Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 493/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ cod operator 2711
DECIZIA PENALĂ NR.493/A
Ședința publică din 13.05.2015
Completul constituit din:
Președinte: F. I.
Judecător: D. V.
Grefier: V. R.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 3876 din 30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 mai 2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a stabilit termen asupra deliberării cauzei la data de azi,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3876 din 30 octombrie 2014 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Timișoara;
1. În baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 C.pen a condamnat pe inculpatul V. G., fiul lui L. și I., născut la 28.12.1980 în Vânju M., jud. M., domiciliat în Vânju M., ., jud. M., studii gimnaziale, rezervist-gradat soldat, agricultor, necăsătorit, recidivist, CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie.
2. În baza art. 26 rap. la art. 288 cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal, a condamnat pe același inculpat V. G., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie.
3. În baza art. 290 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969(2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal, a condamnat pe același inculpat V. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie.
4. În baza art. 291 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969(4 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal, a condamnat pe același inculpată, inculpatul V. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie.
A constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.1120/27.05.2013, definitivă la 10.12.2013, pronunțată în dosar_ al Judecătoriei Drobeta T.-S..
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1120/27.05.2013 în pedepsele componente, după cum urmează:
- 3 ani și 6 luni închisoare.
- 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 4 ani închisoare, 1 an închisoare, 10 luni închisoare și 10 luni închisoare cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1120/27.05.2013, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.”a” teza a II-a și lit.”b”, Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei principale
A dispus anularea Mandat de executare a Pedepsei Închisorii nr. 1219/11.12.2013 emis de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosar_ (în baza căruia a fost emis MEA 2/09.01.2014) și emiterea unui nou Mandat de Executare a Pedepsei Închisorii.
În baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis acțiunile civile formulate în cauză și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor către aceste părți, după cum urmează:
- Către partea civilă S. S.a.R.L.cu sediu procesual ales la KRUK Romania SRL, Calea Moșilor, nr.51, etajele 5,6 și 7, sector 3, București, la plata sumei de 11.980,76 lei, actualizată la data plății.
- Către partea civilă S.c. V. I. Ireland prin EOS KSI Romania SRL, cu sediul în ..10A, Conect Business Park, clădirea C, etaj 7, sector 2 București, la plata sumei de 13.202,09 lei, actualizată la data plății.
În baza art. 25 al.3 C.pr.pen a desființat următoarele înscrisuri falsificate:
- adeverința de venit nr.51/05.04.2007 (f.18 dup)
- contract de muncă_/_(f.19-20 dup)
- act adițional nr. 1/15.12.2006 la contractul_/_(f.21 dup)
- adeverința de venit nr.28/23.03.2007 (f.56 dup)
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a constatat:
Prin rechizitoriul nr. 728/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., (două acte materiale) și art. 37 lt. b C.p., art. 26 C.p., rap. la art. 288 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., (două acte materiale) și art. 37 lit. b C.p., art. 290 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., (două acte materiale), și art. 37 lit. b C.p., și art. 291 C.p., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., (patru acte materiale), și art. 37 lit. b C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 23.03.2007 și 11.04.2007, a folosit documente false pentru a induce în eroare funcționarii bancari de la BRD Finance IFN și BCR, pentru a-i determina să încheie și să execute contractul de credit/cererea de emitere de card pentru acordarea și utilizarea unei linii de credit pentru achiziționarea unor bunuri, respectiv pentru încheierea contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.296 F SAG/12.04.2007, în baza căruia inculpatul a ridicat suma de 8.110 lei. S-a mai reținut că inculpatul, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la falsificarea cărții sale de identitate, înscris oficial pe care l-a înmânat unor A.N. în acest scop și care a fost contrafăcut, alterat prin aplicarea, pe verso, a unor autocolante din care rezulta în mod fals că inculpatul și-ar fi stabilit reședința la două adrese diferite din Timișoara, pentru ca acesta să folosească actul oficial astfel falsificat în fața funcționarilor bancari pentru a produce consecințe juridice.
