Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1013/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1013/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1013/A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 octombrie 2015
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR: C. C.
GREFIER: C. P.
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror V. F..
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de inculpații G. N. S., G. M. A. și L. F. A. împotriva sentinței penale nr. 62/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.09.2015, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 13.10.2015, când,
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală 62/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosar nr._,
În temeiul art. 386 Cod procedura penala cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului G. S. N., fiul lui S. si N., nascut la data de 4.10.1985, in municipiul Resita, jud. C.-S., domiciliat in Oravita, ., .-S., posesor al C.I. ., nr._, CNP_ stabilita prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de:
- “conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere”, prevazuta de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002
- „refuzul conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei”, prevazuta de art. 87 alin.5 din O.U.G. 195/2002
toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969 în infracțiunile de:
- „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere”, prevazuta de art. 335 alin. 1 Cod penal
- „refuzul conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei”, prevazuta de art. 337 Cod penal
toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 335 alin. 1 Cod penal, art. 38 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul G. S. N., cetatean roman, studii 7 clase, fara ocupatie, fara antecedente penale, cu datele de identificare precizate mai sus, la pedeapsa de 1(un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere”.
În baza art. 337 Cod penal, art. 38 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul G. S. N. la pedeapsa de 1(un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de „refuzul conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei”.
În baza art. 38 al. 1 teza I Cod penal raportat la art. 39 al. 1 lit. b) Cod penal, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea constand in 1 an inchisoare si 6 luni inchisoare pe care a sporit-o cu 1/3 din cealalta pedepsa stabilita, respectiv cu 6 luni inchisoare, urmând ca în final sa aplice inculpatului o pedeapsă constand in 2 (doi) ani inchisoare.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilește un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare sociala organizat de serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul C.-S..
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primariei Orasului Oravita pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
În temeiul art. 386 Cod procedura penala cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei G. M. A., fiica lui C. si E., nascuta la data de 1.04.1989, in localitatea Tirgu J., jud. Gorj, domiciliat in Oravita, . A7, scara B, .-S., posesoare a C.I. ., nr._, CNP_ stabilita prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de:
- “marturie mincinoasa”, prevazuta de art. 260 alin. 1 Cod penal 1969
în infracțiunile de:
- „marturie mincinoasa”, prevazuta de art.273 alin. 1 Cod penal
În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art. 5 Cod penal a stabilit pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare în sarcina inculpatei G. M. A., cetatean roman, studii 8 clase, fara ocupatie, fara antecedente penale, cu datele de identificare precizate mai sus, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „marturie mincinoasa” prevazuta de art.273 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe langa Tribunalul C.-S..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 260 alin. 1 Cod penal 1969, art. 33 al. 1 lit. a Cod penal1969, art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul L. F. A., fiul lui I. si C., nascut la data de 22.02.1990, in localitatea Oravita, jud. C.-S., domiciliat in Oravita, . F2, scara A, .-S., posesor al C.I. ., nr._, CNP_, cetatean roman, studii 12 clase, fara ocupatie, fara antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de „marturie mincinoasa”.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 264 alin. 1 Cod penal 1969, art. 33 al. 1 lit. a Cod penal 1969, art. 5 Cod penal a condamnat inculpatul L. F. A., cu datele de identificare precizate mai sus, la pedeapsa de 6 (sase)luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de „favorizarea infractorului”.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) Cod penal 1969 raportat la art. 34 al. 1 lit. b) Cod penal 1969, a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea constand in 1(un) an inchisoare.
În baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 alin. 1 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.82 Cod penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 404 Cod procedura penala a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal din 1969, respectiv, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedura penala, a obligat inculpații in solidar la plata sumei de 933 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oravita nr. 379/P/2012, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 27.06.2013 sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul G. S. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată si „refuzul conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei”, prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal, inculpata G. M. A. pentru savarsirea infractiunii de „marturie mincinoasa”, prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal si inculpatul L. F. A., pentru savarsirea infractiunilor de „marturie mincinoasa”, prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal si „ favorizarea infractorului” prev. de art. 264 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut următoarea stare de fapt:
În noaptea de 9/10.03.2012 inculpatul G. S. N. impreuna cu inculpatul L. F. A. si alti prieteni, respectiv martorii J. G. F., C. S. D. si C. A. A. s-au intalnit in localul . din Oravita unde au consumat bauturi alcoolice.
Martorul J. G. F., fiind in stare de ebrietate lasa cheile autoturismului sau inculpatilor si ii roaga sa-i parcheze autoturismul in apropierea locuintei sale. A doua zi dimineata, uitand ca a lasat cheile autoturismului, inculpatilor si vazand ca autoturismul nu se afla in parcare, anunta organele de politie cu privire la faptul ca i-a fost sustras autoturismul. In drum spre locuinta martorului J. G. F., organele de politie intalnesc in trafic autoturismul ce fusese semnalat ca furat si pleaca in urmarirea acestuia. Organele de politie reusesc sa opreasca autoturimsul declarat furat in fata Primariei Oravita, inculpatul G. S. N. fiind condus la sediul politiei. Ulterior acolo se prezinta si martorul J. G. F. care arata ca nu i-a fost sustras autoturismul, lasand cu intentie cheile pe masa localului pentru ca prietenii sai sa-l duca acasa.
