Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 99/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 99/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 633 din 2.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă inculpatul apelant, reprezentat de avocat L. G., lipsă părțile civile intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței partea civilă B. E. a depus la dosar note scrise și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, modificarea sentinței penale apelate, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile B. E.. Solicită a se avea în vedere că suma de 7500 lei acordată cu titlu de daune materiale nu a fost dovedită și este prea mare raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale. Arată de asemenea că susținerile părții civile, cum că a fost imobilizat la pat și are probleme de deplasare, sunt nereale, întrucât la scurtă vreme de la incident a fost văzut lucrând în grădina proprie sau ajutând alte persoane.
Procurorul solicită respingerea apelului declarat de inculpat, întrucât latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de prima instanță, daunele materiale fiind justificate de cheltuielile necesare pentru recuperarea părții civile, din declarațiile martorilor și actele medicale aflate la dosar rezultând că a fost nevoie de 70 de zile îngrijiri medicale.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 633 din 2.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în baza art.386 C.p.p s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. N. din infracțiunea prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. în infr. prev. de art. 193 alin. 2 C.p. rap. la art. 194 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 5 C.p.
În baza art.386 C.p.p rap. la art. 5 C.p s-a dispus schimbarea a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. N. din infracțiunea prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 5 C.p. în infr. prev. de art. 20 C.p. din 1969 rap. la art. 174 C.p. din 1969 cu aplic. art. 73 lit. b C.p. din 1969, 74 alin. 1 lit. b C.p. din 1969, 76 alin. 1 lit. a C.p.. din 1969 și cu aplic. art. 5 C.p
În baza art. 20 C.p. din 1969 rap. la art. 174 C.p. din 1969 cu aplic. art. 73 lit. b C.p. din 1969, 74 alin. 1 lit. b C.p. din 1969, 76 alin. 1 lit. a C.p. din 1969 și cu aplic. art. 5 C.p. a fost condamnat inculpatul L. N. la o pedeapsă de: 3 ani și 6 luni închisoare
În baza art. 65alin. 2 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.p. din 1969 pe durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.2 C.penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a, lit.b C.penal.
În temeiul art.861 C.pen. din 1969, cu aplic. art. 16 alin. 2 din legea 187/2012 și art. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit conform art.862 al.1 C.pen. și calculat potrivit art.82 al.3 C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale.
În temeiul art.863 al.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T.;b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.863 al.3 lit. a C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă în cadrul Atelierului de Muncă în Folosul Comunității din Timișoara - Fundația pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare.
În temeiul art.863 al.4 C.pen. din 1969, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art.864 al.2 C.pen.
În baza art.863 al.2 C.pen. din 1969, un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..
În temeiul art.404 al.2 C.pr.pen. s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83, 84 C.pen. din 1969 și art. 86 4 alin. 2 C.p. din 1969 privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni, neexecutării obligațiilor civile și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 71 alin. 5 C.p din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 7 al.1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul L. N. în vederea stabilirii profilului genetic și a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 19 și urm., art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și urm., 1391 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. E. și inculpatul L. N. a fost obligat la plata către partea civilă a sumei de 7.500 lei cu titlu de daune materiale. S-a respins în rest acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 19 și urm, art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și urm. cod civil rap. la art. 313 al. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, s-a admis acțiunea civila formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.697,73 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bate din lemn de 112 cm (colet/plic nr. 1) si a unui cutit tip briceag cu maner metalic si prasele tip imitatie de lemn cu lama de 9 cm.