De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reținut că acesta, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la întocmirea în fals a contractului de muncă cu nr._/_ și a Actului adițional nr.1/15.12.2006 al acestui contract de muncă, prin faptul că a furnizat datele sale de stare civilă persoanei care a întocmit în fals actele, înscrisuri sub semnătură privată falsificate al cărui conținut nereal îl cunoștea și pe care, în susținerea cererii, le-a depus la BCR odată cu solicitarea de obținere a unui credit, pentru a-i convinge pe funcționarii bancari că este angajat al . SRL Timișoara și că realizează un venit lunar de 1.100 lei. S-a mai reținut că inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 23.03.2007 și 11.04.2007, cu intenție și cunoscând caracterul lor fals, a folosit adeverințele de salariu nr.28/23.03.2007 și nr.51/05.04.2007, pe care le-a depus la BRD Finance IFN și BCR odată cu solicitarea de obținere a unei linii de credit, respectiv a unui credit de consum, în susținerea cererilor, pentru a-i convinge pe funcționarii bancari că este angajat al . Timișoara, respectiv al . SRL Timișoara și că realizează un venit de 1.248 lei, respectiv de 1.100 lei, și a folosit în fața funcționarilor bancari cartea sa de identitate falsificată în cele două maniere descrise mai sus.
În faza judecății, inculpatul nu a fost audiat din cauză că, deși a fost legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței. S-a reținut că inculpatul nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală, sustrăgându-se de la cercetare.
S-a mai reținut că pe numele inculpatului este emis într-o altă cauză Mandatul European de Arestare cu nr 2/09.01.2014, respectiv în dosarul 8745/225/201 al Judecătoriei Drobeta T. S., în baza sentinței penale nr. 1120/27.05.2013.
De asemenea, instanța a desemnat inculpatului un apărător din oficiu pentru asigurarea apărării.
Analizând ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În prezenta cauză, la data de 11.08.2008 ofițerii de poliție din cadrul I.P.J.T. - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea, în cursul anului 2006, de către V. G. a mai multor infracțiuni în scopul contractării unor credite.
1.Astfel, instanța a reținut că din cercetările efectuate în cauză a reieșit că la data de 11.04.2007 inculpatul V. G. s-a deplasat la Agenția BCR din Timișoara, Calea Șagului, unde a completat și semnat cererea de credit pentru nevoi personale, înregistrată la această unitate bancară sub numărul 793, prin care solicita acordarea unui credit pentru nevoi personale, de 8.110 lei, pentru o perioadă de 120 de luni.
Pe baza documentelor depuse, la data de 12.04.2007, cererea inculpatului a fost aprobată, fiind încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.296 F SAG, care a fost semnat de învinuit și de reprezentanții instituției bancare, iar inculpatul a semnat și anexa la contract-privind condițiile generale de creditare, semnând de primire a unui exemplar din contract.
Astfel, inculpatul a ridicat de la BCR suma de 8.110 lei, însă ulterior nu a achitat niciuna dintre sumele aferente ratelor stabilite, prejudiciind BCR.
În cuprinsul cererii inculpatul a făcut unele declarații false privind situația sa, respectiv: că ar avea domiciliul pe ..39, ., că locuiește în locuință închiriată de 3 luni; că are debite lunare în cuantum de 92 lei; că nu are alte angajamente de plată sau credite; că este angajat cu salariu fix la . SRL, cu o vechime mai mică de 1 an, ca zugrav/vopsitor, cu un salariu lunar de 804 lei; că numărul de telefon al angajatorului ar fi_, respectiv_; că poate achita o rată lunară de 213,6 lei.
La aceeași dată, 11.04.2007, inculpatul a semnat acordul de consultare a bazei de date și de prelucrare a datelor cu caracter personal.
Instanța a reținut că o parte din datele personale și despre locul său de muncă, comunicate cu această ocazie de către inculpat funcționarului bancar, erau nereale deoarece inculpatul a susținut că are domiciliul în municipiul Timișoara, deși domiciliul său era în .. M.; că este angajat cu salariu fix la . SRL, deși la data respectivă nu avea niciun contract de muncă activ la I.T.M.T.; că nu are obligații financiare, deși în decembrie 2006 obținuse o descoperire autorizată de cont pentru contul curent deschis la BRD în care încasa salariul de la SC Kromberg & . Timișoara și folosise suma de 1.200 lei acordată, fără a-și respecta obligațiile contractuale asumate de returnare a sumelor.
Pentru a creea aparența veridicității celor susținute în fața funcționarului bancar, inculpatul a prezentat cartea sa de identitate pe care, pe verso, fusese aplicat un autocolant cu următoarele mențiuni „Stabilit reședința în:Timișoara, ..39, ., până la:30.12.2007. Data:10.01.2007”, pe autocolant a fost trecut CNP-ul inculpatului și a fost aplicată o ștampilă cu impresiunea „Consiliul local al municipiului Timișoara”. Cartea de identitate prezentată de inculpat a fost fotocopiată de către funcționarul bancar, care a făcut mențiunea „conform cu originalul” și a semnat.