Inculpatul G. S. N. neaga conducerea autovehiculului pe drumurile publice aratand ca nu este posesor al permisului de conducere si refuza si recoltarea probelor biologice.
Ulterior, sotia inculpatului, G. A. declara ca ea este cea care a condus autovehiculul, aspect ce este confirmat si de inculpatul L. F. A..
Cele declarate de inculpati sunt infirmate de martorii prezenti la fata locului. Starea de fapt reținută în rechizitoriu și descrisă mai sus a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare din data de 12.07.2012, proces verbal de constatare din data de 10.03.2012, declaratia inculpatului G. S. N. din data de 19.11.2012, declaratia inculpatului din data de 3.10.2012, declaratia inculpatului din data de 10.03.2012, proces verbal de consemnare a refuzului inculpatului G. S. N. de a da declaratie, adresa nr._/11.04.2012 a MAI Institutia Prefectului C.-S. – Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor, proces verbal de aducere la cunostinta a invinuirii si a dreptului la aparare, declaratia inculpatei G. M. A. din 19.11.2012, declaratia inculpatului L. F. A. din data de 20.11.2012, declartia martorului L. D. din data de 15.11.2012, proces verbal din data de 29.01.2013, declaratia martorului I. C. I. din data de 25.09.2012, declaratia martorului I. D. I. din data de 25.09.2012, declaratia martorului Melina G. D. din data de 31.01.2013, declaratia martorului C. M. din data de 19.11.2012, declaratia martorului J. G. F. din data de 26.09.2012, declaratia martorului J. G. F. inregistrata la P. de pe langa Judecatoria Oravita la data de 13.03.2012, declaratia martorului C. D. F. din data de 19.11.2012, declaratia martorului Hergan G. din data de 19.11.2012, declaratie de martor a lui G. M. A. din data de 4.10.2012, declaratia martorului C. A. A. din data de 25.09.2012, declaratia martorului C. S. D. din data de 2.10.2012, declaratie de martor a lui L. Falvius A., proces verbal de cautare a numitului A. G. S., declaratia numitului A. G. S., proces verbal de predare a autoturismului, actele autoturismului, plansa foto, fise de cazier judiciar ale inculpatilor, proces verbal de aducere la cunostinta a materialului de urmarire penala.
În faza de cercetare judecătorească au fost administrate următoarele mijloace de probă: fisa cazier judiciar a inculpatilor, declaratia inculpatului G. S. N. din data de 11.11.2013, declartia inculpatei G. M. A. din data de 11.11.2013, declaratia inculpatului L. F. A. din data de 11.11.2013, declaratie martor C. M. din data de 9.12.2013, declaratia martorilor Curtan G. si P. I. din data de 13.01.2014, declartia martorului L. D. din data de 10.02.2014, declaratia martorilor C. S. D. si Hergan G. din data de 22.09.2014, declaratia martorului C. A. A. din data de 3.11.2014, declaratia inculpatului G. sever N. din data de 12.01.2015, declaratia martorului I. C. I. din data de 12.01.2015, declaratia inculpatei G. M. Alinadi data de 9.02.2015,declaratia martorului Melina G. D. din data de 9.02.2015, declaratia martorului G. F. din data de 9.02.2015, declaratia martorului L. D. din data de 23 martie 2015, declaratia inculpatului L. F. A. din data de 23.03.2015.
Audiati in fata instantei niciunul dintre inculpati nu au recunoscut savarsirea faptei.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 387 din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
In noaptea de 9/10.03.2012 inculpatii G. S. N. si L. F. A. impreuna cu prietenii lor, martorii, J. G. F., C. S. D. si C. Adria A. s-au intalnit in localul . din localitatea Oravita, situat pe . au consumat bauturi alcoolice pana in jurul orelor 4 dimineata. Martorul J. G. F., fiind in stare de ebrietate, si-a rugat prietenii sa-i aduca autoturismul in parcarea din apropierea locuintei sale, lasand cheile acestuia pe masa si plecand.
A doua zi dimineata, bunica martorului J. G. F. a observat ca autoturismul nu se afla in parcarea din apropierea locuintei. Trezit din somn de catre bunica sa si datorita starii de ebrietate in care se afla, martorul a uitat ca a lasat cheile autoturismului prietenilor sai pe masa localului in care au consumat alcool si a apelat serviciul de urgenta 112 sesizand furtul autoturismului său.
