât și potrivit dispozițiilor legii noi, pedeapsa este aceeași, respectiv pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, instanța apreciind de asemenea că în speță, pedeapsa amenzii nu este suficientă raportat la fapta săvârșită de inculpat.
În aceste condiții, instanța a avut în vedere și dispozițiile aplicabile în cazul concursului de infracțiuni. Potrivit CP din 1968, în cazul contopirii unor pedepse cu închisoare aplicate pentru pedepse concurente sporul aplicabil era facultativ (art. 34 alin. 1 lit. b CP din 1968). Potrivit noului CP, instanța este obligată să aplice în cazul concursului de infracțiuni un spor egal cu o treime din suma celorlalte pedepse aplicate după ce determină pedeapsa cea mai grea (art. 39 alin. 1 lit. b CP). Din analizarea dispozițiilor referitoare la regimul sancționator al concursului de infracțiuni este evident că în ipoteza în care instanța consideră că nu se impune aplicarea unui spor legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche. Este adevărat că în prezenta cauză aplicarea legii penale vechi ca lege penală mai favorabilă are drept consecință reținerea stării de recidivă postcondamnatorie prevăzute de art. 37 lit. a) CP din 1968, pe când determinarea ca lege penală mai favorabilă a legii penale noi are drept consecință reținerea doar a unei pluralități intermediare conform art. 44 alin. 1 CP. Însă, raportat la faptul că, în concret, urmează a se aplica inculpatului o pedeapsă a cărei modalitate de executare va fi obligatoriu în regim de detenție (art. 15 din Legea nr. 187/2012) precum și faptul că instanța nu consideră necesar a aplica un spor la stabilirea pedepsei rezultante, judecarea prezentei cauze va fi efectuată conform dispozițiilor legii vechi, considerate mai favorabile inculpatului.
Fapta inculpatului M. P. constând în aceea că, în data de 28.09.2011, în jurul orei 17:35 a condus autoturismul marca Audi 80 cu numărul de înmatriculare_, în zona Calea A. din Timișoara cu permisul de conducere anulat,constituie infracțiunea de de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
Elementul material este reprezentat de conducerea pe drumurile publice, pe . Timișoara, a unui autovehicul de către o persoană a cărui permis de conducere a fost anulat.
Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat, s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea un permis de conducere valabil, respectiv permisul de conducere fiind anulat.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezulta ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b CP din 1968, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. A condus autoturismul marca Audi 80, cu nr. de înmatriculare_ , deși a știut că permisul de conducere îi era anulat, astfel acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Întrucât s-a reținut vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 86 alin.2 din OUG nr.195/2002, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă pentru această infracțiune.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 CP instanța a stabilit pedeapsa raportat la gravitatea infracțiunii săvârșite și la periculozitatea infractorului, conform criteriilor prevăzute de art. 52 și 72 CP din 1968.
Pericolul social concret a faptei reiese din însăși săvârșirea infracțiunii, respectiv din conducerea de către inculpat a unui autovehicul pe drumurile publice (Calea A. din municipiul Timișoara), fără a deține permis de conducere, acesta fiind reținut fără drept de circulație întrucât la data de 13.07.2007 acestuia i s-a întocmit dosar penal, așa cum reiese din adresa nr._/28.11.2011 emisă de Poliției Municipiului Timișoara – Biroul Rutier (f.5 UP).
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta a fost cercetat în stare de libertate, pe parcursul derulării procesului a avut o poziție procesuală corectă de recunoaștere a faptelor săvârșite, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta se află în stare de recidivă postcondamnatorie, acesta fiind condamnat, prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 la pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009.
Având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată în caz de recunoaștere a vinovăției, limitele speciale ale pedepsei închisorii avute în vedere de instanță pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani.
Pe baza acestor considerente, în temeiul art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) CP din 1968, cu aplic. art. 5 CP și cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, instanța a condamnat pe inculpatul M. P. la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis a fost anulat.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst c. Marii Britanii, hotararea din 30 martie 2004) și decizia nr. LXXIV/2007 de admitere a recursului în interesul legii, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I CP din 1968, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii savârșite sau comportamentul inculpatului.
În acest sens, instanța a apreciat că, față de natura și circumstanțele reale de săvârșire a faptei, dreptul de a alege al inculpatului nu ar trebui sa fie afectat, astfel încât aplicarea acestei pedepse accesorii nu se impune, in schimb a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) CP din 1968, pe durata executării pedepsei, având în vedere faptul că o persoană condamnată pentru o infracțiune privind circulația pe drumurile publice nu poate fi considerată ca având demnitatea necesară pentru a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că infracțiunea pentru care este judecat în cauza de față a fost săvârșită la data de 28.09.2011 în termenul de încercare a suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 precum și în termenul de încercare a suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009, în temeiul art. 83 CP din 1968, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 și a suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009.
Instanța, constatând că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 (data faptei 13.07.2007) este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009 (fapte la data de 06.04.2008, a decontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009, și, în consecință, a repus pedepsele în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002;
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 36 alin. 2, art. 33 lit. b), art. 34 alin. 1 lit. b) CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP, instanța a contopit pedepsele repuse în individualitatea lor, respectiv: pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 1379/15.06.2009 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 07.07.2009 și pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 2795/10.11.2008 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin neapelare la data de 23.12.2008 în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. B) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP.
În temeiul art. 83 CP din 1968, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012 a dispus executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenție conform prevederilor art. 57 CP din 1968.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) CP din 1968 pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 CP din 1968, cu aplicarea art. 5 CP
În temeiul art. 274 alin.1 CPP, a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel inculpatul M. P., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivare se arată că a fost în eroare cu privire la anularea permisului de conducere. Recunoaște că a fost condamnat anterior la două pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și deși a primit cele două sentințe de condamnare și le-a lecturat nu a avut reprezentarea că pedepsele aplicate conduc la anularea permisului de conducere.
Față de aceste împrejurări recunoaște că a greșit și solicită diminuarea pedepsei având în vedere conduita avută în fața organelor de anchetă și a instanței de judecată.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
În ce privește critica inculpatului referitoare la pedeapsa aplicată se constată că instanța de fond la individualizarea judiciară a pedepsei a ținut seama de toate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cp anterior, având în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, starea de pericol pentru siguranța circulației, conduita inculpatului în cursul procesului penal și antecedentele penale.
Inculpatul a recunoscut fapta și a solicitat să fie judecat în procedura simplificată instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege, considerente pentru care instanța a aplicat o pedeapsă redusă cu o treime, în conformitate cu prevederile art. 396 al.10 Cpp.
Având în vedere că inculpatul se află în starea de recidivă prev. de art.37 lit.a Cp. anterior, nu mai pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 Cp pentru a putea fi redusă pedeapsa sub minimul special prev. de lege.
Prin urmare apelul inculpatului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prev. art. 275 al.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. C.C./ 09.06.2015
Tehnored. C.P./4 ex/22.06.2015
Primă instanță: Jud.TM-jud.N.C.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 565/A
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. P. împotriva sentinței penale nr. 787/2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. PopescuConstantin C.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
