Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 527/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.527/A
Ședința publică de la 18 mai 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul V. M. și persoana vătămată (și parte civilă) B. A. împotriva Sentinței penale nr. 155/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul V. M. aflat în stare de libertate, asistat de apărător ales, avocat P. C., din cadrul Baroului T., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._, pentru persoana vătămată (și parte civilă) B. A. lipsă se prezintă apărător ales avocat M. C., cu împuternicire avocațială la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanța, în conformitate cu prev. art. 108 și art. 374 C.pr. pen. aduce la cunoștința inculpatului învinuirea, drepturile și obligațiile care le are și, în temeiul art. 420 alin. 4 C.pr. pen. se procedează la audierea inculpatului V. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar în filă separată.
Instanța întreabă părțile dacă au cereri prealabile.
Avocat P. C., apărător ales al inculpatului V. formulează cerere în probațiune și solicită efectuarea unei expertize medico-legale.
Instanța pune în discuție cererea formulate de apărătorul inculpatului.
Reprezentanta MInisterului Public solicit respingerea cererii, în temeiul art. 100 CPP, având în vedere că la dosar există certificatul medico-legal nr. 459/02.04.2012, care se coroborează cu probele administrate în cauză, iar reiterarea cererii de efectuare a unei noi expertize medico-legale este inutilă.
Apărătorul ales al părții vătămate, avocat M. C., solicită respingerea probei, arătând că în mod corect instant de fond a apreciat că nu se impune, având în vedere că partea vătămată a fost lovită la arcadă, nu a fost imobilizată.
Instanța, în deliberare, consideră că poate fi lămurită având în vedere probatoriul administrat în prezentul dosar și respinge cererea în probațiune formulată de inculpat prin apărător ales.
Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Apărătorul ales al părții vătămate, avocat M. C., solicită admiterea apelului formulat de partea vătămată desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri în care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, sau aplicarea unui cuantum maxim de amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe și obligarea inculpatului la plata daunelor morale raportat la gravitatea faptelor comise. În motivare arată că fapta a fost comisă în timpul unui joc amiabil de fotbal, iar atitudinea inculpatului, care a refuzat să-și ceară scuze și nu a înțeles că a greșit trebuie aspru pedepsită.
Avocat P. C., apărător ales al inculpatului V. M. solicit admiterea apelului formulat de către inculpat și încetarea procesului penal motivate de lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar solicit renunțarea la aplicarea pedepsei, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării. Arată că plângerea prealabilă nu a fost semnată de partea vătămată, ci de avocatul acesteia, care nu avea la acel moment mandat de reprezentare, fiind astfel incident cazul de încetare a procesului penal. În subsidiar, arată că se impune reținerea circumstanței atenuante a provocării, și astfel să se înlăture răspunderea penală.
Având cuvântul pe apelul formulat de inculpat, apărătorul ales al părții vătămate, avocat M. C. solicită respingerea acestuia, și arată că plângerea penală formulată este legală, la dosar fiind depuse acte doveditoare. Plângerea a fost formulată în termen, iar partea vătămată și-a însușit-o. Mai arată că temeiul de drept și considerentele avute în vedere de prima instanță sunt legale, și se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul pe apelul formulat de partea vătămată solicită respingerea, motivat de faptul că partea civilă la 5 zile după incident a jucat fotbal, iar cererea sa de acordare a daunelor morale de 20.000 euro este vădit exagerată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelurilor formulate în cauză, și menținerea sentinței penale nr. 155/28.01.2015 ca fiind temeinică și legală. În motivare arată că în mod corect prima instanță a soluționat atât latura penală cât și latura civilă a cauzei. Plângerea prealabilă a fost formulată de avocat și însușită de partea civilă, la dosar existând contractul de asistență juridică, astfel că se impune respingerea acestei apărări a inculpatului. Nu poate fi reținută nici provocarea, inculpatul nu a acționat provocat și nu se justifică conduita ulterioară a acestuia. De asemenea, apreciază că în mod corect prima instanță a individualizat pedeapsa și a cuantificat daunele morale acordate.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, arată că a fost provocat și egretă fapta.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 155/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 C.pen. 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art.193 alin.1 N. C.pen. cu aplicarea art.75 alin.1 lit.a NCpen
În temeiul art. 180 alin. 2 C. penal de la 1969, cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza II C. penal de la 1969 și cu aplicarea art. 5 C.p., raportat la art. 396 alin. 1 C.proc. pen. a condamnat pe inculpatul V. M., la pedeapsa de: 1.000 (o mie) lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe.