Pentru a pronunța această hotărâre, instant de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 997/P/2013 înregistrat la data de 16.05.2014, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată inculpatul L. N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzute de art. 32 C.p., rap. la art. 188 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a arătat că în data de 20.09.2013, numitul B. E., a fost lovit cu o bâtă de către numitul L. N., în timp ce se aflau într-o grădină de la marginea satului, din raportul de constatare medico-legală nr. 2159 din 26.09.2013 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, rezultând că B. E. prezintă leziuni traumatice ce pot avea vechimea din 20.09.2013 și care pot fi rezultatul lovirii cu și de corpuri/planuri dure. Necesită 70(șaptezeci) zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații. Se menționează că leziunile suferite au pus viața victimei în primejdie.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22.09.2013, Postul de Poliție Darova a fost sesizat telefonic, de către Arsa M.-I. cu privire la faptul că, în data de 20.09.2013, tatăl său B. E. a fost lovit cu o bâtă la nivelul capului de către numitul L. N. în timp ce se afla într-o grădină de la marginea satului. Ulterior, B. E. a fost transportat la S. C. Județean Timișoara – Clinica de Neurochirurgie. În fapt s-a reținut că, în data de 20.09.2013, în jurul orelor 1400 -1430, în timp ce se deplasa pentru a se întâlni cu J. P., pentru a avea grijă de vaci, la o margine a satului Sacoșu M., inculpatul L. N. l-a observat pe B. E. că avea în mână o bâtă din lemn (potrivit susținerilor inculpatului și ale martorului J. P.), iar în cealaltă mână un cuțit și îl înjura pe J. P.. Potrivit declarație persoanei vătămate B. E. din data de 27.06.2014, dată în cursul cercetării judecătorești (f. 24) în data de 20.09.2013 a mers la marginea satului, unde a observat că iarba din grădina pe care o lucra era distrusă de către vaci, fapt pentru care a mers la persoana care păzea vacile, martorul J. P., pentru a-l lua la rost, amenințându-l că îi va tăia gatul și respectiv va „slobozi sânge” daca nu îi va spune cu cine a băgat vacile în grădina, moment în care a scos un cuțit, amenințându-l pe aceasta cu cuțitul. Victima B. E. neagă că ar fi avut și o prăjină în cealaltă mână, precum și faptul că l-ar fi amenințat pe inculpat cu acel cuțit, astfel cum reiese din declarațiile inculpatului și ale martorului J. P., însă, raportat la declarația victimei că avea într-adevăr un cuțit în mână, cu care l-a amenințat pe J. P., spunând că îi va tăia gatul, se apreciază că sunt suficiente elemente pentru a se reține acțiunea de provocare din partea victimei.În continuare, inculpatul s-a apropiat de cei doi și i-a spus lui B. E. să-l lase în pace pe J. P., după care B. E., aflându-se în stare de ebrietate, s-a întors către el, amenințându-l cu bâta și cuțitul (potrivit declarațiilor inculpatului și ale martorului J. P.). Inculpatul l-a lovit peste mână pe B. E. cu o bâtă ce o avea asupra sa, moment în care B. E. a scăpat din mână briceagul și bâta lui. Atunci inculpatul L. N. s-a aplecat și a luat de jos briceagul lui B. E., după care l-a lovit cu bâta peste șold pe B. E., iar apoi l-a lovit cu bâta în zona capului și B. E. a căzut la pământ. Văzând că nu se mai ridică de la pământ, L. N. l-a ridicat pe B. E. și l-a dus la el acasă, de unde l-a pus pe B. E. în căruță și l-a condus la domiciliu.
Conform certificatului medico-legal cu nr. 1619/30.09.2013 eliberat de Institutul de Medicină Legală Timișoara, rezultă faptul că B. E., necesită 70 (șaptezeci) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, în urma leziunilor ce pot avea vechimea din 20.09.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure. Din raportul de constatare medico-legală nr. 2159 din 26.09.2013 al Institutului de Medicină Legală Timișoara, rezultă că B. E. prezintă leziuni traumatice ce pot avea vechimea din 20.09.2013 și care pot fi rezultatul lovirii cu și de corpuri/planuri dure. Necesită 70(șaptezeci) zile de îngrijiri medicale socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații. Se menționează că leziunile suferite au pus viața victimei în primejdie.Printre altele, o leziune este la cap, și anume un traumatism cranian cu înfundare a osului parietal stânga, ceea ce subliniază violența cu care victima a fost lovită.
Cuțitul în cauză și parul folosit de inculpat în activitatea sa infracțională au fost predate organelor de cercetare penală chiar de către inculpat. Pe par(bâtă) a fost detectat sânge(buletin de analiză nr. 3/2014) însă nu suficient pentru determinarea speciei și grupei sanguine(parul a fost predat de către inculpat chiar cu ocazia reconstituirii).