În baza sesizarii, organele de politie s-au deplasat spre localul . din Oravita, observand pe traseu autoturismul ce a fost raportat ca sustras, la volanul caruia se afla inculpatul G. S. N.. Organele de politie au pornit in urmarirea acestuia, acesta orpind voluntar in apropierea Primariei Oravita. Din declaratiile martorilor G. F., agent sef de politie si Melina G. D., subofiter in cadrul Inspectoratului de Jandarmi, la volanul autoturismului se afla inculpatul G. S. N., aceștia arată că îl recunosc pe inculpat intrucat il cunosc de mai mult timp fiind tot din Oravita. De asemenea, martorul L. D., care se afla in fata unui chioșc situat in apropiere de locul opririi autoturismului raportat ca sustras a precizat ca nu a vazut ca la fata locului sa se afla vreo femeie, acelasi lucru fiind aratat si de catre martorii G. F. si Melina G. D..
Ceilalti martori audiati in cauza in fata instantei au declarat fie ca nu-si mai amintesc cu exactitate cele intamplate datorita starii de ebrietate in care se aflau ( C. A. A. – fila 188 dosar, C. S. D.- fila 160 dosar) fie ca nu se aflau la locul faptei (martorul Hergan G.– fila 161 dosar, martorul C. M. – fila 47 dosar). Declaratiile martorilor propusi de inculpat - P. I. (fila 63 dosar) si Crutan G. (fila 61 dosar) se refera la un alt moment temporal, respectiv la momentul in care masina condusa de inculpat a ajuns in fata Primariei si prin urmare nu contrazic in niciun fel declaratiile agentului de politie G. F. si ale jandarmului Melina G. D. care au relatat ca l-au vazut pe inculpat la volan in timpul deplasarii. De altfel, la randul lor, declaratiile martorilor propusi in aparare sunt contrazise de declaratiile martorului L. D. (fila 74 dosar) si I. C. I. (fila 201 dosar) care au aratat ca la locul opririi autoturismului nu se afla nicio femeie.
Organele de politie au solicitat inculpatului G. S. N. sa prezinte permisul de conducere si sa se supuna recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, insa acesta a negat faptul ca ar fi condus pe drumurile publice autoturismul marca Ford Focus cu numarul de inmatriculare R 393 E aratand ca nu poseda permis de conducere, drept urmare a refuzat sa se supuna testarii aerului expirat. A fost condus la Spitalul orasenesc Oravita iar acolo a refuzat si recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, aspect ce rezulta din procesul verbal de consemnare a refuzului inculpatului de a se supune recoltarii probelor biologice, aflat la fila 15 dosar de urmarire penala si proces verbal de constatare aflata la fila 13 dosar de urmarire penala, intocmit in prezenta martorilor oculari I. C. I. si I. D. I..
Din adresa nr._/11.04.2012 comunicata la dosarul de urmarire penala de catre Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor (fila 23 dosar u.p.) rezulta că inculatul G. S. N. nu figureaza in evidente ca fiind posesor al permisului de conducere.
Analizând declarațiile inculpaților G. M. A. si L. F. Alexadru din cursul urmăririi penale s-a constatat următoarele:
În declarația de martor (luată cu respectarea condițiilor procedurale) din 28.09.2012 (fila 56 dosar de urmarire penala) inculpatul L. F. A. a aratat ca sotia inculpatului G. S. N., inculpata G. M. A. este cea care a condus autoturismul proprietatea numitului J. F..
In declaratia olografa data in calitate de martor de inculpatul L. F. A. din data de 16.05.2012 acesta a aratat din nou ca autoturismul marca Ford Focus aparatinand lui J. G. F. a fost condus de la catre inculpata G. M. A. pana in fata Primariei Oravita unde au fost opriti de u echipaj de politie.
In declaratia din data de 20.11.2012 (filele 29-32 dosar de urmarire penala) inculpatul L. F. A. revine si arata ca banuieste ca autoturismul a fost condus de numita G. M. A., insa nu isi mai aduce aminte cu exactitate.
In declaratia olografa din data de 10.03.2012 (fila 51 dosar de urmarire penala), inculpata G. M. A. a aratat ca ea este cea care a condus autoturismul marca Ford Focus pana in fata Primariei Oravita unde a fost oprita de organele de politie, intrucat ceilalti ocupanti ai vehiculului nu detineau permis de conducere.
În declarația de martor (luată cu respectarea condițiilor procedurale) din 4.10.2012 (fila 49 dosar de urmarire penala) data in calitate de martor, inculpata G. M. A. arata din nou ca ea este cea care a condus autoturismul numitului J. G. F. de la localul . si pana in fata Primariei Oravita unde, de aceasta data, arata ca a oprit voluntar si a mers la chioșc pentru a face cumparaturi, insa la vederea organelor de politie a plecat pe jos de la locul faptei inspre casa, lasand pasagerii autoturismului cu organele de politie.