A pus în vedere inculpatului consecințele prevăzute de dispozițiile art. 631 Cod penal de la 1969, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii.
A pus în vedere inculpatului să depună la Judecătoria Timișoara recipisa de plată integrală a amenzii.
În temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod de procedură penală, în referire la art. 1357 și urm. Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. M. și obligat inculpatul, la plata sumei de 450 euro, echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile constând în daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a constata că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 07.10.2013 sub nr._, în temeiul art. 278 ind.1 Cod procedură penală, petentul B. A. M. a formulat plângere împotriva Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală, dată la 13.08.2013, în dosar nr. 4352/P/2012, de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și împotriva rezoluției de respingere a plângerii, dată la 02.10.2013, în dosar nr. 1849/II/2/2013 de către primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Prin incheierea din data de 28.11.2013 instanta în temeiul art. 2781 alin. 8, lit. „c” Cod proc. penală, a admis plângerea formulată de către petentul B. A. M., a desființat Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, dată la 13.08.2013, în dosar nr. 4352/P/2012, de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și împotriva rezoluției de respingere a plângerii, dată la 02.10.2013, în dosar nr. 1849/II/2/2013 de către primul procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, vizând infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, față de învinuitul V. M., a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul V. M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal si a constatat că actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea petentului B. A. M..
La dosarul cauzei au fost atașate, in copie, următoarele înscrisuri: fisa cazier inculpat, înscrisuri filele 43-88, raport de joc, caracterizari inculpat, adeverința nr. 50/27.02.2014, înscrisuri filele 89-94, împuternicire avocațială nr._/26.08.2014.
Partea vătămată B. A. M. s-a constituit parte civila cu suma de_ euro, cu titlu de daune morale.
In cursul camerei preliminare inculpatul a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția de necompetenta materiala a instanțelor judecatoresti arătând ca atât acesta cat si partea vătămată sunt jucatori de fotbal legitimați la echipele de fotbal ,,Profesorii,, si respectiv ,,CF Gusterii,,, astfel încat fapta pentru care este cercetat inculpatul trebuie analizata de ca abatere disciplinara si este de competenta forurilor sportive.
Prima instanță, prin încheierea din data de 19.03.2014 a respins excepția necompetentei materiale a instanțelor judecătorești invocata de inculpatul V. M., a constatat ca nu s-au ridicat excepții in ceea ce privește legalitate actului de sesizare a instanței si legalitatea actelor de urmărire penala, a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor si efectuării actelor de urmărire penala si va dispune începerea judecații.
Inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii din data de 19.03.2014, contestație ce a fost respinsa prin decizia penala nr. 77/CR/02.04.2014 pronunțată de Tribunalul T..
La termenul de judecata din data de 01.10.2014 a fost audiată partea vătămată B. M. A., declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar, fila 54.
In cauza au fost audiati martorii N. G. (f.55), B. M. (f.56), R. I. (f.79), A. A. (f.80), P. P. (.f.81),
Prima instanță a constatat imposibilitatea audierii martorilor K. A. si C. E. C., declarațiile acestora date în faza de urmărire penală fiind luate în considerare la soluționarea cauzei.
Inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 344 si art. 374 din NCPP, excepție ce a fost respinsa de instanța de judecata prin încheierea din data de 12.11.2014.
În cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 31.03.2012, în jurul orelor 14,00 partea vătămată B. A. M. și inculpatul V. M. participau la un meci de fotbal în echipe adverse, iar la un moment dat, partea vătămată, constituita parte civila in cauza, a avut o intervenție neregulamentară asupra inculpatului V. M., ce a fost sancționată de arbitrii meciului cu lovitură liberă. Ulterior repunerii mingii în joc, inculpatul V. M., luându-l prin surprindere pe partea vatamata B. A. M., i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței.
În cauză, în faza de urmărire penală au fost audiați martorii K. A., B. M., A. A., N. G. și P. P. care au declarat că în timp ce B. A. M. se retrăgea spre terenul său, ca urmare a deciziei arbitrului de a sancționa comportarea sa nesportivă, V. M. l-a lovit pe B. A. M. cu pumnul în zona feței.
