Abuz în serviciu contra intereselor publice. Art.248 C.p.. Decizia nr. 631/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-04-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 631/R
Ședința publică de la 23 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. P.
Judecător C. C.
Judecător V. S.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul G. D. C. împotriva sentinței penale nr. 310/2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul recurent personal, asistat de avocat ales F. D., pentru partea civilă intimată, avocat ales C. M. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a luat declarație inculpatului, aceasta fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un memoriu cuprinzând motivele de recurs și concluzii scrise.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în recurs.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul depus la dosar, casarea sentinței recurate, care este nelegală sub aspectul achitării inculpatului, și în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea prev.de art.292 C.p., fapta a fost comisă cu intenție directă fiind întrunite toate elementele constitutive ale aceste infracțiuni.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de către procuror, ca nefondat, soluția primei instanțe fiind corectă cu privire la achitarea inculpatului. solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, pentru motivele arătate în scris, prin memoriul și concluziile scrise depune la dosar, achitarea inculpatului în baza art.10 lit.a C.p.p., cu privire la infracțiunea prev.de art.248 C.p., fapta nu există, condamnarea pentru această infracțiune, de către prima instanță, este o confuzie între funcția de secretar al primăriei și secretar al comisiei de fond funciar, urmând a se dispune respingerea pretențiilor civile.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului declarat de către inculpat, vinovăția acestuia fiind dovedită, prin probele administrate în cauză.
Apărătorul ales al părții civile intimate solicită, respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat, prima instanță a procedat corect atunci când a constatat vinovăția inculpatului; admiterea recursului declarat de către procuror, fiind de acord cu motivele de recurs formulate în cauză, soluția primei instanțe, care a considerat că cererea inculpatului îndeplinește toate condițiile legale, nu poate fi primită, cu cheltuieli de judecată pentru ambele instanțe.
Inculpatul, având cuvântul solicită, admiterea recursului, achitarea sa deoarece nu a săvârșit fapta de fals în declarații, a fost în relații foarte bune cu consilierii, primarul și viceprimarul. Solicită respingerea recursului declarat de către procuror.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 310/2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._, în baza art.248 Cod penal a fost condamnat inculpatul G. D. C., la: 6(șase) luni închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.81, 82 cod penal, art. 71 al. 5 cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale aplicate inculpatului precum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. și ped. de art.292 Cod penal.
În baza art.14 lit.a Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă a comunei F. și a fost anulată hotărârea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. nr.69/19.07.2007, hotărârea comisiei județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.1427 din 27.07.2007, titlul de proprietate nr._/16.04.2008 și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al inculpatului din CF nr.2420 nedefinitivă F., număr cadastral 1192, în suprafață de 1000 mp.
În baza art.191 Cod procedura penală, a fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. emis în dosar nr.3624/P/2009 la data de 16.12.2011, înregistrat la această prima instanță la data de 22.12.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. D. C., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în declarații prev. și ped. de art.292 Cod penal și abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art.248 Cod penal, reținându-se în principal că, din data de 27.10.2005 inculpatul G. D. C. a ocupat funcția publică de secretar al comunei F., jud. A. având ca atribuții de serviciu atât cele menționate în fișa postului (volum II, filele 36-38 u.p.) cât și cele prevăzute în Legea nr.215/2001, republicată (art.l 17) și în O.G. nr.35/2002 (art.34).
Deoarece autoritățile locale (primar și consilieri locali) și cetățeni ai comunei doreau o activitate mai bună a secretarului G. D. C. în cadrul comunității, în cursul lunii iulie 2007, i s-a propus inculpatului mutarea sa în ., sens în care s-a căutat o modalitate legală de atribuire a unei suprafețe de teren intravilan inculpatului și mutarea efectivă a acestuia în .> Întrucât la data respectivă era în vigoare Legea nr.646/07.12.2002 inculpatul G. D. C. le-a comunicat primarului O. E. N. și viceprimarului S. E. că intenționează să beneficieze de dispozițiile acestei legi asigurându-i pe cei doi că îndeplinește toate condițiile prevăzute de această lege. Legea nr.646/07.12.2002 privește sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural și ea cuprinde, printre altele, și următoarele dispoziții: "Art.l - Prezenta lege reglementează cadrul juridic pentru sprijinirea integrării tinerilor în mediul rural, în vederea dinamizării acestui spațiu de viață prin dezvoltarea unor programe și proiecte care să vizeze punerea în valoare a resurselor naturale și a tradițiilor locale, precum și dezvoltarea într-o concepție nouă a agriculturii, a activităților neagricole și a serviciilor; Art.2 - (1) De prevederile prezentei legi beneficiază:... d) specialiștii care lucrează în agricultură, funcționarii publici, personalul didactic, cadrele medicale, slujitorii cultelor religioase legal recunoscute, care au domiciliul sau doresc să își stabilească domiciliul în mediul rural, în vârstă de până la 40 de ani; Art.3 - (1) Pentru beneficiarii prevăzuți la art.2 alin. (1) se acordă următoarele facilități: a) atribuirea în proprietate, cu titlu gratuit, a unor terenuri de până la 1.000 mp pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești...; art.5 - Persoanele prevăzute la art.2 alin. (1) pot solicita comisiilor locale atribuirea, cu titlu gratuit, în proprietate a unor terenuri în suprafață de până la 1.000 mp, identificate ca disponibile potrivit prevederilor art.4 alin. (1) lit. a), care se află în intravilan sau intravilanul extins al teritoriului administrativ aprobat conform prevederilor Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art.6 - (7) De prevederile art.3 alin. (1) lit. a) vor beneficia tinerii care nu au locuință proprietate personală".
Deoarece G. D. C. și-a manifestat voința de a beneficia de prevederile Legii nr.646/07.12.2002, primarul O. E. N. (care avea cunoștință de prevederile acestei legi și știa că secretarul său locuiește în A.), într-o discuție avută cu G. D. C. (în prezența lui S. E.), 1-a întrebat pe acesta dacă apartamentul în care locuiește în municipiul A. este sau nu proprietatea sa, inculpatul G. D. C. răspunzându-le lui O. E. N. și S. E. că dacă ar deține în proprietate apartamentul nu ar mai recurge la dispozițiile Legii 646/07.12.2002 și nu ar mai solicita vreun loc de casă în . realitatea calității sale de proprietar al imobilului situat în loc. A., ., ., jud. A..