În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că, având în vedere și adresa Biroului Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor T. și fișa de evidență pentru CNP_, aparținând inculpatului, că acesta nu a figurat în baza de date RJEP și RNEP cu reședință declarată, că nu a avut reședința pe raza municipiului Timișoara și că domiciliul său a fost doar în localitatea Vânju M., ., jud.M..
În același scop, de inducere în eroare a funcționarilor bancari, inculpatul a depus un formular tip de adeverința de salariu, care poartă nr.51 din data de 05.04.2007 și pare a fi completată și înregistrată de reprezentanții . SRL Timișoara, iar din cuprinsul acestei adeverințe reiese că inculpatul ar fi angajat la . SRL, din anul 2006, în funcția de zugrav vopsitor, că ar avea un salariu de încadrare de 1.100 lei și că ultimul venit net încasat ar fi fost de 804 lei. Pe adeverință mai apar: datele de identificare ale inculpatului și ale . SRL; au fost trecute date privind situația societății, respectiv faptul că nu este în lichidare, faliment sau restructurare; au fost trecute numele reprezentanților acestei societăți comerciale:”P. L. E.”, ca „Director general” și „P. C.”, ca și „Director economic”; numărul de telefon la care pot fi contactați reprezentanții societății, „_”; persoană de contact a fost indicată „P. C.”. De asemenea, la rubricile „Director general” și „Director economic” au fost efectuate semnături în dreptul numelor „P. L. E.” și „P. C.”, iar pe adeverință este aplicată o ștampilă care poartă inscripția „. Timișoara”.
Mai mult decât atât, pentru obținerea creditului de nevoi personale inculpatul și-a procurat și a folosit un contract individual de muncă falsificat, care aparent este înregistrat sub nr._/_ la I.T.M.T., pe contract apărând aceleași date ca cele de pe adeverința de salariu, respectiv: că era angajat pe durată nedeterminată, începând cu 15.06.2006, la . SRL, în funcția de zugrav/vopsitor; că realiza un salariu de bază lunar brut de 800 lei. Pe contract este trecut, la rubrica „angajator”, numele reprezentantului legal al societății, „P. L. E.” și est aplicată o ștampilă cu impresiunea „. ”. În cuprinsul contractului au fost trecute datele de identificare ale . SRL și ale inculpatului, care și-a însușit contractul de muncă falsificat, pe care l-a semnat la rubrica „salariat”. Pentru a crea aparența de realitate a contractului de muncă falsificat, pe contract s-au făcut, pe fiecare pagină, mențiunile „conform cu originalul”, a fost depusă o semnătură, de către aceeași persoană care a semnat contractul la rubrica „reprezentant legal”, a fost trecut numele „P. L. E.” și a fost aplicată o ștampilă cu inscripția „.”.
Instanța a reținut că în cursul urmăririi penale au fost efectuate verificări la I.T.M. T. din care a rezultat că inculpatul V. G. nu a desfășurat activitate cu contract individual de muncă la . SRL; că până la 01.02.2007 a fost angajat la SC Kromberg & ., unde realiza un venit brut lunar în jurul sumei de 700 lei; că de la 01.03.2007 până în 31.03.2007 a fost angajat la .; că după această dată nu mai figurează cu contract de muncă activ la ITM T.. De asemenea, din evidențe rezultă că . SRL nu a avut niciun angajat cu numele inculpatului, iar prin adresa nr.56/16.02.2012 . SRL a comunicat faptul că inculpatul nu a lucrat la această societate.
A mai reținut instanța că în susținerea aceleiași cereri de credit, inculpatul a depus Actul adițional nr.1/15.12.2006 la contractul de muncă înregistrat sub nr._/2006 la I.T.M.T., act care aparent este emis de . SRL și apare ca fiind vizat de I.T.M.T., reieșind că ar fi fost încheiat între „P. L. E.”, în calitate de reprezentant legal al . SRL, și inculpat, în calitate de salariat și că ar viza o mărire a salariului primită, de la 800 lei la 1.100 lei. Pe actul adițional la rubrica „angajator” au fost trecute numele „. SRL” și „P. L. E.”, au fost aplicate o semnătură și o ștampilă cu impresiunea „.”, iar inculpatul a semnat la rubrica „salariat”.Pentru a crea aparența de realitate a acestui act adițional falsificat, au fost făcute mențiunile „conform cu originalul”, a fost depusă o semnătură, de către aceeași persoană care a semnat contractul la rubrica „angajator”, a fost trecut numele „P. L. E.” și a fost aplicată o ștampilă cu inscripția „.”.