Cu ocazia aducerii la cunoștință a învinuirii și audierii, la urmărirea penală, inculpatul V. M. a declarat că în timpul meciului de fotbal s-a iscat un clinci la minge între el și partea vatamata B. A. M. din echipa adversă, iar din lupta sportivă pentru posesia mingii, este probabil să-l fi lovit din greșeală în zona feței, menționând că și el a fost la rândul lui lovit.
La P. de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 11.04.2012 s-a înregistrat plângerea penală formulată de partea vătămată B. A. M., prin avocat, prin care sesiza organele de poliție despre fapta inculpatului V. M. săvârșită în data de 31.03.2012, care a agresat-o fizic, în urma leziunilor suferite necesitând 9 (șapte) zile de îngrijiri medicale.
Potrivit declarației părții vătămate, cu ocazia desfășurării unui meci de fotbal, în urma unei discuții în cadrul căreia i s-a adresat inculpatului spunându-i ,, dacă e bătrân să nu mai vină la fotbal,,, meciul a continuat, iar la un moment dat inculpatul venind din spatele său i-a aplicat o lovitură în arcada stângă.
Fiind audiat martorul N. G., acesta a declarat că în calitate de arbitru a observat partea vătămată căzută, lângă el aflându-se inculpatul, ocazie cu care a aflat că partea vătămată a fost lovită de către inculpat.
Martorul B. M. a declarat că l-a văzut pe inculpat repezindu-se din spate asupra părții vătămate și l-a lovit cu pumnul în arcada stângă, precizând că anterior acestui incident în timpul meciului partea vătămată l-a faultat pe inculpat și pe alți jucători.
Din declarația martorului Râpa I. rezultă că partea vătămată a adresat injurii inculpatului și altor jucători din echipa adversă. Arată că la un moment dat în timpul jocului partea vătămată s-a adresat inculpatului cu apelativul ,,moș,,, iar inculpatul l-a lovit cu mâna în zona capului.
Audiat fiind, martorul A. A. a declarat în fața instanței că a văzut partea vătămată când a fost lovită de inculpat, la arcada stângă
În calitate de arbitru, martorul P. P. a declarat că a luat la cunoștință în timpul meciului de fotbal că în urma unei altercații verbale, partea vătămată a fost lovită de inculpat în zona feței, cu mâna.
S-a reținut că potrivit certificatului medico-legal nr. 459/02.04.2012, partea vătămata B. A. M. a avut nevoie de un număr de 9 zile de îngrijiri medicale în urma loviturii primite.
În cauză pe baza probatoriului amplu, prima instanță a considerat că din coroborarea declarațiilor părții vătămate, a martorilor si a certificatului medico-legal, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârșirea faptei de către inculpat.
Prima instanță a observat că la data de 01.02.2014 au intrat în vigoare Noile Coduri penal și de procedură penală. Potrivit art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
La analizarea și alegerea textelor de lege aplicabile în cauză, au fost avute în vedere considerentele deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale potrivit căreia„dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile …”. Aceeași decizie statuează că „…interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile este de natură să înfrângă exigențele constituționale…”.
Cu privire la legea penală aplicabilă în ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută la data săvârșirii faptei de art.180 alin. 2 C.p. de la 1969, instanța reține că potrivit art. 193 alin. 2 Cod penal s-au produs modificări prin prisma pedepselor aplicabile. Față de dispozițiile Deciziei Curții Constituționale 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014) potrivit cu care analizarea legii penale mai favorabile se efectuează având în vedere „o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei,” deci prin aplicare în mod global astfel că prima instanță a apreciat că raportat la art. 5 alin.1 C. pen., ca lege penală mai favorabilă sunt dispozițiile art. 180 alin.2 C.p de la 1969, atât sub aspectul regimului sancționator cât și sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, ținând seama că în cauza prima instanță s-a orientat spre aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
În drept, fapta inculpatului V. M. care, în data de 31.03.2012 a agresat-o fizic prin aplicarea unei lovituri în zona capului pe partea vatamata Bungau A., producându-i astfel leziuni pentru vindecarea cărora a necesitat 9 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin. 2 C.p. din 1969.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiunea de lovire a părții civile. Urmarea imediată constă în leziunile suferite de către partea civilă ca urmare a acțiunii agresive a inculpatului, leziuni care au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitate rezultă din modul în care a fost comisă infracțiunea, în sensul că a avut ca urmare leziunile suferite de către partea civilă, leziuni care sunt consecința directă a loviturilor aplicate de către inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, aceasta prevăzând faptul că prin lovirea părții civile îi va provoca acestuia leziuni și urmărind totodată producerea rezultatului faptei sale, aspect ce reiese din modul de săvârșire a infracțiunii.