Astfel, deși știa că nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea 646/07.12.2002, inculpatul G. D. C. a trecut la executarea unor acțiuni ilicite, atât în calitate de solicitant cât și în calitate de secretar al comunei F., jud. A. care au avut ca rezultat final dobândirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1.000 mp, intravilan, și eliberarea titlului de proprietate nr._/16.04.2008.
In concret, inculpatul G. D. C. a procedat în felul următor: la data de 17.07.2007 G. D. C., în calitate de solicitant, a formulat către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. o cerere-declarație prin care a declarat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 și a solicitat, în consecință, atribuirea în proprietate a 1.000 mp. teren pentru casă și anexe gospodărești; înscrisul depus de învinuit a avut următorul conținut: „Subsemnatul G. D. C., născut la data de 11 iulie 1968 în localitatea Beiuș, județul Bihor, cu domiciliul stabil în mun. A., județul A., locuiesc în mun. A., ., ., etaj I, . desfășor activitatea în . de secretar al comunei F., județul A.. Consider că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural și doresc să mă stabilesc definitiv în localitatea F., drept pentru care solicit, potrivit legii, atribuirea, cu titlu gratuit, în proprietate a 1.000 mp teren pentru casă și anexe gospodărești" iar ca anexe următoarele acte prevăzute de art.6 din H.G. nr.401/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural: copie certificat de naștere, copie certificat de căsătorie, copie carte de identitate, copie diplomă de licență și adeverința nr.2307/17.07.2007 prin care se atesta desfășurarea activității de secretar în cadrul Primăriei localității F.; deși H.G. nr.401/2003 prevedea în art.6, printre altele, și obligativitatea depunerii de către solicitant a unei declarații pe proprie răspundere că nu are și nu a avut locuință personală, G. D. C., conștientizând realitatea situației sale de proprietar precum și faptul că aceasta contravenea respectivei cerințe, nu a depus ca și anexă o astfel de declarație explicită ci a declarat în cadrul înscrisului anterior menționat (înscris adresat Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., comisie constituită prin ordin al Prefectului și cu funcționare sub îndrumarea și controlul comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor) că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural; fiind o referire generală („Consider că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural") ci nu una particulară cu privire la anumite elemente, se deduce logic că învinuitul s-a referit la toate condițiile impuse de Legea nr.646/2002, inclusiv condiția de a nu avea locuință proprietate personală, formulând, astfel, o declarație necorespunzătoare adevărului unui organ/instituții de stat/unități dintre cele la care se referă art. 145; tocmai pentru că știa că nu îndeplinește cerința prev. de art.6 din Legea nr.646/2002, G. D. C. nu a formulat o declarație pe proprie răspundere, expresă și separată, că nu are și nu a avut locuință personală însă, a inserat o astfel de declarație, sub o altă formă (similară ca efecte/consecințe juridice), în cadrul cererii din data de 17.07.2007 (anterior menționată); - cererea formulată de G. D. C. la data de 17.07.2007 a fost supusă spre analiză Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. stabilindu-se, în unanimitate, de membrii comisiei, printre care și secretarul comisiei G. D. C., „găsirea unei modalități legale de atribuire a unei suprafețe de teren intravilan d-lui secretar G. D. și mutarea sa efectivă în ., unde își desfășoară activitatea", procesul-verbal de ședință fiind semnat de membrii comisiei: președinte - O. E. N., Vicepreședinte - S. E., Secretar - G. D. C. (care deși știa situația sa reală de proprietar al unui imobil din municipiul A. nu a adus acest lucru la cunoștința membrilor comisiei); membrii - B. loan, Cioaia C., S. L., M. F. și T. E.;
-prin hotărârea nr.69 din data de 19.07.2007 Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., având în vedere cererea lui G. D. C., documentația anexată de acesta și prevederile legale aplicabile în cauză a hotărât aprobarea cererii formulate de G. D. C. și atribuirea acestuia în proprietate, cu titlu gratuit, a unei suprafețe de teren intravilan, proprietate privată a comunei F., în suprafață de 1.000 mp., hotărârea fiind semnată de primarul O. E. N. în calitate de președinte al comisiei locale și contrasemnată pentru legalitate de G. D. C. în calitate de secretar al aceleiași Comisii locale;
- ulterior, la data de 19.07.2007, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. a trimis spre validare Instituției Prefectului - Județul A., Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. hotărârea nr.69/19.07.2007, hotărâre ce a fost validată de Comisia județeană prin Hotărârea nr.1427 din data de 27.07.2007 (Comisia județeană „validează propunerea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., privind atribuirea în proprietate unei persoane a suprafeței totale de 1.000 mp. teren intravilan, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre"), fiind eliberat, ulterior, și titlul de proprietate pe numele de G. D. C..
Prin rechizitoriu s-a mai reținut că, pe de o parte că inculpatul G. D. C. a dat, la data de 17.07.2007, o declarație necorespunzătoare adevărului în sensul că a menționat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 (una din aceste condiții fiind și cea care impunea solicitantului să nu aibă locuință proprietate personală) deși, în realitate, învinuitul nu îndeplinea una dintre condiții (și anume cea indicată mai înainte), fiind, la data respectivă proprietarul imobilului situat în loc. A., ., ., jud. A., și de asemenea că, în calitate de secretar al Comisiei locale, a semnat pentru legalitate procesul-verbal de ședință din data de 19.07.2007 al Comisiei Locale de fond funciar și hotărârea nr.69/19.07.2007 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. tară a aduce la cunoștința persoanelor implicate în activitatea decizională faptul că „solicitantul G. D. C." nu îndeplinea una dintre condițiile cerute de Legea nr.646/2002; neformulând obiecția neîndeplinirii de către „solicitantul G. D. C." a condiției prev. de art.6 din Legea nr.646/07.12.2002 și semnând pentru legalitate actele anterior menționate „secretarul G. D. C." a creat aparența legalității cererii „solicitantul G. D. C." și a determinat, astfel, în mod direct, admiterea cererii solicitantului și atribuirea acestuia a suprafeței de teren de 1.000 mp, proprietate a comunei F.; de menționat aici următoarele dispoziții legale: potrivit art.2 al. l pct. c din H.G. nr.890/2005 secretarul unității administrativ-teritoriale este secretarul comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; potrivit art.47 din Legea nr.215/2001" Hotărârile consiliului local se semnează de președintele de ședință, ales în condițiile prevăzute la art.35, și se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar"; potrivit art.48 al. l din Legea nr.215/2001 „Secretarul unității administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală. în acest caz, va depune în scris și va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul verbal al ședinței"; potrivit art.34 al. l lit. i din O.G. nr.35/2002 secretarul „prezintă în fața consiliului local punctul său de vedere cu privire la legalitatea unor proiecte de hotărâri sau a altor măsuri supuse deliberării consiliului; dacă este cazul, refuză sa contrasemneze hotărârile pe care le consideră ilegale".
