Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2015

Dosar nr._ Operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 129/A

Ședința publică de la 05 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. B.

Judecător C. I. M.

Grefier A. B.

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul C. D. C., partea civilă M. I. Ș. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 2652 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsește inculpatul apelant C. D. C., pentru partea responsabilă civilmente apelantă A. A. REASIGURARE SA se prezintă avocat M. C. T. din cadrul Baroului T., în substituirea avocatului ales A. M. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială la dosar; se prezintă partea vătămată apelantă M. I. Ș., personal și asistat de avocat L. S. M. din cadrul Baroului A., care se prezintă în substituirea avocatului ales Lanevschi S. din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar; lipsește partea vătămată intimată S. C. de Urgență A..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocatul L. S. M., pentru partea vătămată apelantă M. I. Ș., depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial.

Se constată totodată că la dosarul cauzei a fost depusă prin registratura instanței o cerere de amânare a judecării cauzei formulată de inculpatul apelant C. D. C., pentru a-și angaja apărător ales.

Instanța pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de inculpatul apelant.

Procurorul și avocatul M. C. T., pentru partea responsabilă civilmente, nu se opun la amânarea cauzei.

Avocatul L. S. M., pentru partea vătămată apelantă M. I. Ș., lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.

Instanța, deliberând, constată că nu se impune amânarea judecării cauzei întrucât inculpatul în fața primei instanțe a beneficiat de acordarea unui termen de judecată pentru apărare, cu atât mai mult cu cât inculpatul a formulat calea de atac a apelului, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată de inculpat.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.

Avocatul Avocatul L. S. M., pentru partea vătămată apelantă M. I. Ș., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate parțial în latura civilă, majorarea despăgubirilor și acordarea acestora de la data producerii accidentului, având în vedere vătămările grave suferite de partea vătămată, care a avut nevoie de 240-260 zile îngrijiri medicale, suferind în continuare de pe urma săvârșirii infracțiunii atât în privința sănătății sale cât și în latura financiară. Menționează că partea vătămată a stat cu piciorul în ghips circa 5 luni și jumătate, fiind imobilizat la pat, în prezent se poate deplasa doar cu ajutorul unei cârje și șchiopătează. Mai arată că partea vătămată a fost o persoană activă, sănătoasă, a fost sportiv de performanță, muncea alături de fiul său la construcții și își suplimenta veniturile. Invocă practica judiciară în materie și arată că s-au acordat sume mult mai mari pentru cauze mai puțin grave. Solicită majorarea sumei acordate de prima instanță, acordarea de dobânzi și actualizarea sumei cu indicele de inflație de la data producerii accidentului. Solicită cheltuieli de judecată în apel conform chitanței depuse la dosar.

Avocatul M. C. T., pentru partea responsabilă civilmente, solicită respingerea apelului declarat de partea civilă, considerând că în mod corect s-au acordat dobânzi de la data pronunțării hotărârii, prejudiciul fiind cert doar în acel moment. Solicită admiterea apelului declarat de asigurător în sensul neobligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 27 pct. 6 din CSA 14/2011, precum și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, conform motivelor scrise de la dosar.

Avocatul părții civile solicită respingerea apelului declarat de partea responsabile civilmente și respingerea apelului declarat de inculpat, care nu și-a motivat apelul.

Avocatul părții responsabile civilmente lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța pe latura penală a cauzei.

Procurorul pune concluzii de respingere a tuturor apelurilor declarate în cauză, arătând că sentința apelată este legală și temeinică atât în latura penală cât și în latura civilă a cauzei, inculpatul a recunoscut fapta, pedeapsa a fost corect individualizată, starea de fapt a fost corect reținută și s-au avut în vedere circumstanțele reale ale faptei, iar cu privire la jurisprudența prezentată de avocatul părții vătămate arată că acesta nu a arătat și calificarea juridică a faptelor din respectivele cauze.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2652 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în baza art. 184 al. 2, 4 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 al.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. D. C., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal 1969, cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal 1969 și art. 82 Cod penal 1969, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare pentru inculpat de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 397 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. I. Ș., și în consecință a fost obligat inculpatul C. D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA București prin Sucursala A., și în limitele contractului de asigurare la plata următoarelor sume, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri către partea civilă: 1249 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale; 30.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății reprezentând daune morale, și au fost respinse în rest pretențiile civile formulate de această parte civilă.