In declaratia data in calitate de inculpat la data de 19.11.2012 de catre G. M. A. (filele 27-28 dosar de urmarire penala), aceasta arata ca a condus autoturismul marca Ford Focus si a oprit voluntar in fata Primariei Oravita.
Inculpatii G. M. A. si L. F. A., in fata instantei, au aratat ca isi mentin declaratiile date in fata organelor de urmarire penala.
Declaratiile acestora sunt contrazise de declaratiile martorilor G. F., Melina G. D., L. D., I. C. I. (fila 36 dosar urmarire penala), I. D. I. ( fila 37 dosar urmarire penala), care au aratat ca autoturismul marca Ford Focus era condus de catre inculpatul G. S. N..
Urmare a adresei Parchetului de pe laga Judecatoria Oravita inregistrata sub nr. 216/II/6/2015, Judecatoria Oravita a respins o cerere de audiere a unui martor cu identitate protejata dosarul fiind predat spre pastrare in conditii de confidentialitate grefierului sef al instantei.
Astfel, starea de fapt reținută și vinovăția inculpaților G. S. N., G. M. A. si L. F. A. sunt pe deplin dovedite de probele administrate în cauză: proces verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare, proces verbal de constatare, declarațiile inculpaților care se coroborează cu declarațiile martorilor.
Dispozițiile legale prin care au fost incriminate cele doua infracțiuni reținute in sarcina inculpatului G. S. N. - art. 86 al. 1 si art. 87 alin.5 din OUG 195/2002, au fost abrogate prin Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, infracțiunile fiind in prezent incriminate de art. 335 al. 1 si art. 337 C.pen.. Dispozițiile legi noi conțin aceleași elemente constitutive ale infracțiunii iar in cazul infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere aceleași limite de pedeapsa. In cazul infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei limitele de pedeapsa sunt de la 1 an la 5 ani, spre deosebire de legea veche unde limitele pedepsei erau de la 2 la 7 ani.
In baza dispozițiilor art. 5 Cod penal, in interpretarea data acestora prin Decizia 265/06.05.2014 a Curtii Constituționale instanța a apreciat ca legea penala mai favorabila inculpatului este legea noua in baza următoarelor considerente:
Dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile inculpatului prin prisma prevederilor referitoare la limitele de pedeapsa si prin prisma regimului pedepselor accesorii.
Astfel, in temeiul art. 386 Cod procedura penala cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului G. S. N., fiul lui S. si N., nascut la data de 4.10.1985, in municipiul Resita, jud. C.-S., domiciliat in Oravita, . A7, scara B, .-S., posesor al C.I. ., nr._, CNP_ stabilita prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de:
- “conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere”, prevazuta de art. 86 alin. 1 din O.U.G. 195/2002
- „refuzul conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei”, prevazuta de art. 87 alin.5 din O.U.G. 195/2002
toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal 1969 în infracțiunile de:
- „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care nu poseda permis de conducere”, prevazuta de art. 335 alin. 1 Cod penal
- „refuzul conducatorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii permisului de conducere de a se supune prelevarii de mostre biologice necesare in vederea stabilirii alcoolemiei”, prevazuta de art. 337 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului G. S. N., care in data de 10.03.2012, in jurul orelor 07,22 a condus pe raza localitatii Oravita, autoturismul marca Ford Focus fara a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. art. 335 alin.1 Cod pen..
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, fapta inculpatului care, potrivit procesului verbal de constatare, a declaratiilor martorilor oculari I. D. I., I. C. I. si L. D., dar si adresei nr._/11.04.2012 a SPCRPCIV, a condus autoturismul marca Ford Focus pe un drum public( .. 1 Decembrie 1918 din Oravita) fara a poseda permis de conducere, constituie elementul material al infractiunii prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal.
Urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii de autovehicule nu au cunoștințele necesare în domeniu, aspect care se verifică cu ocazia examinării în vederea obținerii permisului de conducere.
Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că deși știa că nu deține permis de conducere si ca se află sub influența băuturilor alcoolice, a decis totuși sa conducă autoturismul pe drumurile publice.
Fapta inculpatului G. S. N. care in data de 10.03.2012, in jurul orelor 7,22 a condus autoturismul marca Ford Focus pe raza localitatii Oravita, iar la solicitarea organelor de politie a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice si la spitalul orasenesc Oravita, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de „ refuzul de la prelevarea mostrelor biolgice”, prev. de art. 337 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 Cod penal s-a realizat prin conduita inculpatului care, dupa ce a condus autoturismul pe drumul public, in localitatea Oravita, a refuzat recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier si pentru raporturile sociale aparate prin dispozitii imperative ale legii generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs, sunt aplicabile față de inculpat prevederile art.38 lit. a Cod penal.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere”, prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal si de „ refuzul de la prelevarea mostrelor biologice”, prev. de art. 337 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpatul este căsătorit, are studii 7 clase si nu a mai săvârșit infracțiuni. Instanța retine si faptul ca inculpatul, cunoscând ca nu poseda permis de conducere si ca a consumat băuturi alcoolice a permis accesul in autoturism a 3 pasageri. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat intrucat a savarsit infractiunile in concurs, cu intentie, punand in primejdie viata si integritatea corporala a celorlalti participanti la trafic si a pasagerilor aflati in autoturism.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.335 alin. 1 Cod penal și la o pedeapsă de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice” prev. de art. 337 Cod penal
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs, în baza art.38 alin. 1 teza I Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an si 6 (sase) luni inchisoare pe care a sporit-o cu 1/3 din cealaltă pedeapsa stabilita, respectiv cu 6 luni inchisoare, urmand ca in final sa aplice inculpatului o pedeapsa constand in 2 (doi) ani inchisoare.