În rechizitoriu au fost expuse și apărările inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa, menționându-se în actul de inculpare următoarele:
Că nu a formulat expres o declarație că deține sau nu o locuință ci doar a considerat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 646/2002, urmând ca aceste condiții să fie analizate de Comisia locală și validate de aceasta; în ceea ce privește acest aspect precizăm că, așa cum s-a menționat mai sus, G. D. C. a formulat o declarație cu privire la condițiile Legii nr.646/2002 („Consider că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural"), însă, conștientizând realitatea situației sale de proprietar precum și faptul că aceasta contravenea uneia dintre cerințe, nu a formulat o declarație pe proprie răspundere, expresă și separată, că nu are și nu a avut locuință personală ci, a inserat o astfel de declarație, sub o altă formă (similară ca efecte/consecințe juridice), în cadrul înscrisului intitulat Cerere" din data de 17.07.2007; totodată, de menționat, așa cum s-a arătat anterior, că din lecturarea Legii nr.646/2002 și a H.G. nr.401/2003 nu rezultă obligația membrilor Comisiei Locale de a verifica îndeplinirea condiției prevăzută de art.6 din Legea nr.646/07.12.2002, membrii comisiei verificând doar existența documentelor însoțitoare solicitărilor (în cazul lui G. D. C. acestea fiind - pe lângă cererea-declarație din data de 17.07.2007 - copia certificatului de naștere, copia certificatului de căsătorie, copia cărții de identitate, copia diplomei de licență și adeverința nr.2307/17.07.2007 prin care se atesta desfășurarea activității de secretar în cadrul Primăriei localității F.); - că primarul și membrii Comisiei locale cunoșteau împrejurarea că G. D. C. are un apartament în municipiul A. și pentru că aceștia doreau mutarea efectivă a secretarului în . C. nu a insistat asupra faptului că are o locuință în proprietate; două precizări se impun în acest caz: în primul rând acest aspect invocat de învinuitul G. D. C. nu este de natură a-i înlătura răspunderea penală ci consecința juridică ar fi atragerea răspunderii penale și a altor participanți pe lângă cea a lui G. D. C.; în al doilea rând probele dosarului nu conturează în mod neîndoielnic și vinovăția altor participanți; așa cum s-a arătat și în capitolul „In fapt" primarul O. E. N. (care avea cunoștință de prevederile Legii nr.646/07.12.2002 și știa că secretarul său locuiește în A.), într-o discuție avută cu G. D. C. (în prezența lui S. E.), 1-a întrebat pe acesta dacă apartamentul în care locuiește în municipiul A. este sau nu proprietatea sa, învinuitul G. D. C. răspunzându-le lui O. E. N. și S. E. că dacă ar deține în proprietate apartamentul nu ar mai recurge la dispozițiile Legii 646/07.12.2002 și nu ar mai solicita vreun loc de casă în . de martorii Mărgea C. și M. F. M.; - că, referitor la prejudiciul produs prin obținerea de către învinuit a suprafeței de 1.000 mp., numai C. L. F. este singura entitate administrativ-teritorială care poate estima prejudiciul și se poate constitui parte civilă în cauză; menționăm aici dispozițiile art.21 al.2 din Legea nr.215/2001 potrivit cărora „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", considerând, așadar, ca legală, constituirea de parte civilă în prezentul dosar formulată de Primarul O. E. N. în reprezentarea Consiliului L. F.;
-că prin hotărârea din data de 30.08.2011 C. L. F., la punctul 8 -diverse a decis să nu se constituie parte civilă acest lucru reieșind din faptul că au existat doar 7 voturi pentru constituirea de parte civilă și 4 abțineri, nefiind, astfel, îndeplinit cvorumul de 2/3 din totalul consilierilor în funcție, prevăzut de art.45 al.3 din Legea nr.215/2001; precizăm aici, în primul rând, faptul că sub aspectul existenței infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice nu contează dacă persoana prejudiciată dorește să se constituie sau nu parte civilă în procesul penal, esențial fiind să existe un prejudiciu cert iar acesta există în speța prezentă fiind admis chiar și de inculpatul G. D. C. chiar dacă într-un alt cuantum decât cel indicat de P. („consider nereal acest prejudiciu menționat, prejudiciu ce n-ar trebui să fie mai mare de 150 euro"); în al doilea rând de observat că Legea nr.215/2001 în art.45 al.3 prevede că doar hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali i funcție („Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcție") adică numai acele hotărâri referitoare la actele de administrare ale patrimoniului așa cum sunt ele enumerate de ex. în art. 36 al.5 lit.b din Legea nr.215/2001 („consiliul local... ho târăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii"); pentru o simplă constituire de parte civilă într-un proces penal nu sunt așadar incidente disp. art.45 al.3 din Legea nr.215/2001, caz în care ar fi suficientă adoptarea unei hotărâri cu votul majorității consilierilor locali în funcție (potrivit art.45 al.l din Legea nr.215/2001 „în exercitarea atribuțiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare și funcționare a consiliului cere o altă majoritate"); - că, referitor la prejudiciul produs prin obținerea de către inculpat a suprafeței de 1.000 mp., acesta este prea mare (63.000 lei) și că multe îmbunătățiri au fost aduse chiar de inculpat (identificare topo, scoaterea din circuitul agricol și trecerea în regim de construcție, introducerea utilităților - curent electric, apă, lucrări de împrejmuire a terenului etc); așa cum s-a arătat anterior esențial este, din punct de vedere penal, să existe un prejudiciu cert iar acesta există în speța prezentă fiind recunoscut chiar și de inculpatul G. D. C. chiar dacă într-un alt cuantum decât cel indicat de P. („consider nereal acest prejudiciu menționat, prejudiciu ce n-ar trebui să fie mai mare de 150 euro"); oricum, de menționat că cele două părți (C. L. F. și G. D. C.), urmează a discuta în contradictoriu, în fața instanței de judecată, în cadrul acțiunii civile alăturate acțiunii penale, chestiunile legate de cuantumul prejudiciului, partea vătămată urmând a prezenta detaliat modul de calcul al prejudiciului iar inculpatul având dreptul de a face obiecțiuni cu privire la acest calcul (de menționat că fiind vorba de o faptă de abuz în serviciu, cuantumul prejudiciului nu e hotărâtor pentru încadrarea juridică a faptei penale - cum este cazul de exemplu la fapta de înșelăciune - astfel că nu s-a impus în cursul urmăririi penale efectuarea unei expertize de evaluare a acestui prejudiciu);
- că Primăria comunei F. nu a început, la recomandarea Instituției Prefectului - Județul A., din data de 27.10.2009, demersurile de anulare a hotărârilor nr.69/19.07.2007 a Comisiei locale F. și nr. 1427/27.07.2007 și a titlului de proprietate emis în baza lor, aspect care, de asemenea, nu influențează existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice și care poate fi motivat prin însăși existența acestui proces penal, proces în care se poate dispune de instanța de judecată restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și deci, implicit, anularea actelor anterior menționate.