În cauză a fost efectuată o reconstituire cu inculpatul, în prezența a doi martori asistenți. Pe parcursul reconstituirii, inculpatul a arătat cum a lovit victima în șold și în cap după ce aceasta a căzut la pământ, fapt arătat chiar în prezența celor doi martori asistenți, contrazicând declarațiile sale anterioare.
Fiind audiat, martorul J. P. arătat că a văzut cum inculpatul L. N. l-a lovit cu o bâtă peste mână și picior cu parul pe B. E., acesta scăpând și parul și cuțitul în cauză, ca atare când a fost lovit în cap cu parul, B. nu mai avea nimic în mâini. Apoi, l-a lovit o singură dată la nivelul capului, lovitură în urma căreia victima a căzut jos și a leșinat.
Victima B. E. a arătat că a fost lovită la de mai multe ori, peste mână, scăpând cuțitul jos (nu avea nici un par în mână, așa susține ea), apoi peste soldul drept, iar apoi la nivelul capului, căzând jos, continuând să fie lovită de către inculpat peste cap. ulterior, în cursul judecății revine și precizează că nu mai își amintește dacă a fost lovită de mai multe ori la nivelul capului, si declară că după ce a fost lovită de mai multe roi de către inculpat a căzut jos, fără a mai fi lovită ulterior. De altfel, medicii legiști au constatat și că victima are leziuni la antebrațul drept, care proveneau, ca și leziunea de la cap, din data de 20.09.2013, rezultat al lovirii cu sau de corpuri dure(certificat medico-legal nr. 1619/30.09.2013).
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul și-a recunoscut în principiu fapta, invocând faptul că se afla în stare de provocare și fiind inconsecvent în declarațiile date. Fiind audiat de procuror în prezența unui apărător ales, arată întâi că l-a lovit pe B. în cap când era pe jos, apoi după întrebările adresate de apărătorul ales, revine și arată că l-a lovit pe când era în picioare. Nici numărul loviturilor pe care le admite nu este constant, ba a lovit victima peste șold o dată, ba de două ori. În declarația data în fața instanței precizează ca a lovit victima peste mână, picior și o singură dată la nivelul capului, după ce anterior a luat de jos cuțitul care îi căzuse victimei, iar, în urma loviturii la nivelul capului B. E. a căzut jos.
Față de cele se mai sus, din declarația inculpatului L. N., care se coroborează cu declarația martorului J. P. și persoanei vătămate B. E., precum și cu concluziile raportul de constatare medico-legală nr. 2159 din 26.09.2013 al Institutului de Medicină Legală Timișoara rezultă că inculpatul i-a aplicat victimei o singură lovitură la nivelul capului cu bâta pe care o avea asupra sa, după ce, anterior, l-a lovit peste mâna (victimei căzându-i cuțitul și prăjina pe care o le avea în mâini) și peste șold. Inculpatul a luat cuțitul victimei de jos, iar lovitura la nivelul capului a fost aplicată după ce victima a fost dezarmată, nemaivrând nici un obiect în mână, (astfel cum rezultă din declarația dată de inculpat in fața instanței in data de 27-06.2014, urmând a se înlătura ultima declarație dată de inculpat în data de 22.09.2014), iar, urmare a acestei lovituri, victima a căzut jos.
Prin urmare, având în vedere că victima a fost lovită de inculpat de mai multe ori, iar . a continuat, chiar s-a amplificat după de victima a fost dezarmată (momentul aplicării loviturii la nivelul capului), instanța a înlăturat susținerile inculpatului că s-ar fi putut afla în stare de legitima apărare sau de exces neimputabil.
Instanța a reținut însă că inculpatul, în momentul săvârșirii faptei se afla în stare de provocare, fapta fiind săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate constând în acțiunea victimei, care, fiind în stare de ebrietate și înarmată cu un cuțit, a amenințat martorul J. P., urmând a se reține dispozițiile art. 73 lit. b C.p din 1969.
La accentuarea starii de tulburare sau temere a inculaptului a concurat și faptul că victima este cunoscută în comunitatea restrânsă din care fac parte atât inculaptul cât și persoana vătămată, ca fiind o persoană violentă, în special când era sub influența băuturilor alcoolice.