Având a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infractiunea de lovire sau alte violente, prev. de art. 180 alin.2 Cp. 1969 în infracțiunea de lovire sau alte violente prev. de art. 193 alin.1 C.pen., a fost respinsă intrucat raportat la numarul de 9 zile de ingrijiri medicale stabilit in cauza, infractiunea are corespondent in alin.2 al art. 193 C.pen, astfel cum s-a analizat mai sus cu prilejul pronunțarii, cu titlu preliminar, asupra legii penale aplicabile cauzei.
Prima instanță nu a putut reține apărarea formulată de inculpat, privind săvârșirea faptei datorată atitudinii victimei care l-a faultat anterior, caci pentru a se retine circumstanta provocarii trebuie indeplinite mai multe conditii, respectiv: infractiunea sa fi fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, stare care sa fi avut drept cauza o provocare din partea persoanei vatamate. De asemenea este necesar ca provocarea sa fi fost produsa de victima prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alta actiune ilicita grava. Or chiar și ipoteza unui fault anterior in cadrul unui joc de fotbal, nu ar justifica retinerea provocării intrucat faultul este o incalcare a regulilor jocului de fotbal cu consecinte in derularea jocului de fotbal si nu poate echivala cu o actiune violenta, in sensul cerut de prevederile legale ca si conditie a provocarii. F. de conditiile provocarii expuse in cele ce preceda, nu se poate retine aceasta circumstanta nici cu privire la modul de adresare a persoanei vatamate catre inculpat, cu apelativul ,,mosule,, intrucat nu este de natura sa aduca o atingere grava demnitatii persoanei . Se are in vedere faptul ca potrivit DEX ,,mos,, este definit ca fiind apelativul cu care cineva mai tanar se adresează unui barbat mai in varsta. Nimic din aceste sustineri nu justifică asadar conduita ulterioară a inculpatului, agresivă la adresa victimei.
Prima instanță nu a primit apărarea inculpatului, în sensul de a se dispune incetarea procesului penal, motivat de lipsa plangerii prealabile. Este adevarat ca plangerea prealabila poate fi introdusa la organul competent de catre persoana vatamata, insa potrivit practicii judiciare, plangerea prealabila se poate face prin mandatar, cu conditia ca mandatul sa fie special si dat in cadrul termenului prevazut pentru introducerea plangerii prealabile.
Cu privire la sesizarea organelor judiciare prin plangere prealabila introdusa de catre avocatul persoanei vatamate, chiar si fara ca acestuia sa i se fi dat mandat special, instanta apreciaza ca sesizarea este legala, avand relevanta conduita persoanei vatamate care incheind un contract de asistenta juridica rezulta ca a dorit si urmarit tragerea la raspundere penala a făptuitorului. Avocatul, in calitate de reprezentant conventional actioneaza in numele si in interesul reprezentatului.
La alegerea și individualizarea pedepsei ce a fost aplicată prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 72 din Cod penal din 1969, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită, de pericolul social concret al faptei deduse judecății, de datele privind persoana inculpatului. Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În ceea ce privește pericolul social concret al faptei, rezultă din modul de săvârșire a faptei.
Așadar, constatând întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente, fața de cele expuse, prima instanță, în baza art. 180 alin. 2 din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 63 alin. 3 teza II C. penal de la 1969 și cu aplicarea art. 5, raportat la art. 396 alin. 1 C.proc. pen., a condamnat pe inculpatul V. M. la pedeapsa amenzii penale de 1.000 (o mie) de lei.
Totodată, a atras atenția inculpatului privind consecințele prevăzute de dispozițiile art. 631 Cod penal, în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii și a pus în vedere inculpatului să depună la Judecătoria Timișoara recipisa de plată integrală a amenzii.
În referire la latura civilă a cauzei, prima instanță a observat că partea vătămată Bungau A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 de euro, daune morale. Partea vătămată a solicitat cheltuieli de judecată in cuantum de 1.200 lei, efectuate în cursul urmăririi penale.
Sub aspectul daunelor morale solicitate de partea civilă Bungau A. s-a reținut că, fără îndoială, termenul „prejudiciu” folosit în textul art. 1357 C. civ. trebuie avut în vedere atât în înțelesul său patrimonial, cât și în cel nepatrimonial.