În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va stabili un termen de supraveghere de 3 (trei) ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pena obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe langa Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen. a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare sociala organizat de serviciul de probatiune de pe langa Tribunalul C.-S..
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primariei Orasului Oravita pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
Dispozitiile legale prin care a fost incriminata infracțiunea reținuta in sarcina inculpatei G. M. A. - art. 260 alin.1 Cod penal, au fost abrogate prin Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, infracțiunea fiind in prezent incriminate de art. 273 alin.1 C.pen.. Dispozițiile legi noi conțin aceleași elemente constitutive ale infracțiunii insa limitele de pedeapsa sunt mai mici in noua reglementare, respectiv de la 6 luni la 3 ani sau amenda spre deosebire de Codul penal din 1969 unde limite de pedeapsa erau de la 1 la 5 ani.
In baza dispozițiilor art. 5 Cod penal, in interpretarea data acestora prin Decizia 265/06.05.2014 a Curtii Constituționale instanța a apreciat ca legea penala mai favorabila inculpatei este legea noua prin prisma prevederilor referitoare la limitele de pedeapsa si regimului pedepselor accesorii.
Astfel, in temeiul art. 386 Cod procedura penala cu aplicarea art. 5 Cod penal, a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei G. M. A., fiica lui C. si E., nascuta la data de 1.04.1989, in localitatea Tirgu J., jud. Gorj, domiciliat in Oravita, . A7, scara B, .-S., posesoare a C.I. ., nr._, CNP_ stabilita prin actul de sesizare a instanței din infracțiunile de:
- “marturie mincinoasa”, prevazuta de art. 260 alin. 1 Cod penal 1969
în infracțiunile de:
- „marturie mincinoasa”, prevazuta de art.273 alin. 1 Cod penal
Fapta inculpatei G. M. A., care la data de 10.03.2012 si 4.10.2012, fiind audiata în calitate de martor în dosarul penal nr. 379/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oravita a relatat o stare de fapt ce nu corespunde realitatii, afirmatia sa privind o împrejurare esentiala pentru solutionarea cauzei penale de fata, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art. 273 alin. 1 C. pen..
Elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în actiunea inculpatei de a face afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale cu privire la care a fost intrebata. Urmarea imediata a faptei, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpata a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru infaptuirea justitiei si pentru raporturile sociale aparate prin dispozitii imperative ale legii generată de conduita inculpatei.
În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatei îmbracă forma intenției directe aspect ce rezultă din împrejurarea că deși știa că prin declarațiile sale obstructioneaza infaptuirea justitiei, a urmarit sa evite tragerea la răspundere penala a sotului sau, inculpatul G. S. N..
Din analiza fișei de cazier a inculpatei rezultă că aceasta nu a mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de „marturie mincinoasa”, prevăzută de art.273 alin.1 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța a reținut că inculpata este căsătorita, are studii 8 clase si nu a mai săvârșit infracțiuni, având in întreținere si un copil minor. Inculpata nu a recunoscut savarsirea faptei.
Pentru aceste motive a stabilit pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare în sarcina inculpatei G. M. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „marturie mincinoasa” prevăzuta de art. 273 al. 1 C. pen.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare; inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa închisorii; aceasta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității (fila 215 dosar) iar în raport de persoana inculpatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpata este de 3 ani închisoare, pedeapsa inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpata nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1), (3) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S..
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Fapta inculpatului L. F. A. care la data de 16.05.2012 si 28.09.2012, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr. 379/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oravita a relatat o stare de fapt ce nu corespunde realitatii, afirmatia sa privind o împrejurare esentiala pentru solutionarea cauzei penale de fata, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 alin. 1 C. penal 1969.
Elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în actiunea inculpatului de a face afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale cu privire la care a fost intrebat. Urmarea imediata a faptei, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru infaptuirea justitiei si pentru raporturile sociale aparate prin dispozitii imperative ale legii generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatului imbraca forma intentiei directe, aspect ce rezultă din împrejurarea că deși știa că prin declaratiile sale obstructioneaza infaptuirea justitiei, a urmarit sa evite tragerea la raspundere penala a inculpatului G. S. N..