A fost admisă acțiunea civilă a Spitalului C. Județean de Urgență A. și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5181,95 către această parte civilă, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I. Ș..

În baza ar 276 al. 4 rap.la art.274 al.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 12.000 lei cheltuieli judiciare către stat, precum și la plata către partea civilă M. I. Ș. a sumei de 3.558,8 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 07.08.2014 în dosar nr.159/P/2014 și înregistrat la instanță la data de 14.08.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.196 al.2, 3 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt că la data de 31.12.2013, inculpatul C. D. C. se afla pe locul din dreapta al autoturismului Seat L. cu nr. de înmatriculare provizoriu AR_, autoturism staționat pe partea stângă a . farmaciei Catena, dinspre . M. V.. Deoarece nu s-a asigurat la deschiderea portierei dreapta, a accidentat persoana vătămată M. I. Ș., care nu a mai avut timp să reacționeze, intrând în coliziune cu portiera autovehiculului. Această stare de fapt este susținută atât de declarația inculpatului (f. 38-42), cât și de cea dată de persoana vătămată (f.30-31), de martorul ocular M. S. L. (f.49-50) și de procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde au fost semnalate urmele impactului pe portiera dreapta a autovehiculului (f. 8-9).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 35/A1/19.02.2014 (f.21-22), completat cu raportul de expertiză medico-legală nr. 177/A1/06.06.2014 (f.28-29) a rezultat faptul că persoana vătămată a necesitat 240-260 zile îngrijiri medicale.

În ședința publică din data de 04.11.2014 inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta ce i se reține în sarcină prin rechizitoriu și solicită ca în privința sa judecata să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile art.396 al.10 Cod procedură penală.

În cauză persoana vătămată M. I. Ș. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.249 lei daune materiale și cu suma de 200.000 euro daune morale.

S. C. Judfețean de Urgență A. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.181,95 lei.

Văzând probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului (f.8-9), raport de constatare medico-legală nr. 35/A1/19.02.2014 (f.21-22), raportul de expertiză medico-legală nr. 177/A1/06.06.2014 (f.28-29), schița locului faptei (f.10), declarațiile inculpatului (f.38-42), declarații persoană vătămată (f.30-31), declarații martor ocular (f.49-50), planșa fotografică (f.12-15) și cazierul judiciar al inculpatului (f.44), cât și în cursul judecății: constituirea de parte civilă (f.17-23), la care se atașează înscrisuri medicale, chitanțe (f.24-49), declarația inculpatului (f.53), note scrise din partea părții responsabile civilmente Societatea de A.-Reasigurare A. SA (f. 54-58), practică judiciară (f. 94-151) și declarații martori (f.152, 153), instanța a reținut starea de fapt din rechizitoriu, mai sus menționată.

Astfel, vinovăția inculpatului rezultă din coroborarea probelor administrate la urmărirea penală cu declarațiile martorului M. S. L., care a arătat că în data de 31.12.2013 conducea autoturismul Seat L. cu număr înmatriculare AR-_ pe ..A., în apropierea farmaciei Catena, pe scaunul din dreapta aflându-se inculpatul, când intenționând să coboare, acesta a deschis portiera dreapta, acroșând un biciclist, în speță persoana vătămată. Martorul arată că biciclistul a suferit fractură la glezna dreaptă și a fost transportat de un echipaj Smurd la S. C. Județean de Urgență A.. Din raportul de primă expertiză nr.177/A1/06.06.2014 rezultă că persoana vătămată a suferit fractură trimaleolară dreaptă – CSOS parțial extras, focar maleolar intern în curs de consolidare, restul focarelor consolidate cu osteoporoză și tulburări circulatorii moderate, leziuni care au prezentat evoluție trenantă cu complicații, care sumează 240-260 zile îngrijiri medicale, incluzând și tratamentele de recuperare medicală și specialitate ulterioare.

Fapta inculpatului C. D. C. de a deschide portiera dreapta fără să se asigure, încălcând prevederile art.145 din HG 1391/2006 și astfel accidentând persoana vătămată, care a necesitat 240-260 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.1-3 Cod penal 1969, text de lege mai favorabil inculpatului sub aspectul limitelor de pedeapsă și a modalității de individualizare a executării acesteia în raport cu reglementarea prevăzută de Noul Cod penal din art.196 al.2, 3 Cod penal.