Faptele reținute în sarcina inculpatului G. D. C. au fost încadrate în drept după cum urmează:
Fapta inculpatului de a da, la data de 17.07.2007, în cadrul înscrisului-declarație „Cerere", o declarație necorespunzătoare adevărului în sensul că a menționat că îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr.646/2002, una din aceste condiții fiind și cea care impunea solicitantului să nu aibă locuință proprietate personală, deși, în realitate, învinuitul nu îndeplinea această condiție, fiind, la data respectivă proprietarul imobilului situat în loc. A., ., ., jud. A. - declarație făcută Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., comisie constituită prin ordin al Prefectului și cu funcționare sub îndrumarea și controlul comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - în vederea dovedirii îndeplinirii condiției prevăzute de art.6 din Legea nr.646/07.12.2002 și obținerii, ulterior, pentru sine a unui teren în suprafață de 1.000 mp. - declarația făcută, potrivit legii, servind pentru producerea acelei consecințe (din lecturarea Legii nr.646/2002 și a H.G. nr.401/2003 nu rezultă obligația membrilor Comisiei Locale de a verifica îndeplinirea condiției prevăzută de art.6 din Legea nr.646/07.12.2002; nefiind prevăzută o activitate de verificare a acestei condiții, rezultă că simpla declarație a solicitantului că nu are locuință proprietate personală - declarație dată sub această formă sau într-o formă similară - este suficientă pentru îndeplinirea condiției respective; de asemenea, dispozițiile legale nu prevăd că declarația trebuie să fie una notarială, fiind suficientă și o declarație personală adresată Comisiei Locale, ceea ce inculpatul G. D. C. a și făcut, nu, însă, în forma menționată de dispoziția legală ci într-o formă similară, producătoare de aceiași consecință juridică) - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.292 Cod penal.
Faptele inculpatului G. D. C. din datele de 17.07.2007 și 19.07.2007 de a semna pentru legalitate, în calitate de secretar al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. (deci funcționar public), procesul-verbal de ședință din data de 19.07.2007 al Comisiei Locale de fond funciar și hotărârea nr.69/19.07.2007 a Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., fără a aduce la cunoștința persoanelor implicate în activitatea decizională împrejurarea că „solicitantul G. D. C." nu îndeplinea una dintre condițiile cerute de Legea nr.646/2002, creând, astfel, aparența legalității cererii „solicitantul G. D. C." și determinând, în consecință, în mod direct, admiterea cererii solicitantului și atribuirea acestuia a suprafeței de teren de 1.000 mp, proprietate a comunei F., inculpatul producând, prin urmare, o pagubă Consiliului L. F. prin scoaterea din sfera de proprietate privată a comunei F. a terenului respectiv, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art.248 Cod penal.
În ședința publică din 24.01.2012, partea vătămată . constituit parte civilă în cauză, solicitând în temeiul art.14 al.3 lit.a Cod procedură penală restabilirea situației anterioare, respectiv anularea hotărârii nr.69/19.07.2007 a Comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F., a hotărârii nr.1427/27.07.2007 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. și anularea titlului de proprietate, precum și readucerea terenului în suprafață de 1000 mp în proprietatea părții civile.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul este angajat al Primăriei F. din anul 2005, având funcția publică de conducere de secretar al primăriei. În urma unor discuții avute cu primarul localității, martorul O. E. N., precum și cu alți consilieri locali, în anul 2007, i-a adus la cunoștința martorului că ar exista o posibilitate pentru ca inculpatul să primească cu titlu gratuit suprafața de 1000 mp teren intravilan, urmând să procedeze la edificarea unei case, în care inculpatul urma să locuiască, obținerea terenului urmând să fie făcută potrivit declarației inculpatului de la filele 20-21 dosar, ca o „recompensă” pentru munca depusă în primărie. Temeiul legal al acestei atribuiri urma să fie Legea 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural sub 40 ani. De menționat că, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor O. E. N. și S. N., primarul localității l-a întrebat pe inculpat dacă deține locuința în care domiciliază în A. în proprietate, răspunsul acestuia fiind „Dacă aș avea în proprietate locuință, nu aș mai cere!”. În realizarea celor de mai sus, s-a organizat ședința Consiliului L. F. din data de 17.07.2007, unde conform procesului-verbal de la fila 117 vol.I dosar u.p., s-a hotărât trecerea din domeniul privat al comunei la dispoziția Comisiei de fond funciar a mai multor suprafețe de teren, printre care și cea de 1000 mp, ce urma să fie atribuită inculpatului. În preambulul hotărârii sunt invocate dispozițiile Legii 646/2002, menționându-se în procesul-verbal încheiat necesitatea găsirii unei „modalități legale” de atribuire a unei suprafețe de teren inculpatului G. D. C.. Deși cunoștea că nu îndeplinește condițiile legale prevăzute de acest act normativ, inculpatul nu a adus la cunoștința Consiliului L. acest aspect, vizând pentru legalitate hotărârea Consiliului L. din data de 17.07.2007, în temeiul căreia a fost scoasă din proprietatea comunei suprafața de 1000 mp mai sus menționată și pusă la dispoziția Comisiei locale de fond funciar. După adoptarea hotărârii Consiliului L., inculpatul a înregistrat o cerere de atribuire a suprafeței de 1000 mp cu titlu gratuit în temeiul Legii 646/2002, pe care a supus-o dezbaterii ședinței Comisiei de fond funciar