Fapta inculpatului L. F. A. care la data de 16.05.2012 si 28.09.2012, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr. 379/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oravita a incercat sa ingreuneze aflarea adevarului in cauza antementionata cu privire la inculpatul G. S. N., fara o intelegere stabilita iniante sau in timpul savarsirii infractiunii, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de „favorizarea infractorului”, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal.
Elementul material al infracțiunii de favorizarea infractorului constă în actiunea inculpatului de a favoriza un infractor pentru a ingreuna urmarirea penala si judecata. Urmarea imediata a faptei, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru înfăptuirea justiției si pentru raporturile sociale aparate prin dispoziții imperative ale legii generate de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, fapta inculpatului îmbrăca forma intenției directe, aspect ce rezultă din împrejurarea că deși știa că prin declarațiile sale îngreunează urmărirea penala si judecata a urmărit sa evite tragerea la răspundere penala a inculpatului G. S. N..
Întrucât faptele au fost săvârșite în concurs, sunt aplicabile față de inculpat prevederile art.33 alin.1 lit. a Cod penal 1969.
Infracțiunile sus-arătate, anterior reglementate în cuprinsul art. 260 alin.1 din Cod penal 1969 si 264 alin. 1 Cod penal 1969, text abrogat prin Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, se găsește în prezent reglementată în cuprinsul art. 273 alin.1 C.pen. si 269 alin. 1 Cod penal. Instanța apreciază ca prin prisma modului de reglementare a concursului de infracțiuni și a reglementării executării pedepsei aplicabila inculpatului este legea veche care permite suspendarea condiționată a executării pedepselor.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că acesta are antecedente penale, insa nu este in stare de recidiva.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de „marturie mincinoasa”, prev. de art. 260 Cod penal 1969 si „favorizarea infractorului”, prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal 1969.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art. 18 ind. 1 și 72 Cod penal din 1969.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal 1969, instanța a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-au produs si care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei sale.
Instanța nu a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțe atenuante si va aplica următoarele pedepse:
Pentru savarsirea infractiunii de “marturie mincinoasa” prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal 1969 instanta a condamnat pe inculpatul L. F. A., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. Instanta ii va interzice inculpatului in baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale.
Pentru savarsirea infractiunii de „favorizarea infractorului” prev. de art. 264 alin. 1 Cod penal 1969 instanta a condamnat pe inculpatul L. F. A., la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare. De asemenea instanta ii va interzice inculpatului in baza art.71 alin.1 Cod penal 1969, drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) Cod penal 1969, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal 1969, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, rezultând o pedeapsă de 1 (un) an închisoare.
Instanța i-a interzis inculpatului in baza art.71 alin.1 Cod penal, 1969 drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 Cod penal 1969, instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal 1969, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani , termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal 1969.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.5 Cod penal 1969, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 404 Cod procedura penala instanta a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal 1969, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedura penala, a obligat inculpații in solidar la plata sumei de 933 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații G. N. S., G. M. A. și L. F. A. fără a-l motiva în scris însă ce a fost susținut oral de către apărătorii aleși și care în principiu au solicitat achitarea inculpaților motivat de faptul că în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, organele de urmărire penală și instanța de judecată acceptând audierea în calitatea de martori a agenților constatatori în lipsa altor martori.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p., Curtea găsește hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală cu consecința respingerii apelurilor pentru următoarele considerente:
Inculpații și-au întemeiat apelurile formulate pe lipsa probelor din care să rezulte faptul că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, dublată de faptul că în speță în lipsa oricăror altor probe au fost audiați în calitate de martori agenții constatatori care au procedat la depistarea în trafic a autoturismului reclamat ca fiind furat.
Cu toate acestea, Curtea nu va putea reține aceste apărări ale inculpaților pentru următoarele considerente:
La filele 13-14 dosar UP se află procesul verbal de constatare din cuprinsul căruia rezultă faptul că în urma sesizării prin intermediul apelului unic de urgență 112 de faptul că numitului F. G. din O. i-ar fi fost sustras autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare R 393 E din apropierea localului . de pe . O., numitul G. F. polițist în cadrul Poliției O. și Melina G. din cadrul Grupei de Jandarmi O. ce efectuau la momentul respectiv patrularea în zonă au fost direcționați și s-au deplasat spre locul în care s-a afirmat că a fost parcată ultima dată mașina reclamată ca fiind furată.
La un moment dat cei doi aflându-se în autoturismul de serviciu au observat în trafic mașina reclamată ca fiind furată fiind condusă de către numitul G. S. N., astfel că au pornit în urmărirea autoturismului pentru a proceda la oprirea acestuia și identificarea tuturor persoanelor aflate în mașină.
Constatând faptul că sunt urmăriți de către organele de poliție, șoferul mașinii a oprit voluntar mașina pe . pe partea dreaptă a drumului în fața Primăriei O., iar organele de poliție ajungând imediat și oprind în apropierea locului au trecut la legitimarea persoanelor ce au coborât din autoturism.