La stabilirea și individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal 1969 și art.52 Cod penal 1969, precum și pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului care, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut comiterea faptei, astfel că făcând și aplicarea art.396 al.10 Cod procedură penală, în baza art.184 al.2, 4 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 al.10 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969, s-a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal 1969, cu excepția dreptului de a alege.

Având în vedere că în fața instanței inculpatul a recunoscut comiterea faptei, văzând că potrivit certificatului de cazier judiciar de la fila 44 dosar u.p., acesta se află la primul conflict cu legea penală, văzând că infracțiunea este una din culpă, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art.396 al.10 Cod procedură penală, în baza art. 81, art. 71 al. 5 Cod penal 1969 și art. 82 Cod penal 1969, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin prezenta sentință și a fixat termen de încercare pentru inculpat de 2 ani și 6 luni.

Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că în cauză persoana vătămată M. I. Ș. s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro reprezentând daune morale și cu suma de 1.249 lei reprezentând daune materiale.

Analizând pretențiile civile formulate de persoana vătămată, instanța a constatat că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală trebuiesc îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și existența vinovăției.

Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite, precum și a vinovăției sub forma culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat, acesta trebuie să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența și posibilitatea de evaluare. Prejudiciul cert este atât cel actual deja produs cât și cel viitor care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare, nu însă și prejudiciul eventual.

În cauză, în privința prejudiciului material solicitat, instanța a apreciat că persoana vătămată M. I. Ș. a făcut dovada cu înscrisurile de la filele 81-85 și 156-158 și cu martorii audiați în cauză a unui prejudiciu material de 1.249 lei, reprezentând costuri medicamente, consultații medicale, expertiză psihologică, radiografii și taxă achitată SML. Deci aceste daune materiale, instanța le-a considerat dovedite și justificate.

În privința daunelor morale solicitate de persoana vătămată, instanța a constatat că prejudiciul moral parte a prejudiciului total constă în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale ale persoanei vătămate. Existența acestuia este incontestabilă în condițiile în care suferințele fizice ale persoanei vătămate au fost dublate de suferințele psihice.

Având în vedere numărul relativ ridicat de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate, zile care includ și tratamentele și recuperările de specialitate ulterioare, ținând cont totodată și de vârsta persoanei vătămate, precum și concluziile expertizei psihologice extrajudiciare din care rezultă că partea civilă fără un suport psiho-afectiv adecvat poate suferi o deteriorare afectivă severă, luând în considerare și declarațiile martorilor audiați în ședința publică de astăzi care au relatat despre suferințele fizice și intervențiile chirurgicale suferite de către persoana vătămată, instanța a apreciat că acordarea sumei de 30.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri, cu titlu de daune morale este în măsură să satisfacă prejudiciul moral încercat de aceasta, fără a constitui în același timp o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

La data producerii accidentului autoturismul în care se găsea inculpatul, marca Seat L. cu număr de înmatriculare AR-_ beneficia de polița de asigurare de răspundere civilă ./02/X1/SP nr._ încheiată cu asiguratorul . SA – fila 52 dosar u.p., astfel că instanța a obligat societatea de asigurare în calitate de parte responsabilă civilmente la plata în solidar cu inculpatul a tuturor sumelor menționate mai sus cu titlu de daune materiale și morale.

Astfel, în baza art. 397 Cod procedură penală, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. I. Ș., și în consecință l-a obligat pe inculpatul C. D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SA București prin Sucursala A., și în limitele contractului de asigurare la plata următoarelor sume, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data pronunțării prezentei hotărâri către partea civilă: 1249 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale; 30.000 euro sau contravaloarea în lei la data plății reprezentând daune morale, și va respinge în rest pretențiile civile formulate de această parte civilă.

Văzând că în cauză s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență A., conform înscrisului de la fila 56 dosar u.p., cu suma de 5.181,95 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, dovedite cu decontul de la fila 57 dosar, instanța a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5181,95 către această parte civilă, cu titlu de cheltuieli de spitalizare a părții civile M. I. Ș..

Împotriva sentinței penale nr. 2652 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ au declarat apel inculpatul C. D. C., partea civilă M. I. Ș. și partea responsabilă civilmente . SA înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 10.12.2014, sub nr._ .