Fără îndoială că în cauză este vorba despre astfel de pagube nepatrimoniale, decurgând din suferința părții civile determinată de leziunile produse ca urmare a faptei comise de inculpat însă, se va avea în vedere și faptul că prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, nu este supus unor criterii legale de determinare, astfel că este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor astfel de criterii de evaluare referitoare la producerea unor suferințe morale, consecințele negative ale vătămării suferite de partea civilă în plan psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, etc. Totodată, în evaluarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs care rezultă din ansamblul probelor dosarului. Astfel, pentru evaluarea prejudiciului moral suferit de partea civila, prima instanță a apreciat necesar a recurge la următoarele criterii: caracterul faptei săvârșite de inculpat (aplicarea unei lovituri in zona fetei) și gravitatea leziunilor suferite.
Prima instanță a reținut că deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral, acordarea despăgubirilor morale nu trebuie să constituie un mijloc de îmbogățire pentru părțile civile, ci trebuie să reflecte, pe cât posibil, necesitatea de a acoperi suferința la care acestea au fost supuse.
În consecință, prima instanță a apreciat echitabilă cuantificarea suferinței morale a părții civile la suma de 450 euro.
În consecință, în temeiul art. 19 și 397 alin. 1 Cod de procedură penală, în referire la art. 1357 și urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. M. și a obligat pe inculpat, la plata sumei de 450 euro, echivalentul în lei la data plății cu titlu de daune morale, urmând a respinge în rest pretențiile civile constând în daune morale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 276 alin.1 C.p.p. a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, constând in plata onorariului de avocat, prima instanță reținând ca partea civila a facut dovada efectuării acestor cheltuieli cu chitanța nr. 716 din 09.04.2012 depusa la dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpatul V. M. și persoana vătămată (și parte civilă) B. A..
Criticile formulate vor fi examinate punctual în cuprinsul considerentelor care urmează a fi expuse.
Apelurile sunt nefondate.
Inculpatul V. M. a fost trimis în judecată prin încheierea penală din data de 28.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 din vechiul Cod penal.
În fapt s-a reținut că în data de 31.03.2012, în jurul orelor 1400, persoana vătămată B. A. M. și inculpatul V. M. participau la un meci de fotbal în echipe adverse, iar la un moment dat persoana vătămată a avut o intervenție neregulamentară asupra inculpatului V. M., ce a fost sancționată de arbitrii meciului cu lovitură liberă. Ulterior repunerii mingii în joc, inculpatul V. M., luându-l prin surprindere pe B. A. M., i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. În urma agresiunii persoana vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 9 zile de îngrijiri medicale.
Analiza coroborată a materialului probator relevant confirmă, fără dubiu, starea de fapt reținută în actul de trimitere în judecată.
În declarația dată la data de 04.05.2012 (f. 15 dup) persoana vătămată B. A. M. menționează că inculpatul V. M. l-a lovit cu pumnul în zona feței și că în momentul aplicării loviturii el (persoana vătămată) nu se afla în posesia mingii, . fiind intenționată și fără a avea vreo legătură cu jocul efectiv de fotbal. Persoana vătămată precizează (f. 14 verso dup) că în urma agresiunii a fost nevoit să părăsească terenul de joc datorită sângerării abundente, iar agresorul (inculpatul) a fost eliminat.
Martorul ocular K. A. menționează în declarația din 18.09.2012 (f. 17 dup) că în timpul desfășurării partidei de fotbal s-a fluierat din partea arbitrului un fault de joc. În timp ce colegul său de joc B. A. M. se retrăgea spre propriul teren a fost lovit cu pumnul în zona feței de către un jucător advers pe nume V. M.. În urma loviturii primite B. A. M. nu a mai putut să continue jocul, s-a retras la marginea terenului, martorul observând că sângera abundent la față și că nu putea deschide ochiul stâng. V. M. a fost îndepărtat de pe terenul de joc de către spectatorii prezenți la meci, deoarece continua să fie agresiv verbal.