Instanța a reținut că aspectele din starea de fapt anterior arătată sunt confirmate și de către martorul P. L. E. care, fiind audiat a declarat că a avut calitatea de asociat și director al . SRL și că V. G. nu a fost angajatul lor și nu îl cunoaște, precum și faptul că nu a eliberat adeverința folosită de inculpat. Martorul a mai declarat că scrisul și semnăturile de pe adeverință, contractul de muncă și actul adițional nu au fost efectuate de el, că ștampila aplicată nu este cea folosită de societate și nu au avut nicio ștampilă cu numărul 3, așa cum este modelul ștampilei aplicate pe actele folosite de inculpat.
În același sens, instanța a reținit și declarațiile martorei P. C., care a declarat că a fost asociat și director tehnic la . SRL, că pe adeverința de venit folosită de inculpat numele ei este trecut greșit, „P.” în loc de „P.”, iar semnătura depusă nu îi aparține și că nu îl cunoaște pe inculpat și nu își amintește să fi lucrat la societatea lor.
Pentru lămurirea aspectelor referitoare la autorii înscrierilor din actele folosite de către inculpat, în cursul urmăririi penale a fost efectuat Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/10.07.2013, de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.T., iar specialistul criminalist a stabilit că semnăturile depuse în cuprinsul contractului de credit 296 F SAG/12.04.2007 și a condițiilor generale de creditare au fost executate de inculpatul V. G.. De asemenea, s-a stabilit că impresiunile de ștampilă „. SRL”, depuse, la rubrica „conform cu originalul”, pe adeverința de salariu nr.51/05.04.2007, pe contractul de muncă nr._/2006 și pe actul adițional la contractul de muncă folosite de învinuit, nu au fost depuse cu ștampila folosită de . SRL, ci au fost depuse cu ajutorul tehnicii de calcul.
2.Cu privire la activitatea infracțională a inculpatului, instanța a reținut că data de 26.03.2007 același inculpat V. G. s-a deplasat la magazinul din Timișoara-Calea A. al Real Hypermarket România, unde a achiziționat două telefoane mobile, cu o valoare totală de 1.848 lei, așa cum rezultă din Bonul de comandă semnat de inculpat și de reprezentantul vânzătorului și din factura nr._, pe care apar datele și semnătura de primire a inculpatului.
Pentru plata acestor telefoane mobile inculpatul a completat și semnat contractul de credit/cererea de emitere de card nr._ din 26.03.2007, prin care solicita și era de acord cu obținerea unei linii de credit cu o limită de creditare de 4.000 lei, din care a utilizat 1.598 lei, reprezentând diferența dintre prețul bunurilor, de 1.848 lei, și avansul de 250 lei, inculpatul obligându-se să achite o rată lunară începând cu data de 22.05.2007. Inculpatul nu a achitat niciuna dintre sumele aferente ratelor stabilite, prejudiciind BRD Finance IFN.
Instanța a reținut că în cuprinsul contractului/cererii inculpatul a făcut unele declarații false privind situația sa, respectiv:că locuiește împreună cu rudele la adresa din Timișoara ., .; că locuiește la acea adresă din anul 2006; că are rate și alte credite, în cuantum de 125 lei; că este angajat, din martie 2005, ca muncitor specializat, cu un salariu lunar de 1.248 lei, la .; că numărul de telefon al angajatorului ar fi „_” și a indicat și un număr de telefon mobil la care pot fi găsiți reprezentanții angajatorului. În cuprinsul contractului/cerere inculpatul și-a trecut numele și a semnat la rubricile specifice privind persoana împrumutată, inclusiv în ceea ce privește cererea de asigurare facultativă.
O parte din datele personale și despre locul său de muncă comunicate cu această ocazie de către inculpat funcționarului bancar, erau nereale deoarece inculpatul a susținut că locuiește, împreună cu familia, în municipiul Timișoara, deși domiciliul său era în .. M.; că este angajat, din 2005, la ., deși în acel moment avea contract de muncă cu ..