din data de 19.07.2007, fără a o prezenta pentru avizare primarului comunei. Potrivit H.G. 401/2003 privind regulamentul de aplicare al Legii 646/2002 aceasta este o cerere tip, potrivit art.6 al.1 din regulament „Pentru a beneficia de facilitățile prevăzute de lege persoanele prevăzute la art.2 al.1 din Legea 646/2002 depun la comisiile locale o cerere, conform modelului prevăzut în anexa 7, însoțită de următoarele documente, în copie: certificat de naștere; certificat de căsătorie, după caz; carte de identitate pentru atestarea domiciliului; diplomă sau orice act de studii care atestă, conform legislației în vigoare, calificarea în domeniul agricol; act de proprietate asupra terenului și/sau fermei zootehnice, după caz; adeverință din partea instituției publice sau a celei de cult religios, care atestă desfășurarea activității în localitatea unde solicită stabilirea domiciliului; declarație pe propria răspundere că nu au și nu au avut locuință personală; titlu de proprietate sau actul de atribuire în folosință a terenurilor agricole, în condițiile prevăzute de art.20 al.2 și 3 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare, după caz.
A..2 – Cererile și actele doveditoare prevăzute la alin.1 se depun și se înregistrează la comisiile locale.
A..3 – La solicitarea persoanelor prevăzute la art.2 al.1 din Legea 646/2002 se acordă un termen de 5 zile de la data depunerii cererii pentru completarea actelor doveditoare.
La anexa 7 din regulament este prevăzut modelul acestei cereri, alineatul 2 al acestuia având următorul conținut: „Îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural și doresc să mă stabilesc definitiv în localitatea ...., drept pentru care solicit, potrivit legii, atribuirea, cu titlu gratuit, în proprietate a 1000 mp teren pentru casă și anexe gospodărești și/sau atribuirea a 10 ha teren arabil în folosință.
La formularea acestei cereri inculpatul a adăugat la începutul alineatului cuvintele „Consider că” și a depus doar formal toate documentele menționate în anexă, doar că declarației pe proprie răspundere privind împrejurarea că nu are locuință personală i-a schimbat conținutul depunând o declarație cu următorul conținut: „Subsemnatul G. D. C., născut la data de 11.07.1968 în loc. Beiuș, jud.Bihor, cu domiciliul stabil în mun. A., jud.A., ., ., . de secretar al comunei F., jud.A., prin prezenta declar că doresc să mă stabilesc definitiv în . desfășor activitatea. De precizat că legea nu cere ca solicitanților să depună o asemenea declarație.
În acest mod inculpatul a supus aprobării Comisiei locale de fond funciar cererea sa, pe care a prezentat-o și susținut-o personal, fără a aduce la cunoștința membrilor împrejurarea că dosarul cuprinzând cererea sa nu îndeplinește condițiile privind anexele cererii, lipsind declarația cu conținutul prevăzut la litera g din art.6 a HG 401/2003, iar pe de altă parte, nu a adus la cunoștința comisiei împrejurarea că deține în proprietate un imobil în mun. A., încă din anul 1988. În demersul său inculpatul, cunoscând modul de lucru al Comisiei de fond funciar din care fac parte în marea majoritate persoane fără cunoștințe juridice, profitând de încrederea membrilor comisiei cărora le-a spus că are toate documentele necesare, pentru a se proteja de eventuale consecințe penale ale acțiunilor și întrucât nu-și putea vota propria cerere, s-a abținut de la vot, având încredințarea că cererea sa va fi aprobată oricum.
În continuare, deși avea cunoștință că hotărârea Comisiei locale de fond funciar a fost adoptată în baza unor documente incomplete și în favoarea unor persoane neîndreptățite, a înaintat spre validare și semnat în același timp situația cu suprafața de 1000 mp propusă spre a-i fi atribuită personal, conform modelului de la anexa 8 din HG 401/2003. În urma validării de către Comisia județeană A. de fond funciar, inculpatului i s-a emis titlu de proprietate și s-a intabulat în cartea funciară cu această suprafață.
În declarația dată în fața instanței inculpatul s-a apărat după cum urmează: La întrebarea instanței dacă a adus la cunoștința membrilor comisiei că deține în proprietate un imobil, acesta a arătat că nu a fost întrebat, nu i s-au cerut documente suplimentare și că „se știa” că are în proprietate o locuință deoarece făcea naveta iar în cerere a menționat că are „domiciliul stabil în A.”.
Această apărare a fost înlăturată de prima instanță, având în vedere pe de-o parte declarațiile martorilor audiați, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpatul făcea naveta din A. nu presupunea cu necesitate ca imobilul să fie în proprietatea sa, și de asemenea mențiunea „domiciliului stabil” din cerere este prevăzută expres în modelul din anexa 7 a HG 401/2003.
Inculpatul a mai motivat că la vremea respectivă a considerat că legea prevede ca și o condiție, să nu dețină locuință personală în localitatea F., dar la întrebarea instanței, de ce nu a dat o declarație în acest sens, respectiv că nu deține o locuință personală în . declarat că nu își explică de ce, recunoscând că nu a depus nicio declarație cu privire la proprietate.
Inculpatul a mai arătat de asemenea că, la comisia de fond funciar era doar membru de drept având calitatea de secretar, ceea ce nu implica să-și exercite atribuțiile de secretar al unității administrative.
Din acest punct de vedere, prima instanță a apreciat că sunt necesare următoarele precizări:
Potrivit art.85 pct.3 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, precum și potrivit fișei postului de la fila 36 vol.II dosar u.p. „Secretarul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau însărcinări date de C. L. ori de primar”.