Martorul ocular B. M. menționează în declarația din 29.09.2012 (f. 19 dup) că pe parcursul cele de-a doua reprize a meciului de fotbal, în timp ce mingea se afla afară din joc, B. A. M. se afla cu spatele față de inculpatul V. M.. Acesta din urmă (inculpatul) s-a deplasat în viteză spre persoana vătămată, cu pumnul strâns, iar când B. A. s-a întors cu fața, inculpatul l-a lovit cu pumnul în arcada stângă. Imediat B. A. a început să sângereze abundent, nemaiputând să-și deschidă ochiul, fiind nevoit să primească îngrijiri medicale. V. M. a fost eliminat de pe teren. După acest incident V. M. a continuat să aibe un comportament agresiv, fiind scos din incinta terenului de mai multe persoane. Cu ocazia audierii de către prima instanță (f. 56 dosar fond) martorul precizează că a văzut când inculpatul s-a repezit din spate asupra persoanei vătămate pe care a lovit-o cu pumnul în arcada stângă.
Martorul ocular A. A. menționează în declarația din 18.09.2012 (f. 21 dup) că în timpul desfășurării partidei de fotbal s-a fluierat din partea arbitrului un fault de joc. În timp ce colegul său de joc B. A. M. se retrăgea spre propriul teren a fost lovit cu pumnul în zona feței de către un jucător advers pe nume V. M.. În urma loviturii primite B. A. M. a căzut la pământ după care s-a retras la marginea terenului de fotbal. Martorul a observat că sângele șiroia abundent pe fața lui B. A. M. și că acesta nu își putea deschide ochiul stâng din cauza arcadei sparte. B. A. M. a primit îngrijiri medicale. V. M. a fost îndepărtat de pe terenul de joc de către spectatorii prezenți la meci, deoarece continua să fie agresiv verbal. Cu ocazia audierii de către prima instanță (f. 80 dosar fond) martorul precizează că a văzut momentul în care persoana vătămată a fost lovită de inculpat; a văzut că persoana vătămată sângera și că a căzut la pământ; din câte își amintește persoana vătămată a fost lovită la arcada stângă.
Martorul N. G. menționează în declarația din 30.11.2012 (f. 23 dup) că a fost unul dintre arbitrii meciului de fotbal în care s-a petrecut actul de agresiune. În timpul partidei jucătorul V. de la echipa „Profesorii” l-a lovit cu pumnul pe jucătorul B. de la echipa „Gușterii”. Martorul precizează că l-a eliminat pe jucătorul V., pe care l-a scos din incinta terenului, acesta (V.) neprotestând la decizia de eliminare. Cu ocazia audierii de către prima instanță (f. 55 dosar fond) martorul precizează că meciul se desfășura în fața lui, posesia mingii era în fața sa și că a auzit din spate un vuiet, iar când s-a întors l-a văzut pe B. A. M. căzut, lângă el aflându-se și inculpatul. Martorul a întrebat ce s-a întâmplat și i s-a răspuns că inculpatul a lovit persoana vătămată.
Martorul P. P. menționează în declarația din 30.11.2012 (f. 25 dup) că a fost unul dintre arbitrii meciului de fotbal în care s-a petrecut actul de agresiune. În timpul partidei jucătorul B. A. de la echipa „Gușterii” a avut o intervenție cu care jucătorul V. M. nu a fost de acord, motiv pentru care l-a lovit pe B. cu pumnul. După primirea cartonașului roșu (însemnând eliminare) jucătorul V. M. a părăsit incinta terenului, neprotestând la decizia de arbitru. Cu ocazia audierii de către prima instanță (f. 81 dosar fond) martorul susține în esență aceeași situație de fapt, precizând că deși a fost prezent la fața locului (fiind unul dintre arbitrii partidei) nu a văzut efectiv momentul aplicării loviturii.
Din analiza documentului intitulat „Raport de Joc” (f. 13 dup), întocmit în ziua în care a avut loc incidentul (31.03.2012), semnat de către arbitrii și de către delegatul echipei gazdă, rezultă că jucătorul V. M. (din partea echipei oaspete) a fost eliminat pentru „lovirea adversarului cu pumnul în timp ce mingea era în joc”.
Din analiza certificatului medico-legal nr. 459/02.04.2012 emis de IML Timișoara (f. 7 dup) rezultă că persoana vătămată B. A. M. prezintă leziuni la nivelul feței (localizate în partea stângă), care pot data din 31.03.2012, pot fi rezultatul lovirii cu un corp dur și necesită pentru vindecare 9 zile de îngrijiri medicale.
Intensitatea loviturii și zona vizată de lovitură (partea stângă a feței) sunt evidențiate și în fotografia depusă de persoana vătămată la dosarul primei instanțe (f. 94 dosar fond).