Astfel cum rezultă atât din cuprinsul procesului verbal încheiat cât și din declarațiile martorilor asistenți date în faza de urmărire penală la momentul identificării persoanelor ce au coborât din mașină printre acestea nu se afla nici o persoană de sex feminin, fiind identificați numai inculpații G. S. N. și L. F. A. precum și numiții C. Ș. D. și C. A..
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere precum și infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei comisă de către inculpatul G. S. N., Curtea constată faptul că atât inculpatul cât și persoanele ce s-au aflat cu acesta în autoturism au confirmat faptul că în noaptea de 9/10.03.2012 aceștia împreună cu proprietarul autoturismului au consumat mai multe cantități de băuturi alcoolice după care numitul J. F. a părăsit la un moment dat localul pentru a se deplasa către casă lăsând cheia mașinii cu care venise pe masă și solicitând prietenilor săi ca la plecare să-i ducă mașina în fața imobilului unde locuia.
Datorită stării de ebrietate în care acesta s-a aflat atunci când a fost trezit martorul J. F. constatând lipsa mașinii din fața imobilului și neamintindu-și unde a lăsat-o, a crezut că mașina i-a fost sustrasă motiv pentru care a anunțat organele de poliție despre această dispariție.
Fiind depistați în trafic imediat după oprirea autoturismului inculpații G. S., L. F. și numiții C. Ș. și C. A. au fost identificați de către organele de poliție în apropierea autoturismului fiindu-i solicitat inculpatului G. să prezinte documentele mașinii precum și permisul de conducere și deoarece emana halenă alcoolică în aerul expirat i s-a solicitat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Încă de la început inculpatul a arătat că nu a condus el mașina ci soția sa cu toate că la locul respectiv nu a fost identificată nicio persoană de sex feminin.
Chiar dacă inculpata G. M. a afirmat că ea a fost cea care a condus mașina, iar la momentul la care organele de poliție au procedat la identificarea persoanelor pasageri ai autovehiculului, aceasta nu se afla în respectivul loc, deoarece s-a deplasat la un chioșc din apropiere pentru a face cumpărături de unde a observat faptul că organele de poliție procedează la identificarea tuturor persoanelor ce s-au aflat în autoturism iar mai apoi soțul său și încă o persoană au fost luate cu mașina poliției și duși la sediul secției, aceasta din urmă (cunoscând că ea a condus autoturismul, și fiind vorba despre soțul său aflat în stare de ebrietate), nu a fost măcar curioasă să vadă despre ce este vorba și pentru ce a fost ridicat soțul său.
Mai mult decât atât, aceeași inculpată a afirmat că a oprit mașina în fața primăriei pentru a coborî frații C., pe care trebuia să îi ducă acasă, fără a da nici o explicație plauzibilă de ce aceasta a coborât imediat din mașină și s-a îndreptat spre chioșc pentru a-și face cumpărături, în timp ce frații C. ce trebuiau să plece către casă au rămas lângă mașină împreună cu inculpații G. și L., unde au fost identificați de către organele de poliție.
De asemenea, aceeași inculpată cunoscând faptul că soțul său a fost ridicat de către organele de poliție, iar mașina numitului J. a rămas parcată cu cheia în contact, nu a putut da nici o explicație de ce aceasta nu s-a îndreptat direct către secția de poliție pentru a se informa despre situația soțului său, având la dispoziție mașina lăsată parcată și a fost nevoită să se deplaseze pe jos spre o altă zonă din orașul O. unde a fost găsită de către numiții C. M. și C. D. care au transportat-o cu autoturismul personal până la secția de poliție.
În plus față de atât, inculpata G. M. în declarația dată la 10.03.2012 în fața organelor de poliție și aflată la fila 51 dosar UP arată că „am condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare R 393 de la restaurantul lui Brichetaru până în față la Primăria O. unde am fost oprită de organele de poliție”.
Această declarație a fost ulterior modificată pentru a putea susține varianta soțului său atunci când a arătat la data de 19.11.2012 filele 25-28 dosar UP faptul că a oprit mașina în dreptul Primăriei O. pentru a coborî din aceasta numitul „Rachetă” care locuiește în zonă iar după ce ea a coborât și a mers la un magazin să-și cumpere ceva au sosit organele de poliție lângă autoturismul pe care ea l-a condus, fapt ce a determinat-o să se sperie și să plece către casă.
Fără a arăta ce a determinat-o să se sperie și fără a avea motive de temere cauzate de prezența organelor de poliție la locul respectiv inculpata care cunoscând că ea a fost cea care a condus mașina putea și trebuia să se prezinte imediat în fața organelor de poliție la locul unde au fost identificați soțul său și prietenii acestuia, și să arate condițiile în care respectiva mașină a ajuns să fie condusă de la local și până în fața primăriei.