Potrivit HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea consilierilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, la art.2 se prevede că „comisiile comunale, orășenești sau municipale se constituie prin ordin al prefectului și sunt formate din .... c) secretarul unității administrativ teritoriale – secretarul comunei”.
Așadar, astfel cum rezultă și din lege, dar și din adresa Instituției Prefectului – Județul A. de la fila 207 dosar urmărire penală, în exercitarea atribuțiilor de serviciu prevăzute în alte legi, în speță HG 890/2005, secretarul unității administrative era membru de drept în comisia de fond funciar. La art.5 lit.b din același act normativ se prevede ca atribuții ale comisiilor de fond funciar „verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.9 al.4 și 5 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art.6 din Legea 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop relațiile și datele necesare.
La art.6 pct.1 din Legea 646/2002 se prevede că: „În urma centralizării solicitărilor și a verificării documentelor însoțitoare comisiile locale întocmesc situația cu suprafețele propuse să fie atribuite persoanelor îndreptățite și o înaintează pentru validare comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor”. Rezultă așadar că era în atribuțiile tuturor membrilor comisiei de fond funciar și stabilit prin lege, inclusiv în atribuția inculpatului ca membru de drept și cu atât mai mult ca secretar al comisiei și secretar al unității administrativ teritoriale să verifice existența tuturor actelor doveditoare. În opinia primei instanțe, împrejurarea că inculpatul s-a abținut de la dreptul de a vota în comisie când s-a discutat cererea lui nu a fost corelativă cu dreptul acestuia de a nu-și îndeplini obligația de serviciu în calitate de membru al comisiei, și anume aceea de a aduce la cunoștința comisiei că mapa cuprinzând solicitarea sa nu conține toate actele, lipsind declarația de la litera g din HG 401/2003, precum și faptul că persoana fizică G. D. C., deține în proprietate un imobil și nu sunt îndeplinite astfel condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi atribuită suprafața de 1000 mp teren.
Inculpatul se poate abține de la a-și exercita un drept, dar nu se poate abține de la a-și îndeplini o obligație rezultată din atribuțiile sale de membru al comisiei de fond funciar, secretar al acesteia și, cu atât mai mult secretar al unității administrativ teritoriale.
Fapta inculpatului care în calitate de membru al comisiei de fond funciar F. și secretar, atât al comisiei cât și al unității administrativ teritoriale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a adus la cunoștința membrilor comisiei că dosarul cuprinzând cererea sa de atribuire cu titlu gratuit a 1000 mp teren intravilan nu conține toate documentele necesare, lipsind declarația pe proprie răspundere privind proprietatea și nici împrejurarea că deține în proprietate un imobil, respectiv locuință personală, fapt ce îl înlătura de la beneficiul prevăzut de Legea 646/2002, determinând prin acțiunile sale atribuirea în proprietatea sa cu titlu gratuit a unei suprafețe de 1000 mp teren intravilan și, de asemenea a semnat în calitate de secretar atât hotărârea Comisiei de fond funciar din data de 19.07.2007 cât și hotărârea Consiliului L. F. din 17.07.2007 prin care s-a pus la dispoziție Comisiei de fond funciar suprafața de 1000 mp teren ce urma să-i fie atribuit în baza Legii 646/2002, prin acțiunile sale determinând micșorarea patrimoniului comunei F., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal.
Prima instanță a considerat vinovăția inculpatului pe deplin dovedită pentru fapta mai sus menționată, având în vedere următoarele:
Din extrasul CF nr._ A. – fila 31 vol.I dosar u.p., rezultă că inculpatul este proprietar al apartamentului nr.5, cu nr.top 56/1:etc/1/V A. din anul 1988, dobândit prin cumpărare. La filele 43, 47 și 48 sunt depuse cererea înregistrată sub nr.2310/17.07.2007, adeverința și înscrisul intitulat „declarație”.
Din hotărârea nr.69/19.07.2007 a Comisiei locale de fond funciar F. (fila 49, vol.I dosar u.p.) rezultă că cererea inculpatului a fost aprobată în temeiul Legii 646/2002, această hotărâre fiind semnată de primar și secretar – inculpatul G. D. C..
Din înscrisul de la fila 52, vol.1 dosar u.p., rezultă că inculpatul a semnat în vederea validării de către Comisia județeană A. de fond funciar situația suprafețelor propuse spre a fi atribuite persoanelor prevăzute la art.2 al.1 din Legea 646/2002, în care se menționează că i s-a atribuit beneficiarului G. D. C. 1000 mp pentru casă și anexe gospodărești, inculpatul semnând această situație deși cunoștea că la baza hotărârii comisiei locale de fond funciar a stat o documentație incompletă și de asemenea că nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea 646/2002.
Din titlul de proprietate de la fila 43 vol.III dosar u.p., rezultă că inculpatului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp teren, fiind intabulat ulterior în cartea funciară, conform CF 2420 nedefinitivă F. – fila 53 vol.III dosar u.p.
Prin decizia nr.5607 din 11.07.2008 de la fila 57 vol.III dosar u.p., Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală A. s-a aprobat scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 500 mp din cea dobândită de inculpat.
Din declarațiile martorilor audiați de prima instanță în ședința publică din data de 30.01.2012, rezultă următoarele:
Astfel, martorul O. E.-N. – fila 26 dosar a arătat că „L-am întrebat în prezența vice-primarului S. E., și în biroul meu, dacă apartamentul în care locuiește în A., din zona „Coraura” este în proprietatea sa, răspunsul dânsului fiind „dacă l-aș avea în proprietate, aș mi cere?”. Martorul mai arată că în ședința din 17.07.2007 a Comisiei de fond funciar F. inculpatul a fost cel care și-a expus cererea, făcând mențiunea că sunt anexate toate documentele justificative, martorul precizând la fila 27 „acesta nu a informat comisia despre faptul că de la dosarul său lipsește un act, dimpotrivă a spus că are toate actele necesare”. Din declarația martorului rezultă că potrivit modului de lucru al acestei comisii, problemele ce se discutau erau prima dată analizate de secretar, respectiv de inspectorul de specialitate de la registrul agricol și referenta de la compartimentul cadastru și agricultură, iar în situația în care o anumită cerere nu îndeplinea condițiile legale, inculpatul era cel care aducea la cunoștința membrilor comisiei acest aspect.