Evaluând materialul probator menționat în paragrafele anterioare, instanța de apel observă că declarațiile celor 3 martori care au perceput în mod direct momentul aplicării loviturii se coroborează între ele, iar aceste declarații se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate, ale celor doi arbitrii (care au aplicat sancțiunea eliminării inculpatului și au perceput urmările imediate ale actului de violență – rumoarea produsă de spectatori în urma loviturii, faptul că persoana vătămată a căzut la pământ, recunoașterea implicită de către inculpat a actului de agresiune întrucât sancțiunea eliminării de pe teren nu a fost contestată de inculpat în momentul în care a fost decisă de arbitru), precum și cu aspectele consemnate în înscrisurile depuse la dosar (raportul de joc, actul medico-legal) și fotografia depusă de persoana vătămată.
Concluzia este aceea că inculpatul, cu intenție directă, a aplicat o lovitură cu pumnul persoanei vătămate, astfel încât apărarea inculpatului din faza de urmărire penală (f. 27 verso dup) în sensul că a lovit din greșeală persoana vătămată în cadrul jocului de fotbal, este nefondată.
Este de asemenea nefondată critica inculpatului (invocată în fața primei instanțe și reiterată în apel) referitoarea la lipsa plângerii prealabile, pe considerentul că plângerea a fost formulată de avocatul ales care nu avea mandat special să introducă plângere prealabilă.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta ideea că avocatul ales al persoanei vătămate nu putea în baza contractului de asistență juridică să formuleze plângerea prealabilă pentru clientul său (în lipsa unei împuterniciri exprese în acest sens), se observă că persoana vătămată, audiată fiind la data de 04.05.2012 (în termenul de 2 luni, prevăzut de vechiul Cod de procedură penală, pentru formularea plângerii prealabile, raportat la data comiterii faptei și identificării autorului - 31.03.2012) de organele de urmărire penală (f. 15 dup), a solicitat, fără echivoc, cercetarea inculpatului pentru fapta menționată, declarația acestuia (consemnată personal) având conținutul prevăzut de lege pentru plângerea prealabilă.
În legătură cu solicitarea inculpatului de achitare, în baza art. 181 din vechiul Cod penal (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni), Curtea apreciază că împrejurările în care a fost comisă fapta (în public, în fața mai multor zeci de persoane; în cadrul unei manifestări sportive în care ar trebui să predomine fair – playul și respectul între jucători), urmările produse asupra integrității corporale a persoanei vătămate (9 zile de îngrijiri medicale) și conduita procesuală a inculpatului (nesincer, fără a manifesta regret), exclud concluzia potrivit căreia fapta concretă nu ar prezenta gradul de pericol social specific infracțiunii.
În legătură cu circumstanța atenuantă a provocării (invocată de inculpat, ca o critică în apel), probele administrate în legătură cu acest aspect nu conturează o stare de fapt în raport de care să poată fi reținută în favoarea inculpatului scuza provocării.
Martorul Râpa I., propus de inculpat, declară în fața primei instanțe (f. 79 dosar fond) că, la un moment dat, în timpul meciului de fotbal persoana vătămată i s-a adresat inculpatului cu apelativul „moș” întrebându-l de ce joacă fotbal cu el. Martorul declară (f. 79 verso dosar fond) că nu poate preciza ce alte cuvinte jignitoare a adresat persoana vătămată inculpatului, însă atunci când l-a întrebat pe inculpat de ce a lovit persoana vătămată, inculpatul i-a răspuns că a fost jignit, jignire care a culminat cu apelativul „moș”.
Persoana vătămată B. A. M. declară în fața primei instanțe (f. 54 dosar fond) că în timpul meciului de fotbal l-a faultat pe inculpat, context în care s-a iscat o discuție în contradictoriu în care el (B. A. M.) i-a spus inculpatului că „dacă e bătrân să nu mai vină la fotbal”. Meciul a continuat, iar la un moment dat inculpatul i-a aplicat o lovitură în arcada stângă, venind din spatele său (al persoanei vătămate).
Din coroborarea celor două declarații (ale martorului și persoanei vătămate) rezultă că inculpatul s-a simțit jignit de apelativul „moș” utilizat de persoana vătămată la adresa lui, context în care a lovit persoana vătămată cu pumnul în partea stângă a feței, dorind să-i aplice o corecție pentru lipsa de respect arătată față de el prin afirmația respectivă.
Potrivit art. 73 alin. 1 lit. b din vechiul Cod penal (text care își găsește corespondența în art. 75 alin. 1 lit. a din noul Cod penal) constituie circumstanță atenuantă legală „săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă”.