În drept, fapta inculpatului L. N. de a lovi în mod repetat pe partea vătămată B. E., provocându-i leziuni(inclusiv la cap) ce au necesitat un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale, și au pus în pericol viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prev. și ped. de art. 20 C.p. din 1969 rap. la art. 174 C.p. din 1969 cu aplic. art. 73 lit. b C.p. din 1969 și cu aplic. art. 5 C.p
Elementul material a constat în aplicarea de către inculpat mai multor lovituri cu o bâtă în diferite zone ale corpului persoanei vătămate B. E., mai exact la nivelul antebrațului drept, la nivelul soldului și la nivelul capului (actul material relevant sub aspectul elementului material al infracțiunii de tentativă de omor), care au cauzat leziuni la antebrațul drept și la cap, respectiv un traumatism cranian cu înfundare a osului parietal stânga, ce au necesitat 70 (șaptezeci) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, pot avea vechimea din 20.09.2013 și pot fi rezultatul lovirii cu sau de corpuri dure. Leziunile suferite au pus viața victimei în primejdie. Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru viața persoanelor vătămate B. E..Raportul de cauzalitate între actele de executare întreprinse de inculpat și urmarea imediată se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii inculpatului.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav cu intenție indirectă, întrucât acesta a avut reprezentarea faptului că pune în pericol viața victimei, rezultat pe care nu l-a urmărit însă a admis posibilitatea producerii lui date fiind condițiile în care a acționat, respectiv natura obiectului vulnerant folosit de inculpat( o bâtă de 112 cm), zona corpului ce a fost vizată ori atinsă de lovitură (capul, care este o zonă vitală a corpului uman), intensitatea loviturii( care a cauzat un traumatism cranian cu înfundare a osului parietal stânga, punând în pericol viața victimei), circumstanțe legate de condiția fizică a victimei, o persoană de 69 de ani, prin urmare, mai vulnerabilă.
Față de cele de mai sus, s-a reținut că inculpatul a acționat în mod evident cu intenție indirectă, chiar dacă, după ce victima a căzut jos, s-a dus după o căruță și a transportat-o acasă.
La individualizarea pedepsei, instanța a dat eficientă disp. art. 5 C.p., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că incriminarea faptei inculpatului potrivit Codului penal din 1969 (dispozițiile art. 20 C.p. din 1969 rap. la art. 174 C.p. din 1969) sunt mai favorabile sub aspectul circumstanțelor atenuante pe care instanța le va reține și a limitele sancționatorii ca urmare a efectelor acestor circumstanțe atenuante, precum și a regimului sancțiunilor aplicabile.
Astfel, la alegerea legii penale mai favorabile instanța a avut în vedere faptul că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul circumstanțelor atenuante nu va fi realizată în mod independent de stabilirea limitelor de pedeapsă, ci în cadrul unei evaluări globale asupra legii mai favorabile.
Cu privire la circumstanțele atenuante judiciare, prin legea nouă s-a înlăturat caracterul exemplificativ al enumerării, iar împrejurările legate de persoana inculpatului pot fi avute în vedere numai ca și circumstanțe generale de individualizare, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. d, f, și g NCP.
Inculpatul L. N. posedă antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă. Însă din studierea cazierului său judiciar, s-a constatat că inculpatul a mai fost condamnat la trei pedepse cu amendă penală(DP 165/10.06.1996 a Tribunalului T., SP nr. 156/12.03.2001 a Judecătoriei Lugoj și SP 625/27.09.2006 a Judecătoriei Lugoj) toate pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 180 alin. 2 C.p. din 1969, relevând o personalitate violentă a inculpatului.
Instanța a reține însă, ca circumstanțe atenuante provocarea - prev. de art. 73 lit. b C.p. din 1969, precum și circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 (stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii), reținând atitudinea inculpatului care, după ce victima a căzut jos, a transportat-o la domicililiu.
Pe parcursul urmăririi penale și a judecății, inculpatul a avut o atitudine parțial sinceră, recunoscând faptul că a lovit victima, susținând însă că a procedat astfel deoarece a fost amenințat cu cuțitul și cu o prăjină de victimă.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de gravitatea faptei, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că persoana vătămată B. E. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 lei, reprezentând cheltuielile sale cu spitalizarea necesară ca urmare a violențelor la care a fost supusă de către inculpat.