Din declarațiile martorului S. E. – fila 29 dosar, rezultă că, nici în ședința Comisiei de fond funciar din 19.07.2007 și nici în cea a Consiliului L. din 17.07.2007 când de asemenea a fost citită cererea inculpatului de atribuire a unei suprafețe de teren în baza Legii 646/2002, inculpatul nu a adus la cunoștința membrilor comisiei faptul că ar deține în proprietate vreun imobil. Martorul arată „domnul primar a supus dezbaterii ordinea de zi, pe care figura și cererea domnului G., aceasta a fost aprobată în unanimitate, după care conform obiceiului, domnul G. a expus fiecare punct de pe ordinea de zi. Când a ajuns la cererea formulată de domnia sa ne-a spus că conține toate documentele necesare și răsfoind dosarul a început să ne spună ce conține, sub forma: adeverință, cerere, declarație, și nu mai îmi amintesc. Fac precizarea că documentele anexe nu au fost citite și nici acea declarație nu a fost citită”. Martorul confirmă că potrivit uzanțelor inculpatul era cel care verifica cererile adresate comisiei de fond funciar, membrii acesteia având deplină încredere în acesta.
Martorul T. E. a arătat de asemenea că inculpatul a prezentat fiecare punct al ordinii de zi din ședința Comisiei de fond funciar, a prezentat actele aferente cererii sale, după care s-a supus la vot, inculpatul abținându-se.
Aceste declarații se coroborează cu declarațiile inculpatului, care arată la fila 20 dosar „Eu nu am adus la cunoștința membrilor comisiei în mod expres faptul că dețin locuință în A.”, inculpatul considerând că se știa de această împrejurare. Inculpatul mai arată „Cunosc faptul că la cererea formulată trebuia să atașez inclusiv o declarație pe propria răspundere din care să rezulte dacă dețin sau nu imobil în proprietate, însă eu nu am atașat cererii o astfel de declarație. De altfel, precizez că nici nu mi s-a solicitat completarea anexelor cu acel document”.
Având în vedere declarațiile martorilor mai sus menționați, precum și declarațiile inculpatului, prima instanță a înlăturat declarația martorului M. F.-M. de la fila 35 dosar, care a arătat că din câte reține s-au făcut afirmații în ședință că declarația pe proprie răspundere notarială se va depune ulterior, aceasta deoarece afirmația martorului nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, nici cu declarațiile celorlalți martori, sau a inculpatului și nici cu mențiunile din procesul-verbal al ședinței Comisiei de fond funciar din 19.07.2007 – fila 22 dosar.
În privința celorlalți martori audiați, prima instanță a constatat că declarațiile lor nu sunt relevante în cauză, ei neparticipând la ședința Comisiei de fond funciar din 17.07.2007, împrejurările la care se referă fiind ulterioare momentului desfășurării ședinței. Cu toate acestea, martorul M. C. audiat în ședința publică din 07.02.2012 a arătat că a participat la ședința de consiliu local în calitate de consilier, când s-a pus problema găsirii unei modalități legale de stabilire a secretarului în localitate, respectiv de atribuire a suprafeței de 1000 mp teren și, când de asemenea a fost întrebat de primarul localității dacă deține în proprietate un imobil, inculpatul spunând „dacă aș avea, aș mai fi făcut cerere pentru loc de casă?”, la care primarul a replicat „ai grijă că tu semnezi pentru legalitate”..
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, prima instanță a avut în vedere pericolul social al faptei pe care îl consideră unul ridicat raportat în special la modul de concepere și comitere a faptei, precum și la poziția pe care inculpatul o ocupa în cadrul Primăriei F., respectiv aceea de persoană chemată să vegheze la aplicarea legalității și la descoperirea oricăror încălcări ale normelor legale. De altfel, astfel cum rezultă din întregul material probator și în special din cererea și anexele depuse de inculpat, acesta a căutat să se protejeze de eventualele consecințe penale ale acțiunilor sale, profitând de ignoranța membrilor comisiei locale de fond funciar constituită în cea mai mare parte de persoane fără studii juridice. Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este la primul conflict cu legea penală, motiv pentru care l-a condamnat la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art.248 Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Considerând că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, apreciind că aplicarea unei pedepse penale este suficientă pentru a atrage atenția pe viitor inculpatului asupra consecințelor acțiunilor sale ce exced cadrului legal, prima instanță, în baza art.81, art.82 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În privința infracțiunii de fals în declarații reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, prima instanță a constatat următoarele:
Potrivit art.292 Cod penal infracțiunea de fals în declarații constă în: „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art.145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”.
Fapta inculpatului de a întocmi și înainta Comisiei de fond funciar F. o cerere în care acesta face mențiunea „Consider că îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 646/2002....”, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații. Formularea unei cereri în nume propriu face parte din exercitarea dreptului de petiționare iar petiția în sine nu poate fi considerată o declarație în sensul avut în vedere de art.292 Cod penal, neputând servi prin ea însăși la producerea unei consecințe juridice.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art.292 Cod penal, în cauză lipsind latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În cauză, partea vătămată . restabilirea situației anterioare, în sensul redobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp, iar prima instanță considerând întemeiată cererea formulată în baza art.14 al.3 lit.c Cod procedură penală a admis cererea și a dispus, anularea hotărârii comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor F. nr.69/19.07.2007, a hotărârii comisiei județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.1427 din 27.07.2007, a titlului de proprietate nr._/16.04.2008, precum și radierea dreptului de proprietate al inculpatului din CF nr.2420 nedefinitivă F., număr cadastral 1192, în suprafață de 1000 mp.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței Judecătoriei A. au declarat recurs P. de pe lângă J. A. și inculpatul G. D. C..