Instanța a reținut că inculpatul a depus un formular tip de adeverința de salariu, care poartă nr.28 din data de 23.03.2007 și pare a fi completată și înregistrată de reprezentanții . Timișoara, iar din cuprinsul acestei adeverințe reiese că inculpatul ar fi angajat pe durată nedeterminată, de la data de 15.03.2005, în funcția de mecanic auto, la departamentul/ compartimentul service și că ar avea un salariu net de 1.248 lei, pe care l-a realizat în ultimele trei luni anterioare. Pe adeverință mai apar: datele de identificare ale inculpatului și ale .; au fost trecute date privind situația societății, respectiv obiectul de activitate; au fost trecute numele reprezentanților acestei societăți comerciale: ”S. A.”, ca „Director general”, și „V. M. R.”, ca și „Director economic”; numărul de telefon la care pot fi contactați reprezentanții societății, „_”. La rubricile „Director general” și „Director economic” au fost efectuate semnături în dreptul numelor „S. A.” și „V. M. R.”, iar pe adeverință este aplicată o ștampilă care poartă inscripția „Logauto SRL”.
Instanța a reținit că operatorul de credite de la BRD Finance IFN a verificat datele trecute pe adeverință și cele declarate de inculpat și a făcut la 26.03.2007, în partea de jos a adeverinței, la rubrica „persoana care a confirmat din partea societății”, următoarea mențiune „S. A. C.-administrator”.
Cu privire la numărul de telefon pus la dispoziție de către inculpat, instanța a reținut că din adresa RCS/RDS a reieșit că numărul de telefon care apare pe documentele depuse de inculpat ca fiind al angajatorului său ., „_”, nu a fost alocat în rețeaua acestei societăți iar din istoricul . existent la ORC T. reiese că societatea avea alte numere de telefon.
Instanța a mai reținut că în susținerea solicitării sale inculpatul a prezentat cartea sa de identitate pe care, pe verso, fusese aplicat un autocolant cu următoarele mențiuni „Stabilit reședința în:Timișoara, ., .:15.07.2007. Data:15.06.2006”, pe autocolant a fost trecut CNP-ul inculpatului, a fost executată o semnătură și a fost aplicată o ștampilă cu impresiunea „Consiliul local al municipiului Timișoara”. Cartea de identitate prezentată de inculpat a fost fotocopiată de către operatorul de credite, care a făcut mențiunea „conform cu originalul” și-a trecut numele și a semnat, iar inculpatul a făcut, pe fotocopie, următoarele mențiuni „confirm că adresa de corespondență coincide cu cea din CI” a semnat și a trecut data de 25.03.2007.
În cursul urmăririi penale au fost efectuate verificări în baza de date a Biroului Județean de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor T. cu privire la inculpat, iar din fișa de evidență pentru CNP_, aparținând inculpatului, a rezultat că acesta nu a figurat în baza de date RJEP și RNEP cu reședință declarată, că nu a avut reședința pe raza municipiului Timișoara și că domiciliul său a fost doar în localitatea Vânju M., ., jud. M..
Pentru a stabili starea de fapt reală, în cursul urmăririi penale au fost efectuate verificări la I.T.M.T. iar în urma acestora a rezultat că inculpatul V. G. nu a desfășurat activitate cu contract individual de muncă la ., că până la 01.02.2007 a fost angajat la SC Kromberg & ., unde realiza un venit brut lunar în jurul sumei de 700 lei, că de la 01.03.2007 până în 31.03.2007 a fost angajat la ., că după această dată nu mai figurează cu contract de muncă activ la I.T.M.T.. De asemenea, din evidențe rezultă că . nu a avut niciun angajat cu numele „V. G.”.
Aspecte din starea de fapt reținută anterior sunt confirmate și de către martorul S. A. C., care, cu ocazia audierii a declarat că a avut calitatea de acționar și administrator al . în perioada anilor 2004-2012, împreună cu V. M. R., că V. G. nu a fost angajatul lor; că nu au eliberat adeverința folosită de către acesta, că scrisul și semnăturile de pe adeverință nu îi aparțin nici lui, nici lui V. M. R., că ștampila aplicată nu este cea folosită de societate; că nu poate prezenta niciun exemplar al ștampilelor folosite de . deoarece în anul 2012 au cesionat părțile sociale.
De asemenea, martorul N. I., acționar și administrator la ., a declarat că în luna martie 2007 inculpatul V. G. a fost angajat la societatea sa, având încheiat contract de muncă înregistrat sub nr._ la I.T.M.T., fiind muncitor necalificat; că societatea avea ca obiect de activitate lucrări de construcții; că la un moment dat inculpatul a solicitat încetarea contractului de muncă fără să îi spună motivele. Martorul N. I. a depus și copie a contractului de muncă încheiat cu inculpatul, din care rezultă faptul că în luna martie 2007 acesta a realizat un venit brut de 440 lei.