În opinia instanței de apel, modul de exprimare a persoanei vătămate la adresa inculpatului („moș”), chiar dacă denotă lipsă de respect, nu poate fi considerat o atingere gravă a demnității persoanei în sensul textului de lege menționat. Prin urmare, actul respectiv nu avea aptitudinea de a trezi o intensă reacție psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoție.
Pe de altă parte, riposta inculpatului (lovirea puternică cu pumnul, în față, a persoanei vătămate) era exagerată față de pretinsul act de provocare, astfel încât nu este îndeplinită nici cerința (subliniată în doctrină și în practica judiciară) proporționalității între actul provocare și actul ripostă.
În concluzie, nu poate fi reținută apărarea inculpatului referitoare la circumstanța provocării.
Referitor la individualizarea pedepsei principale (motiv de critică al persoanei vătămate – care solicită aplicarea pedepsei închisorii) se reține că prima instanță a stabilit pedeapsa amenzii (avea și alternativa pedepsei închisorii) în cuantum de 1000 lei (minimul special fiind de 500 lei iar maximul special de 30.000 lei, conform art. 63 alin. 3 teza a II a din vechiul Cod penal). În raport de fapta comisă (lovirea, o singură dată, cu pumnul; provocarea unor leziuni care au necesitat un număr redus de zile de îngrijiri medicale – 9 zile) și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale; caracterizat pozitiv de către membrii comunității în care trăiește – f. 82, 83 dosar fond), instanța de apel apreciază că infracțiunea are o gravitate redusă și că implicarea inculpatului în comiterea acestei infracțiuni reprezintă un incident izolat, existând un risc minim de a se repeta în viitor, astfel încât pedeapsa aleasă de prima instanță (amenda) și cuantumul stabilit (spre minimul special) reprezintă o justă individualizare a sancțiunii.
În ce privește cuantumul daunelor morale (motiv de critică din partea părții civile, care solicită majorarea și a inculpatului, care solicită respingerea în întregime a daunelor morale), Curtea observă că inițial (la data de 13.12.2013 – f. 23 din dosarul în care s-a soluționat plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată) persoana vătămată a solicitat cu acest titlu suma de 2000 euro.
La data de 09.04.2014 (f. 18 doar fond) persoana vătămată precizează că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 euro daune morale.
Această majorare (de 10 ori) a pretențiilor inițiale, pe de o parte nu este motivată în niciun fel (întrucât nu există nicio schimbare a situației de fapt între data de 13.12.2013 și 09.04.2014), iar pe de altă parte denotă că persoana vătămată nu are o reprezentare corectă a ceea ce ar trebui să însemne daunele morale (o compensare și nu o sursă de îmbogățire fără justă cauză).
În acest context, Curtea apreciază că suma acordată (450 euro) cu acest titlu prin sentința apelată reprezintă o compensație echitabilă pentru trauma fizică și psihică resimțită de partea civilă în urma incidentului violent la care a fost supusă de inculpat. Această concluzie are în vedere modul în care a fost agresată partea civilă (aplicarea unei singure lovituri, cu pumnul); gravitatea redusă a leziunilor și lipsa oricărui element de probă din analiza căruia să se poată trage concluzia perpetuării sau agravării în timp a leziunilor.
Nu poate fi reținută critica inculpatului în sensul că daunele morale nu au fost dovedite întrucât, în speță, probatoriul necesar dovedirii laturii penale (examinat anterior) reprezintă, în același timp, parte din probatoriul destinat laturii civile. Este evident că odată ce este dovedită acțiunea de lovire și urmarea imediată (suferința inerentă unei astfel de acțiuni) se dovedește și împrejurarea care justifică acordarea daunelor morale. Cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere (nu atât de dovadă) iar suma specificată în paragraful anterior (450 euro) reprezintă, în speță, o compensație echitabilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul V. M. și persoana vătămată (și parte civilă) B. A. împotriva Sentinței penale nr. 155/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Va menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp va obliga pe fiecare dintre apelanți să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul V. M. și persoana vătămată (și parte civilă) B. A. împotriva Sentinței penale nr. 155/28.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Secția penală în dosarul nr._ .
Menține sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 Cpp obligă pe fiecare dintre apelanți să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I./.29.05.2015
Tehnored. A.S./26.05.2015/5ex
Judecătoria Timișoara:A. B.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 523/2015. Curtea de Apel... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