P. a criticat sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitări a inculpatului G. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev.de art.292 Cp
În motivare se arată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât inculpat a solicitat acordarea unei suprafețe de teren declarând în mod nereal că îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de dispozițiile Legii 646/2002. Se precizează că textul legal nu instituie nici o cerință în ceea ce privește forma declarației și că este suficient să existe o declarare necorespunzătoare adevărului care să îndeplinească și celelalte condiții impuse de art.292 Cp. Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de fals în declarații se poate realiza în diferite modalități particularizate în funcție de specificitatea împrejurărilor în care are loc activitatea infracțională. Din punct de vedere subiectiv probatoriul administrat în cauză probatoriul administrat în cauză evidențiază comiterea infracțiunii în forma de vinovăție directe, calificată prin scopul urmărit de către inculpat - obținerea pentru sine a unui folos material injust.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate, motivând că instanța de fond a dispus în mod eronat condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
În motivare se arată că inculpatul a semnat procesul verbal de ședință a Comisiei Locale de Fond Funciar din data de 19.07.2007, cât și Hotărârea Comisiei Locale nr.69/19.07.2007, în calitate de membru al Comisiei prezent la ședință și la vot, neavând atribuții de a aviza de legalitate hotărârea Comisiei Locale.
Se mai susține că inculpatul nu avea o obligație de încunoștința, în plus față de documentația depusă atașat cererii sale, despre modalitatea de îndeplinire a condițiilor impuse de lege în vederea soluționării cererii sale.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al.3 Cpp, se constată că sentința recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Cu privire la recursul parchetului Curtea apreciază că în mod întemeiat instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 Cp.
Din actele de la dosar se poate observa că inculpatul, în calitate de secretar al ., la data de 17.07.2007 către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a . prin care a solicitat atribuirea în proprietate a 1000 mp întrucât dorește să se stabilească definitiv în localitatea F..
În această cerere se mai face următoarea mențiune de către inculpat: „Consider că îndeplinesc condițiile prev.de legea 646/2002, privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural”.
Prin actul de acuzare se precizează că această mențiune constituie o declarație necorespunzătoare adevărului ceea ce constituie infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cp.
Pentru a se aprecia, în speță, în ce măsură sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni trebuie să se analizeze în concret condițiile prevăzute de Legea 646/2002 pentru atribuirea unui teren de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și în ce măsură a fost respectată metodologia de atribuire a terenului.
Astfel potrivit art.2 și urm din Legea 646/2002, specialiștii din agricultură, funcționarii publici, personalul didactic, medici etc, care doresc să își stabilească domiciliul în mediul rural li se acordă în proprietate cu titlul gratuit terenuri de până la 1000 mp., pentru construirea de locuințe și anexe gospodărești. Art. 6 din acest act normativ precizează că de aceste facilități beneficiază tinerii care nu au locuință proprietate personală.
Art. 6 al.1 din HG 401/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 646/2002 privind sprijinul acordat de stat tinerilor din mediul rural precizează că pentru acordarea terenurilor persoanele interesate vor depune la Comisia locală de Fond Funciar pe lângă o cerere mai multe acte de stare civilă, de studii etc., precum și o declarație pe propria răspundere că nu au și nu au avut locuință personală.
Prin urmare actele normative menționate prevăd în sarcina Comisiei de fond Funciar verificarea îndeplinirii unei condiții obligatorii de către persoanele care solicită teren în vederea construirii unei locuințe respectiv depunerea unei declarații pe propria răspundere că nu a avut sau are o locuință proprietate personală. Inculpatului nu i s-a cerut și nici nu a depus o asemenea declarație pe propria răspundere
Cererea inculpatului care conține sintagma „ consider că îndeplinesc condițiile prev. de Legea 646/2002” nu îndeplinește cerințele unei declarații pe propria răspundere în sensul cerut de HG 401/2003 astfel că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.292 Cp, sub aspectul laturii obiective.
Această afirmație este una de ordin general însă pentru atribuirea terenului trebuia îndeplinite mai multe condiții și depuse mai multe acte printre care și aceea declarație și numai după verificarea și îndeplinirea acestor condiții Comisia putea să dispună atribuirea terenului.
În condițiile menționate cererea inculpatului, cu conținutul arătat mai sus, nu putea să producă consecințele juridice cerute de art.292 Cp.
În ce privește recursul inculpatului se constată că și acesta este nefondat.
Așa cum rezultă din întregul material probator inculpatul, calitate de secretar al Comisiei Locale, a semnat pentru legalitate procesul verbal de ședință din data de 19.07.2007 a Comisie Locale de fond funciar și Hotărârea nr.69/19.07.2007, pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor F. fără a aduce la cunoștința persoanelor implicate în activitatea decizională faptul că el nu îndeplinea condițiile prevăzute de Legea 646/2002 pentru a i se atribui terenul de 1000 de metri . El a semnat pentru legalitate actele respective pentru a crea aparența legalității cererii sale cea ce a determinat în final atribuirea în mod nelegal în proprietatea sa a suprafeței de teren de 1000 de metri.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului în sensul că el a semnat procesul verbal de ședință în calitate de membru a Comisiei de Fond Funciar, prezent la ședință și la vot ( de la care s-a abținut), având în vedere prev. art.2 al.1 pct.c din HG nr.890/2005, potrivit căruia secretarul unității administrativ – teritoriale este secretarul comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
De asemenea potrivit prev. art.47 din Legea 215/2001 hotărârile Consiliului local se contrasemnează pentru legalitate de către secretar iar potrivit art.48 al.1 din Legea 215/2001 secretarul unității administrativ – teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în care consideră că aceasta este ilegală, caz în care va depune în scris și va expune consiliului local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul verbal al ședinței.
Așadar inculpatul a participat la ședința comisiei în calitatea sa de secretar și nu de membru și în această calitate avea obligație de aduce la cunoștința membrilor comisiei că nu sunt îndeplinite condițiile legale de atribuire a terenului, mai ales că hotărârea luată îl viza în mod special și avea obligația, în calitatea sa, de a face această informare.
Prin urmare recursurile parchetului și a inculpatului nu sunt fondate și urmează a fi respinse în baza art.38515, pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.192 al.2 și 3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul G. D. C. împotriva sentinței penale nr. 310/2012 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul G. D. C. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare privind recursul Parchetului rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 aprilie 2012.
Președinte, F. P. | Judecător, C. C. | Judecător, V. S. |
Grefier,
A. B.
RED: CC/26.04.2012
Dact: A.B. 2 exempl/30 Aprilie 2012
Primă instanță: J. A.
Jud: C. M..
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