Pentru lămurirea aspectelor referitoare la autorii înscrierilor din actele folosite de către inculpat, în cursul urmăririi penale a fost efectuat Raportul de constatare tehnico-științifică nr._/10.07.2013, de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.T., iar specialistul criminalist a stabilit că semnăturile depuse în cuprinsul contractului de credit/cerere de emitere card nr._ din 26.03.2007 la rubrica „împrumutat”, bonul de consum din 26.03.2007 la rubrica „client”, copia cărții de identitate . nr._ la poziția „confirm că adresa de corespondență coincide cu cea din CI” au fost executate de inculpatul V. G.. De asemenea, s-a stabilit că impresiunile de ștampilă cu conținutul „.” din cuprinsul adeverinței de salariu nr.28/20.03.2007 a fost depusă cu ajutorul tehnicii de calcul iar scrisul și semnătura de la poziția „Director general” nu au fost executate de S. A..
Instanța a reținut că inculpatul V. G. nu a putut fi audiat nici în cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată întrucât s-a sustras urmăririi penale.
Instanța a desemnat apărător din oficiu inculpatului pentru faza de judecată.
A mai reținut instanța că pe numele inculpatului a fost emis M.E.P.Î. nr. 1219/11.12.2013 de către Judecătoria Drobeta T.-S. în dosar_, iar în baza în baza acestuia a fost emis MEA 2/09.01.2014.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că există suficiente probe cu privire la vinovăția inculpatului în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, faptele fiind comise cu intenție directă și scop calificat, inculpatul urmărind producerea rezultatului vătămător părților civile și fiind în stare de recidivă postexecutorie.
I. În drept, faptele inculpatului V. G. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 23.03.2007 și 11.04.2007, a folosit documente false pentru a induce în eroare funcționarii bancari de la BRD Finance IFN și BCR, pentru a-i determina să încheie și să execute contractul de credit/cererea de emitere de card pentru acordarea și utilizarea unei linii de credit pentru achiziționarea unor bunuri în valoare de 1.848 lei, respectiv pentru încheierea contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.296 F SAG/12.04.2007, în baza căruia inculpatul a ridicat suma de 8.110 lei, cele două acte materiale imputate fiind săvârșite în așa fel încât fără această eroare contractele nu ar fi fost încheiate și banii nu ar fi fost dați inculpatului, iar inculpatul știa că nu va restitui sumele primite ca împrumut, prin aceste fapte fiind prejudiciate părțile civile BRD Finance IFN și BCR, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „înșelăciune” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie. prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. din 1969 (două acte materiale) cu aplic. art.37 lit.b C.p din 1969, toate cu aplicarea art. 5 c.p.
II. În drept, faptele inculpatului V. G. care, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la falsificarea cărții sale de identitate, înscris oficial pe care l-a înmânat unor A.N. în acest scop și care a fost contrafăcut, alterat prin aplicarea, pe verso, a unor autocolante din care rezulta în mod fals că inculpatul și-ar fi stabilit reședința la două adrese diferite din Timișoara, pentru ca acesta să folosească actul oficial astfel falsificat în fața funcționarilor bancari pentru a produce consecințe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie,prev. de art. 26 C.p. din 1969 rap.la art.288 C.p. din 1969 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) cu aplic. art.37 lit.b C.p. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 c.p.
III. În drept, faptele inculpatului V. G. care, cu intenție și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a participat la întocmirea în fals a contractului de muncă cu nr._/_ și a Actului adițional nr.1/15.12.2006 al acestui contract de muncă, prin faptul că a furnizat datele sale de stare civilă persoanei care a întocmit în fals actele, înscrisuri sub semnătură privată falsificate al cărui conținut nereal îl cunoștea și pe care, în susținerea cererii, le-a depus la BCR odată cu solicitarea de obținere a unui credit, pentru a-i convinge pe funcționarii bancari că este angajat al . SRL Timișoara și că realizează un venit lunar de 1.100 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie prev. de art.290 C.p. din 1969 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) cu aplic. art.37 lit.b C.p.din 1969, toate cu aplicarea art. 5 c.p.
IV. În drept, faptele inculpatului V. G. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la 23.03.2007 și 11.04.2007, cu intenție și cunoscând caracterul lor fals, a folosit adeverințele de salariu nr.28/23.03.2007și nr.51/05.04.2007, pe care le-a depus la BRD Finance IFN și BCR odată cu solicitarea de obținere a unei linii de credit, respectiv a unui credit de consum, în susținerea cererilor, pentru a-i convinge pe funcționarii bancari că este angajat al . Timișoara, respectiv al . SRL Timișoara și că realizează un venit de 1.248 lei, respectiv de 1.100 lei, și a folosit în fața funcționarilor bancari cartea sa de identitate falsificată în cele două maniere descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.291 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. din 1969 (patru acte materiale) cu aplic. art.37 lit.b C.p. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 c.p.