Se poate observa că între momentul la care a fost dată prima declarație de către inculpata G. (10.03.2012) și momentul la care aceasta a fost audiată la data de 19.11.2012 a intervenit o înțelegere între ea și soțul său atât cu privire la ora la care aceasta a fost anunțată cât și cu privire la modalitatea în care aceasta a ajuns la poliție pentru a da declarații în data de 10.03.2012.
În acest sens în declarația inițială aflată la fila 51 dosar UP se arată că a fost anunțată în data de 10.03.2012 în jurul orelor 07,50 despre faptul că trebuie să meargă să îl ducă pe soțul său împreună cu alte persoane acasă cu mașina lăsată de numitul J., care a consumat alcool și a plecat de la local în jurul orelor 07,30.
Această afirmație nu se coroborează cu probatorul administrat în cauză având în vedere faptul că despre dispariția mașinii organele de poliției au fost sesizate prin intermediul apelului unic de urgență la ora 07,22, ceea ce ar presupune că numitul J. F. înainte de a pleca de la local a anunțat dispariția mașinii după care acesta ar fi lăsat cheia pe masă pentru a-i fi adusă mașina, fapt care este neadevărat și este contrazis de către toate probele administrate în cauză.
De asemenea, ulterior în urma înțelegerii dintre inculpații G., numita G. M. a arătat că a fost anunțată în jurul orelor 07,00 despre faptul că trebuie să meargă după soțul său, astfel încât ora la care aceasta s-ar fi aflat în trafic să coincidă cu ora la care au fost identificați inculpații G. și L. în fața Primăriei O..
În ceea ce privește declarațiile inculpatului L., acesta a arătat la data de 16.05.2012 (fila 57 dosar UP) că inculpata G. M. a fost cea care a condus autoturismul, iar la momentul în care s-au auzit semnalele acustice ale mașinii de poliție, mașina a oprit în fața Primăriei O. iar din aceasta au coborât toate persoanele, el fiind singura persoană care imediat după aceea a plecat către casă cu un taxi.
Această declarație a fost ulterior nuanțată la data de 20.11.2012 (filele 29-32 dosar UP) atunci când a afirmat fie că din cauza stării avansate de ebrietate nu-și mai amintește cine a condus autoturismul, fie că bănuiește că soția inculpatului G. a condus autoturismul cu toate că nu își explică cum de organele de poliție ce au determinat oprirea autoturismului în fața primăriei nu au identificat printre persoanele din interiorul mașinii nici o persoană de sex feminin, și au reținut pentru cercetări pe numitul G. N. pe care l-au acuzat că ar fi condus respectiva mașină.
Printre motivele de apel s-a invocat și acela al audierii agenților constatatori în calitate de martori cu toate că aceștia nu pot fi audiați în această calitate.
Curtea constată că într-adevăr în ședința publică din 09.02.2015 au fost audiați în calitate de martori numiții Melina G. D. și G. F., persoane care au semnat procesul verbal de constatare aflat la filele 13-14 dosar UP și care au procedat la oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul G., procedeu ce nu este interzis, instanța optând pentru această modalitate atât datorită modificărilor intervenite în declarațiile inculpaților, de-a lungul timpului cât și pentru a-și forma propria convingere și a-și întări poziția în momentul pronunțării unei hotărâri, dat fiind și faptul că deși inculpata G. a afirmat că ea este cea care a condus autoturismul, aceasta nu a putut oferi o explicație plauzibilă asupra faptului că la momentul identificării soțului său și acuzării că ar fi condus autoturismul, fără a ști că autoturismul a fost declarat ca fiind furat, aceasta care se afla plecată de lângă mașină, s-a speriat și s-a îndepărtat de mașină și de către organele de poliție, știind că soțul său a fost reținut și fără a veni să indice că ea a fost cea care a condus mașina.
Ulterior după ce aceasta a fost consiliată de alte persoane și a luat legătura cu soțul său, aceasta s-a prezenta la poliție încercând să susțină varianta soțului său și să afirme că ea a fost cea care a condus autoturismul.
Date fiind cele mai sus reținute, Curtea apreciază faptul că judecătorul fondului a făcut o bună apreciere a probatorului administrat în cauză și a dat o corectă aplicare normelor juridice dispunând în mod just și motivat condamnarea celor trei inculpați, astfel că cele trei apeluri declarate în cauză apar ca fiind neîntemeiate ceea ce va duce la respingerea acestora cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b C.p.p. respinge apelul declarat de inculpații G. N. S., G. M. A. și L. F. A. împotriva sentinței penale nr. 62/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpații la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
Președinte,Judecător,
I. PopescuConstantin C.
GREFIER,
C. P.
Red. I.P./17.11.2015
Tehnored. C.P./2 ex/17.11.2015
Primă instanță: Jud.O. – jud.C.O.R.
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 20/2015. Curtea de... | Abuz de încredere. Art.238 NCP. Decizia nr. 1042/2015. Curtea... → |
|---|