În motivarea apelului partea responsabilă civilmente . SA solicită reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate părții civile M. I. Ș. și înlăturarea obligării sale la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 12.000 lei, la care a fost obligată alături de inculpat.

Partea civilă M. I. Ș. în motivarea apelului solicită majorarea cuantumului despăgubirilor morale acordate de prima instanță, acordarea dobânzii legale și a indicelui de inflație raportat la despăgubirile civile (materiale și morale) de la data producerii accidentului și până la data plății efective și obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente alături/în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă în apel.

Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:

Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Vinovăția inculpatului cu privire la fapta reținută prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile martorului M. S. L., adresă SPCRPCÎV T., proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico legală și din care rezultă faptul că în data de 31.12.2013 fără a se asigura inculpatul a deschis portiera dreaptă a autoturismului și astfel a accidentat-o pe persoana vătămată care a necesitat 240-260 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

De altfel, starea de fapt, vinovăția și încadrarea juridică a faptei nu au fost contestate de către apelanți, inculpatul beneficiind de aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p. privind recunoașterea de vinovăție, motiv pentru care instanța de apel va analiza criticile apelanților privind soluționarea acțiunii civile, inculpatul apelant neformulând motive de apel.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă instanța de apel constată că prima instanță în mod corect a stabilit ca fiind mai favorabilă legea veche, C.p. din 1969, motiv pentru care va menține raționamentele primei instanțe cu privire la acest aspect.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal .

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

La stabilirea pedepsei s-a avut în vedere gravitatea faptei, dar și aspectele favorabile acestuia precum lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptei potrivit art.396 alin.10 C.p.p., motiv pentru care nu se impune reducerea sau majorarea pedepsei de 6 luni închisoare aceasta fiind corect individualizată prin orientarea sub minimul special prevăzut de textul de lege.

În ceea ce privește modalitatea de executare, raportat la cuantumul pedepsei aplicate,lipsa antecedentelor penale, instanța de apel constată că în mod corect a fost suspendată executarea pedepsei, în cauză fiind îndeplinite prevederile art.81 C.p. din 1969 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Criticile părții civile și ale părții responsabile civilmente cu privire la soluționarea acțiunii civile sunt nefondate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 C.p.p. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 1357 și următoarele C.civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică deja produs; cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este susceptibil de evaluare; însă nu și prejudiciul eventual. Astfel fiind, se constată că din suma de 1249 lei solicitată drept daune materiale a fost corect stabilită de către prima instanță, potrivit depozițiilor martorilor și a înscrisurilor depuse la dosar, această sumă nefiind contestată de către apelanți.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, instanța de apel apreciază că suma de 30 000 euro este una rezonabilă în raport cu suferințele părții civile în urma producerii accidentului. La stabilirea sumei acordată cu titlu de daune morale trebuie avute în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei. Astfel, despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, "creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună". Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

În urma faptei inculpatului, partea civilă a suferit leziuni pentru care au fost necesare 240-260 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico-legală nr. 177/A1/6.06.2014 (fila 24-26 dosar primă instanță). Avându-se în vedere atât suferințele, cât și perioada de tratament și recuperare a acesteia descrise în actele medicale existente în cauză, instanța de apel apreciază că nu se impune majorarea sau diminuarea daunelor morale .

În ceea ce privește acordarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor acordate drept daune materiale și morale începând cu data producerii accidentului potrivit solicitării părții civile, instanța de apel constată că în mod corect prima instanță a dispus plata acestora începând cu data pronunțării sentinței, deoarece cuantumul sumelor acordate drept daune materiale și morale a fost stabilit la aceasta dată, el nefiind cunoscut la data producerii accidentului pentru a se putea acorda începând cu data respectivă.

Critica părții responsabile civilmente cu privire la obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare în primă instanță este nefondată, întrucât în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.274 alin.3 C.p.p. potrivit cărora „partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. D. C., partea civilă M. I. Ș. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 2652 din 18.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va fi obligat fiecare apelant la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C. D. C., partea civilă M. I. Ș. și partea responsabilă civilmente . SA împotriva sentinței penale nr. 2652 din 18.11.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe fiecare apelant la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 5 februarie 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

G. B. C. I. M.

GREFIER,

A. B.

Red. C.I.M. /11.02.2015

Tehnored.A.B.2 ex./16 Februarie 2015

Prima instanță: M. C.