Se cuvine a se menționa cu titlu preliminar că, prin prisma intrării în vigoare, la 01.02.2014 a noului Cod penal, având a face aplicarea în cauză a disp.art.5 C.pen., potrivit cărora în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a reținut că în cazul de față, prin raportare la circumstanțele speței, mai favorabilă pentru inculpat este legea veche, respectiv Codul penal de la 1969. În acest sens, instanța a avut în vedere și Decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, în cuprinsul căreia s-a statuat că determinarea legii mai favorabile reprezintă o activitate concretă, indisolubil legată de faptă și de autorul său iar alegerea sa este necesar a se face în ansamblu, iar nu prin raportare la instituții autonome mai favorabile, de natură a înfrânge exigențele constituționale. Analizând astfel în ansamblu cele două legi penale succesive, instanța a avut în vedere nu doar natura pedepsei prevăzute în noua lege pentru infracțiunea de înșelăciune, ci și individualizarea judiciară a executării pedepsei și consecințele condamnării, ce urmează a fi expuse mai jos.
De asemenea, instanța a avut în vedere că tratamentul sancționator al plurității de infracțiuni, reținute în sarcina inculpatului, este mai favorabil acestuia sub regimul prevăzut de codul penal anterior având în vedere și antecedentele penale ale inculpatului precum și starea de recidivă.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art.52 C.pen. 1969, precum și criteriile generale de individualizare prevăzute de art 72 C.pen. 1969, raportate în prezenta cauză, respectiv gradul de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost, vătămate, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În acest sens, instanța a reținut, pe de o parte, sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și judecată, vârsta acestuia, antecedentele penale, starea de recidivă, cuantumul prejudiciului produs, pe care instanța le-a apreciat ca justificând aplicarea unei pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege, având în vedere și cuantumul acestui minim.
Pentru aceste considerente: în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 C.pen a condamnat pe inculpatul V. G., recidivist, CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie; îÎn baza art. 26 rap. la art. 288 cod penal din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969 (2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal, a condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie; în baza art. 290 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969(2 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal,va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în înscrisuri sub semnătură privată” în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie; în baza art. 291 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 al 2 C.p. din 1969(4 acte materiale) și art. 37 lit. b C.p. din 1969 și art.39 al.4 c.p. din 1969, toate cu aplic. art. 5 cod penal, a condamna pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată și stare de recidivă postexecutorie.
Văzând fișa de cazier a inculpatului, instanța a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt săvârșite în concurs cu faptele pentru care a fost condamnat prin s.p.1120/27.05.2013, definitivă la 10.12.2013, pronunțată în dosar_ al Judecătoriei Drobeta T.-S..
Pentru aceste considerente, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1120/27.05.2013 în pedepsele componente, de 3 ani și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” Cod penal din 1969 rap. la art. 5 C.pen, instanța a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză, de 4 ani închisoare, 1 an închisoare, 10 luni închisoare și 10 luni închisoare cu pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și de 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1120/27.05.2013, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o a sporit-o cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție
În ceea ce privește aplicarea unor pedepse complementare și/sau accesorii se impun a se face câteva precizări cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C.pen. În considerarea aspectelor enunțate anterior, sub aspectul pedepselor accesorii, instanța a avut în vedere disp. art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Codului penal, conform cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, așa încât aplicarea acestora urmează a fi realizată atât în baza art. 71 și 64 C.pen.1969, prin rap.la art.5 C.pen, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza C. c. României -2008 și Hirst c.Marii Britanii - 2004), și a deciziei nr.74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art.71 C.pen.1969, rap.la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu aplic.art.5 C.pen. instanța a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 C.pen1969.
Instanța a dispus anularea Mandat de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 1219/11.12.2013 emis de Judecătoria Drobeta T.-S. în dosar_ (în baza căruia a fost emis MEA 2/09.01.2014) și emiterea unui nou Mandat de Executare a Pedepsei Închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză, astfel cum s-a reținut anterior în descrierea stării de fapt.