S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.697, 73 lei, reprezentând cheltuielilor ocazionate de tratamentul acordat lui B. E..
Constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, în baza art. 19 și urm., art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 și urm., 1391 Cod civil, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. E. și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7.500 lei cu titlu de daune material reprezentând cheltuieli cu recuperarea, având în vedere că, din declarațiile părții civile, care se coroborează cu cele ale martorilor B. V. și B. D., precum și cu actele medicale aflate la dosarul cauzei, rezultă că victina a suferit un traumatism cranian cu înfundare a osului parietal stânga, ce a necesitat 70 (șaptezeci) zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, urmând și în prezent tratament pentru leziunile suferite.
Împotriva sentinței penale nr. 633/02.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul L. N., criticând-o ca netemeinică sub aspectul modului de soluționare a laturii civile a cauzei.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că suma de 7500 lei acordată cu titlu de daune materiale nu a fost dovedită, că partea civilă a fost internată în spital doar 9 zile, după care a prestat munci agricole atât în gospodăria proprie, dar și pentru alte persoane; că acesta merge normal și nu a stat imobilizat la pat.
Analizând apelul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p, instanța constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
În prealabil, se reține că obiectul apelului îl constituie doar modul de soluționare a laturii civile a cauzei, astfel că numai acest aspect urmează a fi analizat de instanța de control judiciar conform art. 417 alin. 1 C.p.p.
Cu privire la latura civilă a cauzei, se constată că la termenul din 27.06.2014, în fața Tribunalului T., persona vătămată B. E. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. În declarația dată în fața tribunalului (fila 24 dosar prima instanță), partea civilă a precizat că nu solicită daune morale de la inculpat sau alte cheltuieli medicale, că nu a plătit nici un ban la spital, dar că ar fi primit acasă o înștiințare în sensul că trebuia să plătească peste 1000 lei către spital.
În dosarul de urmărire penală (fila 22 dosar UP) se află cererea Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara prin care se solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 1.697,73 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat numitului B. E., fiind atașat și decontul de cheltuieli. Prin sentința penală apelată, Tribunalul T. a dispus în temeiul art. 19 și urm., art. 397 C.p.p. raportat la art. 1357 și urm. Cod civil rap. la art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, obligarea inculpatului la plata sumei de 1.697,73 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, reprezentând cheltuieli de spitalizare. În atare condiții, rezultă că partea civilă B. E., așa cum a și relatat, nu a suportat cheltuielile de spitalizare și că acestea au fost puse, în final, în sarcina inculpatului L. N..
Pe de altă parte, în cauză nu există nicio probă în sensul efectuării de către persoana vătămată a altor cheltuieli în scopul recuperării sănătății sau în legătură cu consecințele suferite în urma agresiunii inculpatului. Martorii audiați în cauză nu au relevat aspecte care să conducă la stabilirea și cuantificarea unui prejudiciu material; martorul J. P. a susținut că partea civilă este pensionar; iar soția și fiul acestuia au susținut că ar fi rămas cu dureri la mână și piciorul drept, pe care nu le-ar mai putea mișca bine, însă nu există acte medicale care să ateste aceste afirmații. În condițiile în care, conform art. 99 alin. 1 C.p.p. în acțiunea civilă, sarcina probei aparține pății civile, instanța de apel constată că pretențiile materiale ale acesteia nu au fost dovedite, din chiar propria declarație rezultând că deși solicită doar cheltuieli de spitalizare, în realitate nu a achitat nicio sumă de bani.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. se va dispune admiterea apelului declarat de inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 633/02.10.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, se va desființa sentința penală pentru a se dispune înlăturarea obligării inculpatului la plata sumei de 7500 lei cu titlu de daune materiale și respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.3 c.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de inculpatul L. N. împotriva sentinței penale nr. 633 din 2.10.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Desființează sentința penală apelată și rejudecând:
Înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 7500 lei cu titlu de daune materiale și respinge pretențiile civile formulate în cauză.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/30.01.2015
Tehnored A.J. /2 ex/5.02.2015
Prima instanță: Trib.T.-S. L.
| ← Infracţiuni privind frontiera de stat a României. O.U.G nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