Instanța a reținut că pe parcursul desfășurării procesului penal, creanțele părților civile BRD Finance IFN și BCR au fost înstrăinate către alte persoane juridice, în baza unor contracte de cesiune.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța a constatat că, raportat la data săvârșirii faptelor, respectiv în cursul anului 2007, în cauză sunt incidente dispozițiile art.998-999 și urm. din cod civil 1864, care precizează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă.
Textul legal citat instituie așadar principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții pe care instanța le apreciază ca regăsindu-se întrunite cumulativ în cauză, pentru aceleași considerente ca și acelea ce au stat la baza soluției din latura penală a cauzei.
Pentru considerentele de mai sus, instanța, în baza art. 397 al.1 C.p.p. raportat la art. 19 C. pr. pen., art. 25 C. pr. pen. și cu aplicarea art.998-999 C.civ., a admis acțiunile civile formulate în cauză și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor către aceste părți, după cum urmează: către partea civilă S. S.a.R.L.cu sediu procesual ales la KRUK Romania SRL(societate care a preluat dreptul de creanță de la BRD Finance IFN), la plata sumei de 11.980,76 lei, actualizată la data plății și către partea civilă S.c. V. I. Ireland(societate care a preluat ultima dreptul de creanță de la BCR) prin EOS KSI Romania SRL, la plata sumei de 13.202,09 lei, actualizată la data plății.
În baza art. 25 al.3 C.pr.pen., pentru considerentele reținute în analiza laturii penale a cauzei, instanța, a desființat următoarele înscrisuri falsificate: - adeverința de venit nr. 51/05.04.2007 (f.18 dup), - contract de muncă_/_(f.19-20 dup), - act adițional nr. 1/15.12.2006 la contractul_/_(f.21 dup), - adeverința de venit nr. 28/23.03.2007 (f.56 dup).
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. instanța, reținând culpa procesuală a inculpatului în declanșarea procesului penal, a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 272 alin.1 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, procurorul criticând hotărârea sub aspectul omisiunii de a se dispune anularea mențiunilor false din cuprinsul cărții de identitate a inculpatului (filele 22 și 55 din dosarul de urmărire penală).
Apelul este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, reținându-se în fapt că a participat la falsificarea cărții sale de identitate, înscris oficial pe care l-a înmânat unor persoane necunoscute în acest scop și care a fost alterat prin aplicarea pe verso a unor autocolante din care rezulta fals că inculpatul și-ar fi stabilit reședința la două adrese diferite din Timișoara, pentru ca acesta (inculpatul) să folosească actul astfel falsificat în fața funcționarilor bancari pentru a produce consecințe juridice.
Potrivit art. 25 alin. 3 Cod procedură penală „instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris…”.
Se observă că, deși a pronunțat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea menționată, prima instanță a omis să dispună anularea mențiunilor false de pe verso-ul cărții de identitate.
Având în vedere infracțiunea săvârșită de inculpat (fals în înscrisuri) și dispozițiile imperative ale art. 25 alin. 3 Cpp, se impune admiterea apelului și înlăturarea omisiunii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 3876/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul omisiunii de a aplica prevederile art. 25 alin. 3 Cod procedură penală.
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 25 alin. 3 Cod procedură penală va declara false și va dispune desființarea următoarelor mențiuni efectuate pe versoul cărții de identitate . nr._ eliberată pe numele inculpatului V. G. de SPCLEP Vînju M. la data de 06.06.2006:
„Stabilit reședința în Timișoara, .. 39, ., până la: 30.12.2007 Data 10.01.2007”;
„Stabilit reședința în Timișoara, ., ., .: 15.07.2007 Data 15.07.2006”.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 3876/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul omisiunii de a aplica prevederile art. 25 alin. 3 Cod procedură penală.
Rejudecând în aceste limite:
În temeiul art. 25 alin. 3 Cod procedură penală declară false și dispune desființarea următoarelor mențiuni efectuate pe versoul cărții de identitate . nr._ eliberată pe numele inculpatului V. G. de SPCLEP Vînju M. la data de 06.06.2006:
„Stabilit reședința în Timișoara, .. 39, ., până la: 30.12.2007 Data 10.01.2007”;
„Stabilit reședința în Timișoara, ., ., .: 15.07.2007 Data 15.07.2006”.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.05.2015.
Președinte,Judecător,
F. IonescuDana V.
Grefier,
V. R.
Red.F.I./19.05.2015
Tehnored.V.R./2 ex./15.06.2015
Judecătoria Timișoara
Judecător N. B.
V.R./09.06.2015
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 172/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 498/2015. Curtea... → |
|---|
